”Pacienţii mei sunt mereu pe primul loc aşa că sunt chirurg full time, iar fotografia este jobul meu de noapte. Am decis să devin chirurg când aveam 12 ani şi m-am concentrat pe acest lucru”, spune el în interviul acordat BBC: Fotografia a fost însă pasiunea lui începând cu vârsta de 15 ani, când a început să îşi folosească camera Leica în diferite proiecte.
A primit prima acreditare de presă la festivalul de jazz Cheltenham şi a început să facă poze la evenimente muzicale în urmă cu 10 ani. De atunci, a fotografiat cântăreţi precum Jamie Cullum, Gregory Porter şi Wilko Johnson.
Johnson a fost de altfel încurajat de Chan să caute o a doua opinie după ce a primit diagnosticul de cancer pancreatic în fază terminală, în 2013. Chan a făcut posibilă întâlnirea lui Johnson cu chirurgul Emmanuel Huguet, care l-a operat ulterior şi i-a salvat viaţa. Chan spune că atât în chirurgie, cât şi în fotografie, se bazează pe abilităţi similare. Când fotografiază în alb şi negru, vede ”lumina şi compoziţia care mă ajută la jobul meu de zi, când lucrez la o operaţie de reconstrucţie, spre exemplu.”
Pentru Chan, ambele cariere sunt despre oameni. Vrea ca pozele lui să spună o poveste, iar spectatorul ”să fie prezent în acel moment”; el spune totodată că o parte importantă din viaţa de chirurg este că poată să aducă veşti bune cu pacienţii lui.
Chan nu este singurul cu o carieră ”duală”: în timp ce unii oameni au mai mult de un job ca urmare a necesităţilor financiare, mulţi procedează aşa din lipsa de variante şi pentru găsirea unor provocări profesonale.
Pe reţeaua socială LinkedIn există o tendinţă crescătoare a celor care, în descrierea de carieră, includ cuvintele ”multiplu”, ”dual”, ”portofoliu de cariere”.
Un alt exemplu relevant în acest sens este cel al lui Goerge Osborne: consultant în cadrul BlackRock Investment Institute, membru al parlamentului britanic şi, în curând, redactor al London Evening Standard.
