BusinessMagazin

Tag: producatori

  • Club BM: Băncile caută profitul de altădată. Softiştii vor să îi ajute

    ANDRA PANTEA, FORWARD SOFTWARE: Compania are misiunea de a oferi parteneriate în efortul de a creşte atât livrarea serviciilor de IT, cât şi de consultanţă, create cu ideea de a dezvolta cât mai multe parteneriate reciproc avantajoase. În general, implementarea unui sistem IT vizează optimizarea proceselor de business.

    Nu întotdeauna rezultatele sunt pe măsura aşteptărilor şi atunci când măsurăm rezultatele vrem să vedem că implementarea unor soluţii IT a adus valoarea scontată şi am reuşit să obţinem mai mult cu mai puţin. Toţi vrem să cheltuim mai puţin şi să avem mai multe rezultate. Mai puţin înseamnă să reducem total cost of ownership, care nu înseamnă doar preţul de achiziţie, dar şi costurile de utilizare, mentenanţă şi evoluţie ale unui sistem IT. Utilizarea se referă la resursele consumate pentru realizarea respectivelor procese de business.

    Mentenanţa nu include doar cheltuielile cu contractul respectiv, ci şi resursele folosite pentru a oferi un nivel de servicii peste cel stabilit iniţial. Evoluţia înseamnă actualizarea conform normelor legale, de audit, şi ale regulatorilor din plan naţional. Un indicator pe care dorim să îl reducem este timpul de răspuns, un diferenţiator extrem de important, care permite creşterea cotei de piaţă. Băncile trebuie să acorde credite, să aprobe sau să facă rapoarte de scoring în timp foarte scurt, de aceea viteza este un aspect demn de luat în seamă.

    Creşterea eficienţei poate fi realizată prin optimizarea proceselor şi printr-o automatizare adecvată. Clienţii doresc un grad de disponibilitate şi flexibilitate crescut pentru sistemele pe care le implementează, dar şi control. Soluţiile integrate care oferă acces la contabilitate, operaţional şi back-office, permit o siguranţă sporită şi o bună guvernanţă a aplicaţiei. Rezultatele bune se obţin proiectând mai multe procese eficiente pe care softul le urmează, nu le precede. Fundamental este să găsim un echilibru între costurile de control şi cele ale lipsei de control.

    Este bine ca businessul să se pună la masă cu IT-ul şi să definească împreună procesele de business înainte de implementare. Apoi, implementând software-ul care asigură nivelul optim de automatizare se pot obţine rezultate îmbunătăţite. Un alt lucru esenţial ar fi să măsurăm întotdeauna înainte ceea ce am proiectat, respectiv să definim procesul de business, să măsurăm impactul acţiunilor proectate, să monitorizăm şi să analizăm rezultatele. Planificaţi înainte de a face ceva.

    Una dintre cheile reducerii costurilor este optimizarea şi automatizarea. Trebuie să gândeşti o structură IT care să permită această automatizare, ai nevoie să alegi furnizorul optim pentru serviciul respectiv şi să defineşti nivelul optim de suport. Matricea decizională referitoare la selecţia providerului şi a soluţiei potrivite ar trebui să cuprindă următorii parametri: la nivel operaţional o persoană să-şi poată îndeplini sarcinile în cadrul unei singure aplicaţii şi să nu îşi piardă timpul trecând de la o aplicaţie la alta; interfaţa grafică trebuie să fie cât mai prietenoasă cu utilizatorul şi să nu implice costuri suplimentare de instruire; calitatea serviciilor de mentenanţă şi timpul de răspuns şi realizare pentru fiecare obiectiv sunt criterii de performanţă pentru clienţi. Suntem conştienţi că este în avantajul clientului să nu depindă de un singur furnizor, deşi suntem producător de software şi consultanţă şi ne-am dori să avem monopol.

    Clienţii trebuie să ţină cont în momentul selecţiei şi de puterea de negociere a furnizorului şi vă încurajez să o limitaţi prin analiza mai multor oferte, dar şi să ţineţi cont de planul de contingenţă. Sistemele implementate de Forward Software acoperă tot businessul necesar unei companii de leasing financiar şi de credit de consum, dar vin pe deasupra cu un business process management în care se pot măsura foarte uşor activităţile departamentelor multiple.

    MARIO BRUNO, WEBRATIO: Clientul este cel care deţine controlul, cunoştinţele specifice industriei şi bugetul şi de-a lungul dezvoltării procesului pot exista nealinieri persistente între nevoile businessului şi dezvoltarea aplicaţiilor.

    Problema principală este distanţa dintre perspectiva de business şi cea de IT. Trebuie să răspundem imediat nevoilor unui business şi să evoluăm continuu, dar pe de altă parte ţinem cont de reducerea costurilor şi de dezvoltare de software cu un grad înalt de scalabilitate. Platformele moderne rezolvă aceste dificultăţi şi permit programarea vizuală a aplicaţiilor mobile şi web pentru a nu mai scrie cod şi a asigura mai degrabă un focus pe inovaţie şi creativitate de-a lungul procesului de dezvoltare.

  • Club BM: Băncile caută profitul de altădată. Softiştii vor să îi ajute

    ANDRA PANTEA, FORWARD SOFTWARE: Compania are misiunea de a oferi parteneriate în efortul de a creşte atât livrarea serviciilor de IT, cât şi de consultanţă, create cu ideea de a dezvolta cât mai multe parteneriate reciproc avantajoase. În general, implementarea unui sistem IT vizează optimizarea proceselor de business.

    Nu întotdeauna rezultatele sunt pe măsura aşteptărilor şi atunci când măsurăm rezultatele vrem să vedem că implementarea unor soluţii IT a adus valoarea scontată şi am reuşit să obţinem mai mult cu mai puţin. Toţi vrem să cheltuim mai puţin şi să avem mai multe rezultate. Mai puţin înseamnă să reducem total cost of ownership, care nu înseamnă doar preţul de achiziţie, dar şi costurile de utilizare, mentenanţă şi evoluţie ale unui sistem IT. Utilizarea se referă la resursele consumate pentru realizarea respectivelor procese de business.

    Mentenanţa nu include doar cheltuielile cu contractul respectiv, ci şi resursele folosite pentru a oferi un nivel de servicii peste cel stabilit iniţial. Evoluţia înseamnă actualizarea conform normelor legale, de audit, şi ale regulatorilor din plan naţional. Un indicator pe care dorim să îl reducem este timpul de răspuns, un diferenţiator extrem de important, care permite creşterea cotei de piaţă. Băncile trebuie să acorde credite, să aprobe sau să facă rapoarte de scoring în timp foarte scurt, de aceea viteza este un aspect demn de luat în seamă.

    Creşterea eficienţei poate fi realizată prin optimizarea proceselor şi printr-o automatizare adecvată. Clienţii doresc un grad de disponibilitate şi flexibilitate crescut pentru sistemele pe care le implementează, dar şi control. Soluţiile integrate care oferă acces la contabilitate, operaţional şi back-office, permit o siguranţă sporită şi o bună guvernanţă a aplicaţiei. Rezultatele bune se obţin proiectând mai multe procese eficiente pe care softul le urmează, nu le precede. Fundamental este să găsim un echilibru între costurile de control şi cele ale lipsei de control.

    Este bine ca businessul să se pună la masă cu IT-ul şi să definească împreună procesele de business înainte de implementare. Apoi, implementând software-ul care asigură nivelul optim de automatizare se pot obţine rezultate îmbunătăţite. Un alt lucru esenţial ar fi să măsurăm întotdeauna înainte ceea ce am proiectat, respectiv să definim procesul de business, să măsurăm impactul acţiunilor proectate, să monitorizăm şi să analizăm rezultatele. Planificaţi înainte de a face ceva.

    Una dintre cheile reducerii costurilor este optimizarea şi automatizarea. Trebuie să gândeşti o structură IT care să permită această automatizare, ai nevoie să alegi furnizorul optim pentru serviciul respectiv şi să defineşti nivelul optim de suport. Matricea decizională referitoare la selecţia providerului şi a soluţiei potrivite ar trebui să cuprindă următorii parametri: la nivel operaţional o persoană să-şi poată îndeplini sarcinile în cadrul unei singure aplicaţii şi să nu îşi piardă timpul trecând de la o aplicaţie la alta; interfaţa grafică trebuie să fie cât mai prietenoasă cu utilizatorul şi să nu implice costuri suplimentare de instruire; calitatea serviciilor de mentenanţă şi timpul de răspuns şi realizare pentru fiecare obiectiv sunt criterii de performanţă pentru clienţi. Suntem conştienţi că este în avantajul clientului să nu depindă de un singur furnizor, deşi suntem producător de software şi consultanţă şi ne-am dori să avem monopol.

    Clienţii trebuie să ţină cont în momentul selecţiei şi de puterea de negociere a furnizorului şi vă încurajez să o limitaţi prin analiza mai multor oferte, dar şi să ţineţi cont de planul de contingenţă. Sistemele implementate de Forward Software acoperă tot businessul necesar unei companii de leasing financiar şi de credit de consum, dar vin pe deasupra cu un business process management în care se pot măsura foarte uşor activităţile departamentelor multiple.

    MARIO BRUNO, WEBRATIO: Clientul este cel care deţine controlul, cunoştinţele specifice industriei şi bugetul şi de-a lungul dezvoltării procesului pot exista nealinieri persistente între nevoile businessului şi dezvoltarea aplicaţiilor.

    Problema principală este distanţa dintre perspectiva de business şi cea de IT. Trebuie să răspundem imediat nevoilor unui business şi să evoluăm continuu, dar pe de altă parte ţinem cont de reducerea costurilor şi de dezvoltare de software cu un grad înalt de scalabilitate. Platformele moderne rezolvă aceste dificultăţi şi permit programarea vizuală a aplicaţiilor mobile şi web pentru a nu mai scrie cod şi a asigura mai degrabă un focus pe inovaţie şi creativitate de-a lungul procesului de dezvoltare.

  • Gefco vrea să depăşească pragul de 50 mil. euro cifră de afaceri

    “Sperăm să depăşim anul acesta pragul de 50 de milioane de euro ca cifră de afaceri. Deja calculăm să vedem dacă este sau nu posibil. Pentru 2015 nu avem îngrijorări, depindem de Dacia, Ford, Electrolux şi exporturile sale către Rusia“, a spus Christophe de Korver, care de patru ani este directorul general al Gefco România, divizie a Gefco, compania de transport şi logistică deţinută de ruşii de la RZD Russian Railways în proporţie de 75%, în timp ce restul este în proprietatea francezilor de la PSA Peugeot-Citroën.

    Gefco lucrează pe piaţa din România cu Automobile Dacia şi Ford, pentru care transportă atât com-po-nente, cât şi automobile finite, dar şi cu producători de componente precum Conti-nen-tal sau de electro-casnice precum Electrolux, care deţine o uzină la Satu Mare. Compania a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 47 mil. euro, în creştere cu 11% comparativ cu valoarea din 2012.

    Din cifra de afaceri a companiei, transportul de maşini reprezintă 30%, iar cel de componente auto 20%, astfel încât jumătate din businessul companiei este reprezentat de contractele din auto. Pe de altă parte, dacă anul trecut creşterea producţiei Ford a ajuns la un nivel istoric de aproape 68.000 de maşini asamblate la Craiova, anul acesta uzina constructorului american va produce cel mult 50.000 de maşini, în timp ce şi uzina Dacia şi-a redus turaţia. „În a doua jumătate a anului am avut multe rezultate comerciale bune care vor avea un impact asupra activităţii de anul viitor. După rezultatele înregistrate cu Ford, am extins colaborarea cu Dacia, în special pe zona de importuri, iar din vara acestui an am început realizarea de importuri din Franţa, Polonia, Slovacia pentru uzină. Acestea au început acum, dar efectele le vom vedea anul viitor. În vară am realizat mai mult teste, iar din septembrie am început realizarea unor volume mai importante. De asemenea, mai avem şi alte proiecte. În ceea ce priveşte volumele, am fost afectaţi de activitatea de la Ford, mai ales în prima jumătate a anului, dar acum am reuşit să compensăm“, a spus Christophe de Korver.

    Producţia la Dacia a scăzut cu 3,5% în primele opt luni ale acestui an la 213.559 de autoturisme, pierzând aproape 7.800 de maşini, echivalentul a 31 de garnituri de tren de transport.

    „Situaţia de la Dacia este mai complicată. Totul depinde de zonele către care exportă. Avem exporturi prin Constanţa şi exporturi către Italia, unde am avut rezultate bune în trimestrul doi al acestui an. În prima parte a anului am avut un business foarte bun către Africa de Nord, în special către Algeria. Întotdeauna depinde de piaţa pe care se vinde Dacia cel mai bine. Da, au mutat Sandero, însă acest lucru nu se vede la Mioveni. Ei produc în continuare la capacitate maximă“, a declarat şeful Gefco România.

    În ceea ce priveşte portofoliul de clienţi, acesta s-a extins în 2014, atât pe zona de industrie, cât şi pe zona de agricultură: „În partea de vest a ţării lucrăm acum cu Hella, companie ce deţine o fabrică de corpuri de iluminat lângă Timişoara, dar şi cu cei de la Pioneer. Am început anul foarte bine deoarece am colaborat cu cei de la Pioneer, pentru care am transportat seminţe. Ei sunt o subsidiară a DuPont şi produc aici seminţe ce sunt exportate în Ucraina şi Rusia, în special înainte de criză“.

    Colaborarea cu Hella vine la mai puţin de un an de când Gefco a deschis, în toamna anului trecut, o nouă platformă logistică de 2.000 mp la Arad, în Parcul Industrial Cefin.

    Compania de logistică s-a extins pe domeniul agricol nu doar prin colaborarea cu Pioneer, ci şi prin colabrarea cu IPSO, importatorul utilajelor John Deere în România.

  • Ajutoare pentru fermierii afectaţi de embargoul rusesc

    Aceste fonduri ar însemna un plan total de acţiune în valoare de 120 mil. euro, întrucât organizaţiile naţionale de fermieri trebuie să contribuie cu cofinanţare. Potrivit comisarului european pentru agricultură, Dacian Cioloş, Rusia este destinaţia a 10% din exporturile agroalimentare europene, în valoare de 5 mld. euro anual.

    Noile fonduri se adaugă ajutoarelor de urgenţă acordate în august – 33 mil. euro pentru producătorii de piersici şi nectarine din Franţa, Grecia, Italia sau Spania şi 125 mil. euro pentu producătorii de fructe şi legume din Belgia, Olanda, Polonia şi alte ţări. New York Times citează oficiali CE care afirmă că embargoul rusesc i-a afectat până acum cel mai mult pe producătorii polonezi de mere şi pe furnizorii finlandezi de lactate.

  • Cum arată astăzi Top 100 companii din 1994. Jumătate din industria românească a dispărut

     O treime dintre companiile aflate în topul celor mai mari 100 de jucători din industria prelucrătoare în anul 1994 sunt în prezent radiate sau au cifră de afaceri egală cu zero, iar 15 dintre acestea au cifra de afaceri mai mică de 10 milioane de dolari, arată o analiză a ZF pe baza datelor furnizate de Registrul Comerţului.

    Sloganul anilor ’90  „Noi nu ne vindem ţara“ , sub care privatizările au fost făcute prea târziu pentru ca firmele să mai poată fi salvate, a adus unele companii din industria prelucrătoare de la stadiul de fabrici complet funcţionale la „însemnări“ în istoria economică a ţării.

    Cele mai mari 100 de companii din industria prelucrătoare aveau în anul 1994 o cifră de afaceri cumulată de circa 8,6 miliarde de dolari, iar anul trecut afacerile cumulate ale companiilor din rândul celor care mai erau funcţionale au ajuns la circa 16 miliarde de dolari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Dragoş Damian: Nimeni nu se bucură de creşterea pieţei farma şi nici nu crede în aceasta

    Dragoş Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.

    Excepţia care arată o creştere a pieţei de medicamente cu 5,7% în trimestrul 2 din 2014 – conform analizelor companiei Cegedim – este în totalitate urmarea aşa-zisului efect de bază, în condiţiile în care trimestrul corespunzător din 2013 a fost foarte contractat, datorită îngrijorării jucătorilor din piaţă ca urmare a aplicării reformelor anunţate de instituţiile statului.

    Tendinţa de scădere a vânzărilor de medicamente se menţine, prognozele rămânând de -1% în valoare şi -2% în volume şi zile de tratament – aceştia din urmă fiind indicatorii corecţi ai accesului populaţiei la medicamente.

    Mai mult, în condiţiile în care exportul paralel se menţine la cote înalte iar mecanismele de fraudă nu au fost nu au fost cu totul annihilate, experţii consideră că cifrele date publicităţii nu reflectă consumul real, ci unul cu cel puţin 10% mai mare decât în fapt.

    În condiţiile în care piaţa a crescut cu numai 2% în semestrul 1 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, taxa clawback aplicată producătorilor de medicamente a crescut cu peste 40% (în valoare absolută a coeficientului de deficit, de la 14,5% în S1 2013 la 20% în S1 2014). Această evoluţie este dovada izbitoare că întregul consum de medicamente peste o finanţare echivalentă anului 2010 este imputat producătorilor. Asta se întâmplă în condiţiile în care încasarea banilor pe medicamente, la nivel de producător, se menţine la peste 200 de zile, în contradictţie cu afirmaţiile autorităţilor care arată că plăţile se fac în 90 de zile.

    Producătorii de medicamente generice sunt obligaţi să finanţeze includerea de medicamente noi pe listă, să plătească taxa clawback pentru canalele de distribuţie şi, în din ce în ce mai multe cazuri, să plătească o “taxă de raft” pentru a avea acces pe anumite canale comerciale.

    Acestea sunt motivele pentru care în ultimii ani au dispărut peste 1.300 de medicamente ieftine din piaţă iar pacienţii şi statul sunt obligeţi să plătească pentru medicamente mai scumpe în lipsa unor variante ieftine.

    Astfel, în absenţa voinţei politice de aplicare a unor măsuri discutate atât cu instituţiile statului cât şi cu organismele internaţionale care să corecteze reglementarile toxice din sistem, prognozele pentru S2 din 2014 şi pentru 2015 rămân rezervate şi indică o descreştere cu 1% până la 3%.

    În plus, prognoza pentru taxa clawback, în lipsa introducerii unei formule diferenţiate şi odată cu includerea de medicamente noi pe listă fără o suplimentare a bugetelor, este de creştere până la 24% în trimestrul 4 – efectul fiind resimţit în cele din urmă de milioanele de pacienţi cronici prin dispariţia în continuare a medicamentelor ieftine, ei trebuind să plătească o contribuţie personală mai mare pentru a cumpăra medicamente mai scumpe.

    Pentru producătorii de medicamente lipsa acestor măsuri de corecţie înseamnă amânarea investiţiilor, scoaterea din portofoliu a produselor nerentabile şi scăderea competitivităţii în ansamblu.

    România îşi agreavează riscul de a rămâne doar un importator şi nu un producător de medicamente. Şi să continue să rămână pe o balanţă comercial negativă în condiţiile în care medicamentele crează circa 15% din deficitul comercial.

  • Povestea misterioasă a omului care controlează industria berii

    Kent Martin sau “Battle”, aşa cum îi place să fie numit, este un funcţionar public american responsabil cu aprobarea sau respingerea etichetelor de bere. Martin  este cunoscut de toţi producătorii de bere pentru felul în care decide privitor la etichetele care vor ajunge pe rafurile magazinelor.

    Cei care au interacţionat cu el îl numesc excentric, tensionat şi întotdeauna îmbrăcat la costum. Kent Martin a aprobat, de unul singur, aproape 30.000 de etichete de bere în 2013, adică aproape 80 de etichete pe zi.

    Cei mai mulţi producători americani de bere au avut de suferit, cel puţin o dată, în urma deciziilor date de Kent Martin. El este o adevărată legendă în rândul acestora, însă o persoană extrem de retrasă şi care se fereşte de presa sau alţi curioşi. “El este regele berii. Deciziile sale sunt legi”, a declarat pentru The Daily Beast un colaborator care a preferat să rămână anonim. “Are în mâinile sale controlul asupra unei industrii de miliarde de dolari.”

    Printre etichetele respinse de Martin se află un exemplar care prezentă o carte de joc, rege de inimă roşie. Martin le-a transmis producătorilor că inima roşie poate induce ideea că berea are efecte pozitive asupra inimii. Un alt exemplu este al unei etichete care avea la final un anunţ care interzicea spiriduşilor să consume băuturi alcoolice. Funcţionarul a considerat că mesajul transmis clienţilor este unul “confuz”.

  • Ministrul Agriculturii: Interdicţia Rusiei privind importurile de alimente din UE poate afecta producătorii români

     “Sancţiunile împotriva statelor UE afectează şi România, chiar dacă noi nu exportăm foarte mult alimente pe piaţa rusă. În 2013, România a exportat în Rusia produse alimentare de 41 milioane de euro. România ar putea fi însă afectată, pentru că o serie de alte ţări din UE, care exportau masiv în Rusia, vor trebui să-şi găsească altă piaţă de desfacere şi vor crea astfel presiune şi asupra producătorilor români, printr-o concurenţă agresivă”, a declarat Constantin pentru MEDIAFAX.

    El afirmă că se impune o discuţie rapidă la nivelul Uniunii Europene şi trebuie luate măsuri ferme în faţa unei situaţii în care, în mod natural, fiecare stat va încerca să-şi protejeze propria industrie.

    “Preocuparea mea este să le ofer producătorilor români o piaţă de desfacere care să nu fie alterată de producţiile care nu se mai vând în Rusia. Doar exporturile de legumele şi fructele din UE către Rusia ajung la 2,7 miliarde de euro, ca să dăm doar un exemplu”, a spus ministrul Agriculturii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A învăţat meserie de la o româncă, iar acum are pe mână zece miliarde de dolari

    Directorul de cercetare al Novartis, companie care are pe mână anual un buget de 10 miliarde de dolari, povesteşte cum a învăţat să facă studiile clinice de la o cercetătoare româncă şi explică de ce ultimii ani au adus atât de puţine medicamente noi pe piaţă.

    În Basel, un mic oraş elveţian aflat la graniţa cu Franţa şi Germania, se află inima industriei farmaceutice mondiale, locul unde se cheltuiesc miliarde de dolari pentru descoperirea de noi pastile şi unde un american este de doi ani şi jumătate creierul din spatele unora dintre cele mai bine vândute medicamente.

    Medicul Tim Wright a fost numit în 2011 în poziţia de global head of development în cadrul Novartis, cel mai mare producător de medicamente din lume, care realizează vânzări de 60 de miliarde de dolari şi investeşte în cercetare şi dezvoltare 10 mld. dolari anual.

    Este unul dintre oamenii cheie în dezvoltarea mondială de noi medicamente, iar povestea sa este legată de o româncă, de la care a învăţat să facă studiile clinice (testele finale care validează acţiunea unui medicament înainte de a fi pus pe piaţă). Preferă să nu divulge numele româncei, însă este de părere că cercetătorii români au la fel de multe şanse ca şi alţii să descopere noi medicamente şi să colaboreze cu producătorii farmaceutici pentru a descoperi noi pastile.

    „Cred că mediul academic poată să aibă idei care să fie transpuse în noi produse prin colaborarea cu industria de medicamente (…) Cu siguranţă există speranţe pentru ca cercetătorii din România sau din alte state să vină cu idei care să fie puse în aplicare. Avem colaborări cu multe state din întreaga lume, atât colaborări clinice, cât şi colaborări de cercetare de bază. (…) Nu avem motive să excludem pe nimeni. Dacă cineva are o idee bună şi ne poate furniza cunoştinţe despre biologia umană sau deschide noi căi, atunci suntem deschişi să colaborăm“, spune Tim Wright.

    El lucrează de zece ani în cadrul Novartis, compania care s-a impus pe prima poziţie în topul producătorilor farma în funcţie de vânzări şi care are în portofoliu produse precum Glivec (din domeniul oncologiei, cu vânzări de aproape 5 mld. dolari), Diovan (cardiovascular, vânzări de 3,5 mld. dolari), Lucentis (oftalmologie, vânzări de 2,3 mld. dolari).
    Tim Wright explică faptul că pentru a aduce un nou produs pe piaţă este nevoie de cel puţin 11-14 ani şi de investiţii medii de 4,6 mld. dolari. În aceste condiţii, care ar fi şansa unei ţări cum este România să descopere noi produse în domeniu?

    „Când ne uităm la parcursul unei noi molecule, totul începe cu cercetare academică, iar o parte a acesteia se face în interiorul companiei, dar cea mai mare parte se face în afară.“ Şeful pe dezvoltare de la Novartis explică faptul că există colaborări permanente între instituţiile academice şi companie, iar oamenii din domeniul dezvoltării de la Novartis citesc lucrările ştiinţifice publicate de cercetătorii din toată lumea.

    „Avem abilitatea să lucrăm cu ei şi să preluăm un eseu pe care aceştia îl dezvoltă în laborator şi ne uităm în arhivă pentru a vedea dacă putem identifica elemente care să-i ajute în cercetare. Astfel am putea ajunge la colaborări, la drepturi de proprietate intelectuală, la înţelegeri cu universitatea pentru a achiziţiona aceste noi descoperiri.“
    Spre exemplu, din laboratoarele Novartis ar putea să iasă 33 de noi molecule (produse) până în 2018, alte 29 vor avea noi indicaţii (pe lângă bolile în care sunt folosite în prezent vor putea să fie tratate şi altele cu aceste produse), în timp ce alte două medicamente vor avea două noi formule.

    „Dacă cineva ia o descoperire şi o duce mai departe, asta necesită o investiţie majoră. Dacă ai o idee extraordinară şi sunt investitori dispuşi să o ducă mai departe, atunci poţi trece la nivelul următor (…). Complexitatea dezvoltării unui nou medicament stă mai mult în a face o cantitate mică care să fie testată iniţial pe animale şi apoi pe oameni.“

    În laboratoarele de cercetare ale marilor companii au fost descoperite tot mai puţine produse, astfel că majoritatea producătorilor au preferat să-şi crească afacerile prin intermediul fuziunilor şi achiziţiilor. Tim Wright spune că lucrurile se vor schimba, fiind doar un ciclu normal în etapa de cercetare-dezvoltare în industria farma.

    „Cred că ne apropiem de o fază de întinerire şi cred că această tendinţă va fi generată de o înţelegere mai bună a bolilor şi a genomului uman. Dacă ne uităm înapoi la ultimii zece ani cu siguranţă a fost o etapă în care numărul de molecule a fost în scădere sau în stagnare, dar în ultimul an, dacă analizăm aprobările (de punere pe piaţă – n.red.), vedem o inversare a acestui fenomen. Este însă dificil de spus dacă este sustenabil sau dacă va continua în următorul deceniu“, explică Wright.

    Unul din domeniile în care sunt aşteptate noi medicamente pe piaţă este cel oncologic, lucru explicat de directorul de dezvoltare al Novartis prin faptul că înţelegerea mutaţiilor care determină această boală este mult mai mare decât în cazul afecţiunilor nononcologice. Pe lângă produsele pentru cancer, de la Basel, un oraş cu numai 200.000 de locuitori, unde pe lângă Novartis îşi are sediul şi Roche, un alt gigant din industria farma, cu afaceri de peste 50 mld. dolari, sunt aşteptate noi terapii în domeniul cardiovascular, pulmonar sau a diabetului.

  • CNAS: Susţinem aplicarea clawback-ului diferenţiat la medicamente

     Declaraţia preşedintelui CNAS, Vasile Ciurchea, vine după ce joi, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR), Dragoş Damian, a spus că taxa clawback a compromis ireversibil industria farmaceutică.

    “Medicamentele accesibile dispar de pe piaţă, iar creşterea taxei clawback la peste 20% în ultimele trei trimestre va accentua acest proces dramatic atât pentru pacienţi, cât şi pentru producătorii locali”, a mai spus şeful APMGR.

    Potrivit asociaţiei, care citează datele Cegedim, în perioada 2011-2014 au dispărut de pe piaţă 1.332 de medicamente, din care peste jumătate costau mai puţin de 50 lei, iar 45% erau fabricate în România. Cea mai mare parte dintre acestea sunt antireumatice, pentru boli cardiovasculare şi pentru sistemul nervos central.

    Damian mai spune că singurul argument pentru creşterea taxei clawback este creşterea consumului de medicamente compensate scumpe.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro