BusinessMagazin

Tag: Vin

  • Opinie Cătălin Păduraru, CEO IWCB: Politica, societatea. Dezechilibrul. Vinul. Nuanţele. Echilibrul

    Lumea a ieşit în stradă. Unii sancţionând guvernul, alţii, mai puţin numeroşi, manifestându-şi sprijinul necondiţionat pentru acesta.

    Aş tinde să spun că, într-o ţară care-şi aşază democraţia din aproape în aproape, nici măcar nu e ceva anormal. Voi încerca să tratez „în modúl” ceea ce se întâmplă în România. Şi, pe cât se poate, doar din punctul de vedere al „lucrătorului” din Lumea Vinului. Motivele pentru care scindarea „societăţii civile” (care alta ?!) se face atât de radical, zgomotos, dintr-o direcţie şi visceral, sunt, pentru observatorul cât de cât atent, la vedere.

    Merită reflecţii şi lipsa nuanţelor din mesajele demonstranţilor. Dar, poate că aşa se întâmplă când aceste mesaje sunt „la comun”, când nu există (şi nu există) nici formatori de opinie, nici lideri, nici culegători-diseminatori de informaţii reale. Din economia reală.

    Se ajunge (nefericit traseu) la concluzia că, de fapt, românul, politician sau cetăţean „simplu” (din stradă sau doar mânuitor de telecomandă), nu ştie ce vrea.

    Pe politicieni i-aş pune deoparte întrucât, s-a văzut în 27 de ani, că nu se pot schimba. (Interesant că februarie, în popor, este luna lupilor! O parte a demonstranţilor s-ar fi lăsat păcăliţi –ca de multe ori în trecut- şi de o schimbare a părului, fără să mai aştepte şi o schimbare de nărav.)

    Ne întoarcem la stradă. Nu am auzit nici de o parte, nici de alta, „domnilor, tragem de un buget mic. Ce ar fi să îl mărim? Să învăţăm România să producă mai mult, să obligăm politicienii să lucreze doar pe această temă.” Cu alte cuvinte, un proiect de ţară. Ce facem ca la anul să avem bugetul cu 15% mai generos, ce facem peste 3-5-10-15 ani pentru a dubla, de pildă, intrările de bani în acest buget?

    Să socotim resursele (şi aici, să mă credeţi cât puteţi, iar dacă nu, să acceptaţi că, ştiinţific, vinul este validat ca resursă importantă în multe ţări dezvoltate) şi să vedem pe care mizăm. Nici vorbă de astfel de scheme logice.

    În esenţă, nimeni nu pare să sesizeze falimentul (pentru noi, cetăţenii).

    Am dorit politicieni care să promită că „vor face”.

    Ar fi avut vreo şansă oamenii inteligenţi, integri, care ar fi spus ce nu trebuie să mai facem? Cum credeţi că ar reacţiona o parte a demonstranţilor (şi ştiţi Dvs. care) dacă un lider le-ar spune că poţi vota doar după ce ai pus degetul pe un ecran tactil, în dreptul a trei răspunsuri corecte? Deşi e firesc ca votul să vină din partea cuiva care ştie măcar cât fac 3,5 x 6, cine şi unde a făcut Unirea (Mică) sau care este rolul Parlamentului (întrebările ar fi generate aleatoriu din câteva mii), acest exerciţiu –cu finalitate selectarea minţilor întregi- nu poate fi expus de niciun om politic (sau care ar vrea să intre în politică). Om care, să ne înţelegem, ar fi animat de cele mai bune gânduri faţă de popor.

    Cum s-a ajuns aici? De unde dragul acesta de „minte-mă frumos”?

    Păi, sunt doi mari vinovaţi şi un profitor, al treilea vinovat.

    Primii vinovaţi suntem noi, cei mulţi, cu dispreţul generalizat faţă de educaţie, instrucţie şi „învăţători”. Mai nou, facem apel la valorile tradiţionale. O listă cu valorile tradiţionale atacate, alterate şi pentru care nu s-a ieşit în stradă, ne-ar pune într-o situaţie sensibilă. Aşadar, ca să fim „moderni”, avem o listă selectivă a valorilor tradiţionale. Pe alea învechite le-am dat la spate (sic!). După cum se vede (şi era anticipabil), doar o parte din acestea nu pot susţine societatea în echilibru.

    Al doilea nominalizat este presa. Spun presa şi nu jurnalismul pentru că acesta din urmă a murit. Bine, şi presa ca a patra putere în stat a murit. Sau, dacă e „putere” şi nu poate schimba nimic în bine, ce e de făcut? Dacă nu a reuşit Clubul Român de Presă acum două decenii să reglementeze comportamentul profesional al celor implicaţi în punerea în circulaţie a informaţiei, poate că legiuitorul ar fi trebuit să o facă. OK, nu eşti jurnalist, îţi baţi joc de „deontologie”, eşti obligat să îţi marchezi emisiunea cu inscripţia „Divertisment”. Aceasta este realitatea. Mulţi români se uită la TV ca la Dumnezeu, neînţelegând diferenţa dintre jurnalism şi emisiune comercială, dar nici nu ar fi dispuşi să asculte explicaţii şi să înţeleagă această diferenţă. Culmea e că şi jurnalismul de calitate ar putea aduce bani. S-a şi dovedit pe ici, pe colo că se poate. Jurnalismul trebuie să respecte nişte regului privind sursele, verificarea informaţiei, dreptul la replică ş.a.m.d. În absenţa acestor rigori, miştocarii au reuşit să „îngroape” orice om de bun simţ care s-a încumetat, fie şi pentru un termen scurt, să se implice în politică. Culegem roadele.

    Din păcate, acest model şi nu cel al jurnalismului a fost adoptat şi în social media care, astfel, s-a transformat dintr-o posibilă armă a celor mulţi într-o mare bălăcăreală şi unde, să o spunem clar, manipularea nu este cel mai greu lucru de înfăptuit.

    Ei, da şi, cu voia Dvs., ultimul pe lista … vinovaţilor, EL, politicianul. Uns ca „ales”, el este, de fapt, parte a unui mecanism care trebuie să „producă” şi să protejeze pe toţi cei care sunt deja „înăuntru”. Cei cu convingeri proprii, „revoluţionarii”, neînregimentabilii, sunt izolaţi şi, mai devreme sau mai târziu, extraşi din sistem ca o măsea stricată fără să apuce măcar să-şi expună proiectul în politica „mare”. A ieşit pentru cei din urmă cineva în stradă?

    De ce toate cele de mai sus în pagina „de vin”? De necaz.

    Munca în Lumea Vinului te face destul de atent. Veţi spune că toate domeniile se bucură, fără diferenţă, de aportul unor oameni atenţi. Se poate, doar că eu nu ştiu ca, de pildă, un doctor în şuruburi să îşi modeleze gândirea şi activitatea urmărind această piesă metalică prin Tratate de filozofie, în Enciclopedii, Monografii, Ghiduri, Istorii, Amintiri, Dicţionare dedicate, Atlase ş.a.m.d.

    Vinul există în toate acestea. Există în articolele şi emisiunile jurnaliştilor, în filme documentare şi de artă. Există pe buzele celor care vor o viaţă frumoasă (la figurat, dar şi la propriu). Din păcate, nu la noi.

    Dar, să ne iertăm unii pe alţii şi să cădem de acord că vinul este doar o (una) resursă.

    Deschidem o listă şi pentru celelalte? Tinerii, natura, agricultura cu plusvaloare, ştiinţa, apa termală ş.a.m.d.

    După ce vom înţelege ce trebuie să susţinem pentru a ne fi bine (şi vom cădea de acord), haideţi din nou (sau veniţi pentru prima dată) în stradă. În faţa oricărei instituţii doriţi Dvs.

    P.S. Cred că a sosit momentul în care să putem amenda activitatea oricărui guvern de dreapta fără a fi consideraţi retrograzi şi comunişti şi, de asemenea, să ne exprimăm îndoielile şi criticile pentru o guvernare de stânga fără a fi etichetaţi ca „băsişti” şi „sorosişti”. Că veni vorba de nuanţe. La vin cel puţin, nuanţa face diferenţa.

  • Poveste INCREDIBILĂ. Cum ajuns ROMÂNIA să se mândrească cu o fabrică de ciocolată ca în BELGIA. Vin turişti din toată LUMEA să o vadă

    „Ţara noastră rămâne preferata turiştilor români pentru vacanţa de Paşte, cu toate că sunt cereri pentru o paletă din în ce mai largă de destinaţii. Le propunem clienţilor noştri sejururi în Delta Dunării sau în Transilvania. Însă, au fost solicitate şi destinaţii noi şi pachete atipice pentru vacanţa de Paşte din acest an, cum ar fi croazierele în Caraibe şi Cuba”, a precizat, pentru MEDIAFAX, director de vânzări TUI Travel Center-Eurolines.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX

  • Cum îţi dai seama ce conţine apa. Dezvăluirile somelierului de apă, una dintre cele mai rare meserii din lume

    John Zu este unul dintre puţinii somelieri de apă din China. A făcut o profesie din degustarea apei şi din a oferi expertiza sa valoroasă restaurantelor şi hotelurilor din întreaga Asie. 

    Un pionier în această industrie de nişă, Zhu povesteşte că atunci când se prezintă şi spune ce meserie are este adesea privit cu scepticism. 

    “Gustul este atât de puternic. Vezi cât de mari sunt bulele?”. Zhu nu degustă şampanie, nici Prosecco, ci ROI, apă minerală importată din Slovenia. ROI este un brand sloven de apă despre care se spune că are cea mai mare concentraţie de magneziu din orice apă la nivel mondial, fiind recunoscută pentru gustul său metalic. Deşi pentru unii apa poate avea acelaşi gust, Zhu spune că diferitele minerale îi dau caracteristici unice.

    “Apa este exact ca vinul. Sursa, izvorul, mineralele, toate determină gustul”, explică el. 

    Cum îţi dai seama ce conţine apa şi cum o potriveşti corect cu vinul află pe www.gustarte.ro

  • Top 100 cei mai admiraţi CEO: Dan Ostahie, proprietar Altex

    S-a concentrat pe inovaţia pe care o poate aduce la nivel de piaţă: implementarea creditului cu buletinul, crearea unei reţele de retail dual, prin lansarea brandului Media Galaxy, cu magazine electro-IT cu o suprafaţă mai mare de 2.500 mp şi, nu în ultimul rând, implementarea conceptului de omnichannel.

    Altex previzionează pentru 2016 de o cifră de afaceri de peste 600 milioane euro, fiind în acest moment unul dintre cele mai mari jucători pe piaţa de electronice din România.

  • Ce vin va curge în cele 9500 de pahare, la Oscaruri. Francis Ford Coppola a dezvăluit lista

    Aşadar, ce vor bea starurile? Un Sonoma County roşu din 2013, un amestec de Cabernet Sauvignon, Zinfandel, Merlot şi Petite Sirah, dar şi un Russian River Valley Chardonnay din 2015 vor fi servite în cadrul ceremoniei acordării Oscarurilor, dar şi la petrecerea de după. De asemenea, de la Coppola Director’s Cut, vedetele se vor mai putea delecta cu Sauvignon Blanc, Chardonnay, Pinot Noir şi un Archimedes din 2013.

    Compania lui Coppola va pune pe masă în total 2112 sticle de vin sau 9500 de pahare.

    Coppola, de 14 ori nominalizat la Oscaruri şi de şase ori câştigător, spune că a creat aceste vinuri în semn de recunoştinţă faţă de relaţia sa excelentă pe care o are de decenii bune cu Academia americană de Film, relatează gustarte.ro.

    „Am fost printre primele familii din lumea filmului care au intrat în industria vinului. Avem cel mai stabil business. Am înţeles că familia Antinori a declarat că ei fac vin de 500 de ani, dar noi cei din Coppola bem vin de 700 de ani”, a mai spus celebrul regizor.

    Pentru cei care nu ştiau, Francis Ford Coppola este şi proprietar de podgorii. Anul acesta a semnat contrat cu Academia de Film şi a devenit astfel furnizor exclusiv de vinuri la galele premiilor Oscar, dar şi la Festivalul de film Sundance, potrivit Hollywood Reporter.

    Francis Ford Coppola şi Corey Back au creat serii personalizate de vinuri, dar şi sortimente exclusiviste.

    Brand-ul de vin pe care Coppola îl produce va fi furnizat, în regim de exclusivitate, la galele de decernare a Oscarurilor din 2017, 2018 şi 2019, dar şi la petrecerile de după ceremonii.

    Francis Ford Coppola Winery se află în Geyserville, California, şi este practic un parc viticol de distracţii, regizorul american spunând că reprezintă “o lume de poveste a vinurilor.”

    Francis Ford Coppola, născut pe 7 aprilie 1939, este unul dintre cei mai cunoscuţi şi influenţi regizori şi producători de filme din SUA. Peliculele sale au fost multipremiate, în special seria “Naşul”.

     

  • Sezonul Wine barurilor. Cât se investeşte şi cum se fac bani din vin

    Citatul îi aparţine lui Michael Broadbent, unul dintre criticii de vin cu experienţa cea mai îndelungată în domeniul vinurilor, şi este ideal pentru caracterizarea uneia dintre cele mai recente tendinţe în industria HoReCa locală. Civilizarea prin vin reprezintă unul dintre principiile de business pe care, de câţiva ani, au început să se axeze şi fondatorii de wine baruri din România, care transformă obiceiul consumului de vin de calitate dintr-unul odinioară elitist, într-unul cât se poate de familiar pentru din ce în ce mai mulţi consumatori (şi, implicit, pentru bugete variate).

    În prezent, în Bucureşti există aproximativ 12 astfel de baruri, în contextul în care doar în Capitală oferta este una concludentă astfel încât să se facă această încadrare, potrivit lui Laurenţiu Mâţă, consultant în HoReCa şi fondator al companiei de consultanţă Top Hospitality Network România. El pune creşterea popularităţii acestui tip de afacere pe seama dezvoltării pe care a cunoscut-o industria vinului şi la noi în ţară, în ultimii zece ani. Cu această ocazie s-au înmulţit numărul de producători şi implicit, numărul de oameni activi în această industrie. „Inevitabil, industria a început să fie din ce în ce mai vizibilă în piaţă, alocând bugete de marketing substanţiale, fapt care a dus inevitabil la crearea unei nişe de clienţi mai mult sau mai puţin cunoscători, dar interesaţi de vinuri de calitate”, explică Laurenţiu Mâţă.

    Consultantul spune că investiţia într-un wine bar poate să varieze între 50.000 şi 120.000 de euro, în funcţie de dimensiunea spaţiului alocat, de calitatea finisajelor interioare sau de nivelul calitativ şi cantitativ al stocului de vinuri. Recuperarea acestei investiţii ţine de mai mulţi factori, printre care şi nivelul de management şi promovare pe care îl poate imprima afacerii proprietarul acesteia. „Să nu uităm că astfel de afaceri sunt încă la început şi nu au o piaţă de desfacere mare, ci una relativ mică.” Clientul care vizitează frecvent wine barurile îşi doreşte interacţiune constantă cu prietenii. „El îşi petrece timpul în aceste locaţii pentru a descoperi noi vinuri de care să se îndrăgostească. Are între 30 şi 50 de ani, este încrezător în gusturile sale şi îi place să povestească despre experienţele şi gusturile descoperite în lumea vinului”, descrie Mâţă profilul clientului acestor localuri.

    În ceea ce îi priveşte pe antreprenorii care se hotărăsc să deschidă o astfel de afacere, specialistul în HoReCa observă că afacerile de succes de acest tip sunt conduse de persoane bine pregătite în lumea vinurilor, care le cunosc şi despre care pot să povestească în mod constant clienţilor care le trec pragul. Dincolo de gusturi, arome şi buchete, lumea vinurilor înseamnă multă interacţiune umană. De regulă, cei care îşi deschid afaceri pe acest segment interacţionează frecvent cu lumea producătorilor de vin şi au un grad ridicat de cunoştinţe eonologice.

    Bogdan Sandu este unul dintre primii antreprenori de pe piaţa locală care au mizat pe un astfel de concept. El a început cu deschiderea magazinului de vinuri Ethic Wine, în 2008, şi a continuat, în 2014, cu extinderea prin wine barul Tasting Room by Ethic Wine, care include şi componenta de restaurant. Sandu a absolvit Dreptul în 2003, iar înainte de a se orienta spre o afacere cu vinuri a lucrat în domeniul imobiliar. După prăbuşirea pieţei imobiliare, a hotărât să îşi încerce norocul cu wine barul – era familiarizat cu domeniul datorită tatălui său, care produce vinurile Via Sandu pe un teren de 22 de hectare în Drăgăşani, Vâlcea (de aici pleacă anual circa 50.000 de sticle).

    Dacă fratele său s-a concentrat pe dezvoltarea producţiei în Drăgăşani, el a  investit 10.000 de euro în dezvoltarea magazinului de vinuri, în zona Floreasca; ulterior a cheltuit încă 10.000 de euro pentru mutarea într-o nouă locaţie, în aceeaşi zonă (în investiţie nu sunt incluse stocurile de marfă). „E o zonă bună; când am deschis noi nu era chiar atât de în vogă ca acum, când a devenit mai cosmopolită”, descrie el evoluţia cartierului. A pornit cu o selecţie de vinuri deopotrivă autohtone şi de import (50-50%); în prezent au ajuns la 800 de etichete. Face el însuşi selecţia vinurilor împreună cu Lucian, angajat care a lucrat încă de la început în cadrul Ethic Wine. Preţurile pentru fiecare sticlă pornesc de la 20-30 de lei şi depăşesc 2.500 de lei, însă segmentul cel mai vândut este al vinurilor cu preţuri cuprinse între 40 şi 60 de lei. „Nu putem compara piaţa de acum cu cea din urmă cu 10 ani; principala diferenţă este a numărului mare de etichete de vinuri româneşti. În 2008, erau trei-patru producători de vinuri româneşti, acum sunt 40-50; nu vorbim despre cele ieftine.” În prezent, vinurile româneşti domină vânzările: 60% din încasări se datorează celor româneşti, iar 40% sunt de import. Investiţia în magazin a fost recuperată încă din primul an de activitate, iar de atunci afacerea a crescut constant, chiar şi pe timp de criză. „Criza a adus schimbări în ce priveşte genul de vinuri alese; nu s-au mai vândut cele foarte scumpe, dar s-au vândut. Dacă mai demult oamenii îşi cumpărau şase sticle cu 2 milioane; în criză îşi iau şase sticle, de 70 de lei.”

  • Gunoiul unuia, comoara altuia: de ce o sticlă goală valorează 300 de dolari

    Cea mai mare problemă o reprezintă China unde piaţa de vin a explodat, iar valoarea estimată pentru 2019 este de 69,3 miliarde de dolari.

    În 2016, autorităţile italiene au confiscat 9000 de sticle Moet contrafăcute, cu o valoare de retail de 375,000 de dolari. De asemenea, tot italienii au descoperit şi o rezervă de 40,000 de ambalaje Moët ce valoarau aproape 2 milioane de dolari.

    Un caz remarcabil a fost cel din 2014 când Rudy Kurniawan a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru că a vândut vin contrafăcut în valoare de 20 de milioane de dolari. Kurniawan ar fi băut sticle de vin scumpe la restaurante, apoi ar fi cerut să-i fie date sticlele goale “pentru colecţie” pe care apoi le umplea cu vin şi le vindea. Pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple unii producători marchează cu X sticlele goale, iar alţii chiar le sparg. Producători ca Lafite-Rothschild şi Ornellaia folosesc un nou tip de sticker “Bubble Tag” ce conţin un cod unic pentru fiecare sticlă, precum amprentele.

    Scriitorul Mark Oldman a declarat pentru Bloomberg că are 30 de sticle goale de vin din 1996 La Tâche, fiecare valorând 300 de dolari, iar valoarea pe piaţa neagră ar ajunge chiar la 27,000 de dolari. 

  • Gunoiul unuia, comoara altuia: de ce o sticlă goală valorează 300 de dolari

    Cea mai mare problemă o reprezintă China unde piaţa de vin a explodat, iar valoarea estimată pentru 2019 este de 69,3 miliarde de dolari.

    În 2016, autorităţile italiene au confiscat 9000 de sticle Moet contrafăcute, cu o valoare de retail de 375,000 de dolari. De asemenea, tot italienii au descoperit şi o rezervă de 40,000 de ambalaje Moët ce valoarau aproape 2 milioane de dolari.

    Un caz remarcabil a fost cel din 2014 când Rudy Kurniawan a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru că a vândut vin contrafăcut în valoare de 20 de milioane de dolari. Kurniawan ar fi băut sticle de vin scumpe la restaurante, apoi ar fi cerut să-i fie date sticlele goale “pentru colecţie” pe care apoi le umplea cu vin şi le vindea. Pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple unii producători marchează cu X sticlele goale, iar alţii chiar le sparg. Producători ca Lafite-Rothschild şi Ornellaia folosesc un nou tip de sticker “Bubble Tag” ce conţin un cod unic pentru fiecare sticlă, precum amprentele.

    Scriitorul Mark Oldman a declarat pentru Bloomberg că are 30 de sticle goale de vin din 1996 La Tâche, fiecare valorând 300 de dolari, iar valoarea pe piaţa neagră ar ajunge chiar la 27,000 de dolari. 

  • 11 secrete din culisele celui mai aşteptat film în 2017. De ce a refuzat Vin Diesel 25.000.000 $ ?

    Una dintre cele mai puternice francize ale cinematografiei se întoarce anul acesta cu un nou episod. Caii putere, fetele superbe şi eroii de la volan revin în probabil filmul anului 2017 ca încasări în box office. Fanii seriei de 7 filme lansate până acum sunt în pole position şi aşteptăm verde în cinematografe. Până atunci, să vedem secretele nespuse din spatele megaproducţiei Fast & Furious, unde vedetele, banii şi platourile de filmare au poveşti adevărate de Hollywood.

    AFLĂ AICI CELE 11 LUCRURI NEŞTIUTE DESPRE FILMELE FAST & FURIOUS

  • 11 secrete din culisele celui mai aşteptat film în 2017. De ce a refuzat Vin Diesel 25.000.000 $ ?

    Una dintre cele mai puternice francize ale cinematografiei se întoarce anul acesta cu un nou episod. Caii putere, fetele superbe şi eroii de la volan revin în probabil filmul anului 2017 ca încasări în box office. Fanii seriei de 7 filme lansate până acum sunt în pole position şi aşteptăm verde în cinematografe. Până atunci, să vedem secretele nespuse din spatele megaproducţiei Fast & Furious, unde vedetele, banii şi platourile de filmare au poveşti adevărate de Hollywood.

    AFLĂ AICI CELE 11 LUCRURI NEŞTIUTE DESPRE FILMELE FAST & FURIOUS