Tag: uitare

  • Ce văd recrutorii în cele 6 secunde în care îţi parcurg CV-ul

    În timpul scurt pe care îl petrec în analiza CV-ului, recrutorii se uită la nume, compania pentru care ai lucrat sau lucrezi, funcţia ocupată, data la care ai început şi data la care ai plecat din locul de muncă anterior, alte companii şi funcţii deţinute şi perioada petrecută în cadrul acestora,  educaţia.

    Studiul a fost realizat într-un interval de zece săptămâni pe 30 specialişti recrutori cărora le-au fost analizate mişcările ochilor în timp ce analizau o serie de CV-uri, potrivit Business Insider.  
    Cele două CV-uri de ma jos includ o hartă în care se văd punctele de concentrare ale recrutorilor. Cel din dreapta a fost parcurs mai cu atenţie decât cel din stânga, datorită formatului clar şi concis. Este important ca informaţiile să fie ierarhizate corect din punct de vedere vizual, astfel încât să ofere angajatorului posibilitatea ca informaţia pertinentă precum abilităţile şi experienţa, să poată fi parcurse rapid.


     

  • La 15 ani de la apariţie, Ziarul Financiar se uită în urmă la evoluţia business-ului românesc

    “Este misiunea şi obligaţia noastră, a Ziarului Financiar  să urmărim şi să scriem despre evoluţia economiei româneşti cu actorii ei-antreprenori, oameni de afaceri , companii locale şi multinaţionale, bancheri sau guvernanţi. Este fascinant să vezi în timp cum au evoluat toţi aceşti actori, cu bucuriile sau dramele lor,  de unde au pornit, cum au crescut dar şi cum s-au prăbuşit  , cum i-au cucerit pe alţii sau au fost ei înghiţiti. Ziarul Financiar este istoria zilnică şi umană a businessului românesc.”, spune Cristian Hostiuc, director editorial Ziarul Financiar

    15 ani pentru un business înseamnă mult. Mai ales pentru o publicaţie care consumă în fieare zi munca şi dedicare, emoţie, curaj şi inspiraţie. Jurnalişii de aici au crescut, s-au înnoit şi reinventat an de an, au scris business, pentru cei ce respira business.
    Ziarul Financiar a fost aproape de cei mai importanţi oameni ai mediului de afaceri, de cei mai mari jucatori din economie, de cei care formeaza comunitatea de business din România. Nu doar a scris despre oamenii care contează, dar a şi trăit schimbările aduse sau trăite de ei. A fost un acelaşi timp un martor al evoluţiei mentalităţilor clasei manageriale şi a antreprenorilor. A a surprins în fiecare moment tendinţele şi schimbarea exigenţelor şi valorilor la nivel naţional.

    Aşa a reuşit să îşi revendice poziţia de cel mai puternic  ziar de business din România.“Urmareşte drumul banilor şi vei afla adevărul. Asta încearcă să facă zi de zi Ziarul Financiar –să desluşească faptele, dincolo de vorbe şi declaraţii, urmărind traseul banilor din economie. Pentru că banii nu sunt un scop în sine ci până la urmă un mijloc de a civiliza lumea. Disciplinează mai mult decât orice lozinci viaţa oamenilor şi a organizaţiilor, fie acestea publice sau private”.

    Aceasta este viziunea redactorului sef al Ziarului Financiar, Sorin Pîslaru, în ceea ce priveşte evoluţia publicaţiei, de-a lungul celor 15 ani.Proiectul “Business-ul nostru e România” va spune poveştile business-urilor care în timp au ridicat şi susţinut România, ale companiilor şi oamenilor din spatele cifrelor, ale evoluţiei brandurilor, deciziilor şi mişcărilor importante ce au avut loc de-a lungul timpului în interiorul companiilor  despre care Ziarul Financiar scrie de 15 ani. Campania se va întinde pană în luna decembrie şi va acoperi principalele canalele media, print, online şi outdoor.

    Lansat în 1998, Ziarul Financiar apărea în ediţie print, cu 50 de ştiri de business. Acum, în 2013, Ziarul Financiar scrie zilnic peste 200 de ştiri de business care sunt distribuite către cititorii săi prin multiple canale: print, zf.ro, ZFCorporate.ro, ZFEnglish.com, live.zf.ro (emisiunea TV  online de business), versiune de mobil, aplicaţii de tableta şi de mobil pentru Android si iOS, newslettere, Facebook, Twitter.


     

  • De ce plătim mai puţin la factura de energie electrică

    PENTRU LUNA IUNIE, PROPRIETARUL UNUI APARTAMENT DIN BUCUREŞTI, cu un consum de circa 200 kWh, a plătit pentru energie o factură de circa 122 de lei, din care 22 de lei au reprezentat doar TVA-ul, 4 lei taxa TV şi alţi 2,5 lei taxa radio. Tot în această factură mai intrau 72 de lei pentru energia consumată, circa 5 lei pentru cogenerare şi 10 lei pentru certificatele verzi. Aceste certificate verzi, care cu tot cu TVA ajungeau la nivelul lunii iunie să reprezinte circa 10% din valoarea întregii facturi, reprezintă sprijinul pe care fiecare consumator din România îl dă pentru a-i susţine pe producătorii de energie verde. Paradoxal, până la data de 1 iunie, niciun consumator casnic nu beneficia în coşul de energie primit de vreun kilowatt de energie verde, deşi o sprijinea cu 10% din factură.

    Acest sprijin a fost principalul motor care a contribuit la boomul înregistrat de industria eolienelor sau solarelor, din 2009 încoace domeniul energiei verzi atrăgând ca un magnet investiţii de 4 miliarde de euro în cei mai duri ani de criză prin care a trecut România după căderea Lehman Brothers.

    La finalul lunii iulie, datele Transelectrica, operatorul sistemului naţional de transport, arată că în România se învârteau circa 2.200 MW în parcuri eoliene în contextul în care centrala de la Cernavodă, care funcţionează cu două reactoare nucleare, are o putere de 1.400 MW. Pe lângă „morile de vânt„ au mai apărut şi peste 400 MW în parcuri solare. Cum a funcţionat schema? Statul român s-a decis să-i recompenseze pe producătorii de energie verde printr-un sistem bazat pe certificate verzi şi cote obligatorii.

    Pe scurt, fiecare megawatt de energie injectat în sistem şi preluat cu prioritate era recompensat printr-un număr variabil de certificate verzi în funcţie de tehnologie. Mai departe, furnizorii de energie cumpărau aceste certificate astfel încât să îndeplinească nişte cote obligatorii privind ponderea pe care trebuia să o ocupe energia verde în coşul livrat clienţilor. Normal, pentru furnizori acest lucru reprezenta un cost suplimentar care mai departe a fost transmis în facturi.

    TOT ACEST SISTEM A FOST PUS LA PUNCT PENTRU CA ROMÂNIA SĂ-ŞI ÎNDEPLINEASCĂ OBLIGAŢIILE EUROPENE ÎN CEEA CE PRIVEŞTE PONDEREA ENERGIEI VERZI ÎN TOTALUL CONSUMULUI PÂNĂ ÎN 2020.Problema a fost că acest sprijin pentru energia verde s-a suprapus peste o perioadă în care scăderea cererii a cauzat probleme majore în mai multe sectoare de activitate care se vedeau deodată cu o factură mai mare la electricitate, deşi vânzările lor erau atacate de situaţia de pe plan internaţional. 

    În România, cei mai aprigi oponenţi ai energiei verzi au fost şi sunt Alro Slatina şi Arcelormittal Galaţi, de altfel cei mai mari consumatori de electricitate locali. Deşi ambele companii au avut şi încă au contracte directe de alimentare cu cei mai ieftini producători de energie din România, Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, ele au ameninţat cu restrângerea sau chiar cu relocarea activităţii dacă nu se vor lua măsuri pentru limitarea sprijinului pus la dispoziţia investitorilor în regenerabile.
    Având mii de angajaţi, comparativ cu industria verde care a generat puţine efecte pe orizontală în România, pumnul în masă izbit cu greutate de industrie a câştigat în ochii guvernului bătălia cu ameninţările bazate pe regulile UE scoase la înaintare de „verzi„.
     

  • Apple dezvoltă o tehnologie prin care telespectatorii vor putea “sări” peste publicitate

     Conducerea Apple a discutat cu cel puţin doi operatori de reţele TV şi canale de cablu şi cu unii dintre cei mai mari jucători de pe piaţa televiziunii cu abonament din SUA, au afirmat sursele citate de Bloomberg.

    Una dintre soluţiile oferite de Apple difuzorilor de programe este despăgubirea acestora, de către companie, pentru venitul pierdut atunci când utilizatorii sar peste reclame.

    Compania vrea să dezvolte sistemul Apple TV prin servicii care să extindă baza de potenţiali clienţi. Sistemul a fost cumpărat de 13 milioane de clienţi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • CAZUL PISTORIUS: Un Iphone ce ar putea conţine informaţii vitale nu a putut fi verificat. Pistorius susţine că a uitat codul de acces

    Potrivit ediţiei de duminică a publicaţiei Daily Mail, poliţia a găsit pe pardoseala din baia unde a avut loc crima patru telefoane: două de tip BlackBerrie şi două de tip iPhone.

    Procurorii cred că unul dintre ele conţine informaţii vitale privind moartea logodnicei lui Pistorius, Reeva Steenkamp.

    “Pistorius susţine că a uitat codul de acces, iar noi nu am putut accesa mesajele şi apelurile trimise sau primite în acea noapte. Aceste informaţii ar putea fi cruciale. Nu pot spune că “pierderea de memorie” a lui Pistorius este suspectă, însă este clar că telefoanele găsite în baie au fost folosite cel puţin până în momentul crimei”, a declarat locotenentul Vineshkumar Moonoo, care a condus investigaţia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ponta: Simpatia pentru Becali înainte de sentinţă a fost opinie personală. Judecătorii nu se uită la TV

     “Simpatia mea nu are nicio legătură cu justiţia. Mi-am exprimat o opinie personală, dacă am supărat pe cineva, îmi pare rău, iar despre sentinţe nu am voie să vorbesc. Eu sunt absolut convins că judecătorii nu se uitau la televizor să vadă dacă îl simpatizez sau nu îl simpatizez eu pe vreun inculpat. Am fost şi sunt foarte atent să nu vorbesc despre dosare, nu ştiu dosarele, nu e treaba mea ca prim-ministru, dar acum să spun despre cineva că îl simpatizez sau nu, asta chiar nu cred că e infracţiune”, a spus Ponta.

    Întrebat de jurnalişti dacă îi pare rău că Becali a candidat pe listele USl la ultimele alegeri parlamentare, Ponta a răspuns negativ, adăugând că acesta a fost condamnat pe o faptă săvârşită cu mulţi ani în urmă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Economistul-şef al BNR: Cine căinează investiţiile străine din bănci sau siderurgie, să se uite la turism

     Oficialul BNR a arătat că turismul a fost un domeniu total închis investitorilor străini, care au alocat în hoteluri şi restaurante la sub 1% din soldul total investiţii în economia românească.

    “Asta pentru cei care căinează sectorul bancar sau siderurgic că l-am privatizat cu investitori străini. N-au decât să se uite ce am făcut cu sectorul turismului, care a fost închis investitorilor străini”, a spus Lazea.

    El a arătat că astfel se explică şi deficitul de balanţă din cazul sectorului turism, unde banii plătiţi de români pentru vacanţele în străinătate depăşesc cu mult încasările de la străinii care vin în sejururi în România.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Reportaj: Cât de dulce sau acră poate fi o muşcătură din cel mai mare măr din lume

    Frank Sinatra îmi răsuna în căşti la ora şapte dimineaţa pe Aeroportul Otopeni. Mă uitam lung la panoul cu zboruri care îmi spunea că am ajuns cu o oră şi jumătate înainte de decolare. Credeam, poate, că la aeroport sunt mai aproape cu zece kilometri de destinaţia finală. Ne despărţeau însă mai bine de 14 ore, 7.600 de kilometri, două zboruri (din care unul transatlantic), o escală de trei ore la Londra, o carte şi circa douăzeci de minute de somn.

    Timpul refuza să alerge aşa cum voiam eu, aşa că mi-am ocupat timpul cu Ali şi Nino, personajele cărţii cu acelaşi nume scrise de Kurban Said (pseudonim al unui scriitor despre care se crede că ar fi ucrainean). Nici povestea de dragoste ce se conturează în jurul unui musulman şi al unei creştine şi nici informaţiile despre cultură, război şi tradiţii nu au reuşit să mă facă să uit că sunt în drum spre oraşul care nu doarme niciodată. Poate de-asta nu am reuşit nici eu să adorm în avion aşa cum fac de obicei. Am furat abia 20 de minute dintr-un total de zece ore de zbor.

    Am recuperat însă la întoarcere, când am dormit tot zborul până la Londra (cu o pauză de zece minute pentru masă), obosită fiind de nimeni altul decât de New York, oraş care de-a lungul anilor a primit nume şi nume, de la Marele Măr (Big Apple), oraşul care nu doarme niciodată, capitala lumii, Gotham sau Metropolis. Trebuie să recunosc însă că cel mai mult mi-a plăcut cum suna „Centrul universului„ (The Center of the Universe). I se potriveşte ca o mănuşă, cred eu acum. În centrul universului nu am simţit nici diferenţa de fus orar, nici durere de picioare (după circa 12 ore de mers continuu în fiecare zi), nici foame şi nici sete. Oraşul mi-a ţinut loc şi de masă şi de casă.

    Odată ajunsă din nou pe tărâm american (mai fusesem o dată pe coasta de vest), am ieşit din aeroport să simt aerul de New York. „Miroase a New York„, am spus, deşi trebuie să recunosc că nu cred că era un miros deosebit, ci doar aerul parfumat de entuziasmul meu.

    Au apărut celebrele taxiuri galbene, cu plăcuţe de înmatriculare pe care scria mare şi citeţ New York. Am făcut o primă poză să am dovada că am ajuns, chiar am ajuns în centrul universului. Zeci de taxiuri au venit, s-au umplut şi au plecat până să vină şi rândul meu care aşteptam cuminte la o coadă de câteva zeci de persoane. Călătoria cu taxiul cred că e ceva fără de care nu se poate, la fel cum e şi cea cu metroul. Taxiul nu zboară şi metroul nu atinge viteza luminii, însă ambele călătorii fac parte din experienţa New Yorkului.

    Pe listă aş mai adăuga cel puţin o vizită sus în Empire State Building (de preferat noaptea şi după ce ai văzut încă o dată „An affair to remember„), o plimbare prin Central Park, o după amiază „pierdută„ la The MET între Degas, Renoir şi Van Gogh, un spectacol pe Broadway şi o călătorie la sau pe lângă Statuia Libertăţii. Lista mea e însă nesfârşită şi poate include de la plăcinţele tradiţionale din China Town la o plimbare pe Madison Avenue.

    „Pe Madison Avenue nu îţi permiţi nici să iei masa, dar să îţi iei o casă„, îmi spunea un localnic, designer vestimentar care s-a oprit „de bună voie şi nesilit de nimeni„ pe stradă pentru a mă ajuta cu câteva „ponturi„. Păream probabil (deşi nu eram) pierdută cu harta în mână.

  • Capitalistul săptămânii: Walter Elias „Walt” Disney

    După ce şoarecelui i s-au adăugat alte personaje, în 1937 autorul acestora a făcut primul lungmetraj animat, o producţie de un milion de dolari care aproape a falimentat compania fondată în 1923. Omul al cărui nume este un simbol american s-a născut în Chicago în 1901 şi a fost fiu de fermier. Cu 500 de dolari primiţi de la unchiul lor, a plecat din Kansas City împreună cu fratele lui spre Hollywood, unde şi-au deschis un mic studio.

    S-au angajat apoi la Universal Studios Inc. care a cumpărat personajul „Oswald, iepurele norocos„. Studioul Walt Disney a fost alimentat de imaginaţia lui Disney, fan al lui Mark Twain şi al castelelor franţuzeşti pe care le-a văzut în Primul Război Mondial, când a lucrat ca şofer de ambulanţă pentru Crucea Roşie.

    După o serie de contracte pentru folosirea personajelor Disney în scop comercial, ei au modificat pentru totdeauna industria divertismentului cu pariul pe Disneyland, un parc de distracţii construit pe un teren de circa 75 de hectare din Anheim, California. A fost nevoie de o investiţie de 17 mil. dolari, pentru care Disney a vândut o participaţie de 34,5% televiziunii ABC TV. Walt a murit în 1966, la 64 de ani, dar expansiunea Disney a continuat. Peste 10.000 de hectare de teren au fost cumpărate pentru cinci milioane de dolari pentru construirea primului parc tematic Disney World Magic Kingdom, deschis în Florida în 1971.