Opt fermieri, cu vârsta de până în 45 de ani, au mizat pe cartea antreprenoriatului şi au renunţat la statutul de angajaţi la Bucureşti şi Iaşi; ulterior, s-a mai alăturat un alt fermier, astfel încât numărul lor a ajuns la nouă. S-au asociat anul trecut şi cultivă acum nouă plantaţii de cătină certificate ecologic sau în proces de obţinere a acestui certificat. Plantaţiile sunt răspândite în mai multe judeţe din România, localizate în zone neinundabile şi fertile. Împreună, acestea alcătuiesc cea mai mare cultură de cătină ecologică din România, totalizând o suprafaţă de peste 80 de hectare. „Nu ne-a fost uşor să înfiinţăm această cooperativă, pentru că legea cooperaţiei nu este foarte cunoscută şi este dificil să găseşti expertiză în piaţă pentru întocmirea întregii documentaţii. În plus, sunt câteva legi cu completări ulterioare în legislaţie apărute pe parcursul mai multor ani. Am studiat toată legislaţia şi, cu ajutorul unor avocaţi, după şase luni de dezbatere, am reuşit să finalizăm actele de înfiinţare”, a declarat Mădălina Giurescu, membru fondator al Cooperativei Agricole Bio Cătina.
Suprafeţele deţinute de Cooperativă se găsesc în Vâlcea, Dâmboviţa, Vaslui, Buzău, Olt, Constanţa, Suceava, Arad şi Călăraşi; conform fondatoarei, Cooperativa Bio Cătina deţine cea mai mare suprafaţă de cătină ecologică din România, în timp ce restul pieţei este fărâmiţată în suprafeţe de la 5 la 30 ha. Cooperativa primeşte din ce în ce mai multe cereri de aderare, iar în acest ritm, Giurescu estimează că până la finele lui 2018 suprafeţele cultivate vor însuma 200 ha, dublu faţă de anul acesta. „Este important să creştem, pentru că astfel obţinem o putere de negociere mult mai mare cu marii procesatori şi, deci, condiţii comerciale mult mai avantajoase. Una este să negociezi vânzarea unui TIR cu marfă şi alta este să negociezi 10-20 TIR-uri. Volumul şi constanţa în calitate atrag cu totul alte condiţii comerciale”, explică reprezentanta asociaţiei.
În ceea ce ţine de estimările financiare, fondatoarea ţine să precizeze că recoltarea nu s-a încheiat încă, iar cantitatea de cătină obţinută diferă de la o fermă la alta în funcţie de anul plantaţiei. Mai mult, anul acesta a fost unul dificil pentru fructe, iar cătina din diferite zone geografice ale ţării a fost afectată de îngheţul din luna martie. În plus, o parte dintre membrii cooperatori nu au recoltat anul acesta, ei urmând să între pe producţie în septembrie 2018. Recolta de anul acesta va fi valorificată fie în toamna aceasta, fie în primăvara lui 2018, când preţul cătinei va înregistra o creştere importantă. „Condiţia este să ai capabilităţi de păstrare în condiţii adecvate, iar pentru cătină asta înseamnă camere frigorifice la -20 grade sau uscătoare de mari dimensiuni pentru deshidratare”, adaugă fondatoarea asociaţiei.
În acest an, întreaga producţie a cooperativei pleacă mai cu seamă spre ţări scandinave; urmează negocierile cu clienţi interesaţi din piaţa asiatică, dar şi din Germania, Ungaria, şi alte ţări. „Piaţa din Europa este importantă şi ea, însă presiunea pe preţ este un impediment important”, spune Giurescu, care argumentează că preţul pe piaţa europeană este de aproximativ 2.000 de euro pe tona de cătină. „Scopul nostru este să dezvoltăm pieţe noi. Ne gândim ca în viitor să ne dezvoltăm şi în zona de procesare, eventual prin atragerea de fonduri europene, completate de investiţii proprii. Astfel, vom putea aduce o valoare adăugată mai mare membrilor asociaţiei, prin preluarea întregii lor producţii de cătină la un preţ mai mare, care să le ofere o profitabilitate mai bună”, detaliază Mădălina Giurescu planurile de viitor ale cooperativei.
Investiţia totală în cultura de cătină, la nivelul tuturor membrilor fondatori, depăşeşte 800.000 de euro, iar fermierii speră să-şi amortizeze investiţia după cea de-a treia recoltă, în 2020. În legătură cu acest aspect, Giurescu ţine să precizeze: „Aş dori să dărâm mitul profitabilităţii uriaşe şi peste noapte din culturile de cătină. Sunt multe speculaţii pe internet în privinţa profitabilităţii mari în astfel de culturi, însă vă pot spune că lucrurile nu stau chiar aşa.” În primul rând, explică ea, este nevoie de investiţii foarte mari, de ordinul zecilor sau chiar sutelor de mii de euro, pentru a asigura facilităţile de condiţionare, sortare şi păstrare a fructelor, sisteme de irigaţii, utilaje şi echipamente etc., fără de care investiţia în cultura propriu-zisă nu are rost. „Investiţia mare aici este şi nu în înfiinţarea unui hectar de cătină, care are într-adevăr un cost investiţional relativ mic, de aproximativ 5.000 euro pe hectar”, spune fondatoarea. În plus, puţini ştiu că recoltarea cătinei se face prin separarea ramurilor de fruct, metoda congelării rapide; astfel, prin tăierea ramurilor se obţine o recoltă o dată la doi ani ori se poate recolta jumătate într-un an şi cealaltă jumătate în anul următor, decalând culturile. Aşadar, fie se înregistrează venituri din doi în doi ani, fie jumătate din totalul productiv anual. „Calculele de rentabilitate trebuie să ţină cont de aceste realităţi. Deci, iată că lucrurile nu stau chiar aşa cum citim pe internet, ci au o cu totul şi cu totul altă dinamică”, adaugă Giurescu.