BusinessMagazin

Tag: putere

  • Peste 240.000 de persoane au protestat în Polonia împotriva Guvernului, susţinând locul ţării în UE

    Acest protest este unul dintre cele mai importante din Polonia de la căderea regimului comunist, în anul 1989.

    Organizat la apelul iniţiativei civice Comitetul de apărare a democraţiei (KOD), protestul a reunit reprezentanţi din majoritatea partidelor de opoziţie parlamentare, printre ele numărându-se Platforma civică (PO, liberal), Nowoczesna (liberal) şi Partidul Ţărănesc (PSL), precum şi formaţiuni extraparlamentare, precum Partidul Social-Democrat (SLD) şi Partidul Verzilor, sub sloganul “Noi suntem şi vom rămâne în Europa”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Peste 240.000 de persoane au protestat în Polonia împotriva Guvernului, susţinând locul ţării în UE

    Acest protest este unul dintre cele mai importante din Polonia de la căderea regimului comunist, în anul 1989.

    Organizat la apelul iniţiativei civice Comitetul de apărare a democraţiei (KOD), protestul a reunit reprezentanţi din majoritatea partidelor de opoziţie parlamentare, printre ele numărându-se Platforma civică (PO, liberal), Nowoczesna (liberal) şi Partidul Ţărănesc (PSL), precum şi formaţiuni extraparlamentare, precum Partidul Social-Democrat (SLD) şi Partidul Verzilor, sub sloganul “Noi suntem şi vom rămâne în Europa”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Lavinia Raşca: Afacerile de familie şi provocările lor

    Reiau o temă importantă, pe care am mai abordat-o în articolul „de ce nu vorbim despre afacerile de familie?“, publicat în august 2014.

    SITUAŢIA AFACERILOR DE FAMILIE ÎN EUROPA

    Afacerile de familie sunt o prezenţă puternică în Europa şi în România. Cele peste 14 milioane de afaceri de familie din Uniunea Europeană asigură 60 de milioane de locuri de muncă, aproape 50% din totalul celor existente în sectorul privat.
    75% dintre proprietarii lor sunt optimişti cu privire la viitorul acestora – potrivit celei de a treia ediţii a Barometrului European al Afacerilor de Familie, realizat în 2015 în 25 de ţări printre care şi România, de către KPMG şi de European Family Business. Acest procent este mai mare decât în  ediţiile anterioare ale raportului. |n firmele mici, gradul de încredere în viitor este mai mic decât cel din firmele mari – 66% faţă de 81%. Afacerile de familie autohtone sunt mai solide astăzi decât înainte de criză, ca urmare a retragerii unor investitori străini şi a lichidării afacerilor neperformante, aşa cum arată Alexandru Medeleanu, unul dintre autorii Raportului PwC 2012/2013 ”Family Business Survey„ Romania.

    Indicatorii de performanţă în afacerile de familie europene au avut o evoluţie pozitivă în perioada care s-a scurs de la ediţia anterioară a studiului. 58% au raportat creşterea cifrei de afaceri, 26% menţinerea şi doar 16% reducerea ei (acest din urmă procent este jumătate din cel de anul trecut). Afacerile de familie au strategie pe termen lung, 41% dintre ele au un plan de schimbare în următoarele douăsprezece luni. Numirea unui director general din afara familiei a scăzut ca importanţă în topul priorităţilor de pe locul unu în 2013, pe locul cinci în 2015, când se preferă pregătirea succesorilor din familie pentru a prelua managementul.

    Deşi se constată o creştere a dorinţei de vânzare către terţi faţă de anii anteriori, 26% dintre respondenţi plănuiesc să treacă managementul afacerii la generaţia următoare şi 20% să îi transfere proprietatea asupra activelor sau părţile sociale, dorind ca în felul acesta să păstreze notorietatea numelui de familie, şi valorile acesteia. Unul din cinci tineri ai căror părinţi deţin o afacere de familie are în vedere posibilitatea de a o prelua; 3,5% intenţionează să facă acest lucru imediat după terminarea studiilor şi ceva mai mulţi, 4,9%, la cinci ani de la absolvire – conform unui alt barometru, realizat tot în 2015 de Ernst and Young şi de Universitatea St. Gallen – ”Coming home or breaking free„.  Părinţii lor au păreri similare: 69% dintre proprietarii afacerilor de familie cu vânzări de peste un milion de euro consideră că este bine ca tinerii membri ai familiei să acumuleze experienţă lucrând 3-5 ani în afara businessului, înainte de a se alătura acestuia.

    La nivel european, în afacerile de familie s-au dezvoltat mecanismele şi practicile specifice guvernanţei corporative: 63% dintre respondenţi au consiliu director, 23% au consiliu de familie, 19% au constituţie de familie, 22% au plan de succesiune pentru pentru directorul general – conform barometrului KPNG şi EFB.

    PROVOCĂRI ÎN AFACERILE DE FAMILIE

    Principala provocare raportată de 37% dintre proprietarii afacerilor de familie participante la studiul KPNG şi EFB este creşterea concurenţei. Pe locul doi, cu un procent de 33%, se află capacitatea de a recruta şi de a menţine talentele, ceea ce cu trei ani în urmă nu se afla în top cinci provocări. |n România, procentul celor care simt această presiune este mai mare decât cel la nivel european. Problema talentelor este legată strâns de competitivitate şi de creşterea durabilă, în condiţiile în care în Europa apar în fiecare an 1,2 milioane de afaceri noi.

    Referitor la provocările specifice cu care se confruntă la ora actuală proprietarii afacerilor de familie din România, consider că ele nu diferă semnificativ de cele din Europa.
    Una dintre acestea, la care nu mă voi opri, în primul rând pentru că din fericire nu m-am întâlnit niciodată cu ea ”pe viu„, este legată de corupţie.

    Este vorba apoi despre cele care au la bază profesionalizarea încă insuficientă a managementului, ceea ce reprezintă o frână în dezvoltarea companiilor. Observ însă semnale pozitive în acest sens.
    Cea mai spinoasă provocare a afacerilor de familie mi se pare a fi tranziţia, transferul de putere între generaţii. Conform declaraţiilor lui Bogdan Ion, country managing partner la EY România, doar una din două afaceri de familie trece la a doua generaţie şi doar una din cinci la a treia.

    Oare situaţiile nefericite, de eşec în tranziţia de la o generaţie la alta în afacerile de familie, apar din cauza lipsei de potenţial al companiei? Da, uneori. Sau poate din cauza comunicării defectuoase între generaţii şi a lipsei de pregătire sau de motivaţie a succesorilor? Mai adesea. De cele mai multe ori însă, cauza profundă a imposibilităţii transferului de putere la moştenitori sau la profesionişti din afara companiei este aceea că managerul-fondator sau managerul-proprietar din generaţia actuală, ajuns la senectute şi/sau depăşit de cerinţele de profesionalizare a managementului pe care o impune trecerea afacerii într-un alt stadiu de dezvoltare, declară că predă ştafeta, dar nu o face de fapt.

    Deşi aparent se retrage din poziţia principală şi iniţiază chiar procesul de transfer, aducând noul lider în companie, nu-i dă putere de decizie, sau i-o dă la început, dar i-o ia în fapt după un timp, deşi nu recunoaşte asta. De ce? Pentru că eul său profund nu se împacă cu ideea că afacerea poate să supravieţuiască fără el, chiar dacă există toate premisele obiective. Şi pentru că se teme de golul pe care-l lasă în viaţa lui cedarea controlului, de pierderea statutului de personaj central indispensabil, în jurul căruia gravitează întregul univers al companiei. Egoul său suferă atunci când angajaţii nu mai vin atât de des la el şi nu-i mai cer părerea. Nu are alte proiecte care să-i satisfacă nevoile de diversitate, de conectare la comunitate, de a fi semnificativ pentru ceilalţi. Suferinţele sunt cu atât mai mari cu cât succesorul, fie el şi propriul copil, demonstrează că este mai competent şi este ascultat, urmat şi respectat de angajaţi.

    Toate aceste frustrări mocnite izbucnesc la un moment dat sub forma unor conflicte manifeste, pretextul fiind că succesorul nu acţionează corect. Ele apar de fapt când noul lider elaborează şi implementează strategia, asigurând claritatea structurii, sistemelor şi proceselor.

    O tranziţie reală are loc doar atunci când antreprenorul/manager acceptă realmente să facă transferul de putere. El poate fi ajutat în acest sens de către cei apropiaţi, conştienţi de faptul că traversează o perioadă dificilă. |n primul rând de către succesor, care este recomandabil să se poarte cu tact, pentru a nu răni egoul predecesorului său. Apoi de către rudele foarte apropiate. De către membrii consiliului de administraţie şi de către specialişti – consultanţi, coachi, mentori.
    |n anul 1998 am participat la o conferinţă de antreprenoriat în Trieste, un oraş din nordul Italiei. |n regiunea respectivă funcţionează multe afaceri de familie. Unul dintre vorbitori a fost directorul camerei de comerţ locale. Îmi amintesc că a subliniat la un moment dat cât de solicitaţi erau consultanţii pentru medierea conflictelor între generaţii.

    Mai am o amintire, din perioada copilăriei antreprenoriatului românesc. Mă aflam la un training, într-un centru de consultanţă pentru întreprinderi mici, din Statele Unite. Un antreprenor a venit să ne povestească despre experienţele sale: ”Am plecat din compania tatălui meu jurând că nu-mi voi supune niciodată copiii la ceea ce am îndurat eu acolo. Băiatul meu şi-a terminat acum studiile şi lucrează în industrie pentru a căpăta experienţă. Am stabilit amândoi că atunci când se va simţi pregătit, în maximum trei ani, va prelua complet compania în cel mult şase luni, iar eu mă voi retrage. Toată lumea ştie asta – chiar şi eu„ – a spus râzând.

    |n vremurile acelea, lucrurile îmi erau cunoscute doar din cărţi şi mi se păreau teoretice, afacerile fiind atât de tinere în România. Antreprenorii înşişi erau tineri, iar copiii lor foarte mici. Acum însă, subiectul tranziţiei este de maximă actualitate.

  • Cine sunt cei mai puternici lideri europeni. Pe ce loc se află Klaus Iohannis

    Cine sunt cei mai puternici lideri europeni, cine are cea mai mare influenţă la întâlnirile de la Bruxelles? Publicaţia Politco are un răspuns şi a pregătit un grafic unde sunt aliniaţi toţi lideri europeni şi ambasadorii în funcţie de putere.

    În acest clasament, Iohannis este mai puternic decât doar de Emil Dimitriev, prim-ministrul al Macedonia şi Edi Rama prim-ministrul  Albaniei şi se află la egalitate cu Boyko Borisov (Bulgaria) şi Tihomir Oreskovic (Croaţia).

    “În acest grafic puteţi vedea puterea relativă combinată a liderului şi a ambasadorului unei ţări, iar poziţia acestuia este stabilită în funcţie de evenimentele posibile apropiate.”, scrie publicaţia

    Pintre lideri, Angela Merkel este fără egal, iar Franţa are cel mai influent amabasador, Pierre Sellal.
     

  • Decizia Indiei în privinţa celebrului diamant Koh-i-Noor, aflat pe coroana Reginei Marii Britanii

    Pentru mulţi indieni, pierderea Koh-i-Noor-ului este simbolul subjugării Indiei puterii coloniale britanice.

    Koh-i-Noor, care înseamnă „Muntele de lumină”, a fost descoperit în minele Golconda în statul Andhra Pradesh.

    Uriaş, perfect transparent, diamantul a fost pe rând în posesia prinţesei Mughal, a unor războinici iranieni, conducători afgani şi maharajahi indieni, iar în 1849 a fost oferit firmei britanice East India Company, care, la rândul ei, l-a oferit reginei Marii Britanii.

    Vezi aici ce decizie a luat India în privinţa acestui celebru diamant pe care coroana Marii Britanii în deţine de peste 160 de ani!

  • Piedone şi-a depus din nou candidatura pentru Primăria sectorului 4

    Fostul primar al sectorului 4 Cristian Popescu Piedone şi-a depus sâmbătă candidatura pentru Primăria sectorului 4 cu 5.600 de semnături din partea Partidului Puterii Umaniste, a precizat duminică purtătorul de cuvânt al Biroului Electoral din sectorul 4.

    “Şi-a depus candidatura ieri (sâmbătă – n.r.) cu 5.600 de semnături, dar nu ca independent, ci din partea Partidului Puterii Umaniste”, a declarat purtătorul de cuvânt al Biroului Electoral din sectorul 4 pentru MEDIAFAX.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Viaţa într-un cabrio

    Noul S-Class Cabriolet vine atât în varianta clasică, S 500, cât şi în variantele modificate de AMG: S 63 4MATIC şi S 65. Din punctul de vedere al dotărilor, S 500 arată ca o limuzină de lux; este şi normal, fiind vârful de lance al celor de la Daimler. Fiind vorba de un S-Class, toate detaliile sunt fine dar bine definite; elementul de noutate este dat de faptul că vorbim de un cabriolet, prima maşină de lux cu 4 locuri cu acoperiş retractabil lansată de Mercedes în ultimii 45 de ani.

    Din punct de vedere al designului, dau dreptate companiei: este, într adevăr, „comeback of a dreamcar“. Senzaţia pe care o ai conducând un S-Class Cabriolet pe străzile din Cannes este unică; sigur, puterea maşinii devine evidentă atunci când ieşi de pe drumurile aglomerate şi intri pe cele mai puţin umblate, acolo unde motorul de 450 de cai-putere de pe S 500 poate fi cu adevărat testat. Chiar dacă maşina este destul de grea (aproximativ două tone), forţa cutiei automate 9G-tronic face tranziţia între viteze destul de simplă, aproape pe nesimţite – şi ne putem mândri cu faptul că aceasta este produsă la Sebeş.

    Grupul german a fost anul trecut al zecelea cel mai mare exportator din economia românească, după ce a urcat de pe poziţia 85 în urmă cu un an, însă poate urca pe podium în condiţiile în care a început producţia unei noi cutii de viteze la fabrica din Sebeş, iar până la finalul anului producţia se va tripla, cel puţin.

    „La cifra de afaceri, am putea trece de un miliard de euro cu noua cutie de viteze. Acest lucru depinde de producţieşi mai ales de cererea din piaţă. Vom continua să urcăm şi în topul exportatorilor“, a spus Falk Pruscha, director general al Star Transmissionşi Star Assembly, cele două divizii locale ale Daimler AG. Noua cutie cu nouă trepte, produsă la Sebeş de luna aceasta, se regăseşte pe 20 de modele Mercedes-Benz, iar potenţialul său este de a ajunge la peste 800.000 de unităţi anual, produse la Stuttgart şi Sebeş. Cu un preţ mediu de 3.000 de euro, dacă jumătate din producţie ar fi la Sebeş, numai transmisia cu 9 trepte ar aduce exporturi de 1,2 miliarde de euro, suficient pentru ca grupul german să intre în topul primilor trei exportatori.

    Revenind la S-Class, dimensiunea maşinii este în anumite situaţii problematică – dar acest lucru este de aşteptat la o limuzină. Virajele strânse nu pot fi luate foarte din scurt, cel puţin în cazul S 500; dacă vorbim de varianta dezvoltată împreună cu AMG – S 43 – setările sport îşi fac destul de mult simţităprezenţa.

    Una dintre cele mai folositoare funcţii mi s-a părut heads-up display ul (HUD), care elimină practic nevoia de a te uita ba la drum, ba la dashboard; informaţiileesenţiale precum viteza, rotaţiile sau direcţia de urmate (preluată de la GPS)  sunt redate pe parbriz, dar fără să deranjeze câtuşi de puţin.

    Cele mai multe îmbunătăţiri aduse noului S-Class nu sunt însă la vedere. Spre exemplu, noua funcţie Thermotronic, destinată modelelor cabriolet, reprezintă o automatizare completă a sistemului de climă: şoferul nu trebuie să aleagă setarea pentru modul decapotate, computerul de bord ajustând temperatura în funcţie de cea exterioară şi de alţi factori.
    E păcat să mergi cu acoperişul tras, aşa că am vrut să văd cât de eficient este sistemul hidraulic şi dacă funcţionează, aşa cum spun cei de la Mercedes, şi în timpul mersului. La 50 de kilometri pe oră, acoperişul se retrage în 20 de secunde, iar un spoiler subţire instalat pe parbriz atenuează destul de mult forţa vântului resimţită în interior.

    S 500 Cabriolet nu e deloc zgomotoasă, poate chiar prea liniştită pentru gustul meu. Lucrurile se schimbă atunci când turezi motorul S 63: un sunet care te anunţă că urmează să simţi puterea celor 577 de cai-putere. Şi chiar îi simţi: cu pedala lipită de podea, viteza te împinge în scaun. Nu am putut să ating viteze prea mari, fiind pe un segment de drum limitat ca viteză, dar îmi închipui că un drive test pe Autobahn e chiar mai violent – din nou, în sensul bun al cuvântului.

    E important de menţionat însă că S-Class nu a fost şi nu va fi niciodată o maşină de circuit – este o limuzină, iar asta face cu atât mai spectaculoasă munca AMG. Sistemele de asistenţă rutieră, de care S-Class beneficiază, sunt extrem de utile din punct de vedere al siguranţei, dar pot aduce şi o oarecare doză de banalitate experienţei de la volan. E suficient să spun că maşina se poate conduce aproape singură, în măsura în care îţidoreşti acest lucru.

    Preţul de pornire pentru S 500 este de 139.000 de euro, iar pentru S 63 de 187.000 de euro.

    Potrivit Bloomberg, Mercedes-Benz şi-a crescut vânzările de două ori mai rapid decât BMW în primul trimestru al acestui an, ajungând aproape de prima poziţie în piaţa de lux pentru prima oară într-un deceniu. Livrările diviziei de lux de la Daimler au crescut cu 13%, la 483.487 vehicule până în martie, comparativ cu 6% creştere pentru BMW, care a vândut 478.743 de maşini. Audi, cel de-al treilea producător de maşini de lux la nivel global, va raporta în cursul zilei de marţi vânzările.

    Mercedes a declarat că vrea să întreacă BMW până în 2020, o ţintă pe o pot îndeplini odată cu popularitatea noilor modele. BMW are o serie mai veche de modele, fără să aibă anula cesta un echivalent pentru E-Class, Seria 5 sedan urmând să apară din nou abia anul viitor.
     

  • Cum arată si cât costă primul yacht Mercedes – GALERIE FOTO

    În urmă cu patru ani, grupul Daimler a prezentat conceptul unui yacht de lux numit Arrow 460 Granturismo Edition 1.

    La începutul lunii aprilie, Mercedes a anunţat că va lansa yachtul de 100 de cai putere în apele de lângă riviera franceză, pregătind astfel intrarea pe piaţă a celor 10 exemplare a ambarcaţiunii de lux.

    Cu o valoare de 1,7 milioane de dolari, yachtul de lux va putea fi cumpărat doar de persoane din state diferite, asigurându-se astfel că o ţară va deţine un singur exemplar.

  • Gadgetul creat de doi români care-ţi încarcă telefonul de trei ori mai rapid

    Thino e un adaptor care se conectează la laptop, apoi la telefon şi identifică cantitatea de curent pe care o poate livra telefonului, pentru a nu depinde de caracteristicile laptopului sau prizei. Practic, prin acest device telefonul primeşte maximum de putere în timp record. Chiar de trei ori mai rapid, susţin creatorii, Tiberiu Suto şi Călin Suto, pe pagina Indiegogo a proiectului, unde caută finanţare în valoare de 20.000 de dolari. Până acum, cei doi au strâns 18.412 dolari şi mai au la dispoziţie încă 25 de zile pentru a strânge bani.

    Mai mult, device-ul funcţionează şi ca o baterie externă, o baterie de 480 de miliamperi, şi este disponibil pentru mai multe versiuni de cabluri (lightning pentru Apple, microUSB sau USB Type C).

    Cei care doresc să-i susţină pe români şi vor un asemenea produs trebuie să scoată din buzunar cel puţin 39 de dolari.

    Tiberiu, tatăl lui Călin, este CEO-ul companiei, iar fiul acestuia COO, iar de aspectul device-ului s-a ocupat compania BEPOP.

  • Armele secrete ale lui Putin care au schimbat cursul războiului din Siria – GALERIE FOTO

    Intervenţia Rusiei în Siria a permis preşedintelui Vladimir Putin să îşi “etaleze” cele mai noi arme şi vehicule militare – iar acestea arată ce putere are, cu adevărat, armata rusească.

    Cu ajutorul lui Putin, forţele lui Assad au reuşit recent să recucerească oraşul antic Palmyra, o lovitură importantă dată celor din ISIS.

    Arsenalul lui Putin include, printre altele, avioane de luptă, sisteme de rachete, tacuri de ultimă generaţie, bombe inteligente şi tehnologie prin satelit care poate bloca orice fel de comunicaţii.

    Rusia a investit aproape 300 de miliarde de euro în armament, în ultimii zece ani, sub conducerea lui Putin; un ofiţer britanic în rezervă a declarat celor de la Daily Mail că “modul în care ruşii au schimbat cursul conflictului este alarmant, dar şi impresionant.”