Tag: alimente

  • Marile bănci centrale îşi văd un vis împlinit: valuri de creşteri de preţuri mătură economiile. Scumpirile nu se vor simţi imediat în lumea dezvoltată, dar sunt deja dureroase în ţările emergente

    ♦ Producătorii industriali din zona euro raportează cea mai rapidă creştere a costurilor de producţie din ultimii zece ani în condiţiile în care pandemia perturbă lanţurile de aprovizionare, scrie Bloomberg ♦ În economiile emergente, unde oamenii au acces la alimente mai apropiate de stadiul lor natural, iar preţurile oscilează rapid, gospodăriile se confruntă deja cu problema scumpirilor.

    Fabricile industriale din zona euro raportează cea mai accelerată creştere a costurilor din ultimul deceniu, în timp ce exportatorii chinezi se plâng de scumpirea transportului şi, mai rău, că nu mai au cu ce să-şi expedieze la timp produsele cu vaporul. Peste toate acestea se suprapune o majorare a preţurilor alimentelor la nivel mondial mai rapidă decât inflaţia şi veniturile.

    Pe de o parte, analiştii spun că impactul scumpirilor se va simţi cel mai dureros în economiile emergente, dar pe de alta băncile centrale ale economiilor dezvoltate sunt fericite să vadă în sfârşit inflaţia, până acum un peşte mult prea alunecos pentru ele pentru a-l prinde, cum sare în sus. Unele se pregătesc deja să lase creşterile de preţuri să le depăşească ţintele.

    Producătorii industriali din zona euro raportează cea mai rapidă creştere a costurilor de producţie din ultimii zece ani în condiţiile în care pandemia perturbă lanţurile de aprovizionare, scrie Bloomberg.

    De asemenea, fabricile împart cel puţin o parte din povară clienţilor, semn că se aşteaptă ca aceste probleme să persiste.  Creşterea cererii pentru bunuri, şi mai ales pentru produse folositoare în vremuri de carantină, se loveşte de efectele restricţiilor impuse pentru încetinirea răspândirii pandemiei. Spre exemplu, containerele expediate cu produse din China nu mai pot fi trimise înapoi la timp, în parte din cauza lipsei personalului în porturi. Aceste lucruri fac ca preţurile materiilor prime şi componentelor să urce, arată un sondaj al IHS Markit.

    În lumea emergentă, creşterea preţurilor alimentelor doare cel mai tare. Spre exemplu, în Indonezia tofu este cu 30% mai scump decât era în decembrie. În Brazilia, preţurile boabelor de fasole au crescut cu 54% faţă de nivelurile din ianuarie anul trecut. Iar în Rusia, zahărul s-a scumpit cu 61% faţă de acum un an.

    Pieţele emergente simt impactul exploziei preţurilor materiilor prime, de la resurse naturale precum petrolul şi cuprul la cereale, propulsate în sus de aşteptările pieţelor că economia mondială se îndreaptă spre o revenire „sălbătică“ în stilul anilor 1920 şi că băncile centrale vor menţine politicile monetare ultralaxe.

    Nici consumatorii din lumea dezvoltată nu vor fi imuni deoarece companiile vor rămâne fără modalităţi de a ţine costurile jos.

    „Oamenii vor trebui să se obişnuiască să plătească mai mult pentru mâncare“, spune Sylvain Charlebois, directorul Agri-Food Analytics Lab al Universităţii Dalhousie, Canada. „Şi lucrurile nu vor face decât să se înrăutăţească de-acum încolo.“  Preţurile alimentelor la nivel global au atins în ianuarie cel mai ridicat nivel din ultimii şase ani şi nu este probabil să o ia în jos prea curând. Vremea nefavorabilă, creşterea cererii şi lanţurile de aprovizionare internaţionale perturbate de pandemie vor împiedica aceasta.

    În lumea dezvoltată, scumpirile s-ar putea să nu devină evidente imediat. În loc să majoreze preţurile, retailerii ar putea renunţa la promoţii.  De asemenea, ar putea să apară ceea ceea ce este cunoscut ca „shrinkflation“, situaţia în care preţurile nu se schimbă, însă este redusă mărimea sau greutatea produsului.

    În economiile emergente, unde oamenii au acces la alimente mai apropiate de stadiul lor natural, iar preţurile oscilează rapid, gospodăriile se confruntă deja cu problema scumpirilor. De aceea, în unele state precum Rusia conducătorii au luat măsuri pentru stoparea creşterii preţurilor cum ar fi restricţii de export şi plafoane impuse retailerilor. În unele ţări bogate, guvernele se concentrează  acum mai mult pe autosuficienţă decât pe controlul preţurilor. Franţa, spre exemplu, intenţionează să majoreze producţia de plante bogate în proteine pentru diminuarea dependenţei de importurile de soia. Singapore a devenit primul stat care aprobă vânzarea de carne creată în laborator.

    În schimb, băncile centrale îşi văd un vis implinit după un deceniu de aşteptare: accelerarea inflaţiei, când înainte de pandemie se vorbea despre pericolul deflaţiei. De aceea, în zona euro, SUA şi Japonia şefii sistemelor financiare au toate motivele pentru a ţine deschise robinetele monetare posibil încă câţiva ani de-acum încolo, notează Reuters.

    Principala lor preocupare nu mai este inflaţia, ci crearea şi păstrarea locurilor de muncă în economie. În zona euro, rata şomajului este ţinută jos artificial prin finanţarea salariilor de către guverne. Aici, Banca Centrală Europeană probabil că va mări stimulentele economice, păstrând reduse preţurile creditării şi ignorându-i pe cei speriaţi de inflaţie cel puţin până când creşterea economică revine la nivelurile de dinainte de pandemie.

    Cei care avertizează asupra inflaţiei spun că odată ce economiile se redeschid, stimulentele masive guvernamentale se vor combina cu explozia cererii din partea consumatorilor dezlănţuind asupra preţurilor presiuni alimentate de cheltuieli nemaivăzute de decenii.

     

     

  • Cum a reuşit un designer să salveze fructele care ajungeau la gunoi

    Când sunt date la o parte pentru că nu corespund din punct de vedere al aspectului, fructele îşi pot găsi o nouă întrebuinţare şi nu mai ajung la gunoi, ţine să arate designerul spaniol Julia Roca Vera. Dorind să-i convingă pe oameni să reducă deşeurile alimentare, aceasta a creat patru produse dintr-un singur fruct refuzat de magazine, o portocală. Din miezul şi uleiurile esenţiale din aceasta a creat o cremă pentru piele şi un săpun, din coajă un amestec aromat, iar sucul l-a păstrat pentru consum. Fiecare dintre cele patru produse, scrie Dezeen, a fost ambalat într-un mic recipient ceramic care poate fi reumplut. Pe lângă portocale, s-ar putea valorifica şi alte legume şi fructe neconforme cum ar fi mere, banane sau morcovi, susţine Julia Roca Vera.

  • Insectele, tot mai aproape de farfurii. Vor putea românii să înlocuiască sarmalele şi alte mâncăruri tradiţionale cu astfel de alimente?

    Ca sursă dovedită de proteine într-o lume care aleargă după sustenabilitate, insectele sunt deja consumate în mai multe ţări în diferite forme. Vor putea românii să treacă peste bariera culturală înspre hrana cu acestea?

    Entomofagia defineşte hrana cu insecte, iar românii sunt pe cale să înveţe acest termen după ce Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor a emis o opinie pozitivă faţă de viermele de făină, larva gândacului cunoscut drept Telebrio Molitor sau mealworm.

    Opinia autorităţii deschide calea la nivel european spre aprobarea pentru vânzarea unor gustări, batoane proteice, fursecuri sau a altor preparate care conţin insecte. În acelaşi timp, insectele ar putea deveni doar o componentă mai des întâlnită în industria alimentară sub forma unor aditivi sau coloranţi.

    Aceasta a fost prima analiză de risc asupra insectelor ca nou aliment derulată de autoritatea europeană. Bloomberg notează că pe masa autorităţii mai stau încă 14 aplicaţii în curs de analiză, care vizează mai multe soiuri de insecte, de la greieri şi până la lăcuste.

    Insectele ar putea veni ca alternativă sustenabilă de hrană, în contextul în care au un aport proteic ridicat, iar populaţia planetei este într-o continuă creştere. Estimările Naţiunilor Unite atrag atenţia de mai mulţi ani că până în 2050 omenirea trebuie să găsească o modalitate prin care să hrănească 9 miliarde de oameni.

    Cu toate acestea, românii ar putea fi departe de entomofagie din punct de vedere cultural, cel puţin pe termen scurt şi mediu.

    „Toate obiceiurile de consum ţin de nişte tradiţii, iar cum noi mâncăm sângerete, adică sânge într-o combinaţie cu carne, există diverse obiceiuri pe care le au popoarele şi care ţin de patrimoniul gastronomic al fiecăruia. Cu siguranţă şi noi când mergem în afară în destinaţii exotice alegem să mâncăm poate crocodil sau chiar lăcuste. Nu cred că va deveni un obicei de consum larg răspândit”, a comentat Ştefan Pădure, expert în industria alimentară şi preşedinte al Asociaţiei pentru Promovarea Alimentului Românesc (APAR).

    El a explicat că bariera psihologică poate fi un mare obstacol în cazul românilor, iar exemplul care scoate în evidenţă acest lucru este cel al cărnii de cal.

     „La noi în ţară nu se consumă calul, deşi este o carne curată, cu proprietăţi foarte bune. Dar românul a folosit calul pentru activităţi, acesta i-a fost de ajutor şi logica este că nu îţi poţi mânca prietenul”, a adăugat Ştefan Pădure.

     Un document publicat de Parlamentul European, care ridica pentru studiu ipoteza consumului de insecte, citează mai multe studii ştiinţifice care arată că respingerea entomofagiei este un comportament învăţat. Asta înseamnă că nu ne naştem cu o repulsie pentru consumul de insecte.

    Astfel, bariera culturală ar putea fi depăşită. Spre exemplu, în alimentaţia românilor există deja produse care conţin resturile unei insecte. Colorantul alimentar cunoscut drept carmin este extras din resturile insectei cunoscute drept coşenilă. Carminul se regăseşte în mai multe alimente, printre care în anumite salamuri şi în parizer. „Ar putea exista denumiri codificate. A şti că ai aditivi bazaţi pe insecte va duce la o respingere din partea consumatorului şi probabil că va exista o formă foarte lentă de tranziţie, luând în calcul anumite posibilităţi de efecte benefice în partea de aport, proteine sau ce rol vor avea ele în compoziţia viitoarelor produse. (…) Vor exista cu siguranţă şi segmente de populaţie care vor consuma şi care vor promova astfel de produse”, a explicat o sursă cu experienţă din industria alimentară locală pentru Business Magazin.

    În ţări precum Marea Britanie, Olanda, Belgia şi Finlanda, astfel de alimente pot fi găsite chiar şi în supermarketuri, notează The Guardian. Totodată, în alte ţări europene precum Franţa, Italia şi Spania, acestea sunt interzise în mod explicit.

    În Germania, clienţii lanţului de retail Kaufland au găsit încă din 2019 pe rafturi viermi de făină cu gust de usturoi şi ierburi şi alte produse similare, potrivit Euractiv. Circa 6.000 de tone de proteină din insecte sunt produse în fiecare an în Uniunea Europeană, iar estimările asociaţiei europene pentru producătorii de insecte (IPIFF) arată că volumul ar putea creşte până la 2-5 milioane de tone în următorii zece ani. La nivel global, circa 2,5 miliarde de oameni consumă insecte, adică mai mult de o treime din populaţia planetei. Cele şapte ţări în care consumul de insecte este răspândit sunt: Mexic, Brazilia, Ghana, Thailanda, China, SUA şi Olanda.  

    Firma de cercetare Arcluster estimează că piaţa fermelor de insecte va creşte de 10 ori până în 2025 şi va depăşi 4 miliarde de dolari la nivel global, notează Bloomberg. Piaţa a început să atragă finanţări semnificative pe plan internaţional din partea unor jucători precum Nestlé. În acest context, România ar putea avea şansa de a deveni un producător la nivel european, dacă jucătorii din industrie şi-ar dori să capitalizeze oportunitatea.

    Dar în piaţa locală producătorii nu au început nici măcar discuţiile, conform surselor Business Magazin.

    „Nu există discuţii între producători pe aceasta temă. Nu am auzit să fie interesaţi nici măcar în vederea exportului către Europa sau chiar către Orientul Îndepărtat, unde există cerere. Momentan, în piaţa locală această idee este în fază embrionară, poate doar pe zona de cercetare să existe activitate. Este şi o reacţie foarte recentă a Europei de a deschide puţin porţile. (…) Nu m-ar mira să vedem în Europa două-trei state care vor deveni jucători mondiali în această zonă”, a declarat o sursă din industria alimentară. Aceeaşi sursă se îndoieşte că România ar putea deveni un producător important, întrucât industria alimentară locală a dovedit că nu depăşeşte de multe ori percepţia.

    „România avea un potenţial fabulos de a fi producător de organisme modificate genetic (GMO), respectiv soia până în 2006, înainte să devenim stat membru (al UE – n. red.). România era mare producător de soia GMO, dar imediat după aderare a fost oprită producţia. Când legislaţia a devenit mai permisivă şi Uniunea Europeană a spus că fiecare stat membru îşi hotărăşte singur soarta pe GMO-uri, România nu a mai continuat pentru că a luat în calcul aspectele pro şi contra implicate în a deveni un producător de soia GMO. La fel văd lucrurile şi aici, dacă devenim celebri că folosim în consum insecte, percepţia nefiind încă suficient de bine aşezată, s-ar putea să ţină în frâu orice astfel de oportunitate. (…) Va fi o piaţă, va fi o producţie, dar vom vorbi de cifre nesemnificative”.

    România a mai înregistrat diferite trenduri în producţia alimentară care nu au rezistat. Ca „modă” trecătoare, au existat în piaţa locală culturi de nişă precum struţi, cai sau ferme de melci.

  • Competiţia „made in Romania”. Câţi bani fac retailerii din brandurile private label şi unde le produc

    Privite iniţial cu reticenţă, sunt astăzi din ce în ce mai căutate, mai variate şi asigură procentaje importante din vânzările lanţurilor internaţionale de retail prezente în România. Este vorba de mărcile private, un competitor puternic al brandurilor de top şi un pariu sigur al multor jucători de profil.

    Segmentul produselor de marcă proprie este într-o continuă dezvoltare, nu doar prin creşterea numărului de SKU-uri (Stock Keeping Unit – n. red.), ci şi prin creşterea accelerată a vânzărilor din totalul pieţei. Clienţii sunt dornici să experimenteze, să descopere la raft articole din categorii noi, iar produsele marcă proprie au un raport excelent calitate – preţ”, spune Valer Hancaş, director de comunicare şi corporate affairs în cadrul Kaufland România. Opinia este împărtăşită şi de alte companii din piaţa locală de retail. Reprezentanţii Selgros Cash&Carry, de pildă, spun că în România se observă o tendinţă clară de creştere a notorietăţii mărcilor private, pe toate segmentele de preţ, inclusiv pe nişa produselor bio. „Nu credem că vom ajunge foarte curând la nivelul de vânzări şi de sofisticare al pieţelor occidentale, însă este foarte important că românii capătă tot mai multă încredere în aceste mărci proprii – datorită tuturor ofertelor şi gamelor de produse existente – ceea ce va duce cu siguranţă la apariţia de categorii noi şi la multe noutăţi pe această nişă de piaţă.”

    O categorie care câştigă teren

    Interesul tot mai mare al românilor pentru produsele private label se reflectă şi în numărul de mărci private aduse sau dezvoltate de retaileri în plan local. Pentru unii, cum este cazul discounterului Lidl, parte a grupului Schwarz, mărcile private reprezintă chiar un procent majoritar din portofoliu. „Lidl operează după acelaşi model de business în toate ţările în care este prezent, iar acesta constă în faptul că dezvoltăm şi comercializăm împreună cu partenerii noştri, în cadrul reţelei, produse marcă proprie. Funcţionăm astfel de peste 40 de ani, la nivel global, inclusiv pe piaţa locală, unde ne distingem faţă de alţi retaileri prin modelul nostru de business, pentru că peste 80% dintre cele aproximativ 1.800 de produse comercializate în cele peste 275 de magazine din întreaga ţară sunt marcă proprie”, spun reprezentanţii Lidl România, business cu venituri de 9,5 miliarde de lei în 2019, potrivit calculelor ZF făcute pe baza datelor communicate de companie. Lidl a dezvoltat mărci proprii pentru aproape fiecare categorie de produs pe care o comercializează, iar multe dintre acestea au devenit branduri în sine, precum Cămara Noastră, care include, printre altele, produse de carmangerie, lactate şi patiserie, Pilos (lactate), W5 (produse de curăţenie), Cien (produse de îngrijire personală), sau Lupilu, cu produse destinate bebeluşilor şi copiilor mici. „Dincolo de articolele din sortimentul de bază, avem şi produse in & out, care pot fi găsite în magazinele noastre în timpul săptămânilor tematice sau de sărbători”, adaugă reprezentanţii Lidl.

    Tot parte a grupului Schwarz, retailerul german Kaufland, lider de piaţă în industrie, cu o cifră de afaceri de 11,8 miliarde de lei în 2019, deţine, la nivel internaţional, peste 50 de branduri marcă proprie înregistrate, pe segmentele de food şi non-food, cu un portofoliu de produse de câteva mii de articole, atât cu specific global, cât şi local, în cele cele şapte ţări în care compania este prezentă. În România se regăsesc peste 35 dintre acestea, atât în categoriile food, cum ar fi carne ambalată, legume şi fucte mezeluri, produse de panificaţie, produse lactate, băuturi, dulciuri sau conserve, în total circa 2.000 de produse, cât şi non-food: electrocasnice, produse de papetărie, produse de curăţare şi menaj, textile pentru adulţi şi copii sau articole de sezon, produsele marcă proprie reprezentând o pondere importantă în vânzările totale ale companiei, de până la 20%. Printre acestea se numără brandul K-Classic, care se regăseşte în aproape toate categoriile de produse, Bevola – pe segmentul cosmetice sau Purland, pe categoria carne. „Mărcile noastre proprii sunt prezente în aproape toate categoriile de produse, de la piese de mobilier, articole vestimentare, produse de îngrijire şi, desigur, alimente. Am dezvoltat mărci proprii şi la nivelul segmentului de produse cu valoare adăugată sub brandul K-Favourites, lansat relativ recent, ori în zona de produse sustenabile nealimentare – cum ar fi echipamentul sportiv făcut din PET-uri reciclate sau hainele din bumbac organic certificat GOTS. Din punct de vedere al cantităţilor vândute, în top sunt articolele din categoriile alimente de bază, băuturi şi lactate”, spune Valer Hancaş.

    Potrivit lui, sortimentul de marcă proprie, aflat într-o dinamică permanentă, este dezvoltat în funcţie de preferinţele consumatorilor, de cele mai noi trenduri din piaţă, precum şi de performanţa articolelor deja listate. Hancaş spune că, prin portofoliul de produse marcă proprie al companiei, Kaufland se adresează întregului spectru al populaţiei, cu toate grupele de vârstă şi stiluri de viaţă – de la cei ce au timp şi le face plăcere să gătească acasă, până la cei care sunt pe fugă sau preferă preparate gata făcute. „Scopul mărcilor proprii este să asigurăm varietate şi să acoperim nevoile tuturor stilurilor de viaţă. De asemenea, răspundem şi celor care au nevoie de un regim de alimentaţie special, fie că ţin post, sunt vegani, vegetarieni sau au anumite intoleranţe sau alergii alimentare. În zona de non-food, avem mărci pentru cei pasionaţi de sport, haine pentru adulţi, dar şi produse pentru părinţi – haine pentru copii de toate vârstele, produse de igienă şi îngrijire. Avem, de asemenea, mărci şi pentru electrocasnice sau grătar – astfel că acoperim nevoile întregii case.”

    Un alt lanţ de hipermarketuri care se axează pe acest segment, prezent în top 10 retaileri pe poziţia a şasea, cu o venituri de 5,7 miliarde de lei în 2019, potrivit estimărilor ZF, este retailerul francez Auchan. Potrivit reprezentanţilor companiei, produsele private label reprezintă aproximativ 10% din cifra de afaceri a businessului local, cea mai mare parte fiind generată de produsele marcă proprie realizate în România. Astfel, din cele câteva mii de articole marcă proprie din portofoliul internaţional, circa 600 sunt prezente şi în portofoliul local, alături de alte câteva sute de produse fabricate în România (neincluzând aici mărcile de destinaţie). „Prin cele trei branduri proprii din portofoliu, astăzi răspundem tuturor bugetelor”, spun reprezentanţii companiei. În topul vânzărilor pe acest segment se numără produsele din gama de cafea, dulciuri, conserve şi alimente de bază.

    Pe segmentul cash&carry, dominat, în plan local, de companiile Metro şi Selgros, cu venituri de 5,75 miliarde de lei, respectiv 3,83 miliarde de lei, lucrurile stau puţin diferit, dar nu neapărat în ceea ce priveşte cererea, ci tipurile de clienţi care optează pentru produse private label. În cazul brandului Metro Cash&Carry, din cele opt mărci proprii prezente la nivel internaţional, şapte se regăsesc şi pe piaţa locală: ARO – prin care compania comercializează produse pentru gătit şi curăţenie; H-Line – produse pentru sectorul hotelier şi cel gastronomic; Rioba – gama pentru baruri, cafenele şi hoteluri; Metro Chef – produse premium destinate industriei gastronomice; Fine Life – gamă alternativă pentru alte branduri consacrate de pe piaţa locală; HoReCa Select – produse alimentare şi non-alimentare destinate bucătăriilor şi bucătarilor profesionişti şi Sigma – produse de birotică.

    „Interesul consumatorilor pentru produsele marcă proprie este în continuă creştere. Într-adevăr, a fost necesar un timp de testare a produselor noastre, pentru ca oamenii să înţeleagă că raportul calitate – preţ este, de multe ori, preferabil brandurilor consacrate. Dacă la început, deschiderea către produse la prim preţ a fost mai mare, odată cu apariţia pe piaţă a mai multor mărci proprii din segmentul mainstream sau chiar profesional, clienţii migrează către produse mai calitative”, spune Ioana Dănăilă, şef departament Mărci Proprii Metro România. Mărcile private ale companiei însumează un portofoliu de 1.800 de produse alimentare şi 1.400 de articole nonalimentare. „Atât în sectorul alimentar, cât şi în cel nonalimentar, preţurile acoperă toată gama – de la prim preţ (cele mai mici), până la preţuri care corespund unor produse profesionale”, notează Dănăilă. Potrivit ei, clienţii care apelează cu preponderenţă la mărcile proprii Metro sunt: clienţii revânzători, care au o afacerere independentă şi deţin de obicei un magazin alimentar, cu vârste de 35-55 ani, ponderea mediului de provenienţă urban versus rural fiind de 50%-50%, şi clienţii din HoReCa – proprietari de pizzerii/fast-food/mici restaurante, cu vârste cuprinse între 24 şi 45 de ani, 70% provenind din mediul urban şi 30% din mediul rural. În categoria clienţilor revânzători cel mai bine se vând articolele la prim-preţ, în timp ce în cazul clienţilor HoReCa cele mai căutate sunt articolele profesionale. „În ceea ce priveşte produsele, în topul vânzărilor se află gama de lactate şi produsele de strictă necesitate (ulei, zahăr, făină, ouă).”

    Competitorul direct al Metro – grupul Transgourmet Holding, din care face parte compania Selgros Cash&Carry, deţine, la nivel internaţional, cinci mărci private, prezente pe toate palierele de preţ, pe piaţa locală fiind prezent cu trei dintre acestea: Topseller, Transgourmet Economy şi Transgourmet Quality. În prezent, cele trei mărci proprii prezente în plan local înglobează peste 200 de produse. „Prin prisma profilului nostru de cash&carry, cele mai vândute produse sunt cele din gama alimentelor de bază şi a celor proaspete, însă, în ultima perioadă, am observat creşteri importante şi pe alte categorii, cum ar fi peşte/fructe de mare, produse non-alimentare, dulciuri şi, mai nou, dezinfectanţi”, spun reprezentanţii companiei. „Deoarece portofoliul de produse marcă proprie este încă în curs de dezvoltare”,​ reprezentanţii Selgros România estimau la finele anului trecut că vor încheia 2020 cu o cifră de afaceri de 10 milioane de euro pe acest segment.. „Clienţii Selgros sunt foarte variaţi. Din magazinele noastre îşi fac cumpărăturile atât clienţii revânzători şi gastronomi, cât şi consumatorii finali. Pentru produsele care se adresează revânzătorilor, preţul este principalul criteriu de cumpărare, în timp ce produsele dedicate gastronomilor sunt preferate de toate tipurile de profesionişti pentru raportul calitate/preţ”, explică reprezentanţii companiei.

     

    Obiceiuri sănătoase la preţuri accesibile

    Printre sortimentele tot mai variate şi gamele premium marcă proprie şi-au făcut loc şi produsele bio, incluse în portofoliile mărcilor private ale retailerilor pe fondul unei cereri tot mai accentuate a consumatorilor pentru acest tip de articole. „O tendinţă pe care am observat-o în preferinţele consumatorilor şi pe care am putut să o exploatăm şi mai mult în portofoliul nostru de produse marcă proprie este interesul din ce în ce mai mare asupra produselor sănătoase, atenţia la certificările de calitate şi la provenienţa produselor. Am fost primul retailer care a adus pe rafturi un întreg sortiment de produse bio, tocmai pentru că am înţeles orientarea consumatorilor către acest segment. În continuare, vedem că tot mai mulţi consumatori sunt interesaţi de o alimentaţie echilibrată, aşa că investim în permanenţă în această gamă şi ne concentrăm pe creşterea numărului de articole la raft. În prezent, în sortimentul nostru, avem peste 170 de produse bio, dintre care peste 80 de produse se află permanent în stocul nostru. Avem de mai multe ori pe an şi Săptămâna Bio, cu o gamă extinsă de produse bio in & out. Mai mult decât atât, pe lângă produse alimentare, anul trecut am inclus în gama noastră şi produse de îngrijire personală bio”, spun reprezentanţii Lidl România.

    „Ca urmare a faptului că tot mai mulţi clienţi au început să se orienteze spre un stil de viaţă sănătos, fiind totodată atenţi la preţul de cumpărare, am dezvoltat portofoliul de mărci proprii din această zonă, în gamele cu valoare adaugată şi bio. Marca proprie este o alternativă bună pentru cei care vor să acceseze produse dintr-un segment calitativ superior, la preţuri avantajoase. Am crescut mult în ultimul timp pe zona bio şi am dezvoltat segmentul non-food pe marcă proprie. Oferim în prezent o varietate de produse ecologice din toate categoriile: produse lactate, băuturi, cafea şi ceai, chiar şi conserve şi produse congelate, articole vestimentare din bumbac organic”, notează, la rândul său, Valer Hancaş (Kaufland). De altfel, adaugă el, „în ceea ce priveşte evoluţia pieţei de retail, România începe să adopte cele mai noi tendinţe în materie de food: produse naturale, sustenabile, consum bazat pe proteine, produse locale, reducerea cantităţii de sare, zahăr şi grăsimi precum şi o atenţie deosebită în ceea ce priveşte utilizarea resurselor”.

    În cazul Metro, gama bio este reprezentată, în portofoliul companiei, de mărcile Metro Chef şi Horeca Select, destinate clienţilor din industria HoReCa. „Amintim aici şi de microsera inteligentă pe care am adus-o, în colaborare cu Microgreens România, la Metro Cash&Carry Băneasa”, spune Ioana Dănăilă.

    Made in România

    De câştigat din evoluţia mărcilor private nu au doar companiile care le comercializează, ci şi producătorii locali, la care retailerii apelează pentru procente importante din portofoliul private label. Auchan, de pildă, colaborează cu peste 50 de producători locali în crearea mărcilor proprii, iar în cazul Metro, aproximativ 60% din segmentul produselor alimentare din portofoliul de mărci proprii al companiei este dezvoltat cu producători români. Jucătorul, prezent şi pe piaţa de retail de proximitate, prin franciza LaDoiPaşi, a lansat, în luna august, în cadrul acesteia, o gamă de produse locale, „pe care urmează să o extindem până la finalul anului cu încă 20 de SKU-uri (stock keeping units) noi”, după cum au declarat anul trecut reprezentanţii companiei. „Răspundem, astfel, interesului  tot mai mare al clienţilor pentru produsele locale şi oferim ocazia antreprenorilor să aducă la raft noi opţiuni, game exclusive, made în Romania, la cel mai bun raport preţ-calitate.”

    Valer Hancaş, de la Kaufland, spune că „pentru clienţii din România colaborăm cu producători locali pentru produse cu specific local, cu reţete locale sau cu ingrediente din România sub brandul Vreau din România dar nu numai. Dezvoltăm continuu programe şi colaborări pe plan local, iar beneficiile sunt de ambele părţi – atât pentru producătorii români, care au astfel asigurată o piaţă de desfacere, cât şi pentru clienţi şi consumatori, care au la dispoziţie produse proaspete şi autentice, de origine controlată”. Lidl a dezvoltat pentru prima data o categorie de produse româneşti în urmă cu 5 ani, ca o promoţie in&out în timpul primei Săptămâni Româneşti, „însă cu timpul, interesul pentru această gamă a crescut, aşa că din acest motiv am inclus în oferta noastră un număr din ce în ce mai mare de astfel de produse”, spun reprezentanţii companiei. În prezent, businessul colaborează cu 400 de furnizori locali pentru mărcile proprii şi cele comerciale, iar planurile de viitor vizează creşterea acestui număr. „În urma acestor parteneriate, am reuşit să creştem şi portofoliul de produse româneşti, astfel că în anul fiscal 2019 am avut peste 2.400 de articole, cu 10% mai mult decât în anul financiar trecut (per total), trend ascendent care se menţine şi în 2020. Dintre mărcile proprii, brandul Cămara Noastră, marca proprie Lidl de produse alimentare româneşti dezvoltate 100% cu furnizori locali, număra, la începutul anului fiscal 2019, în jur de 200 de produse”, spun reprezentanţii Lidl România.

    Pentru marca Topseller a Selgros, 90% dintre furnizori sunt locali, în timp ce pentru mărcile Transgourmet Economy şi Transgourmet Quality, mărci dezvoltate şi achiziţionate la nivel de grup, majoritatea sunt furnizori externi. „Avem însă planuri ca o parte dintre furnizorii noştri locali să devină furnizori şi pentru aceste două mărci proprii, ceea va reprezenta un atú pentru furnizorii din România, care ar urma să aibă un acces mai facil pe piaţa europeană”, spun reprezentanţii Selgros Cash&Carry România.

    Şi pe segmentul ambalaje retailerii îşi îndreaptă atenţia către producătorii locali. Producătorul de etichete Rottaprint, companie cu 800 de clienţi în portofoliul local, asigură fabricarea etichetelor pentru peste 20 de branduri de mărci private din retailul alimentar. Potrivit lui Cristi Nechita-Rotta, director general al companiei, „printre tipurile de produse din gama private label pentru care fabricăm etichete se numără: preparate din carne (mezeluri şi semipreparate), carne crudă, lactate (iaurt, unt, lapte, brânză), serveţele umede şi apă”.

    Cu un pas în urma Vestului

    „Piaţa locală este încă mai puţin dezvoltată faţă de cea din vestul Europei. În acest moment putem observa un număr mai ridicat de produse marcă proprie în reţelele din vest, însă tendinţa de creştere se remarcă şi în ţara noastră”, spun reprezentanţii Auchan România. Opinia că România este în urma vestului la această categorie este unanim împărtăşită, iar estimările sunt asemănătoare de la un retailer la altul. Astfel, potrivit lui Valer Hancaş (Kaufland), segmentul local de marcă proprie se află la nivelul ţărilor din Europa Centrală şi de Est (până în 20%), dar în urma ţărilor din Europa de Vest (circa 30% – 50% în Elveţia). Reprezentanţii Selgros România estimează că piaţa mărcilor private reprezintă în România doar 12,5% din totalul vânzărilor, în timp ce în Europa de Vest se ridică la 30%, iar în Europa de Est la 17%. Ei remarcă, de asemenea, că pe segmentul mărcilor private – aflat în continuă dezvoltare în România – există o reală oportunitate de dublare a volumului de vânzări. „Un factor important care poate contribui la această evoluţie este dezvoltarea comerţului modern, deoarece acesta reprezintă canalul prin care mărcile proprii sunt comercializate.” Porivit Ioanei Dănăilă (Metro), faptul că în sud-estul Europei consumul de produse marcă proprie este mai mic faţă de pieţele din vest se reflectă şi în comportamentul producătorilor: „pe piaţa locală, ca şi în ţările vecine, nu există producători specializaţi de marcă proprie”. Deocamdată, adaugă ea, nivelul de consum al produselor marcă proprie în România este încă sub media Europei. „Însă, dacă ne uităm la tendinţele actuale şi la dinamica puterii de cumpărare, estimarea este că în următorii ani popularitatea produselor vândute sub marca proprie pe piaţa locală va ajunge la acelaşi nivel cu cea din sud-estul Europei.”

     

    Produse marcă proprie lansate în pandemie

    Una dintre cerinţele impuse de pandemie a fost îmbogăţirea, în lanţurile de retail, a gamelor de produse cu specific santitar destinate limitării răspândirii coronavirusului. Metro se numără printre retailerii care au dezvoltat produse marcă proprie pentru igienizare, compania lansând articole destinate atât clienţilor revânzători, cât şi celor din segmentul HoReCa. „De la impunerea restricţiilor, în primăvară, segmentul produselor de igienizare şi curăţenie este în creştere şi estimăm că trendul se va menţine aşa şi în perioada următoare”, spune Dănăilă. Pentru a veni în întâmpinarea cererii crescute de produse de igienă, Selgros a lansat, de asemenea, anul trecut, sub marcă proprie, un gel igienizant pentru mâini în variante de 500 ml şi 1 litru, următorul pas fiind lansarea produsului în ambalaj de 5 litri, pentru nevoile clienţilor profesionişti.  Potrivit lui Cristi Nechita-Rotta, anul trecut Rottaprint a primit, atât pentru partenerii din plan local, cât şi pentru cei din străinătate, solicitări de producţie a etichetelor pentru produse cu specific sanitar, nou-lansate pe fondul pandemiei de COVID-19. La Kaufland, Valer Hancaş spune că „momentan investigăm această variantă de dezvoltare la nivelul pieţei. O provocare majoră o reprezintă durata proceselor de auditare şi autorizare, precum şi presiunea timpilor de reacţie în această perioadă sensibilă.”

  • Preţurile alimentelor la nivel mondial au crescut pentru a şaptea lună consecutiv în decembrie

    Preţurile alimentelor la nivel mondial au avansat pentru a şaptea lună consecutiv în decembrie, majoritatea categoriilor, cu excepţia zahărului, înregistrând creşteri luna trecută, potrivit agenţiei pentru alimentaţie a ONU, scrie Reuters.

    Indicatorul privind preţurile alimentelor al FAO a atins o medie de 107,5 puncte luna trecută,  faţă de 105,2 în noiembrie.

     

  • Răzbunarea perfectă a unui angajat care a fost refuzat de şeful lui cand i-a cerut să se asocieze. A construit o afacere mai mare ca a fostului şef

    Antreprenorul Bernard Henry Kroger a fost una dintre acele persoane care au transformat un „nu” într-o oportunitate. Refuzat ca partener de afaceri de angajatorul său, el s-a ambiţionat să pornească la drum pe cont propriu. Rezultatul? Kroger, al cincilea retailer alimentar din lume, cu venituri anuale de miliarde.

    Kroger s-a născut pe 24 ianuarie 1860 în Cincinnati, Ohio, SUA, fiind al cincilea din cei zece copii ai unei familii de imigranţi germani, John Henry şi Mary (Schlebbe) Kroger. Cuplul deţinea şi un magazin de alimente uscate (orez, făină, paste, cereale), deasupra căruia locuia, şi pe care, în 1873, din cauza încetinirii economiei, a fost forţat să îl închidă. Astfel, tânărul Kroger a fost nevoit, la doar 13 ani, să meargă la lucru pentru a-şi ajuta familia.

    Primul job a fost într-o farmacie; s-a angajat apoi ca fermier în Pleasant Plain, Ohio, însă după un timp s-a îmbolnăvit de malarie şi s-a întors acasă. Aici a început să lucreze ca agent de vânzări door-to-door (din uşă-n uşă) pentru Great Northern and Pacific Tea Co., transformată ulterior în Imperial Tea Co. Pentru că businessul nu mai mergea bine, proprietarii au decis să îi ofere lui Kroger funcţia de manager, refuzând însă, ulterior, să îl accepte ca partener de business. În urma refuzului, el a decis să pornească, cu 372 de dolari (circa9.250 de dolari la valoarea de acum a monedei) pe care-i avea din economii, propriul său business, o băcănie, numită The Great Western Tea Co.

    Afacerea a avut succes în ciuda nenumăratelor încercări şi, în numai doi ani, a deschis alte trei unităţi. În 1902, antreprenorul a schimbat numele companiei în Kroger Grocery and Baking Co., scurtat ulterior pentru a rămâne Kroger. Sub acest nume, până în la sfârşitul anilor ’20 ajunsese deja la 5.500 de magazine. Una dintre strategiile lui Kroger a fost de a-şi face publicitate în ziarele locale. Lui îi e atribuit modelul de succes al băcăniilor low-cost, folosit şi în ziua de astăzi. În plus, în 1972 Kroger a devenit primul retailer alimentar din SUA care a testat un scanner electronic. 

    Antreprenorul a investit de asemenea şi în crearea Provident Bank, vânzându-şi participaţiile deţinute în 1928, cu puţin timp înainte de crahul bursier de pe Wall Street, cunoscut şi drept „joia neagră”, din 1929. Kroger a fost, de asemenea, implicat în multe proiecte caritabile, inclusiv deschiderea de parcuri, donaţii către grădinile zoologice şi diverse cercetări medicale. Antreprenorul a murit în urma unui atac de cord pe 21 iulie 1938, în Cape Cod, Massachusetts, la vârsta de 78 de ani, fiind îngropat în cimitirul Spring Grove din Cincinnati. 

    În prezent, Kroger este cel mai mare supermarket din Statele Unite din punct de vedere al veniturilor, anul trecut înregistrând o cifră de afaceri de peste 121 de miliarde de dolari, dar şi al doilea mare distribuitor american de retail alimentar, după gigantul Walmart, al cincilea retailer la nivel mondial şi al patrulea cel mai mare angajator privat din SUA, echipa businessului numărând circa 453.000 de angajaţi.

    Kroger este clasată pe locul 20 în clasamentul Fortune 500 al celor mai mari corporaţii din Statele Unite în funcţie de veniturile totale. Retailerul operează, direct sau prin francize, 2.757 de supermarketuri şi magazine cu mai multe departamente în 35 de ţări, precum şi 35 de centre de prelucrare sau fabricare a alimentelor, 1.567 de centre de aprovizionare pentru supermarketuri, 2.270 de farmacii şi 221 de clinici medicale in-store (pe galerii) sub brandul Little Clinic. Sediul central al companiei se află în oraşul Cincinnati.

  • Harta investiţiilor străine în 2019: ce companii au pariat pe România şi ce lipseşte

    Un sfert dintre judeţele României au în poziţia de lider o companie din sectorul auto  – fabricarea de maşini sau de componente pentru industria auto – şi toate sunt investiţii străine. Harta proiectelor de tip ISD (investiţie străină directă) arată cât de mult au cântărit în economia judeţelor cele mai recente proiecte mari din industria auto – Daimler cu peste 300 mil. euro la Sebeş, în compania Star Assembly – Ford cu motoarele turate la Craiova sau Pirelli cu mai multe proiecte de extindere la Slatina. De pe aceeaşi hartă lipsesc însă fabrici de mezeluri, de dulciuri, de conserve. Singurii reprezentanţi ai industriei alimentare lideri într-un judeţ sunt producătorul din industria de morărit şi panificaţie Vel Pitar, controlat de fondul de investiţii Broadhurst şi Fabrica de Lapte Braşov a grupului grec Olympus.

    Judeţele Gorj, Mehedinţi, Vaslui, Botoşani şi Teleorman au un stoc al investiţiilor străine directe de sub 100 de milioane de euro, bani „strânşi” în 30 de ani de capitalism. La polul opus, zece judeţe la care se adaugă Bucureştiul şi Ilfovul au atras cel puţin 1 mld. euro fiecare, cu un vârf de 46 mld. euro în Bucureşti, dintr-un total de 82 mld. euro, arată o analiză a Business Magazin pe baza datelor de la BNR aferente anului 2019.

    Ruptura dintre judeţele României este evidentă de două decenii încoace, însă în loc să se estompeze ea pare să se amplifice. În Gorj, de exemplu, BNR notează în 2019 un stoc total al ISD-urilor de numai 3 milioane de euro, la fel ca în 2018. Cel mai mare business din judeţ este reprezentat de Complexul Energetic Oltenia, un colos cu aproape 13.000 de angajaţi în 2019, dar cu pierderi de 863 mil. lei în acelaşi an la o cifră de afaceri de 3,1 mld. lei. CE Oltenia, jucător strategic pe piaţa de energie, controlat de stat, trece acum printr-un proces de reorganizare gândit şi structurat pe o perioadă de cinci ani, perioadă în care compania ar urma să devină viabilă prin eficientizarea operaţiunilor şi trecerea la resurse regenerabile şi mai puţin poluante.

    În Dolj, investiţia realizată de constructorul auto Ford la Craiova a schimbat raportul de forţe din judeţ, iar prezenţa Ford şi Dacia în judeţele Dolj şi Argeş a atras şi zeci de producători de componente auto în cele două zone sau în judeţele vecine. Ilfovul a câştigat şi el în ultimii ani din mutarea sediilor unor companii din Bucureşti odată cu explozia rezidenţială care a cuprins şi multe din zonele de lângă Capitală.

    Investiţiile străine se văd pe harta de business a României, la fel de bine cum se vede şi lipsa lor. Se văd proiectele mari din industria auto – în 12 judeţe din ţară compania lider după cifra de afaceri este un jucător din industria auto, firme cu capital străin. Nu se văd investiţii comparabile în industria alimentară. Paradoxal, o ţară care domină topurile europene ale producţiilor agricole de cereale, nu are nicio fabrică de alimente, fie ea cu capital străin sau local cu afaceri de 1 mld. lei cel puţin. Mai mult, între liderii judeţelor după cifra de afaceri din 2019 se află doar două companii din industria alimentară – Vel Pitar – business din industria de morărit şi panificaţie deţinut de fondul de investiţii Broadhurst şi care este cea mai mare companie din judeţul Vâlcea şi Fabrica de Lapte Braşov (Covasna).

    Dacă industria alimentară are doar două companii pe harta liderilor de business, agricultura – cultivarea cerealelor – are trei companii lider în judeţe, respectiv Agricost (Brăila), Agro-Chirnogi (Călărăşi) şi Plantagro (Vaslui). Lor li se adaugă însă şi Bunge (Buzău) sau Expur (Ialomiţa), companii care au activităţi în industria alimentară, prin brandurile de uleiuri vegetale, dar care au şi o puternică amprentă în agrobusiness.

    Capitalul străin dă cel mai mare număr de lideri din judeţe, în doar 8 regiuni ale României compania lider este un business antreprenorial. Fiecare dintre lideri, capital românesc sau străin generează business în jurul lui, dezvoltă nuclee de companii mici, majoritatea antreprenoriale care cresc odată cu liderii judeţelor.

    Polarizarea investiţiilor, lipsa lor din unele zone ale României au creat în ultimii 30 de ani diferenţe majore între judeţe vecine, diferenţe care pot fi corectate doar prin proiecte noi.

  • Românii, tot mai orientaţi spre alimente bio. Un retailer de profil a înregistrat creşteri de 150% în preajma evenimentului de Black Friday

    Retailerul online Republica Bio, care comercializează în plan local produse destinate sănătăţii, a înregistrat în săptămâna de reduceri applicate cu ocazia evenimentului Black Friday vânzări cu 150% mai mari faţă de perioada similară a anului trecut şi o creştere cu 127% a numărului de comenzi.

    Numărul vizitatorilor de pe platforma companiei a crescut cu 80% în intervalul 9-15 noiembrie 2020 faţă de aceeaşi perioadă din 2019, traficul venind preponderent din oraşele mari precum Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca şi Iaşi.

    „Am anticipat creşterea de anul acesta, alimentată de reorientarea multor persoane către shoppingul online şi de preocuparea românilor pentru produse sănătoase, astfel că ne-am pregătit temeinic din timp. În luna octombrie am făcut tranziţia către un depozit mult mai mare pentru a creşte capacitatea de procesare a comenzilor, o schimbare planificată încă de la sfârşitul anului trecut, am făcut stocuri suficiente în special la produse alimentare, suplimente şi superalimente şi am suplimentat resursele umane” spune Ciprian Stancu, fondatorul Republica BIO.

    Printre categoriile cu cele mai mari creşteri se numără produsele alimentare cu 187%, suplimentele alimentare cu 273% şi îngrijire aromatică cu 646%. Şi categoria de superalimente a crescut cu 120%, în timp ce produsele apicole româneşti au înregistrat o creştere de 91%. Peste 50% dintre comenzi au fost achitate prin plată electronică, fie cu cardul, fie prin transfer bancar.

    Pentru 2021 compania românească şi-a propus diversificarea accelerată a portofoliului de produse proprii şi încheierea a cel puţin un parteneriat strategic cu o reţea internaţională de retail fizic, pentru a face disponibile pe rafturile supermarketurilor şi hipermarketurilor produsele certificate marca Republica BIO. În paralel, compania va continua să investească în tehnologie, în integrarea inteligenţei artificiale în platformă şi implementarea roboticii în procesul de fulfillment.

  • China ia în vizor importurile de alimente congelate în contextul temerilor privind răspândirea coronavirusului

    China îşi concentrează puternic atenţia asupra alimentelor congelate în încercarea de a preîntâmpina noi focare de COVID-19 după ce testele efectuate pentru ambalajele de carne de vită din Argentina şi carne de porc din Germania au ieşit pozitive, scrie Financial Times. Oraşe din întreaga Chină, cel mai mare importator de carne de vită şi de porc din lume, s-au angajat să intensifice screeningul şi sterilizarea importurilor. 

  • Ultima redută a comerţului a fost cucerită de online?

    Până în acest an online-ul contribuia cu mult sub 0,5% la totalul vânzărilor de bunuri de larg consum, însă în pandemie ponderea a urcat rapid la 1% şi trendul se menţine ascendent.

    Vânzările online de ali­men­te şi bunuri de în­gri­ji­re personală şi a lo­cu­in­ţei ar putea ajunge la 1 mld. euro în 2025, adică la 4% din totalul pieţei de profil, arată cal­culele ZF pe baza estimărilor plat­for­mei de comerţ Bringo deţinute de gru­pul francez Carrefour.

    „Noi estimăm că segmentul de co­merţ alimentar online va creşte în anii care urmează într-un ritm acce­lerat, fi­ind foarte posibil să depăşească, pâ­nă în 2025, 4% din totalul comerţului ali­men­tar“, spune Ioana Ilie-Dobre, di­rec­tor general al platformei de livrări Bringo.

    Calculele ZF pornesc de la premisa că piaţa de bunuri FMCG va ră­mâ­ne cel puţin constantă, la 20-22 mld. euro.

    În Europa, cea mai mare pon­dere a vânzărilor online de alimente şi bunuri de larg consum este în Marea Britanie, unde în 2019 cota de piaţă era de circa 5%. Tot anul trecut, în România ea se situa mult sub 0,5%, dar în pandemie a crescut accelerat.

    „În prezent cumpărăturile online sunt în continuare un segment mic al în­tregului comerţ alimentar, însă acesta a crescut accelerat în pandemie, ajun­gând undeva la 1%, conform unui stu­diu intern“, adaugă executivul de la Bringo. Afirmaţiile sale sunt primele care oferă cifre concrete privind această piaţă care a început să se dezvolte acum mai bine de cinci ani.

    Jucătorii din comer­ţul cu do­mi­nan­tă alimen­ta­ră – lanţurile străine de su­permarketuri şi hiper­mar­keturi – au des­chis ma­gazine online atunci pentru a fi pregătiţi pentru mo­mentul în care aceas­tă „re­volu­ţie online“ va avea loc. Mai exact, de multă vreme românii cum­pă­rau electronice şi electrocasnice, călă­torii, cărţi sau haine online. Alimen­tele şi băuturile rămăseseră un ultim bastion de cucerit pentru acest timp de comerţ.

    În contextul generat însă de pan­de­mia de COVID-19, mulţi consumatori au comandat pentru prima dată online astfel de bunuri, mai ales în perioada stă­rii de urgenţă, când libertatea de miş­care era limitată, iar autorităţile au re­co­mandat distanţare. Mulţi clienţi au ră­mas însă fideli acestui canal după ce au comandat prima dată, motiv pentru care vânzările au crescut accelerat.