BusinessMagazin

Tag: carne

  • STUDIU DE CAZ: Conservele, dulceţurile şi magiunurile se mută din magazine în restaurante şi hoteluri

    CONTEXTUL: În 2002, familia libanezului Mohammad Murad a cumpărat unităţile de producţie din Topoloveni, Argeş, una dintre cele mai cunoscute zone din industria alimentară românească, datorită magiunului „de Topoloveni„, singura marcă românească de alimente protejată de Uniunea Europeană. Afacerile MGC International Investments s-au aflat în declin timp de trei ani, 2012 fiind anul în care compania a revenit pe plus, evoluţie impulsionată de o uşoară revenire a consumului.

    DECIZIA: Compania a decis să intre cu produsele sale în segmentul HoReCa prin extinderea gamei de produse. A dezvoltat de pildă o gamă pentru sezonul estival, axată pe profilul turiştilor veniţi pe litoral. Pentru asta, MGC a dezvoltat o divizie proprie de vânzări pe litoral şi un depozit pentru asigurarea stocurilor necesare, cu timp de livrare mai scurt.

    EFECTELE: Produsele MGC Topoloveni au capacitatea de a asigura peste 80% din nevoile unui restaurant şi au ca ţinte atât unităţile de  autoservire, cât şi restaurante de lux. Potrivit planurilor companiei, extinderea gamei de produse pentru segmentul HoReCa va asigura dublarea afacerii, împreună cu strategia de extindere a exporturilor.

    “MAJORITATEA TURIŞTILOR VOR SĂ CONSUME PREPARATE CALDE ŞI MASA DE PRÂNZ TREBUIE SĂ CONŢINĂ OBLIGATORIU CARNE, FIIND PREFERATĂ ÎN SPECIAL CEA DE PUI. Noi am adaptat doar oferta companiei la cererea pieţei şi am gândit produse potrivite„, spune Nicolae Păuna, directorul general al companiei MGC International Investments Topoloveni, referindu-se la gama de produse destinată segmentului HoReCA concepută special pentru sezonul estival. Complexul MGC Topoloveni, format din patru fabrici, produce mărci precum Bunătăţi de Topoloveni, Spring Foods, Spring Sauce, A la Carte. Afacerea se află în proprietatea omului de afaceri libanez Mohammad Murad, iar valoarea totală a investiţiilor în cele patru fabrici din portofoliul MGC International Investors a ajuns la 14 milioane de euro, conform reprezentanţilor companiei.

    Familia Murad este cunoscută pe piaţa locală datorită restaurantelor Spring Time, pateurilor Mandy, hotelurilor Phoenicia şi afacerilor din domeniul imobiliar. Strategia de intrare a conservelor pe piaţa HoReCa prin noi game de produse face parte dintr-un proiect de dezvoltare care ar trebui să dubleze afacerea companiei într-un singur an, potrivit reprezentantului acesteia. În 2012, veniturile MGC Topoloveni au fost de 15,3 milioane de lei (circa 3,5 mil. euro), potrivit informaţiilor publicate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice.

    Cifra de afaceri este însă irelevantă din punctul de vedere al directorului general, ţinând cont de faptul că procesul de modernizare a complexului de fabrici a fost încheiat în ultimele luni ale anului trecut. Complexul a fost extins şi modernizat cu o investiţie ce depăşeşte 14 milioane de euro, derulată în mai multe etape, parte din acestea prin fonduri europene în cadrul programului naţional de dezvoltare rurală. Ultima etapă a modernizării a fost cea a fabricii vechi de conserve de legume şi fructe, înfiinţată în urmă cu mai bine de 100 de ani, în 1901. Aceasta s-a dezvoltat în timp, devenind în 1941 una dintre cele mai importante fabrici ce aprovizionau cu marmeladă soldaţii aliaţi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Complexul de fabrici a fost preluat de compania MGC Topoveni în 2002, iar modernizarea recentă a fost făcută printr-o investiţie în valoare de 3,7 milioane de euro. În prezent, fabrica produce şi preparate din carne. De asemenea, sub umbrela MGC International Investments a fost construită o fabrică nouă de semipreparate din carne. 90% din ingredientele folosite sunt asigurate de producători locali, iar în fluxul de producţie lucrează peste 270 de angajaţi; parte din ei sunt angajaţi temporar, în perioadele în care se culeg fructele şi legumele.

    DACĂ PÂNĂ ACUM PRODUSELE CELOR PATRU FABRICI AU FOST VÂNDUTE ÎN MAGAZINELE RETAILERILOR MODERNI ŞI TRADIŢIONALI, o creştere semnificativă a afacerii ar urma să fie determinată de intrarea pe segmentul HoReCa; în evoluţia afacerii şi exporturile ar urma să joace un rol important. Fabrica de semipreparate din carne, legume şi conserve mixte poate produce peste 200 de tone pe lună, iar fabrica de conserve din fructe, legume, carne şi mixte are o capacitate de producţie de circa 100.000 de borcane pe zi. Compania intenţionează să îşi crească producţia în contextul în care ţinteşte prin gamele de produse atât restaurantele de lux, cât şi unităţile tip autoservire pentru care poate asigura circa 80% din alimente. „Din cauza modernizărilor nu am ajuns încă la capacitatea maximă de producţie, însă urmează ca în perioada imediat următoare să îndeplinim şi acest obiectiv„, potrivit directorului general. Produsele destinate consumului în sezonul estival au fost concepute în funcţie de preferinţele turiştilor prezenţi pe litoral, precum şi pentru a putea fi preparate rapid. „Nu diferă ingredientele folosite, ci criteriile de selecţie: ceea ce consumă românii atunci când sunt în vacanţă şi iau masa împreună cu familia„, spune Păuna. El oferă exemplul cărnii de pui, preferată de turişti, pentru a sugera diversitatea produselor de la Topoloveni: frigărui de pui, chiftele, sniţel, crispy file, pui Shanghai sau pacheţele de primăvară cu legume şi pui.

    Decizia de a aborda această felie de piaţă a fost luată în primăvara anului curent, ca parte a strategiei de dezvoltare a MGC Topoloveni, iar implementarea proiectelor, începută în luna aprilie, se desfăşoară şi în prezent. 

    În paralel, tot ca parte a strategiei de extindere pe segmentul HoReCa, a fost alcătuită o divizie proprie de vânzări dedicată zonei de la malul mării; tot pe litoral compania are acum şi un depozit. „Ne dorim astfel să ajungem la parteneri din toată ţara şi să devenim un jucător important pe segmentul HoReCa„, spune Nicolae Păuna, care completează că preparatele sunt potrivite deopotrivă pentru o vacanţă la munte, la mare sau o călătorie de afaceri într-un alt oraş.

  • Cel mai scump restaurant din România: o masă costă cât un salariu minim

    Degajat şi volubil, Florin Rădulescu îşi primeşte oaspeţii în restaurantul Osho din cartierul bucureştean Primăverii, pe care l-a deschis în 2010, în urma unei investiţii de 320.000 de euro din fonduri proprii. „Îmi place foarte tare să gătesc şi mi-am dorit mult să deschid un restaurant”, spune Rădulescu, care are 47 de ani şi este de profesie inginer. Încă din 2003 şi-a făcut propria firmă, cu activităţi în domeniul instalaţiilor de aer condiţionat, iar acum îşi petrece dimineţile la firma de instalaţii iar de la 12 până seara la 8 se ocupă de restaurant.

    „Am două slujbe„, glumeşte antreprenorul, care a avut de la începutul investiţiei un pachet de 75% din acţiuni, dar acum o deţine în întregime, pentru că alţi doi parteneri au ieştit din afacere în toamna anului trecut. „Osho este marcă înregistrată şi nu mai am alte afaceri în Horeca”, spune el.

    Antreprenorul a mai cheltuit încă 320.000 de euro pentru deschiderea celui de-al doilea spaţiu, în 2011, cu specific pescăresc, iar la finalul anului trecut investiţia totală ajunsese deja la 800.000 de euro. Osho s-a consacrat în Capitală drept unul dintre cele mai scumpe restaurante, bonul de casă mediu plasându-se la 180 de lei; cele mai scumpe feluri de mâncare ajung la 340 de lei o porţie de  Black Angus Tomahawk sau Black Angus Beeef Chops.

    Privite însă din perspectiva gramajului, scumpe sunt carnea de bizon – 220 de lei porţia de 300 gr. şi vita de tip Wagyu – 240 de lei porţia de 300 gr. Restaurantele au în medie între 450 şi 500 de clienţi în fiecare zi, împărţiţi în mod egal între mesele de prânz şi seară. 65% dintre ei sunt deja clienţi fideli, iar proprietatul spune că pentru ei a dezvoltat un sistem de bonusuri:  carduri cu reduceri de 15%. „Peste 80% dintre clienţi au peste 35 de ani, sunt corporatişti, politicieni sau oameni de afaceri”.

    Deschis după instalarea recesiunii, Osho nu a resimţit în niciun fel criza economică dintr-un motiv foarte simplu: ţinteşte clienţi cu putere de cumpărare ridicată. „Clienţii noştri ştiu ce vor şi, de multe ori, din partea lor vin sugestii foarte pertinente. Meniul de pe mese, de pildă, este completat şi în funcţie de ideile lor”, explică Rădulescu. Nu doar meniurile au fost recent schimbate, ci a investit deja anul acesta 100.000 de euro pentru publicitate, rebranding şi extinderea sistemului de livrări.

    Despre alegerea specificului restaurantului, povesteşte că a călătorit mult şi a prins gustul cărnii de vită, „care nu este aşa cum o cunoaştem noi – tare, aţoasă, fiartă mult pentru o mâncare. Sunt specii de vită crescute special pentru carne„, explică el. De fapt, pentru o friptură după standardele lui Florin Rădulescu, animalele sunt alese – cinci, poate zece dintr-un lot anume, sunt sacrificate exact când trebuie (altfel carnea se întăreşte), iar carnea este maturată, în frigidere, vreme de 10, 21 sau 45 de zile, Osho fiind primul restaurant din România care face acest lucru. Iar cu cât este mai lung timpul de maturare, cu atât creşte şi preţul felului de mâncare.
     

  • Restaurant cu specific steakhouse în Centrul Vechi

    Restaurantul a fost deschis în anul 2010 şi a fost orientat  pe un specific aflat la început în România, axat pe un produs premium, carnea de vită Red Angus. Red Angus Steakhouse din Centrul Istoric a înregistrat în anul 2012 venituri de 1.800.000 lei, având astfel o creştere de 20% a încasărilor comparativ cu anul 2011. Totodată, pentru anul 2013 se aşteaptă o creştere de 20-25 %. Restaurantul are o capacitate de 65 de locuri la parter şi alte 80 de locuri la etaj şi păstrează un meniu dedicat produselor din carne de vită. Carnea este importată din S.U.A., din Uruguay şi din Olanda.

    Designul interior îmbină elemente specific americane precum motociclete vintage din anii ‘30, un tonomat funcţional sau un aparat original de pinball adus de peste Ocean, cu materiale naturale, refolosite în noul spaţiu pentru a reinterpreta atmosfera dintr-un steakhouse clasic american.

  • O nouă tendinţă în marketingul din turism: meniul hiper-local

    Hotelul Nyma din New York organizează, spre exemplu, excursii conduse de un naturalist prin spaţiile verzi ale oraşului, unde clienţii recoltează singuri scoarţă de copac comestibilă, fructe şi frunze. Oaspeţii de la Villa La Masca de la Florenţa îl pot însoţi pe căutătorul oficial de trufe locale la “vânătoare”, în timp ce Alila Ubud din Bali oferă clienţilor cursul “Un porc pe zi”, unde participanţii învaţă să tranşeze animalul înainte de a-l transforma în preparate gustoase.

    Alte afaceri turistice din Grecia, Turcia sau Maroc se mulţumesc doar să se aprovizioneze de la ferme bio din apropiere, profitând de dorinţa clienţilor de a consuma alimente nu doar sănătoase şi proaspete, ci şi gătite în stil local şi cu ingrediente greu de găsit în ceea ce se oferă în meniurile standard cunoscute ca “bucătărie internaţională”.

  • Doi măcelari elveţieni cresc 2.100 de vite într-un sat din Sibiu şi lucrează 2.500 de hectare de pământ

    CONTEXTUL: Anul trecut, la nivelul Uniunii Europene a existat un deficit de circa 200.000 de tone de carne de vită, cu o scădere totală a producţiei de circa 4%, până la 6,9 milioane de tone. Printre principalele motive ale scăderii se află reducerea suprafeţelor verzi şi a terenurilor agricole, concurenţa din sectorul Bio-Gaz, dar şi desfiinţarea fermelor din lipsă de succesori, iar soluţia este mutarea producţiei de pe pieţele vestice în alte ţări.

    DECIZIA: Samuel Widmer şi Stefan Jung au venit în România în 2008, pentru prima oară, hotărâţi să construiască ferma într-un loc sugerat de unul dintre furnizorii lor de carne: localitatea Marpod din apropierea Sibiului. Printre principalele lor obiective  se află construirea unei reţele de producători – „de la cei mici, cu zece animale, până la cei mai mari„ – la nivelul întregii ţări, care să acopere toate etapele de producţie: păşunat, creşterea şi îngrăşarea animalelor, dar şi abatorizarea şi prelucrarea cărnii.

    EFECTELE: În interiorul fermei de lângă Sibiu cresc 2.100 de bovine pe o suprafaţă de 2.500 de hectare de teren arabil cultivat în sistem bio, dotat cu sisteme pentru furajare pe timpul iernii, infrastructură, grajduri, garduri electrice, depozite şi clădiri. Săptămânal, zeci de producători români se consultă în legătură cu posibile parteneriate sau pentru a-şi dezvolta propriile afaceri.

    Ferma lor de lângă Sibiu a devenit astfel un model de business pentru producători autohtoni care vin deseori la ei pentru consultanţă. Vor reuşi să umple plaiurile mioritice cu bovine de carne Angus şi să se apropie astfel de renumele producătorilor argentinieni?

    VREM CA ÎN VIITOR ÎN EUROPA SĂ NU SE MAI VORBEASCĂ ATÂT DE MULT DESPRE CARNEA DE VITĂ DIN ARGENTINA, ci de carnea de vită premium din Carpaţi„, îşi exprimă obiectivul ambiţios Samuel Widmer, manager general al Karpaten Meat România. După ce a lucrat într-o măcelărie din Elveţia la prelucrarea şi la comercializarea cărnii, a venit în anul 2008 în România împreună cu partenerul lui de afaceri, Stefan Jung, pe atunci fermier şi specialist în creşterea vacilor.

    Pariul lor a fost pe rasa de vită de carne premium Angus Aberdeen – al cărei preţ pentru un kilogram de muşchi poate să ajungă şi la 50 de euro – şi pe păşunile româneşti nefolosite. România are o suprafaţă utilă a pajiştilor şi fâneţelor de circa cinci milioane de hectare şi este, după Polonia, al doilea cel mai mare producător de produse agricole din Europa Centrală şi de Est.

    Totuşi, doar 15 capete de bovine se hrănesc de pe 100 de hectare autohtone, în timp ce în Irlanda, spre exemplu, există 130 de capete pentru 100 de hectare. România se află între primele zece ţări ale Uniuniii Europene la numărul de bovine existente, cu circa două milioane de capete, după Franţa, Germania, Regatul Unit, Irlanda, Italia, Spania, Polonia, Olanda şi Belgia, potrivit Institutului Naţional de Statistică.

    Dintre acestea, doar  29.000 de animale sunt rasă de carne, adică doar 2,3 % din numărul total de exemplare. Păşunile ecologice ale României, subvenţiile de la UE, cunoştinţele populaţiei rurale şi creşterea potenţialului pentru bovine de carne odată cu scăderea producţiei de vaci de lapte, se adaugă listei de motive pentru care măcelarii elveţieni au mizat pe plaiurile mioritice în planul lor de a cuceri piaţa europeană a cărnii.

    La acestea au adăugat şi un element scoţian: rasa de carne de vită premium de origine Angus Aberdeen, ce rezistă la temperaturi cuprinse între -40 şi 40 de grade şi are un spor de creştere de 1.300 de grame zilnic (în comparaţie cu tradiţionala Bălţată Românească, ce îşi adaugă la greutate 800 de grame pe zi).

    Chiar dacă în acel moment „nu ştiam nimic despre ţară, nici măcar unde este cu exactitate„, după cum a mărturisit Widmer, cei doi au identificat o oportunitate în cumpărarea unei ferme abandonate pentru 100.000 de euro. Următorul pas a fost importarea de 120 de vaci din rasa Angus. „Când începi pe o asfel de piaţă, trebuie să fii pe teren zilnic: Jung şi cu mine conduceam tractoarele pentru recoltă; nu avem nicio reţinere în a ne implica în toate muncile„, descrie Widmer modul în care au pus bazele fermei. În următorii ani, efectivul de bovine a crescut treptat: în 2009 au adus încă 200 de capete, în perioada 2011-2012 au ajuns să deţină 1.200 de animale, iar în prezent numără 2.100 de capete.

    Printre principalele obiective ale celor doi elveţieni se află construirea unei reţele de producători – „de la cei mici, cu zece animale, până la cei mai mari„ – la nivelul întregii ţări, care să acopere toate etapele de producţie: păşunat, creşterea şi îngrăşarea animalelor, dar şi abatorizarea şi prelucrarea cărnii.

    Pentru realizarea parteneriatelor, dar şi pentru simpla consultanţă a fermierilor autohtoni, cei doi şi-au rezervat două zile din săptămână: „Vin la noi în fiecare marţi şi miercuri aproximativ 30 de oameni pentru a vedea cum funcţionăm„, spune Jung.
    Jung şi Widmer au construit o afacere evaluată la peste un milion de euro şi care este parte a unei strategii de creştere pe termen lung, în care profitul nu va depăşi un prag de 10%.

    Karpaten Meat are în prezent parteneriate cu 40 de producători locali care cresc viţei din rasa Angus sau pe baza încrucişării cu Bălţata Românească, pe care ei îi îngraşă ulterior. Carnea procesată la un abator partener sau animalele vii ajung mai ales la export, pe pieţele vestice ale Europei, dar cei doi intenţionează să vândă mai mult şi pe piaţa locală, unde negociază în prezent cu două lanţuri de hipermarketuri.

    Elveţienii îşi propun ca, până în 2018, să producă cel puţin 10.000 de carcase de vită de calitate superioară şi să se extindă prin intermediul păşunilor în zona Banatului şi în sudul Dunării. Ei beneficiază de sprijinul acţionarilor reuniţi sub fondul de investiţii Agroinvest Plus, a cărui activitate principală este achiziţia de teren arabil pe piaţa locală şi care ajunge la un portofoliu de circa 7.700 de hectare, deţinute în proprietate sau arendă.

  • De ce şi-a schimbat straiele Vascar

    Conform reprezentanţilor companiei, dorinţa de reinterpretare şi de inovare a brandului Vascar a luat formă în urma unor ample cercetări de piaţă axate pe preferinţele consumatorilor. Marca Vascar devine, sub sloganul ”Vascar, suflet de bucătar”, un brand umbrelă pentru produsele din carne de pui, de porc, de vită şi din carne mixtă, cât şi pentru brandul de mâncăruri Moldova în Bucate.

    Conceptul creativ este completat de o nouă identitate vizuală. Având ca sursă de inspiraţie domeniul gastronomic, noul logo reafirmă promisiunea brandului pentru tradiţie şi totodată reflectă atenţia companiei pentru un stil de viaţă modern.

    ”Ritualul preparării produselor este similar cu cel al unui maestru-bucătar”, declară Vlad Ciuburciu, director marketing la Vascar SA

    “Rebranding-ul Vascar marchează o etapă de maturitate deplină a brand-ului şi reflectă cu fidelitate filosofia şi maniera companiei de a se raporta la categorie. Departe de a fi o schimbare superficială, rebranding-ul Vascar arată de fapt cum este această companie cu adevărat, în profunzime, iar diferenţierea brand-ului faţă de celelalte brand-uri din categorie este de fapt fundamentată în diferenţierea reală a companiei în contextul competiţional”, declară Andreea Florea, client service partner, Brandtailors.

    Compania Vascar a fost înfiinţată în Vaslui în 1984 şi are activităţi ce pornesc cu tranşarea cărnii de porc, vită şi oaie, continuă cu prepararea acesteia în mezeluri, pate-uri, carne presată şi mâncăruri gătite pe bază de carne.

  • Daniel Constantin: Micul românesc este salvat. În trei luni va fi declarat produs tradiţional

     “Micul românesc este salvat, ca să spun aşa. Nu este niciun fel de problemă. Cu ajutorul sectorului, care s-a mobilizat foarte bine, eu cred că a reuşit să facem un lucru foarte important”, a spus ministrul.

    Asociaţia Română a Cărnii a cerut ca micii să fie consideraţi produs tradiţional după ce, conform unei directive europene, de la 1 iunie se interzice folosirea în compoziţia produselor de carne procesată a unor aditivi alimentari care se folosesc şi la prepararea micilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cât ar trebui să încaseze şefii Smithfield Foods după preluarea de către o companie din China

     Smithfield s-a aflat sub presiune din partea celui mai mare acţionar din cauza rezultatelor mai slabe decât ale competitorilor Hormel Foods Corp. şi Tyson Foods, potrivit Bloomberg. Continental Grain, cu o participaţie de 6,8% la Smithfield, a cerut chiar numirea unei noi conduceri şi divizarea companiei în trei afaceri separate, întrucât avansul preţurilor la furaje face neprofitabilă divizia de creştere a porcinelor.

    Suma toală pe care ar urma să o încaseze şefii Smithfield este bazată pe pachetele de acţiuni şi opţiunile de achiziţie de noi titluri ale primilor cinci directori ai companiei, arată calcule ale Bloomberg.

    Directorul general, C. Larry Pope, deţine acţiuni evaluate la 25,4 milioane de dolari, la preţul de 34 de dolari pe titlu oferit de Smithfield, arată documente transmise bursei din SUA în mai.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un producător de carne din China va prelua compania americană Smithfield, cu afaceri şi în România

     Shuanghui International este acţionarul majoritar al Henan Shuanghui Investment & Development Co, cel mai mare procesator de carne din China.

    Conform acordului încheiat de cele două companii şi aprobat în unanimitate de consiliile directoare ale companiilor, Shuanghui va prelua toate acţiunile Smithfield la un preţ cu circa 31% mai mare decât închiderea din şedinţa de marţi, se arată într-un comunicat al Smithfield.

    “Afacerile vor continua ca de obicei, doar că mai bine, la Smithfield. Nu anticipăm schimbări în privinţa modului cum derulăm operaţiunile în SUA şi la nivel global”, a declarat C. Larry Pope, preşedinte şi director general al Smithfield.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Carmolimp: Creşterea preţului la carne de porc în următoarele luni este iminentă

    “Crescătorii şi procesatorii au amânat scumpirea produselor din carne de porc pentru a evita scăderea şi mai mare a consumului, asumându-şi creşterile de preţ la furaje şi la utilităţi. Mulţi dintre procesatori nu mai pot susţine aceste creşteri, astfel că vor opera majorări de preţ la raft. Estimăm că până la finele anului creşterile vor fi de 12-15%.  Iar în perioada imediat urmãtoare vom vedea creşteri de până la 7%”, a declarat Olimpiu Şoneriu, directorul general al Carmolimp.

    Până la recolta din acest an, preţul furajelor va continua să crească, materia primă provenind din stocurile aflate în scădere. În acelaşi timp, pentru lunile iulie-august este anunţată o perioadă secetoasă, care va afecta în special culturile de porumb, principala plantă furajeră utilizată în creşterea porcilor

    La toate acestea se adaugă şi creşterea preţurilor la porcii mici pe care fermierii români îi cumpără din Europa de Vest.
    “Uniunea Europeană are în vedere de asemenea implementarea directivelor cate reglementează spaţiul minim per cap de animal sau de pasăre. Procesatorii vor fi nevoiţi să implementeze aceste directive astfel că vor fi nevoiţi să investească în adaptarea fermelor la noile condiţii. Este de aşteptat ca producţia să scadă în urma introducerii acestor măsuri din a doua parte a anului”, a declarat Olimpiu şoneriu.
    Creşterea preţurilor va fi limitată, însă, de evoluţiile economice atât din România cât şi din zona euro, care vor influenţa negativ consumul şi în acest an.

    Carmolimp este producător şi distribuitor de carne ambalată şi mezeluri, dar operează şi o reţea de 50 de magazine proprii şi peste 60 de unităţi în sistem franciză. Pornită în 1993 ca o afacere de familie, Carmolimp este deţinută de familia Olimpiu şi Carmen Şoneriu.