Tag: india

  • Christian Louboutin

    Christian Louboutin s-a născut pe 7 ianuarie 1964, în Paris, ca fiu al lui Roger şi al Irenei, şi a avut trei surori. Deoarece avea tenul măsliniu, diferit de restul familiei, mulţi ani a bănuit că a fost adoptat şi că de fapt ar avea origini egiptene. Bănuiala i-a fost confirmată parţial, deoarece în 2014 a aflat că mama sa avusese o aventură cu un egiptean, care era, de fapt, tatăl său biologic.

    În adolescenţă, ignorându-şi studiile academice, Louboutin a început să deseneze pantofi. A fost exmatriculat de trei ori în timpul şcolii, aşa că ajuns să lucreze la cabaretul Folies Bergères. De cariera sa se leagă şi apariţia într-o serie de producţii cinematografice, precum Race d’ep.
    Loubutin a studiat arte şi desen decorativ la Academia de Arte Roederer, însă ideea lansării pantofilor stiletto care l-au făcut celebru a avut ca sursă de inspiraţie un model de pantofi din cultura africană, de care designerul a fost fascinat în urma unei vizite la muzeul naţional de arte din Africa şi Oceania din 1976.

    Călătoriile sale în Egipt şi India au reprezentat, de asemenea, o bogată sursă de inspiraţie pentru creaţiile sale. S-a întors la Paris în 1981, unde a realizat un portofoliu al unor modele de pantofi, pe care a dorit să îi aducă la nivelul de haute couture de top.
    Louboutin a început să colaboreze cu case de modă celebre, precum Chanel, Yves Saint Laurent şi Maud Frizon. În anii ’80, el a abandonat industria modei pentru o perioadă şi s-a ocupat de grădinărit, însă nu a putut să stea mult timp departe de mult timp de prima sa dragoste. Astfel, în 1991, pune bazele casei de modă care îi poartă numele, Christian Louboutin, moment marcat prin deschiderea primului magazin de pantofi la Paris, cu bani împrumutaţi de la doi bancheri.

    Prima sa clientă a fost prinţesa Caroline de Monaco. După ce comentariul apreciativ al acesteia la adresa magazinului a fost redat de un ziarist de fashion în paginile publicaţiei pentru care lucra, succesul a fost garantat. Mai târziu, multe alte vedete, printre care se numără Christina Aguilera, Jennifer Lopez, Madonna, Tina Turner, Marion Cotillard, Nicki Minaj, Gwyneth Paltrow sau Blake Lively şi-au manifestat interesul pentru pantofii stiletto marca Louboutin, iar Sarah Jessica Parker a purtat o pereche de pantofi Louboutin la nunta sa. 
    Louboutin a fost numită cea mai prestigioasă companie de pantofi de damă trei ani la rând, între 2007 şi 2009. Doi ani mai târziu, în 2011, era cel mai căutat brand de pantofi din mediul online.

    Louboutin a avut o contribuţie importantă la readucerea pantofilor stiletto pe piaţă şi în tendinţe în anii 1990-2000, perioadă în care a lansat zeci de astfel de modele. Talpa roşie, care a reprezintă semnătura designerului, a fost creată în 1993. „După ce am încercat în nenumărate rânduri să îmi reproduc schiţele şi nu am reuşit, într-un final am luat oja roşie a asistentei mele şi am colorat talpa unei perechi de pantofi pe care îi creasem”, povestea Louboutin. „M-am îndrăgostit instantaneu de noul design şi am ştiut că va avea succes.” Codul nuanţei de roşu folosit de Christian Louboutin, culoare care a devenit marcă înregistrată, este Pantone 18-1663 TPX.

    Cel mai cunoscut client al designerului este scriitoarea americană Danielle Steel, cunoscută pentru faptul că deţine peste 6.000 de perechi de pantofi Loubutin şi că de obicei îşi cumpără câte 80 de perechi la o singură sesiune de shopping. Anual, casa de modă Louboutin vinde aproximativ 1 milion de perechi de pantofi şi generează venituri de peste 300 de milioane de dolari.

  • Cum au devenit hackerii din Coreea de Nord cei mai mari jefuitori din lume

    Reconnaissance General Bureau (biroul general de recunoaştere) RGB, al Coreei de Nord, echivalentul CIA, a antrenat o echipă de hackeri transformaţi în jefuitori de bănci care în ultimii ani au furat din peste 100 de bănci şi exchange-uri de criptomonede de peste tot din lume, pagubele fiind evaluate la peste 650 de milioane de dolari, potrivit GlobalPost Investigations.

    Hackerii coreeni au lovit chiar şi Banca Federală de Rezerve din New York. La aproape 25 de metri sub străzile din Manhattan, banca deţine cel mai mare depozit de aur din lume, iar multe dintre lingourile de aur sunt ale altor guverne, dar le-au trimis americanilor pentru că simţeau că sunt mai în siguranţă acolo decât altundeva. De asemenea, tot aici se ţin şi banii altor guverne, dar nu în sensul tradiţional de bancnote, ci bani electronici formaţi din 1 şi 0.

    Hoţii nord-coreeni au vrut să fure în februarie 2016 aproape 1 miliard de dolari. Contul ţintit aparţinea Bangladesh-ului. Odată ce au avut acces în serverele băncii centrale din Bangladesh, hackerii au aşteptat până vineri, zi liberă pentru mulţi musulmani, pentru a acţiona. Hackerii au trimis o serie de cereri de transfer la Banca Federală de Rezerve, transferuri totalizând aproape 1 miliard de dolari, care duceau banii în Filipine. Mulţi bani au fost transformaţi în cash sau spălaţi prin cazinouri.

    Hackerii nu au reuşit să fure toată suma deoarece multe transferuri au fost oprite fiind socotite drept suspicioase. Totuşi, au izbutit să scape cu 81 de milioane de dolari. Cei care au realizat acest furt sunt agenţi ai RGB, agenţie caracterizată ca fiind o combinaţie de CIA, KGB şi Yakuza.

    De zeci de ani, Coreea de Nord a fost sancţionată de ţările occidentale; în plus, intrarea acesteia în pieţele globale a fost interzisă. Asta a făcut ca regimul să caute noi metode de a aduce venituri la stat. Printre încercările agenţiei s-au numărat producţia de heroină, printarea de bancnote de 100 de dolari şi contrafacerea ţigărilor de marcă. Totuşi, toate aceste încercări de a face bani au fost eclipsate de hacking. Agenţia a antrenat unii dintre cei mai buni criminali cibernetici din prezent. Ce îi diferenţiază pe aceşti hackeri de alţii este faptul că sunt siguri că nu vor fi acuzaţi şi nici arestaţi niciodată de autorităţi.
    În ultimii ani, Coreea de Nord ar fi lansat peste 100 de atacuri cibernetice asupra băncilor şi birourilor de exchange de criptomonede din 30 de ţări. În urma acestor acţiuni s-ar fi furat 650 de milioane de dolari, din ceea ce se ştie.

    Suma de 650 de milioane de dolari a fost înaintată de Simon Choi, consultant al Serviciilor Secrete ale Coreei de Sud şi al diviziei de securitate cibernetică a armatei sud-coreene.

    „Cred că am reuşit să descoperim doar 30% din ceea ce s-a furat, doar o parte a activităţii lor. Abilităţile lor s-au îmbunătăţit considerabil. Sunt cei mai buni din lume”, este de părere Choi. Asta nu s-a întâmplat dintr-odată. Sub regimul lui Kim Jong-un, RGB s-a restructurat şi a pus accentul pe hacking, iar acum, conform estimărilor, numărul hackerilor este între 3.000 şi 6.000.
    Agenţia a fost creată în 2009, în ultimii ani ai domniei lui Kim Jong-il. Agenţia era compusă din mai multe unităţi dedicate spionajului, asasinatelor, războiului psihologic şi războiului cibernetic. Odată ce Jong-un a venit la putere, accentul s-a pus pe divizia de hacking.

    Două unităţi ale diviziei de hackeri sunt renumite în lume: unitatea 121, cunoscută ca „Lazarus” sau „Hidden Cobra”, responsabilă pentru hackul asupra Sony şi a Băncii Federale, şi unitatea 110, care, potrivit lui Choi, a început ca o unitate dedicată atacurilor asupra armatelor ţărilor rivale, dar şi-a schimbat ţinta în sisteme de carduri, reţele de ATM-uri, dar şi exchange-uri de criptomonede.

    După ce Kim Jong-un şi Donald Trump s-au ameninţat reciproc cu distrugerea, pe Twitter sau la televizor, acum cei doi lideri au căzut de acord să se întâlnească pe 12 iunie în Singapore. Nu se ştie exact care va fi topica discuţiilor, dar sigur se va vorbi şi despre bomba cu hidrogen şi despre modul în care una dintre cele mai sărace naţiuni din lume a ajuns să deţină o astfel de armă.

    Jafurile din bănci sunt legate de arsenalul nuclear al Coreei de Nord deoarece testele cu rachete provoacă sancţiuni, iar sancţiunile golesc bugetul ţării. Pyongyang caută soluţii pentru a-şi umple cuferele, iar o metodă eficientă este prin atacuri cibernetice. Hackingul a devenit extrem de profitabil pentru statul nord-coreean şi o veritabilă ameninţare asupra sistemului financiar al SUA. Pentru a înţelege mai bine ce se întâmpla, Patrick Winn, reporter la Global Post Investigation, a vorbit cu Kim Heung-Kwang, un specialist în computere care este familiarizat cu ceea ce se întâmplă în regimul de la Pyongyang deoarece el a fost un astfel de hacker.

    Kim Heung-Kwang a fugit în 2003 şi a mituit un paznic nord-coreean de la graniţa cu China. A traversat râul Tumen, dar a fost împuşcat, înainte să iasă din apă, de un al doilea paznic, pe care a neglijat să-l plătească. A supravieţuit; din China a ajuns în Coreea de Sud, iar azi conduce o alianţă a dezertorilor regimului nord-coreean. În organizaţia pe care o conduce se numără avocaţi, doctori, ingineri, programatori nord-coreeni care au scăpat de regimul opresiv.

    „Hackerii sunt geniile Coreei de Nord. Atunci când întrebi oamenii care ţară are cei mai talentaţi hackeri, probabil auzi de America, Rusia, China şi aşa mai departe. Dar are cineva operaţiuni mai de succes decât Coreea de Nord?”, punctează  Kim Heung-Kwang.

    În 2014, agenţii nord-coreeni s-au infiltrat în infrastructura Sony care se pregătea să lanseze comedia The Interview, un film despre asasinarea lui Kim Jong-un. Agenţii au şters date din sistemul companiei japoneze şi au dezvăluit publicului e-mailuri private ale angajaţilor Sony. Compania a decis să nu mai lanseze filmul în cinematografe.

    În 2017, hackerii nord-coreeni au lansat un „vierme” cunoscut ca WannaCry care a blocat peste 200.000 de calculatoare din 150 de ţări. Cei care au avut calculatoarele blocate trebuia să plătească o răscumpărare în bitcoin.

    În ultimii trei ani, hackerii nord-coreeni au atacat bănci şi exchange-uri de criptomonede din Coreea de Sud, Thailanda, India, Filipine, Polonia, Peru, Vietnam, Nigeria, Australia, Mexic, Japonia, Singapore, SUA. „Doar din ceea ce se vede la ştiri ar trebui să te gândeşti dacă nu cumva hackerii nord-coreeni sunt cei mai buni din lume”, spune Heung-Kwang. Întrebarea este: cum poate o ţară săracă să lanseze asemenea atacuri când se confruntă cu întreruperi de curent şi are o infrastructură digitală primitivă?

    Răspunsul poate fi surprinzător: formează celule de hackeri în alte ţări. Multe dintre aceste celule ar fi în China, unde viteza de internet este mult mai mare. Acolo, mulţi agenţi lucrează drept traderi sau importatori şi hackeri pe timpul nopţii. Alte urme lăsate de hackeri indică faptul că aceştia ar putea fi în India, Malaysia, Nepal, Indonezia, dar şi Mozambic.

    Potrivit Recorded Future, firmă ce monitorizează ameninţări cibernetice la nivel mondial, hackerii nord-coreeni se uită pe Amazon, Baidu, echivalentul Google în China, la filme pornografice şi la conturile AOL. De asemenea, ei folosec iPaduri şi iPhone-uri.

    Kim Heung-Kwang spune că atunci când hackerii atacă o bancă, ei ştiu că acţiunea lor este ilegală, dar vor să-şi mulţumească liderul. „Să nu vă imaginaţi că se simt vinovaţi sau că-şi încalcă vreun cod moral. Ei nu au acelaşi cod moral ca noi”, explică Jang Seyul, fiul unui căpitan de armată, care a fost acceptat la universitatea Mirim din Coreea de Nord. El spune că instituţia este cunoscută în rândul soldaţilor drept Universitatea de Automatizare a Comandamentului Poporului Coreean. Revista Wired a numit-o Şcoala de Hacking a Coreei de Nord.

    Jang Seyul nu a ajuns hacker, ci a devenit un expert în strategie militară; a lucrat alături de hackeri atât în timpul facultăţii, cât şi la agenţie şi este de părere că aceia care sunt deştepţi urcă repede în rang. „În Coreea de Nord foarte mulţi tineri îşi doresc să devină ingineri şi specialişti în IT, deoarece, dacă ajungi expert în securitate cibernetică, atunci poţi ajunge unul dintre conducătorii din partidul comunist. Băieţii visează să urmeze această cale”, spune Seyul.

    Cei mai talentaţi programatori sunt lăsaţi să-şi mute familiile din provincie în Capitală, un privilegiu pe care nu toţi îl au. Astfel, familiile acestora se pot bucura de apă caldă, electricitate, alimente rare precum bananele. Chiar şi aşa, familiile acestora sunt într-un fel nişte ostateci: dacă un hacker cumva schimbă tabăra, atunci familia lui este în pericol. Totuşi, cei mai buni hackeri sunt mutaţi în străinătate.

    Accesul la informaţie ar putea face ca un hacker să-şi schimbe părerea despre ceea ce face, dar Andrei Lankov, profesor la Universitatea din Seul şi expert în economia nord-coreeană, este de părere că hackerul coreean tipic nu vrea să fugă din ţară. „Sistemul este creat în aşa fel încât este foarte dificil să evadezi şi este la fel de greu să pornească o mişcare antisistem. Este o metodă dureroasă de a te sinucide.”

    Kim Heung-Kwang este norocos că a scăpat, dar şi aşa a primit telefoane şi e-mailuri de ameninţare. „Sunt pe lista neagră. Există un ordin pentru a mă omorî. Ai observat omul care stă lângă mine?”, spune el arătând către un bărbat îmbrăcat în negru. „Este un agent sud-coreean. Este aici să mă protejze.”

    Se spune că banii furaţi de hackeri sunt utilizaţi pentru a alimenta programul nuclear al ţării, dar potrivit lui Lankov, banii pot fi folosit şi pentru bunuri şi servicii precum genţi Chanel pentru amantele liderilor nord-coreeni, pentru orez de slabă calitate pentru a hrăni populaţia înfometată, dar şi pentru achiziţia de componente pentru sistemul de rachete capabil să trimită o rachetă tocmai pe continentul american.

    „Ei se văd ca nişte victime. Văd legea internaţională ca fiind fără sens, ipocrită şi folosită de marile puteri ca să-şi utilizeze în propriul folos poziţiile privlegiate”, este de părere Lankov. Aceeaşi viziune asupra lumii a determinat autorităţile să exporte heroină în anii ‘70 sau să falsifice ţigări şi bani. „Şi-au pus speranţa în droguri, dar banii nu erau foarte mulţi şi reputaţia le era afectată. Aşa că au renunţat. Acum au aflat că hackingul este o metodă foarte bună de a face bani.”

    Totuşi, când vine vorba de venitul ţării, hackingul încă nu ajunge la nivelul banilor aduşi de vânzarea de cărbuni către China sau al banilor aduşi prin trimiterea de muncitori în străinătate (sunt trimişi să taie copaci în Siberia sau să lucreze în fabrici din Orientul Mijlociu). În acest moment, totuşi, aceste două surse de venit sunt sugrumate de sancţiuni, iar asta face ca hackingul să devină din ce în ce mai dorit.

    În trecut, o persoană inteligentă era condamnată să lucreze în ferme, dar acum are şansa să se alăture unei echipe care să dea jafuri online de milioane de dolari. Aceste sume de bani aduse de hacking nu sunt cu adevărat mari pentru ţări ca SUA sau China, dar pentru Coreea de Nord, unde economia naţională este estimată la 28 de miliarde de dolari, este o sursă de venit importantă.

    Ce se va întâmpla pe viitor? Nici Kim Heung-Kwang nu ştie şi sugerează că lucrurile s-ar putea schimba după întâlnirea dintre Kim Jong-un şi Donald Trump. Poate dictatorul va decide să-şi ţină în frâu armata de hackeri în schimbul ridicării sancţiunilor. Poate Jong-un va pleca de la discuţii furios, ameninţând SUA. „Poate cei doi vor avea o relaţie bună. Sau poate va fi un film de acţiune. Oricum ar fi, dacă aceşti doi lideri se vor întâlni, va fi o întrevedere a unor oameni foarte ciudaţi”, încheie Kim Heung-Kwang.

  • Producătorul chinez de smartphone-uri Xiaomi se extinde cu noi magazine în Europa

    „În fiecare dimineaţă mă gândesc la piaţa din SUA şi la momentul când vom lansa acolo, însă anul 2018 este anul Europei”, a declarat marţi un vicepreşedinte senior al Xiaomi, Wang Xiang, care conduce operaţiunile globale, într-un interviu acordat la Paris.

    Xiaomi încearcă să se extindă pe noi pieţe şi în ţări precum India, Rusia şi Indonezia. A început anul trecut în Spania, unde are acum patru magazine, iar primul său magazin francez a fost deschis marţi la Paris.

    Statele Unite se pot dovedi a fi un joc cu totul diferit pentru companie, deoarece o poziţie fermă a preşedintelui Donald Trump împotriva companiilor chineze de tehnologie a provocat deja turbulenţe pentru companii precum ZTE Corp şi Huawei Technologies Co.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Sectorul energiei regenerabile ia avânt: India inaugurează prima gară care funcţionează pe bază de energie regenerabilă. Cu cât se reduc costurile. FOTO

    După ce a încercat să introducă trenuri care funcţionează pe bază de energie regenerabilă anul trecut, India a inaugurat prima gară care funcţionează în totalitate pe bază de energie „verde”, potrivit Quartz.

    Gara Guwahati din oraşul Assam este prima din ţară care funcţionează pe energie solară. Gara este de dimensiuni mari, cu un trafic de 20.000 de pasageri pe zi.

    Clădirea gării are un acoperiş format din panouri solare cu o capacitate totală de 700 kW, care distribuie energie către întreaga clădire, către depou şi către peroane, potrit unui anunţ al Indian Railways.

    Astfel, reţeaua de cale ferată va economisi aproximativ 100.000 de dolari pe an din facturile la energie.

    Proiectul a costat 1 milion de dolari şi a fost realizat de compania de inginerie de stat, Central Electronics. Proiectul a fost finanţat de Container Corporation of India, o subsidiară a Indian Railways.

    Compania Indian Railways este cel mai mare consumator de electricitate şi diesel din ţară şi cheltuie aproximativ 18% din costurile operaţionale pe combustibil. Pentru a scădea această factură, compania încearcă să facă o tranziţie totală către energii regenerabile.

    Proiectul face parte dintr-o iniţiativă mai amplă, conform căreia capacitatea de producţie a Indiei trebuie să ajungă la 5.000 MW până în 2025 – adică 25% din necesarul de consum al ţării.

     

     

     

  • Un cetăţean indian, sechestrat de doi români, a murit după ce s-a aruncat pe geam ca sa scape

    Unul dintre bărbaţi este acuzat de tâlhărie şi lipsire de libertate urmată de moartea victimei, iar al doilea de tâlhărie şi lipsire de libertate în mod ilegal.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Simona Halep şi-a aflat adversara contra căreia va debuta la turneul WTA de la Roma

    Simona Halep va debuta la Roma împotriva lui Naomi Osaka (20 ani, 21 WTA), care a câştigat seturi la 0 şi la 3  în faţa Victoriei Azarenka, în primul tur al turneului de la Roma, însă în ordine inversă faţă de meciul contra numărului unu mondial din deşertul californian.

    Osaka a contabilitzat în primul set erorile sportivei din Belarus, care nu a câşltigat decât şapte puncte în primele cinci game-uri. Azarenka a contat abia în game-ul al şaselea, într-un game intens pe serviciul său, în care dubla campioană de la Australian Open a făcut tot ce a putut pentru a relansa meciul. Două mingi de break salvate nu au fost însă suficiente pentru Azarenka, iar Osaka a pus punct manşei în 27 de minute.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea călugărului miliardar: Cum făcut o avere de miliarde de dolari si de ce vrea să o doneze pe toată

    Manoj Bhargava este un om de afaceri indian care a fondat compania Innovations Ventures LLC, cunoscută mai ales pentru băutura energizantă 5-hour Energy. În 2012, compania genera vânzări de peste 1 miliard de dolari. În 2015, Manoj Bhargava a surprins pe toată lumea prin promisiunea de a dona 99% din averea sa celor nevoiaşi.

    Manoj Bhargava s-a născut în Lucknow, India în 1953 şi s-a mutat alături de familie, la vârsta de 14 ani, în Statele Unite. El a obţinut o bursă la o prestigioasă universitate, numită The Hill School, şi a continuat studiile la Princeton până în anul 1972. “Am decis în ’72 să renunţ, după doar un an, pentru că învăţasem tot ce era de învăţat. Nu mai era nimic nou pentru mine”, a declarat Bhargava.

    După colegiu, Bhargava s-a întors în India şi a petrecut următorii 12 ani călătorind la diverse mănăstiri – este perioada care i-a adus şi renumele de “călugăr miliardar”.

    Manoj Bhargava a creat Innovations Ventures în 2003 şi a lansat produsul 5-hour Energy în acelaşi an; în mai puţin de un deceniu, veniturile sale ajungeau la 1 miliard de dolari.

    În 2013, Forbes scria că averea lui Bhargava se ridică la 1,5 miliarde de dolari, dar indianul a contestat această informaţie, spunând că averea e mai aproape de valoarea de 4 miliarde.

    Manoj Bhargava a devenit membru al mişcării Giving Pledge, prin care a promis că va dona 99% din averea sa unor cauze filantropice.

  • Povestea călugărului miliardar: Cum facut o avere de miliarde de dolari si de ce vrea sa o doneze pe toata

    Manoj Bhargava este un om de afaceri indian care a fondat compania Innovations Ventures LLC, cunoscută mai ales pentru băutura energizantă 5-hour Energy. În 2012, compania genera vânzări de peste 1 miliard de dolari. În 2015, Manoj Bhargava a surprins pe toată lumea prin promisiunea de a dona 99% din averea sa celor nevoiaşi.

    Manoj Bhargava s-a născut în Lucknow, India în 1953 şi s-a mutat alături de familie, la vârsta de 14 ani, în Statele Unite. El a obţinut o bursă la o prestigioasă universitate, numită The Hill School, şi şi-a continuat studiile la Princeton până în anul 1972. “Am decis în ’72 să renunţ, după doar un an, pentru că învăţasem tot ce era de învăţat. Nu mai era nimic nou pentru mine”, a declarat Bhargava.

    După colegiu, Bhargava s-a întors în India şi a petrecut următorii 12 ani călătorind la diverse mănăstiri – este perioada care i-a adus şi renumele de “călugăr miliardar”.

    Manoj Bhargava a creat Innovations Ventures în 2003 şi a lansat produsul 5-hour Energy în acelaşi an; în mai puţin de un deceniu, veniturile sale ajungeau la 1 miliard de dolari.

    În 2013, Forbes scria că averea lui Bhargava se ridică la 1,5 miliarde de dolari, dar indianul a contestat această informaţie, spunând că averea e mai aproape de valoarea de 4 miliarde.

    Manoj Bhargava a devenit membru al mişcării Giving Pledge, prin care a promis că va dona 99% din averea sa unor cauze filantropice.

  • Oraşul unde şase copii au fost ucişi de câinii sălbăticiţi. Părinţii nu îi mai lasă la şcoală

    Copiii, cu vârste cuprinse între 5 şi 12 ani, au fost ucişi în oraşul Sitapur, statul Uttar Predesh. Localnicii din Sitapur cred că atacurile au fost generate de lipsa hranei, după ce un abator din apropiere, care funcţiona în ilegalitate, a fost închis. Din această cauză, animalele ar fi devenit agresive, conform Sky News
     
     
     
    De teamă, părinţii au început să îşi ţină copiii acasă, dacă nu îi pot însoţi până la şcoală. Activiştii ucid fiecare câine pe care îl întâlnesc, conform poliţiştilor. În ultimele zile, 24 de câini sălbaticiţi au fost împuşcaţi sau spânzuraţi.
     
    Doisprezece copii au fost ucişi din noiembrie până în prezent de către câinii sălbăticiţi.

     

  • Oraşul unde şase copii au fost ucişi de câinii sălbăticiţi. Părinţii nu îi mai lasă la şcoală

    Copiii, cu vârste cuprinse între 5 şi 12 ani, au fost ucişi în oraşul Sitapur, statul Uttar Predesh. Localnicii din Sitapur cred că atacurile au fost generate de lipsa hranei, după ce un abator din apropiere, care funcţiona în ilegalitate, a fost închis. Din această cauză, animalele ar fi devenit agresive, conform Sky News
     
     
     
    De teamă, părinţii au început să îşi ţină copiii acasă, dacă nu îi pot însoţi până la şcoală. Activiştii ucid fiecare câine pe care îl întâlnesc, conform poliţiştilor. În ultimele zile, 24 de câini sălbaticiţi au fost împuşcaţi sau spânzuraţi.
     
    Doisprezece copii au fost ucişi din noiembrie până în prezent de către câinii sălbăticiţi.