BusinessMagazin

Tag: locuri de munca

  • Faptul că termini o facultate cu o anumită specializare, dar ulterior te duci într-o altă zonă, reprezintă un punct forte pentru companii

    Timp de două decenii şi ceva, România a fost „vândută” investitorilor străini ca fiind o piaţă economică mare, cât de cât stabilă din punct de vedere politic, cu potenţial de creştere şi având o forţă de muncă bine calificată şi ieftină. Până în 2008, când a venit criza, un punct forte era faptul că eram „mulţi”, adică firmele aveau de unde alege forţă de muncă. Criza a lovit în plin economia şi implicit piaţa muncii, aşa că în doi ani am pierdut 700.000 de locuri de muncă, de la 4,9 milioane la 4,2 milioane. Dar în acest interval, cei care şi-au pierdut joburile au plecat în Occident, peste 200.000 pe an. Aşa se face că într-un deceniu am pierdut peste 2 milioane de români şi am câştigat mult mai puţin dintre cei care veneau din spate. Acum, piaţa muncii are o lipsă de 1-2 milioane de oameni. Dar dincolo de forţa de muncă bine pregătită şi ieftină, mai sunt câteva calităţi pe care le au românii şi despre care se vorbeşte mai puţin. Andrei Ion, country cluster lead în cadrul firmei de talent management SHL pentru România, Serbia, Bulgaria, Slovacia şi Cehia, a spus la ZF Live că România este bine privită de către investitori pentru versatilitatea forţei de muncă şi pentru faptul că românii se adaptează şi respectă organigramele.

    Ce înseamnă această versatilitate?

    Oamenii de la noi din universităţi nu ies neapărat cu o specializare foarte clară, ceea ce este un punct forte pentru România şi nu un eşec al sistemului de învăţământ. Cineva poate termina o facultate, dar se poate adapta foarte uşor la o altă specializare care se găseşte pe piaţa muncii, ceea ce în alte ţări este mai greu. Aceste tranziţii în carieră înseamnă mobilitatea talentului şi reprezintă un punct forte pentru companii. Ceea ce criticăm noi la faptul că cineva termină o facultate, iese cu o anumită specializare dar nu profesează, ci se îndreaptă către altă zonă, pentru investitorii străini reprezintă un punct forte. Spre deosebire de alte ţări care au anumite specializări, de exemplu în Bulgaria sau Cehia pe zona industrială, în România talentul este mult mai bine distribuit în specializări diferite, spune Andrei Ion. În România găseşti talent nu numai în IT, ci şi în industrie, în agricultură, în agrobusiness, în construcţii etc. Dacă acest talent este şi plătit, nu la nivelul occidental, ci aproape de acel nivel, câteodată se mută munţii. Se discută prea puţin despre faptul că românii respectă organigramele verticale, ceea ce face ca munca să se desfăşoare fără probleme. La un moment dat, vorbeam cu un consultant care aducea investitori în România în zona de automotive şi care aveau un brief destul de clar: avea nevoie să angajeze cât mai multe femei care să vină de dimineaţă la muncă. Acest criteriu ajuta grupul internaţional să arate bine în cifre când se punea problema raportului dintre bărbaţi şi femei. Pentru că ani de zile mamele noastre s-au sculat de dimineaţă şi au mers la muncă, au creat o anumită cultură. Sunt ţări în Europa unde femeile muncesc mai puţin şi nu există această cultură industrială. România are în continuare industrie, ponderea fiind de 20% din economie, faţă de o medie europeană de 17%. Bineînţeles că noile generaţii de fete vor să vină mai degrabă la birou începând cu ora 09.00, în clădiri de birouri noi şi cu Starbucks la parter. Respectarea organigramei înseamnă o cultură a muncii destul de bună, ceea ce face viaţa mult mai uşoară companiilor. Versatilitatea talentelor, adică posibilitatea de a jongla între sectoare, între domenii, înseamnă un punct forte pe care firmele încă nu îl percep la adevărata lui valoare. Cei de la HR caută în continuare oameni cu anumite specializări, pe care însă nu întotdeauna îi găsesc. În aceste condiţii trebuie să te uiţi lateral, out of box, mizând mai degrabă pe alte calităţi decât pe o anumită specializare, care ar putea fi ulterior învăţată la locul de muncă. De multe ori, atitudinea este mai importantă decât cunoştinţele. Ca o concluzie, dacă firmele ar fi avut mai multă grijă de forţa de muncă, pe care acum n-o mai găsesc atât de uşor, ar fi stat mult mai bine şi poate nu am fi avut această criză de care se plânge toată lumea.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Pandemia afectează sever piaţa muncii din Marea Britanie: Persoanele între 50 şi 64 fie refuză să lucreze, fie sunt refuzate de angajatori

    De la începutul pandemiei, numărul persoanelor între 50 şi 64 de ani care nu lucrează şi nici nu îşi caută un loc de muncă a crescut în Marea Britanie cu aproape 250.000. „Fără Covid, aş lucra în continuare”, a declarat Caroline pentru Financial Times.

    Schimbarea conduce la o creştere bruscă a inactivităţii economice, care este o îngrijorare din ce în ce mai mare pentru oficiali, pe fondul penuriei persistente de forţă de muncă. Este o inversare izbitoare a tendinţei de dinaintea pandemiei ca oamenii să rămână vreme îndelungată la locurile lor de muncă – fie prin alegere, fie din cauza presiunilor financiale ale înaintării în vârstă.

    Organizaţiile care sprijină lucrătorii în vârstă au spus că, în timp ce unele persoane, cum este Caroline, alegeau de bună voie să-şi părăsească locurile de muncă, altele s-au simţit forţate să iasă de pe piaţa muncii din cauza lipsei de flexibilitate faţă de cei cu boli cronice.

    Stuart Lewis, directorul executiv al Rest Less, o comunitate online pentru cei peste 50 de ani, a declarat că unii pensionari anticipaţi sunt „fericiţi să trăiască o viaţă frugală”, în timp ce alţii părăseau piaţa muncii din cauza „refuzurilor constante în procesul de recrutare”.

    Emily Andrews, director adjunct de probe la Center for Aging Better, a declarat că există un spectru larg de oameni în vârstă care nu lucrează, de la cei care au ales să demisioneze, la cei care şi-au pierdut locurile de muncă şi sunt „disperaţi să revină”.

    Între cele două extreme, mulţi oameni în vârstă renunţă la locul de muncă pentru că „echilibrul dintre remuneraţie şi efort este mai mic decât ar trebui să fie”, potrivit lui Helen Barnard, director de cercetare la organizaţia de caritate Pro Bono Economics. Ea a spus că în special pentru femeile în vârstă, locurile de muncă disponibile erau adesea „prost plătite, cu un nivel scăzut de securitate şi sub nivelul lor de calificare”. 

    Andrews este de părere că, în timp ce pandemia a înrăutăţit  lucrurile pentru persoanele care se confruntă cu probleme de sănătate mintală sau cu afecţiuni musculoscheletice, adevărata problemă a fost eşecul angajatorilor de a oferi roluri flexibile, cu normă parţială, pentru a se potrivi persoanelor cu condiţii de sănătate fluctuante.

    Analiştii spun că inactivitatea în creştere în rândul celor peste 50 de ani a fost deosebit de îngrijorătoare într-un moment în care mulţi angajatori erau disperaţi să recruteze.

    Cu toate acestea, mare parte din sprijinul oferit persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă este orientat către tineri. Andrews e de părere că angajatorilor le revine sarcina să remodeleze munca în jurul oamenilor disponibili, indiferent de vârsta lor. „Este timpul ca angajatorii să reconsidere modul în care repartizează locurile de muncă”.

     

  • Care sunt cel mai bine plătite locuri de muncă în România

    Majorările salariale consistente din zona IT sunt determinate atât de creşterea cifrei de afaceri a firmelor din domeniu, dar şi de competiţia puternică pentru angajaţi pe piaţa locală şi nu numai. Potrivit datelor de pe platforma de recrutare BestJobs, la început de 2022, cel mai bine plătite joburi se găsesc în IT, telecomunicaţii, inginerie, industria petrolieră şi sănătate, urmate de cele din financiar şi resurse umane, cu salarii ce pornesc de la 2.000 de euro net şi pot ajunge până la 5.000 de euro net.

    Domeniul IT deţine şi în acest an fruntea clasamentului cu cele mai bune oferte de joburi de pe piaţă. Potrivit datelor INS, salariile pentru angajaţii din IT&C sunt mai mari în Cluj decât în Bucureşti, fenomen explicat prin numărul redus de specialişti în Cluj, raportat la cererea mare din partea companiilor. Chiar dacă activitatea poate fi făcută de la distanţă, costurile de trai ridicate influenţează cerinţele candidaţilor şi astfel se justifică diferenţa de salariu dintre un specialist clujean şi unul din capitală.

    Conform datelor de pe platforma BestJobs, în domeniul IT, cele mai bune oferte sunt pentru candidaţii cu poziţii de Senior Devops Engineer, cu un salariu de până la 5.500 euro net şi asigurare medicală, program de lucru flexibil, cursuri de dezvoltare personală, tichete de masă, dar şi alte beneficii.

    Tot cu salarii în jurul sumei de 5.000 de euro net, candidaţii înscrişi pe platforma BestJobs pot aplica pentru poziţii de Full Stack Developer sau Senior Java Developer, poziţii care, pe lângă salariul de top, mai oferă şi asigurare medicală, program de lucru flexibil, sprijin în reorientarea profesională internă şi tichete de masă.

    Şi candidaţii pentru poziţia de .NET Technical Lead pot obţine un salariu cuprins între 3.000 şi 5.000 euro, cu beneficii precum bonus de performanţă, training, zile libere suplimentare şi nu numai.

    Printre poziţiile cu cele mai mari salarii la început de an se numără şi poziţiile de management şi coordonare, cei mai căutaţi fiind managerii de produse, vânzări sau cei din domeniul financiar. Salariile oferite pentru aceste poziţii variază între 2.000 de euro net în cazul unui manager în domeniul financiar şi până la 4.500 de euro net în cazul unui manager de produs. Printre beneficiile celor care aplică pentru aceste poziţii se numără asigurarea medicală, tichete de masă, asigurare de viaţă şi de accident sau deconturi pentru transport.

     

  • Ovidiu Palea, fondatorul centrului medical Provita: Resursa umană este o provocare absolut cruntă pentru că există o lipsă de personal

    Resursa umană este o provocare absolut cruntă pentru că există o lipsă de personal, iar în partea medicală la nivel de personal avem o luptă fantastică cu ce se întâmplă la stat. Statul nu face decât să mărească salarii, fără să stabilească norme şi ţinte. Este provocarea numărul unu.

  • În timp ce companiile caută cu disperare angajaţi, românii vor să-şi schimbe jobul, să se odihnească mai mult, să aibă salarii mai mari, să se dezvolte personal şi să aibă un coach

    Din punctul de vedere al companiilor, al angajatorilor, al directorilor executivi, piaţa muncii este în criză, poate cea mai mare criză cu care se confruntă de când a revenit capitalismul în România. Numai director de HR să nu fii când ai fluctuaţii de personal de 30-40%, mai ales dacă lucrezi cu sute şi mii de angajaţi, când nu ai candidaţi la uşă, nici măcar unul, când dacă ai şi îi angajezi nu mai vin deloc să-şi preia postul sau pleacă după câteva zile. Când un candidat îţi răspunde la telefon şi vine la un interviu, este bine. Acum investiţiile se fac doar dacă ai oameni, dacă ai cu cine să faci proiectul. Asta este perspectiva companiilor. Să vedem ce vor candidaţii, angajaţii, să vedem care este perspectiva lor. Conform BestJobs, numărul doi pe piaţa de recrutare, 2022 este anul în care românii intenţionează să schimbe jobul. În ianuarie numărul candidaţilor care au aplicat la joburi a crescut cu 66% faţă de începutul lui 2021. „Hotărârea angajaţilor români de a-şi schimba jobul se vede clar în datele noastre, 166.000 de candidaţi fiind în căutarea unui nou loc de muncă în ianuarie, iar cei mai mulţi dintre ei şi-au depus CV-ul la câte 7-12 joburi, în funcţie de domeniul de interes. Faţă de 2021, numărul candidaţilor activi la început de an a crescut cu peste două treimi”, menţionează BestJobs. „Dacă în urmă cu un an candidaţii cu experienţă mai mare de cinci ani căutau să-şi schimbe jobul, anul acesta, cea mai mare parte dintre aplicanţi – 46% – au experienţă de nivel mediu cuprinsă între 2 şi 5 ani, iar în plus, cea mai mare mobilitate se observă în rândul femeilor, acestea înregistrând peste 57% dintre aplicări”, menţionează BestJobs. Ce se caută: vânzări, management, financiar/contabilitate, transporturi, inginerie. Într-un sondaj BestJobs de la finalul lunii ianuarie, românii vor să se odihnească mai mult în acest an, după un 2021 dificil. „Anul acesta sunt 15 zile libere legale, dintre care nouă sunt în cursul săptămânii. Pentru a câştiga mai mult timp, pentru recreere, 55% dintre angajaţii care beneficiază de zile libere cu ocazia sărbătorilor legale au declarat că îşi vor lua zile libere suplimentare, acolo unde se poate, pentru a face punte cu weekendul” menţionează BestJobs. Într-un alt sondaj, tot din ianuarie, BestJobs menţionează: rezilienţa angajaţilor români este la cote minime la început de an, iar jumătate dintre aceştia speră la o mărire salarială şi la mai multă apreciere din partea şefilor. „Trei din zece angajaţi români s-au declarat nemulţumiţi de locul de muncă, principalele probleme fiind legate de salariu – 46%, mediul de lucru considerat stresant – 25%, dezechilibrul dintre timpul alocat jobului şi cel dedicat familiei şi hobby-urilor – 15%”, menţionează sondajul BestJobs. Angajaţii se aşteaptă ca angajatorii/companiile să le arate că munca lor este apreciată – 66%, să le ofere posibilităţi de promovare – 45%, şi să-i sprijine în dezvoltarea profesională – 41%. Pe lângă un salariu mai mare, program flexibil, concediu de odihnă, angajaţii vor coaching pentru dezvoltare personală şi profesională. În 2022 va creşte competiţia pentru talente, vor apărea noi beneficii extrasalariale, iar munca remote va fi ceva comun, spune BestJobs. Conform eJobs, platforma de recrutare online numărul 1, în ianuarie au fost publicate peste 37.000 de joburi noi, în creştere cu 61% faţă de ianuarie 2021. În acest moment, 35.396 de locuri de muncă pentru România şi străinătate sunt disponibile pe eJobs. Din totalul locuri noi de muncă disponibile în ianuarie, 9,4% au fost remote, dublu faţă de ianuarie anul trecut.

    eJobs spune că cele mai multe oferte de angajare în ianuarie au venit de la companiile din Bucureşti, peste 16.000 de joburi, urmează Cluj, Timişoara, Braşov, Iaşi, Constanţa şi Sibiu. Conform eJobs, 21% dintre angajaţi şi-ar da demisia de la jobul actual fără să aibă un plan de rezervă, iar 8 din 10 români care au ca principală prioritate schimbarea locului de muncă deja au început căutările. Cei mai atractivi angajatori pentru români sunt multinaţionalele – 30%, iar la polul opus numai 11% ar alege să lucreze pentru o companie românească, menţionează sondajul eJobs. Cam acestea sunt trendurile anului 2022 pe piaţa muncii, unde foarte mulţi angajaţi vor să schimbe jobul, vor să se odihnească mai mult, vor beneficii extrasalariale şi vor dezvoltare personală şi coaching, iar pentru cei mai mulţi, jobul pe care îl au este stresant. Acesta este anul în care companiile trebuie să supravieţuiască.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Surpriză: Economia americană a creat 467.000 de locuri de muncă în ianaurie în ciuda temerilor aduse de valul Omicron

    Economia din SUA a creat 467.000 de locuri noi de muncă în ianuarie 2022, având în vedere creşterea numărului de cazuri aduse de valoare Omicron, scrie Financial Times.

    Surpriza este peste aşteptările analiştilor chestionaţi de Bloomberg, care aveau în prognoză luna trecută 150.000 de locuri de muncă.

    Această decizie va alimenta planul FED de a creşte dobânzile monetare pentru a stopa inflaţia.

    Totuşi, rata somajului în SUA a avut o creştere de 0,1% ajungând la 4%.

     

  • De ce noile generaţii încep să fie nemulţumite de capitalism: americancele au ajuns să-şi vândă ovulele pentru a-şi plăti datoriile şcolare

    La finalul anului trecut, The Wall Street Journal, cel mai cunoscut cotidian de business din lume, a avut pe prima pagină un articol cutremurător legat de cazul unei absolvente a facultăţii NYU – The New York University – , care a fost nevoită să-şi vândă ovulele de mai multe ori ca să-şi plătească taxele şcolare şi apoi datoriile de şase cifre făcute pentru plata taxelor şcolare şi pentru a-şi plăti chiria şi celelalte cheltuieli, în condiţiile în care nu a putut să-şi găsească un job care să-i aducă venituri suficiente ca să-şi plătească datoriile. Prin vânzarea de cinci ori a ovulelor, inclusiv către o clinică de fertilizare din cadrul universităţii, a încasat 50.000 de dolari.

    Datoriile făcute pentru şcolarizare se apropie de 200.000 de dolari. Când a intrat pe piaţa muncii, singurul proiect pe care a putut să-l găsească i-a adus un câştig de 1.500 de dolari pe lună, insuficient pentru a-şi acoperi cheltuielile curente – chirie, asigurarea de sănătate, transport, mâncare – pentru plata datoriilor şcolare nemairămânându-i nimic, ceea ce o determină la decizii extreme. Cazul ei nu este singular. O bună parte din absolvenţii de şcoli private din America sunt îndatoraţi până peste cap cu taxele şcolare. Atât şcolile private, cât şi statul au diverse programe de împrumut, prin care practic îi îndeamnă pe tinerii americani să ia credite ca să facă şcoala.

    Şcolile private din America sunt un super business. Şcolile de stat sunt slabe şi nu contează şi atunci toată lumea se uită către şcolile private, iar părinţii fac orice – începând de la împrumuturi pentru plata taxelor, până la coruperea unor oficiali ai şcolilor private – pentru a-şi vedea copiii terminând universităţi celebre. Cei care nu au bani îşi amanetează viitorul pentru a-şi plăti taxele, sperând ca după terminarea şcolilor private să-şi găsească joburi bine plătite care să le permită plata datoriilor. Dar nu este deloc aşa. Şi de aceea creditele pentru şcoală au devenit acum principala problemă pentru sistemul financiar american, exact cum au fost creditele subprime, care au declanşat criza financiară din 2008.

    Cei care au luat credite de studii, de zeci şi sute de mii de euro, nu le pot plăti pentru că nu găsesc joburi care să le aducă suficienţi bani pentru plata datoriilor. Economia americană nu poate genera numai joburi bine plătite, de birou, şi cu bonusuri de sute şi milioane de dolari, care să permită plata datoriilor făcute pentru taxele şcolare. Numărul de poziţii de avocaţi, bancheri, IT-şti, ingineri, medici sunt limitate. Iar în aceste domenii concurenţa şi presiunea sunt atât de mari, încât mulţi clachează psihic. Sunt celebre cazurile de la băncile americane – de exemplu Goldman Sachs, de anul trecut – în care juniorii se plâng că muncesc până la epuizare, neavând nici weekendurile liber. În lumea caselor de avocatură se ajunge să se factureze şi „25 de ore pe zi”.

    La începutul lunii ianuarie, vorbeam cu un oficial român care lucrează la Washington, şi la întrebarea mea „Cât trebuie să câştigi ca să trăieşti cât de cât rezonabil în Washington?” mi-a spus că totul porneşte de la 4.000 de dolari net pe lună, asta însemnând undeva la 100.000 de dolari brut pe an. Cu aceşti bani stai la o oră şi jumătate de Washington, pentru că abia acolo îţi poţi permite o chirie, iar ieşitul la restaurant îl poţi număra pe degete. Joburile care sunt libere în America sunt în restaurante, în magazinele de retail, în logistică, în curăţenie, la McDonald’s sau KFC etc. Acolo, câştigul lunar net nu depăşeşte 2.000 de dolari, ceea ce este insuficient pentru cineva ca să-şi mai plătească şi datoriile şcolare. Chiar şi cu aceşti bani supravieţuieşte greu. Noile generaţii din economiile occidentale sunt din ce în ce mai revoltate, pentru că mulţi au făcut eforturi financiare să termine o şcoală mai bună, în speranţa că-şi vor găsi şi un job mai bun. Ceea ce nu se întâmplă. Globalizarea a trimis multe joburi de mijloc în China, în Asia, în India, în Europa de Est, lăsând un mare gol în America.

    Un inginer din Europa de Est se descurcă cu 1.500 de dolari pe lună în ţara lui de origine, dar un inginer american, asta dacă-şi găseşte un job, nu poate trăi cu aceşti bani în America. Când discutăm despre educaţie, despre învăţământ, ar trebui să fim atenţi şi la ceea ce poate livra economia. Joburile bune şi foarte bune sunt limitate. Pentru a lucra la Starbucks nu-ţi trebuie neapărat o facultate pentru care ai plătit, să zicem, 200.000 de dolari pentru patru ani. Cazul personajului principal din articolul Wall Street Journal, care a fost nevoită să-şi vândă ovulele, nu este singular. Şi nu ar trebui să ne mirăm că noile generaţii din America, dar nu numai, citesc tot mai mult despre modelele comuniste, acolo unde statul asigura învăţământul gratuit şi apoi asigurau un loc de muncă şi o casă. În America, casa medie a ajuns la 350.000 de dolari, cel mai ridicat nivel din istorie, iar dobânda la creditele ipotecare este acum la 3,3% pe an, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Jobul din România pentru care cererea a crescut cu 400% peste noapte

    ♦ În ultima lună din anul 2021, angajatorii au publicat mai mult de 51.700 de anunţuri de anunţuri de recrutare, în creştere de la circa 29.900 în aceeaşi lună din 2020 ♦ Pe poziţia a doua au fost angajaţii din categoria de personal hotelier şi din restaurante, cu o creştere a cererii de 356% de la an la an ♦ Candidaţii au aplicat cel mai mult pentru posturile din agricultură şi zootehnie, cu o medie de 12 candidaţi pe poziţie în decembrie 2021.

    Companiile au publicat cu 73% mai multe anunţuri de angajare în decembrie 2021 faţă de aceeaşi lună din 2020, conform datelor de pe platforma OLX. Astfel, în ultima lună din anul 2021, angajatorii au publicat mai mult de 51.700 de anunţuri de anunţuri de recrutare, în creştere de la circa 29.900 în aceeaşi lună din 2020.

    De la an la an, cel mai mult a crescut cererea pentru lucrători în producţie – depozit – logistică, cu o evoluţie de 419%, de la 2.988 de anunţuri publicate de angajatori în decembrie 2020 la aproape 15.500 de anunţuri în decembrie 2021.  Pe poziţia a doua au fost angajaţii din categoria de personal hotelier şi din restaurante, cu o creştere a cererii de 356% de la an la an, de la circa 1.280 de anunţuri în ultima lună din 2020 la mai mult de 5.840 în aceeaşi lună din anul trecut. Podiumul a fost completat de cererea pentru angajaţii din categoria de pază şi protecţie, cu o creştere de 115% în decembrie 2021 faţă de decembrie 2020.

    De asemenea, angajaţii din categoria de pro­ducţie – depozit – logistică au fost pe pri­ma poziţie şi în clasamentul celor mai cău­tate meserii de către angajatori în luna decem­­brie, urmaţi de şoferi – servicii auto – cu­rierat şi de personalul hotelier şi din restaurante.

    În ceea ce priveşte interesul candi­daţilor, pe primul loc au fost locurile de muncă din agricultură – zootehnie în luna decembrie, cu o medie de 12,2 de candidaţi care au aplicat pentru o poziţie. Joburile din agricultură au fost pe primul loc în pre­ferinţele candidaţilor şi în lunile octom­brie şi noiembrie, iar Erol Abdulamit, pro­duct manager în cadrul OLX, explica atunci pen­tru ZF că interesele candidaţilor s-au schimbat uşor, sectorul agriculturii ocupând primul loc ca fiind în clasamentul celor mai căutate sectoare. De asemenea, au fost şi mai mulţi candidaţi care caută locuri de muncă sezoniere.

    Mai mult, el spunea că vedem o creştere mare a numărului de anunţuri de angajare faţă de aceeaşi perioadă din anul trecut, mai ales când vine vorba de lucrătorii din producţie, personalul din hoteluri şi restaurante, precum şi de şoferi deoarece angajatorii au un nivel mai ridicat de certitudine pentru afacerea lor în comparaţie cu situaţia de incertitudine din ultimul ani din cauza pandemiei de COVID-19.

    Podiumul clasamentului celor mai dorite poziţii de candidaţi a fost completat de munca în străinătate, cu o medie de 10,4 candidaţi care au aplicat pe o poziţie, şi de cele din categoria de pază şi protecţie, cu o medie de 8,5 candidaţi pe un post deschis.

    Luna trecută,  joburile care s-au ocupat cel mai rapid au fost cele din categoria locurilor de muncă pentru persoane cu dizabilităţi, cu un număr mediu de 10,4 zile de la postarea anunţului până la ocuparea locului de muncă, urmate de cele din categoria de bone şi menajere, cu o medie de 12,7 zile, şi cele din categoria de alte locuri de muncă , cu o medie de 15,4 zile.

    Topul judeţelor cu cele mai multe anunţuri de angajare postate de companii a avut pe primul loc zona Bucureşti-Ilfov, cu mai mult de 17.300 de anunţuri de angare, în scădere cu 15% faţă de luna precedentă, însă în creştere cu 124% faţă de decembrie 2020. Clasamentul a fost completat de Cluj, dar la mare distanţă de Bucureşti-Ilfov, cu circa 3.224 de anunţuri, în creştere cu 74% faţă de decembrie 2020, Braşov, cu 2.939 de anunţuri postate de angajatori, cu 83% mai multe faţă de decembrie 2020, şi Timiş cu peste 2.430 de anunţuri de angajare postate pe platforma OLX în luna decembrie a anului trecut, în creştere cu 79% faţă de aceeaşi lună din anul 2020.

    OLX România, parte a OLX Group, este liderul pieţei locale de anunţuri generaliste, cu peste 4 milioane de anunţuri active şi o medie lunară de peste 12 milioane de vizitatori, potrivit SATI. Categoria “Locuri de muncă” însumează peste 20.000 de oferte active şi peste 4.6 milioane de vizite lunare. Pe OLX se găseşte o gamă largă de categorii printre care electronice şi electrocasnice, maşini, proprietăţi imobiliare, obiecte de vestimentaţie sau pentru casă şi grădină. Platforma se poate accesa atât de pe desktop, cât şi din aplicaţiile mobile pentru iOS şi Android.

  • Unde au dispărut toţi angajaţii? Generaţia milenialilor nu mai vrea să stea în chirie şi începe să cumpere case! Trebuie să acceptăm taxe mai mari pentru a finanţa sistemul de sănătate şi de pensii!

    Pentru primul articol săptămânal din 2022 din Business Magazin am făcut un review a ceea ce am mai citit anul trecut prin presa internaţională, mi s-a părut interesant şi cred că s-ar putea să aibă un impact şi la noi în următorii ani, cel puţin la nivel de discuţii.

    1. Retailerii online din America încep să-şi deschidea magazine fizice: pentru prima dată după 2017, deschiderile de magazine vor depăşi închiderile (The Wall Street Journal). De unde vine acest lucru? Costul achiziţiei unui client online a crescut exponenţial şi începe să depăşească costul achiziţiei unui client într-un magazin fizic.

    2. Unde au dispărut toţi angajaţii? (Financial Times): Occidentul se confruntă acum cu o situaţie inedită, în sensul că firmele au nevoie de angajaţi şi nu-i mai găsesc. Această situaţie a intervenit ca urmare a reducerii migraţiei, a pensionărilor, dar şi a faptului că oamenii încep să se uite cât este salariul.

    3. Pentru prima dată după un deceniu, companiile americane se pregătesc şi sunt presate să acorde cele mai mari creşteri salariale anuale – 4-5%, pentru a-şi reţine angajaţii, pentru a face faţă presiunii de pe piaţa forţei de muncă şi nu în ultimul rând, pentru a rămâne în business (The Wall Street Journal): Revenirea puternică a economiilor occidentale din criza COVID a luat prin surprindere pe toată lumea, foarte multe companii fiind prinse pe picior greşit: au cerere, dar nu au angajaţi. Iar angajaţii încep să emită pretenţii salariale şi de condiţii de muncă. Marii giganţi se confruntă cu propriile sindicate – Amazon, Starbucks, de exemplu –, o situaţie total inedită având în vedere că în ultimii 30 de ani presiunea salariaţilor şi a sindicatelor scăzuse considerabil, odată cu globalizarea şi deschiderea pieţelor interne pentru lucrători din alte ţări, ceea ce a ţinut salariile la un nivel redus.

    4. Trebuie să acceptăm taxe mai mari pentru a finanţa sistemul de sănătate, sistemul social şi, nu în ultimul rând, sistemul de pensii (Financial Times). Toate ţările occidentale şi-au finanţat o bună parte din prosperitate prin crearea de datorii, pentru că la polul opus presiunea companiilor a fost pentru reducerea taxelor şi a impozitelor. Dar statele occidentale au ajuns la un nivel nesustenabil al datoriilor şi nu pot să-şi finanţeze sistemul de sănătate şi sistemul social în acelaşi mod. Aşa că nu a rămas decât creşterea taxelor. 

    5. Inflaţia pedepseşte întotdeauna pe cei de stânga (Financial Times): Apariţia inflaţiei, care a ajuns la un nivel puţin imaginat de către analişti şi de către băncile centrale, va face victime, iar aceste victime vor fi, ca întotdeauna, cei de stânga, clasa muncitoare. Bogaţii sunt ca întotdeauna câştigători ai perioadelor inflaţioniste.

    6. Activele vechi, tradiţionale, continuă să domine bogăţia modernă (Financial Times): Deşi suntem într-o eră a digitalizării, vechile active – case, apartamente, terenuri, clădiri – continuă să domine bogăţia modernă, conform unui studiu făcut de către cea mai influentă firmă de consultanţă din lume, McKinsey, care a analizat situaţia din primele zece cele mai bogate ţări din lume.

    7. Occidentul este victima propriei perioade lungi de pace (Financial Times): Toată lumea se întreabă de unde a pornit acest curent extrem de puternic al populismului, cine l-a adus, cine îl întreţine, şi mai ales ce va urma. Iar una dintre concluzii este că Occidentul a ajuns victima propriei perioade lungi de pace, perioadă în care nu s-a confruntat cu conflicte majore care să permită strângerea rândurilor şi ţinerea lucrurilor sub control. Perioada de prosperitate liberală a făcut şi victime, care acum încep să ridice glasul.

    8. Generaţia milenialilor vrea sau chiar renunţă la chirie pentru a cumpăra case (The Wall Street Journal): Analizele cele mai recente arată că generaţia milenialilor, care şi-a făcut un titlu de glorie prin faptul că stătea în chirie şi nu vrea să fie legată de o casă precum părinţii ei, şi-a făcut apariţia pe piaţa imobiliară americană, începând să cumpere case, ceea ce va avea un impact major asupra pieţei. De nicăieri, a venit o cerere care nu avea un echivalent în ofertă şi de aceea preţurile caselor au ajuns în America la cel mai ridicat nivel din istorie.

    9. Apariţia inflaţiei a scos de la naftalină istoria anilor ’70 (Financial Times): Nimeni nu lua în considerare că economiile occidentale vor ajunge din nou la situaţia din anii ’70, cu o inflaţie de peste 10%, cu o stagnare economică, cu proteste ale angajaţilor etc. Dar, la o diferenţă de 50 de ani, această situaţie a revenit.

    Nu ştiu câte dintre aceste curente vor ajunge la noi (inflaţia deja a ajuns), dar avem câteva subiecte de discuţie pentru acest an.

    Să aveţi un an bun!

    cristian.hostiuc@zf.ro

  • Cum a apărut una dintre cele mai mari probleme ale lumii. Toţi bogaţii lumii au de suferit din acestă cauză, iar ţările care nu primeau străini îşi deschid graniţele pentru a o rezolva

    Angajatorii din SUA şi Europa se luptau cu o penurie de forţă de muncă şi înainte de pandemie, însă când BBC, Financial Times, The Wall Street Journal, The New York Times, The Atlantic, toată lumea bună a presei occidentale, îşi pun acum aceeaşi întrebare. Ştii că lucrurile au căpătat dimensiunile unei crize, iar răspunsurile şi soluţiile sunt greu de găsit. Deci, unde-au dispărut toţi muncitorii? (Where Did All the Workers Go?)

    Pentru SUA, The Wall Street Journal nu lasă loc de discuţii. Politicile economice  ale actualului preşedinte Joe Biden (bidenomics) au dus la apariţia unei penurii de forţă de lucru care loveşte economia. Politica editorială a WSJ este de a-l critica pe actualul preşedinte american şi de a-l sprijini pe fostul şef de stat Donald Trump. Publicaţia a plătit pentru acest lucru cu schimbări radicale în personalul editorial.

    The Economist a deschis mai recent discuţia şi are mai multe studii şi analize la dispoziţie pentru a-şi forma o părere. Revista porneşte de la cele mai recente informaţii despre piaţa muncii din SUA, cea mai mare economie a lumii. Datele deloc grozave publicate la începutul lunii întregesc o imagine globală cu penurii de angajaţi care au provocat ravagii în lanţurile de aprovizionare şi au afectat economia lumii. În SUA, doar 210.000 de locuri de muncă ocupate au fost adăugate la total în noiembrie, cu mai bine de jumătate sub aşteptările economiştilor. Rata de participare a forţei de muncă a Americii rămâne cu 1,5 puncte procentuale sub valoarea de referinţă de dinaintea pandemiei (în ciuda creşterii cu 0,2 puncte în luna anterioară, la 61,8%).

    Aceleaşi necazuri pe care le are America le are toată lumea occidentală. Marea Britanie a eliberat mii de vize de muncă temporare pentru şoferi de camioane străini, după ce lipsa acestor meseriaşi a provocat o criză la benzinării; Japonia – o ţară reticentă în a importa forţă de muncă străină – a semnalat că va primi mai mulţi imigranţi pentru a reduce penuria din diverse industrii.

    O luptă pentru angajaţi duce la creşterea salariilor şi bonusurilor de angajare, în special în sectoare precum transportul, construcţiile şi producţia. Deci, unde s-au dus muncitorii? Problemele existau şi înainte de pandemie. Scăderea ratei natalităţii în multe ţări bogate înseamnă că mai puţini oameni vor intra în cadrul forţei de muncă în următorii câţiva ani, comparativ cu ultimele decenii, în timp ce o proporţie mai mare dintre ei se vor pensiona. În Marea Britanie, Brexitul a alungat muncitorii străini pe care se bazau unele sectoare. Covid-19 a agravat aceste probleme.

    În timpul pandemiei, un număr record de persoane au părăsit câmpul muncii cu totul, ceea ce a îngreunat recrutarea de personal; alţii au profitat de ocazie pentru a schimba locul de muncă, ceea ce îngreunează păstrarea personalului. Primii analizaţi sunt cei care îşi părăsesc locul de muncă.

    Angajaţii mai în vârstă din unele ţări (în special America şi Marea Britanie) au considerat lockdownurile şi riscul de a contracta Covid-19 un semn că trebuie să se pensioneze anticipat. Pieţele de acţiuni prospere şi ajutoarele guvernamentale au ajutat la creşterea economiilor personale şi planurile de pensii. Alţii, între timp, şi-au pierdut locurile de muncă şi au văzut puţine oportunităţi de a se reintegra în câmpul muncii la 60 sau 70 de ani. Think-tankul Pew Research Center a descoperit că mai mult de jumătate dintre americanii cu vârste de 55 de ani şi peste s-au pensionat până în al treilea trimestru din 2021, o creştere faţă de ponderea de 48% cu doi ani mai devreme.

    În Europa de Est, problema este mult mai gravă şi ţine şi de demografie. Numărul de locuri de muncă creşte, dar unele ţări sunt, practic, depopulate, iar unele regiuni sunt lipsite de tineri. Nu mai are cine să muncească.

    O cohortă mai tânără, care şi-ar putea permite o pauză în carieră, pare să-şi fi schimbat priorităţile în pandemie. Sondajele arată că banii nu sunt întotdeauna suficienţi pentru a-i tenta să vină înapoi pe angajaţii care s-au bucurat de mai mult timp acasă cu familiile lor în timpul lockdownurilor. Într-un sondaj realizat de Bill Schaninger şi colegii săi de la McKinsey, o companie de consultanţă, mai mult de jumătate dintre angajatorii din diverse sectoare au raportat plecări voluntare mai mari decât în anii precedenţi. Dintre angajaţii chestionaţi care au renunţat recent la locul de muncă, 36% au spus că au făcut acest lucru fără a avea asigurat următorul pachet de salarii. Aproape jumătate au citat îngrijirea familiei ca fiind un factor semnificativ. Acest lucru, la care se adaugă revenirea economiilor din recesiune, a creat o abundenţă de posturi vacante, pe alese. Bonusurile frumoase de angajare i-au încurajat şi pe angajaţi să schimbe rolurile.

    Oamenii părăsesc câmpul muncii din America în cifre record. În Marea Britanie, ponderea salariaţilor care şi-au schimbat poziţiile în al treilea trimestru a crescut la un nou record, de 3,2%. Acest lucru ar putea reflecta demisii acumulate şi care nu s-au efectuat la apogeul pandemiei, când oamenii au considerat că este prea riscant să schimbe locul de muncă. Însă există motive să credem că tendinţa de schimbare a locurilor de muncă ar putea fi aici pentru a rămâne mai mult timp. Munca de la distanţă deschide mai multe posturi pentru o listă mai largă de candidaţi. Iar angajaţii care au suportat de ani de zile salarii mici sau condiţii de lucru care nu le-au plăcut au văzut pandemia ca pe o oportunitate de a găsi un alt rol sau de a părăsi forţa de muncă total. Cele mai recente cifre din SUA sugerează că angajaţii îşi vor păstra noile puteri de negociere ceva timp. Pentru The Atlantic, cea mai completă explicaţie privind situaţia din SUA este că răspunsul politicii fiscale la pandemie, adică reduceri de taxe, cecuri, stimulente financiare, relaxarea condiţiilor ataşate creditului, moratorii la evacuări silite, a redus urgenţa de a căuta de lucru. Statele Unite au cheltuit mii de miliarde de dolari pentru a ajuta familiile să treacă peste îngheţul economic. Interdicţiile naţionale privind evacuarea silită din locuinţe au redus presiunea asupra chiriaşilor. Apoi, există creşterea record a economiilor la familiile care nu au plecat în vacanţă sau nu au profitat de diverse alte distracţii şi experienţe timp de mai bine de un an. Apoi oamenii ştiu că, dacă aşteaptă o lună sau trei, tot vor mai exista locuri de muncă la care să aplice. Văzând această imagine în întregime, mai mulţi americani simt clar că pot adopta o abordare mai relaxată în privinţa întoarcerii la muncă. Comparativ cu datele de dinainte de criză, de pe piaţa muncii din America lipsesc şapte milioane de oameni.

    Angajaţii care au suportat de ani de zile salarii mici sau condiţii de lucru care nu le-au plăcut au văzut pandemia ca pe o oportunitate de a găsi un alt rol sau de a părăsi forţa de muncă total.

    Financial Times a identificat libertatea financiară mai mare din SUA ca unul din factorii care stau la baza scăderii numărului de muncitori. Generozitatea ajutoarelor de şomaj pe timp de pandemie nu pare la prima vedere să aibă un rol aşa de mare deoarece acestea au expirat deja din septembrie fără schimbări notabile în rata de participare a forţei de muncă. Însă un sondaj efectuat de Indeed în rândul şomerilor a constatat că cei mai mulţi nu se grăbesc să îşi caute un loc de muncă – şi mulţi dintre ei au spus că acest lucru se datorează faptului că aveau o rezervă de economii acasă sau că un partener munceşte şi câştigă suficient. A existat, de asemenea, o scădere a numărului de americani care au mai mult de un loc de muncă – o problemă pentru angajatori, dar o tendinţă pozitivă care sugerează că majorările salariilor îi ajută să-şi plătească facturile. Cu toate acestea, sondajele arată şi că mulţi muncitori sunt încă descurajaţi de temerile legate de Covid şi de dificultăţile cu îngrijirea copiilor. În contrast puternic, în zona euro ocuparea forţei de muncă aproape că şi-a recâştigat nivelul de dinainte de pandemie, iar participarea forţei de muncă a revenit rapid, astfel încât în Franţa şi Spania este deja mai mare decât era înainte de criză. Deşi cererea în creştere începe să creeze presiuni, există încă multă forţă de muncă neangajată în blocul euro, participarea fiind în urmă în Italia şi multe ţări care suferă de un şomaj structural ridicat în rândul tinerilor – moştenirea crizei din 2008. UE nu a văzut niciun val de pensionări anticipate în timpul pandemiei, deoarece în multe ţări aceasta este deja norma.

    Dar Claus Vistesen, de la firma de consultanţă Pantheon Macroeconomics, spune că investitorii „speră acum că acest deficit poate fi transformat în potenţial”, mai ales în Italia, unde Mario Draghi face presiuni pentru reforma sistemului de pensii. În Marea Britanie, deşi penuria de forţă de muncă precede Brexitul, aceasta a fost, fără îndoială, exacerbată de oprirea bruscă a fluxurilor de oameni din UE. Criza de şoferi de camion, agravată de de refuzul est-europenilor de a se întoarce în Anglia după Brexit, reflectă şi faptul că şoferii localnici bătrâni au profitat de pandemie pentru a se retrage din câmpul muncii. Mulţi dintre ei primeau deja pensie.  În zona euro, deficitul de forţă de muncă este cel mai vizibil în Germania, care se baza anterior pe un flux constant de migranţi pentru a înlocui o populaţie îmbătrânită. În Europa de Est, problema este mult mai gravă şi ţine şi de demografie. Numărul de locuri de muncă creşte, dar unele ţări sunt, practic, depopulate, iar unele regiuni sunt lipsite de tineri. Nu mai are cine să muncească.

    Sondajele arată că banii nu sunt întotdeauna suficienţi pentru a-i tenta să vină înapoi pe angajaţii care s-au bucurat de mai mult timp acasă cu familiile lor în timpul lockdownurilor.