BusinessMagazin

Tag: continuare

  • 2019, anul lansărilor digitale pentru Raiffeisen Bank. Procesul de transformare din ultimii ani îşi arată rezultatele

    În 2019, la Raiffeisen Bank, munca investită în digitalizare a început să-şi arate rezultatele. Banca a lansat noi aplicaţii de online banking, opţiuni de plată cu telefonul, a continuat programele pentru corporaţii şi IMM-uri sau cele de educaţie financiară, păstrându-şi o poziţie solidă pe piaţă.

    Piaţa este inundată de aplicaţii mobile care permit realizarea unor operaţiuni bancare de la distanţă, fără a mai fi necesară deplasarea clienţilor la bancă. Transferurile instant sau top-up-urile au devenit vedetele universului fintech, iar băncile răspund prin dezvoltarea propriilor produse şi servicii digitale. Cu 2.000.000 de clienţi persoane fizice, IMM sau corporaţii, Raiffeisen Bank a lansat în 2019 o serie de aplicaţii digitale în portofoliu.

    În mai 2019, Raiffeisen Bank anunţa noile aplicaţii pentru mobile şi internet banking. Cu un design intuitiv şi prietenos, noul Raiffeisen Smart Mobile, aplicaţia de mobile banking, şi noul Raiffeisen Online, aplicaţia de internet banking, au afişate toate informaţiile despre conturi într-un singur ecran, un flux de plăţi simplificat, un control mai bun al cardurilor şi logare 100% online datorită Raiffeisen Smart Token. 300.000 de utilizatori folosesc deja noile Smart Mobile şi Raiffeisen Online, în timp ce 675.000 de clienţi sunt încă pe vechile platforme. În 2020 urmează migarea tuturor clienţilor.

    Noile aplicaţii sunt dezvoltate in-house de echipa de IT Raiffeisen Bank şi permit introducerea mai rapidă de funcţionalităţi.
    O opţiune foarte cerută de clienţi este Smart Hour, o oră în care clienţii Raiffeisen Bank pot face schimburi valutare la cursul BNR. În noile aplicaţii Raiffeisen Bank, timp de o oră, în intervalul 10:00 – 11:00, de luni până vineri, clienţii Raiffeisen Bank pot schimba euro sau franci elveţieni în lei sau invers, în conturile proprii, la cursul BNR din ziua efectuării schimbului.

    Dincolo de nevoia de a face plăţi şi transferuri zilnice în siguranţă, direct cu telefonul mobil, clienţii Raiffeisen Bank vin către bancă pentru că îşi doresc şi credite. Le vor rapid şi, de multe ori, vor să primească banii fără a mai merge în agenţie. Tocmai de aceea, banca a lansat Flexicredit 100% online – un credit online care se poate accesa direct de pe site-ul www.raiffeisen.ro. Tot procesul este 100% online, de la aplicare până la trimiterea banilor în cont. Actele se semnează la distanţă prin semnătură calificată electronică.

    Smartphone-ul a influenţat multe dintre inovaţiile deceniului ce s-a încheiat. De la industria media până la banking, telefonul mobil a generat o revoluţie. A devenit şi card bancar. În 2019, Raiffeisen Bank a adus în portofoliu trei aplicaţii de plată contactless cu telefonul sau cu ceasul, inclusiv pentru plăţi în rate fără dobândă. RaiPay este aplicaţia de plată cu telefonul pentru sistemele de operare Android, cu ajutorul căreia clienţii pot plăti contacless, rapid şi sigur, apropiind smartphone-ul de POS. Gândită ca un portofel digital, RaiPay permite utilizatorilor înrolarea mai multor carduri Raiffeisen Bank, de persoane fizice sau de companii.

    Tot începând din 2019, cardurile Raiffeisen Bank pot fi înrolate şi în Apple Pay, aplicaţie de plată cu iPhone sau Apple Watch. Autorizarea plăţilor se face prin Face ID (recunoaştere facială) sau cu o simplă atingere, prin Touch ID (recunoaştere prin amprentă), ori cu parola dispozitivului. Finalul de an a venit cu lansarea Garmin Pay, aplicaţia de plată cu ceasurile Garmin, utilizate mai ales de iubitorii de mişcare, dispozitivele permiţând şi măsurarea performanţelor sportive fără să mai fie nevoie ca aceştia să aibă la îndemână cardurile fizice. 

    Odată cu lansarea de soluţii digitale, Raiffeisen Bank a continuat şi programele pentru companii.
    În a doua ediţie Factory by Raiffeisen Bank, banca a finanţat cu 3 milioane de euro startup-urile la început de drum orientate către inovaţie. Factory are şi o importantă componentă de mentorat, care susţine dezvoltarea antreprenorilor. Tot pentru sectorul startup-urilor, banca a creat, alături de comunitatea TechHub Bucharest, un program de educaţie antreprenorială pentru fintech-uri – Elevator Lab Bootcamp.  Bootcamp-ul este parte a unei iniţiative a grupului Raiffeisen Bank International petnru dezvoltarea colaborării cu fintech-urile.

    În ultimii trei ani, Raiffeisen Bank a simplificat procesele de creditare pentru IMM-uri şi a reuşit să implementeze 200 de îmbunătăţiri non-tehnice. Rezultatul: mai puţine documente solicitate de la clienţi şi un  timp de răspuns mai scurt şi avantaje pentru antreprenori.
    Pe segmentul corporate, Raiffeisen Bank a fost aranjor principal mandatat iniţial, bookrunner şi bancă de structurare la finanţarea entităţilor din România ale grupului Ameropa.

    Facilitatea de credit tip revolving multivalută acordată prin intermediul acestui sindicat de bănci a fost cea mai mare în piaţa din România în 2019 şi a totalizat 324 milioane de euro. Grupul Ameropa are impact în securitatea alimentară nu doar în România, ci în regiune şi este unul dintre cei mai mari angajatori din economie, cu un rol esenţial în sectorul agricol.
    Banca şi-a propus să contribuie la educaţia financiară a românilor oferindu-le platforma MoneyBistro.ro.

    Prin cursuri în agenţii, materiale video şi infografice educative, banca îşi propune să îmbunătăţească felul în care oamenii îşi gestionează bugetul personal, economiile sau cheltuielile.
    În top 5 bănci după active în România, Raiffeisen Bank are un rol complex şi în acelaşi timp esenţial în economia locală. Compania ţine cont de trendurile digitale şi face eforturi pentru îmbunătăţirea infrastructurii IT şi menţinerea la cele mai înalte standarde de siguranţă şi design atât aplicaţiile mobile, cât şi reţeaua de ATM-uri, maşini multifuncţionale şi POS-uri. În acelaşi timp, se concentrează pe nevoia clienţilor de consiliere şi dezvoltă reţeaua de agenţii, dar şi liniile de customer service din call center. Cu o echipă de peste 4.800 de angajaţi, Raiffeisen Bank a reuşit şi în 2019 să răspundă nevoilor a 2 milioane de clienţi persoane fizice, 92.000 de IMM-uri şi 5.700 de corporaţii. 

  • „Moartea” Libor-ului continuă: Banca Angliei le cere băncilor comerciale să renunţe la produsele legate de controversatul indice în următoarele 9 luni

    Băncile comerciale au primit termen până în luna septembrie pentru a înceta vânzarrea produselor financiare legate de indicatorul Libor (n.r: London Interbank Offered Rate –  un indice de referinţă pe care cele mai mari bănci din lume îl folosesc pentru a se împrumuta una pe cealaltă în piaţa interbancară internaţională pe termen scurt, denominat în lira sterlină), în conformitate cu un nou avertisment lansat de Banca Angliei şi de autoritatea de supraveghere financiară din Marea Britanie, care îşi propun să elimine indicatorul până în 2021.

    Un nou avertisment pentru marile bănci publicat joi de banca centrală din Marea Britanie şi de FCA (n.r: autoritatea de supraveghere financiară din Marea Britanie) le cere băncilor să demonstreze „implicare reală” pentru a reuşi să se îndepărteze anul viitor de Libor, un indicator care a fost legat de multe scandaluri de fraudă în ultimul deceniu, potrivit FT. 

    Banca Angliei transmite că „analizează potenţiale instrumente de supraveghere” pe care le poate folosi pentru a împinge companiile financiare să se conformeze, ca o ameninţare voalată la adresa actorilor din piaţă care nu au început să ia măsuri.

    De asemenea, reglementatorii au impus termen data de 2 martie pentru trecerea de la Libor la un alt indicator, Sonia, în cazul swap-urilor.

    Băncile şi brokerii au plătit un cuantum de 10 miliarde de dolari sub formă de penalizări şi amenzi în toată lumea din cauza scandalurilor de manipulare a Libor-ului. De atunci, reglementatorii au încercat să facă trecerea spre un alt indicator, cum ar fi Sonia.

    Cu toate acestea, trecerea la un nou indicator se poate dovedi greoaie, în contextul în care la nivel global, peste Libor-ul este legat de produse financiare în cuantum de 350.000 miliarde dolari, de la împrumuturi studenţeşti la contracte derivate complexe.

     

  • Provocările din viitor ale profesionistului în investiţii

    „Profesioniştii în investiţii trebuie să se adapteze din ce în ce mai mult la noile tehnologii pentru a îmbunătăţi rezultatele clienţilor şi performanţa companiei. Profesionistul de investiţii de succes al viitorului va trebui să aibă mai mult o abordare practică a educaţiei şi dezvoltării, pentru a asimila tehnologiile digitale şi pentru a se adapta rapid“, consideră Marg Franklin, preşedinte şi CEO al CFA Institute. Ea a fost prezentă la Madrid la evenimentul CFA Institute European Investment Conference 2019.
    CFA Institute este organizaţia profesională globală a analiştilor financiari, managerilor de portofoliu şi a altor profesionişti de investiţii certificaţi internaţional (Chartered Financial Analyst). Certificarea CFA este una dintre cele mai prestigioase calificări internaţionale în domeniul analizei financiare şi administrării portofoliilor de investiţii.
    În următorii 5-10 ani un procent de 43% dintre profesionişti anticipează că rolul lor actual se va schimba semnificativ, iar 89% cred că rolurile lor vor fi transformate de mai multe ori în timpul carierei, după cum reiese din raportul CFA Institute, „Investment Professional of the Future“.
    Totodată, potrivit studiului CFA Institute „7 mituri despre Millennials şi investiţii“, 31% dintre mileniali au avut vârsta sub 21 de ani atunci când au început să facă investiţii, un procent semnificativ mai mare decât în cazul Generaţiei X şi al Baby Boomers. Schimbarea apetitului investitorilor, datorată în mare parte interesului mare pentru investiţii al generaţiilor Millennials şi Z, a dus la creşterea sofisticării clienţilor.
    Majoritatea sondajelor arată că încrederea publică în profesia de investiţii abia şi-a revenit de la criza financiară mondială, a amintit şefa CFA Institute. Dintr-un alt raport al CFA Institute intitulat „The Next Generation of Trust”, 44% dintre investitorii retail au încredere în serviciile financiare, iar 35% sunt neutri, în timp ce 21% sunt neîncrezători în industrie. „Deşi acest domeniu a învăţat multe de la criza financiară, problemele rămase nu sunt de nerezolvat şi ca industrie trebuie să ne angajăm să le rezolvăm împreună”, observă Marg Franklin.
    Toţi profesioniştii din sfera investiţiilor au datoria să lucreze la cele mai înalte standarde etice, aminteşte şefa CFA Institute: „La nivelul cel mai de bază, acest lucru atenuează riscul, eliminând «oportunităţile» pentru conflictele de interese”.
    Etica, reputaţia sunt concepte esenţiale vehiculate în universul serviciilor financiare. În urma crizei financiare şi economice din urmă cu un deceniu, bancherii au fost acuzaţi că şi-au asumat riscuri mari, uneori prea mari, în căutarea profiturilor. Practicile salariale excesive au fost considerate unul dintre factorii declanşatori ai crizei financiare mondiale. Bonusurile excesive ale bancherilor au generat o serie de critici atât în Statele Unite, cât şi în Europa, în special în cazul băncilor care au primit ajutor de la stat pentru a se salva.
    Marg Franklin spune că misiunea CFA Institute este de a duce profesia de investiţii la nivel global prin promovarea celor mai înalte standarde de etică, educaţie şi excelenţă profesională pentru beneficiul final al societăţii.
    „Profesioniştii în investiţii continuă să devină mai conştienţi şi deschişi în privinţa responsabilităţilor lor etice şi profesionale, dar trebuie făcut mai mult. Este esenţial ca membrii profesiei să respecte cele mai înalte standarde pentru a începe să restabilească încrederea atât de necesară în industrie. De asemenea, sectorul trebuie să se poată schimba în funcţie de interesele investitorilor. Investitorii de astăzi au aşteptări mai mari, dorind să vadă o rentabilitate echitabilă a pieţei.”
    După cea mai gravă criză financiară şi economică de după Marea Depresiune din anii ’30, izbucnită în 2007/2008, la nivel mondial se încearcă construirea unui nou sistem de reglementare şi de supraveghere a sectorului financiar. Iar reglementările şi supravegherea trebuie să ţină pasul şi cu avântul schimbărilor tehnologice.
    „Sistemul bancar european a trebuit să răspundă acestor schimbări, determinând ajustări tehnologice rapide. Este vital ca reglementarea să se adapteze şi să rămână adecvată realităţii acestui nou cadru de operare. Există deja o serie de reforme legislative în sectorul bancar european pentru a îmbunătăţi rezilienţa instituţiilor sale, cum ar fi reformele de reglementare Basel III, care au avut ca scop consolidarea reglementării şi a gestionării riscurilor în urma crizei financiare.“
    Pe de altă parte, faptul că reglementările au devenit mai stricte la nivel bancar în urma crizei financiare mondiale, fiind introduse restricţii legate de capital şi lichiditate, a impulsionat şi expansiunea sistemelor alternative de finanţare de către entităţi nonbancare, aşa-numitul sistem bancar din umbră („shadow banking system“). Iar provocarea este legată de reglementarea şi controlul adecvat al acestui sistem „din umbră“.
    FMI a avertizat în ultimii ani că autorităţile de reglementare în sectorul financiar trebuie să acorde o atenţie sporită sistemului bancar din umbră, care a ajuns la o valoare apropiată de cea a PIB-ului global, deoarece reprezintă un risc pentru stabilitatea financiară globală, iar monitorizarea acestui sector este necorespunzătoare.
    În opinia şefei CFA Institute, sistemul bancar din umbră poate să ofere o sursă importantă de finanţare nebancară, însă dacă nu există o supraveghere adecvată a acestui sistem, poate aduce multe riscuri pentru stabilitatea financiară.
    „Shadow banking poate să ofere o sursă semnificativă şi valoroasă de finanţare nebancară, care poate sprijini activitatea economică, precum şi îmbunătăţirea funcţionării eficiente a pieţelor financiare. Cu toate acestea, dacă nu este supravegheat în mod corespunzător, sistemul bancar din umbră poate aduce mai multe riscuri pentru stabilitatea financiară. De exemplu, prin operarea în afara principalului sistem bancar reglementat, se poate ajunge la active supraevaluate şi la riscuri necunoscute. De asemenea, sistemul bancar din umbră poate aduce lipsă de transparenţă, iar inadecvarea datelor privind activităţile şi expunerile bancare din umbră face ca monitorizarea să fie costisitoare, prohibitivă.“ O altă temă aflată pe agenda discuţiilor în ultimii ani în sfera financiară este dacă guvernele ar trebui să creeze stimulente fiscale pentru persoanele care economisesc sau investesc pe termen lung.
    „Cu toate că nu avem o părere despre politicile guvernamentale specifice, în calitate de profesionişti în domeniul investiţiilor credem profund în importanţa faptului ca oamenii să realizeze economii şi investiţii pe termen lung, pentru a le asigura securitatea financiară”, crede Marg Franklin.
    Referindu-se la importanţa sistemelor de pensii private, şefa CFA Institute a explicat că sistemul de pensii în general trebuie să aibă o anumită flexibilitate, deoarece persoanele trăiesc în circumstanţe personale şi financiare diferite „Această flexibilitate include recunoaşterea faptului că pensionarea va avea loc la vârste diferite şi în moduri diferite la nivelul întregii populaţii.”
    Având în vedere că sistemele de pensii din întreaga lume se apropie de sfârşitul trecerii de la un sistem de beneficii definite la cotizaţii predefinite, persoanele care economisesc sunt nevoite să-şi asume responsabilitatea pentru rentabilitatea investiţiilor şi câştigurile de la pensie. „Prin urmare, produsele pentru pensii sunt foarte importante, întrucât mai multe persoane riscă să fie finanţate insuficient în anii postmuncă.”
    Şi este interesant de văzut cum abordează ţările această problemă. Australia este adesea citată ca un bun exemplu cu privire la modul în care autoînscrierea la sistemele de pensii a creat cetăţeni mai bine informaţi, mai conştienţi din punct de vedere financiar, astfel că există lecţii pozitive în această ţară pentru alte ţări, în opinia şefei CFA Institute.
    Creşterea activelor la nivel global a fost limitată de la criza financiară, iar companiile cu creştere mare rămân private mai mult timp, nefiind listate pe pieţele de capital. Între 1995 şi 2000, o medie de 684 de companii s-au listat pe bursele americane în fiecare an, în timp ce între 2009 şi 2016 media a scăzut la 179 de companii listate pe an. „Ca urmare, pensiile private şi instituţionale sunt afectate.”
    Pieţele de capital sunt de o importanţă vitală pentru nivelul lor de transparenţă şi lichiditate, dar trebuie să se facă mai mult pentru a permite jucătorilor din pensii să acceseze capitalul din pieţele private.
    Una dintre provocările majore la nivelul Europei este Brexit, respectiv ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, care aduce un transfer al puterii de vot şi deschide calea către reforme semnificative şi o mai mare integrare, în opinia şefei CFA Institute.
    „După Brexit, piaţa unică a Uniunii Europene va trebui să fie suficient de puternică pentru a atrage investiţii străine şi să aibă reguli şi practici în vigoare pentru a ţine cont de obiectivele de sustenabilitate şi de reformă socială ale Uniunii.“
    Alinierea la legislaţie va fi un obiectiv principal şi va duce şi la realizarea Uniunii Pieţelor de Capital în UE. Cu toate acestea, pentru ca Uniunea Pieţelor de Capital să funcţioneze, mai întâi trebuie să existe o Uniune Bancară şi, deşi există semne puternice din partea Germaniei în acest sens, rămâne de văzut cum va fi abordată Uniunea Bancară, a menţionat Marg Franklin. „Finanţarea bancară reprezintă încă două treimi din finanţarea totală din Uniunea Europeană şi stă la baza afacerilor întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM). În plus, diferenţele dintre tratamentele fiscale în ţările din zona euro sunt problematice, cu diferite tratamente fiscale pentru produsele de investiţii. Dacă UE are în vedere produsele transfrontaliere, această problemă trebuie abordată.“
    Vorbind despre riscurile şi beneficiile criptomonedelor, Marg Franklin a arătat că CFA Institute susţine inovaţia tehnică în serviciile financiare care face pieţele mai eficiente şi alocarea capitalului mai eficientă, însă acest lucru nu poate veni în detrimentul integrităţii pieţei. Ea a amintit că la nivel european nu există un cadru de reglementare armonizat în privinţa criptomonedelor.
    „Criptomonedele au potenţialul de a acţiona în direcţia diversificării activelor tradiţionale, dar există dovezi limitate cu privire la rentabilităţile lor pe termen lung, iar volatilitatea lor indică un risc ridicat în piaţă. Ne putem aştepta că, în timp, probabil vor necesita o mai bună reglementare şi o serie de autorităţi de reglementare din Europa şi din centrele financiare din întreaga lume îşi evaluează deja poziţiile. La nivel european, în prezent, nu există un cadru de reglementare armonizat.“
    Subiectul criptomonedelor se regăseşte din 2019 în curricula programului CFA în contextul modului în care se aplică codul şi standardele pentru locurile de muncă afectate de astfel de inovaţii tehnologice, precum şi aplicaţiile financiare ale tehnologiei blockchain. Tot în 2019, CFA a introdus, de asemenea, teme de studiu legate de tehnologia financiară (fintech), inteligenţa artificială, învăţarea automată aplicată, big data şi robo-advisers.

  • PENNY Market continuă expansiunea. Câte magazine vor deschide germanii anul acesta şi cât va investi compania în deschideri

    Penny Market, parte a grupului german REWE, şi-a propus să investească peste două miliarde de lei în următorii şase ani pe piaţa din România, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.  Reţeaua de magazine PENNY Market a încheiat anul 2019 cu 256 de magazine deschise în România. Ultimele patru unităti au fost inaugurate în luna decembrie a anului trecut în Ianca,  Târgu Mureş, Fierbinţi şi Constanţa.

    Conform planului de expansiune de a deschide 20 – 25 de noi magazine în fiecare an şi de a ajunge la un număr de 400 de filiale până în 2025, PENNY Market încheie anul 2019 cu patru noi deschideri:

    • PENNY Market Ianca (judeţul Brăila), aflat pe Calea Brăilei, Nr. 9A, cu o echipă de 14 angajaţi, o suprafaţă de vânzare de aproximativ 854 m2;
    • PENNY Market Târgu Mureş (judeţul Mureş), situat pe strada Voinicenilor, Nr. 109-113, cu o suprafaţă de vânzare de 797 m2;
    • PENNY Market Fierbinţi (judeţul Ialomiţa), situat în Fierbinţi Târg, pe Calea Bucureşti, Nr. 28. Magazinul are o suprafaţă de aproximativ 852 m2  şi va avea 14 angajaţi;
    • PENNY Market Constanţa (judeţul Constanţa), , cu o echipă de 14 angajaţi, o suprafaţă de vânzare de aproximativ 797 m2.

  • Apocalipsa în retail continuă. Încă un gigant închide zeci de magazine şi sute de angajaţi îşi pierd locurile de muncă

    Macy’s vrea să închidă aproape 20 de magazine în prima parte a anului curent. Lanţul de magazine a confirmat închiderile a mai multe unităţi din Statele Unite, atât unele aflate în centre comerciale, cât şi unităţi de sine stătătoare.Reprezentanţii Macy’s au declarat în presa internaţională că vor oferi un update referitor la închiderile de magazine pe 5 februarie.

    Anunţul a venit la mai puţin de două luni după ce compania şi-a publicat rezultatele financiare pentru cel de-al treilea trimestru al anului (încheiat la data de 2 noiembrie). Compania, cu sediul central în Cincinnnati, a pus rezultatele financiare dezamăgitoare ale companiei pe seama sezonului de toamnă care a fost mai cald decât de obicei, precum şi din cauza trecerii de la cumpărăturile din magazine fizice înspre cele online.

    „După şapte trimestre consecutive cu rezultate în creştere, am înregistrat o scădere în cel de-al treilea trimestru”, a spus Jeff Gennette preşedintele şi CEO-ul companiei. Chiar dacă Gennette declarase pe 21 noiembrie că retailerul are „încredere în strategia din perioada sărbătorilor”, Macy’s şi-a redus aşteptările, cu câştiguri ajustate pe acţiune cuprinse între 2,57 dolari şi 2,77 dolari, în scădere faţă de previziunile anterioare, cuprinse între 2,85 şi 3,05 dolari. Se aşteaptă, de asemenea, ca vânzările să scadă cu între 2,5% şi 2%.

  • Discursul lui Donald Trump despre situaţia din Iran a calmat momentan investitorii: Bursele continuă să „respire” şi se îndreaptă spre noi recorduri

    Pieţele de acţiuni au înregistrat creşteri la nivel global, joi, în timp ce preţurile petrolului par a se fi stabilizat momentan, după discursul livrat de preşedintele american Donald Trump referitor la tensiunile din Orientul Mijlociu.

    Bursele americane au atins noi recorduri în timpul şedinţei de tranzacţionare de mericuri după ce preşedintele american Donald Trump a spus că Iranul pare să nu ia alte măsuri militare momentan – după atacul cu rachete asupra bazelor militare americane din Irak, potrivit FT.  

    Sentimentul de calm, după câteva zile în care investiorii s-au confruntat cu o incertitudine alarmantă, continuă să se menţină joi.

    Indicele DAX din Germania a crescut cu 1,4%, în timp ce indicele Stoxx 600 a înregistrat o creştere de 0,4%. Cererea pentru aşa-numitele active „sigure” – care creşte în momentele de incertitudine – s-a domolit. Preţul aurului a scăzut cu 0,6%.

    Preţurile petroului, care au scăzut cu circa 4% la 65,5 dolari per baril miercuri, se menţin stabile astăzi.

    „Chiar şi o pace incertă, ca cea în care pare că am intrat acum, este suficientă pentru ca investitorii să se simtă în siguranţă momentan”, notează analiştii Rabobank.

    Şi în Asia pieţele au înregistrat creşteri. Indicele Nikkei 225 din Japonia a crescut cu 2,3%, în timp ce indicele Hang Seng din Hong Kong a înregistart creşteri de 1,7%.

     

     

     

     

  • Cum s-a lăsat umanitatea subjugată de maşină

    Humble a produs o ilustraţie şocantă pentru a-şi face cunoscut punctul de vedere: o imagine a gheţarului Taku din Alaska, una dintre cele mai masive şi mai rezistente mase de gheaţă din lume. Compania a fost mai puţin impresionată de imaginea gheţarului decât de propria sa capacitate de a-l distruge. „Acest gheţar uriaş a rămas nealterat de secole”, anunţa textul de sub imagine. „Cu toate acestea, energia din petrol pe care Humble o furnizează – dacă este transformată în căldură – l-ar putea topi la o rată de 80 de tone pe secundă!” Opriţi-vă la o benzinărie Humble, continua anunţul, „şi veţi vedea de ce semnul «Şofaţi fericiţi» este «Prima alegere a lumii»!”. Am aflat, în anii care au urmat, că ceea ce îl face fericit pe şofer nu este întotdeauna un tril vesel în existenţa continuă a planetei noastre. Dar acea imagine a inocenţei şi a ignoranţei, inclusă în noua expoziţie a muzeului Victoria and Albert „Maşini: accelerarea lumii moderne” acţionează ca un salut dat sistemului. A existat într-adevăr un timp, în urmă cu doar câteva decenii, când eram atât de insensibili la natura noastră preţioasă aflată într-un echilibru delicat? A fost dependenţa noastră de maşini atât de neputincioasă şi totală? Şi ce fel de seducţie colectivă ar fi putut induce o asemenea orbire?


    Nu există niciun obiect care să fi acoperit toate problemele sociale, politice şi culturale din ultimul secol aşa de bine cum o face automobilul. A crescut alături de şi a inspirat mişcări de artă – futurism, Art Deco, cântecele lui Bruce Springsteen – fiind în acelaşi timp la vârful inovaţiei tehnologice. Utilizările sale practice au transformat modul în care am socializat şi am făcut afaceri; dar atracţia sa, chiar din primele zile, a fost mai degrabă instinctivă decât practică. Emoţia şofatului, indiferent dacă este vorba de viteza în linie dreaptă sau de cuprinderea cu braţul de către cel de la volan a celei ce va deveni persoana iubită, este ceea ce a făcut din maşină cea mai semnificativă invenţie a timpurilor moderne. „Ne întrebăm des ce schimbă un lucru proiectat de om şi cum ne afectează”, spune curatorul expoziţiei de la muzeu Brendan Cormier. „Dar aici, chiar sub nasul nostru, avem acest lucru care a schimbat lumea mai mult decât orice altceva. Acesta arată că puteţi avea o piesă de design excelentă la un nivel singular, dar care poate deveni extrem de problematică atunci când este înmulţită. Atunci trebuie să te confrunţi cu consecinţele nedorite ale situaţiei de a avea un miliard de astfel de piese. Este invenţia maşinii cel mai mare act al hybrisului umanităţii?

    „Hybrisul este în mod normal atribuit unor motive individuale”, vine răspunsul. „Dar acest lucru a fost hybris la nivel macro. Şi nimeni nu conducea nava.”
    Şi totul începuse atât de fericit. Idealismul primilor inventatori şi producători ai maşinii de la sfârşitul secolului XIX i-a plasat ferm pe aceştia în tradiţia romantică a vremurilor. Ce nu este de plăcut în povestea lui Bertha Benz, care l-a ajutat pe soţul său Karl să dezvolte primul automobil de producţie în 1885, efectuând prima călătorie pe distanţă lungă (60 de mile) din lume, în încercarea de a face publicitate pentru noua invenţie? Călătoria plină de evenimente a Berthei pe Patent-Motorwagen No. 3 a inclus curăţarea carburatorului cu un ac de pălărie, utilizarea portjartierului pentru izolarea firelor şi apelarea la un cizmar pentru a prinde în cuie piele pe blocurile de frână subţiate rapid.

    Vehiculul cu trei roţi se deplasa prin Heidelberg cu viteze care abia atingeau 16 km/h, dar ceva din spiritul uman s-a dezlănţuit de atunci: pe măsură ce maşinile deveneau mai rapide şi mai fiabile, visul drumului fără limite, decolând într-un spirit de aventură şi explorare existenţială, s-a cimentat în psihicul epocii. Cu toate acestea, acel aer de spontaneitate şi romantism a fost înlocuit în curând de vizionari mai cu picioarele pe pământ. Pragmaticul Henry Ford a introdus linia de asamblare în mişcare pentru modelul său T în 1913, permiţând producţia în masă la preţuri relativ accesibile. Obsesia lui Ford a fost mai degrabă o producţie eficientă decât estetică, dar a avut grijă de lucrătorii săi în vremurile de început, plătindu-le un venit decent de 5 dolari pe zi (nu în ultimul rând pentru a putea folosi o parte din bani pe maşinile Ford) şi recunoscându-le dreptul la un un fel de minimă demnitate: principiile sale operaţionale erau „că un om nu va trebui să facă niciodată mai mult de un pas… şi că niciun bărbat nu are nevoie să se oprească vreodată”.

     
    În vreo două decenii, toate tensiunile şi contradicţiile pe care maşina le-a adus societăţii civilizate erau deja prezente. A fost o forţă pentru eliberare personală sau un nou tip de înrobire? Îndeplinea maşina o nevoie care nu fusese încă articulată sau a stârnit dorinţe noi pe care nu ştiam că le avem? Maşina a intrat în instinctele noastre de competiţie – primele curse formale au fost organizate aproape imediat după călătoria inaugurală a Benzului – dar a şi răspuns gusturilor claselor privilegiate pentru lux. Aceasta a alimentat o dorinţă de uniformitate – orice culoare, cât timp este negru, a decretat Ford – dar cu posibilitatea de personalizare în stiluri extrem de individuale. În 1900 a apărut primul ghid Michelin, cu un tiraj de 35.000 de exemplare. Doar 3.000 de maşini au fost înmatriculate în Franţa la acea vreme. Pionierii publicităţii învăţau cum să zgândăre aspiraţiile. Între timp, planeta era acolo pentru a fi prădată pentru creşterea neobosită a industriei. Ford a deschis calea atunci când a cumpărat 2,5 de milioane de acri de pădure tropicală amazoniană în Brazilia în 1928 pentru a oferi companiei sale cauciuc din abundenţă. Un mic oraş din prefabricate, Fordlandia, a fost construit în mijlocul terenului pentru a-i adăposti pe muncitori. Epoca romantică a maşinii a durat până la epoca de aur a maşinii, cândva în jurul anilor ’50, când înotătoarele codale extravagante ale automobilelor americane extrem de stilizate vorbeau despre o încredere în sine care era aproape irezistibilă. Şi apoi au venit semnele de avertizare. Un accident groaznic în cursa Le Mans de 24 de ore din 1955, în care au murit 84 de oameni şi au fost rănite mai mult de 120 de persoane, a pus întrebări despre nevoia de viteză şi despre atitudinea laxă faţă de siguranţa rutieră. Zece ani mai târziu, Ralph Nader, un viitor gardian al drepturilor consumatorului, a publicat „Nesiguranţă la orice viteză”, un rechizitoriu acid al refuzului producătorilor de automobile americani de a introduce elemente de siguranţă în maşinile care erau deja prea puternice pentru caroseriile lor asamblate ieftin. Atacul său a iritat ţintele: General Motors a început o campanie de discreditare a constatărilor sale doar pentru a fi lovit de un proces pentru încălcarea dreptului la viaţă privată, rezultatul fiind plata către Nader a 425.000 de dolari cinci ani mai târziu. În deceniul următor, agitaţiile din Orientul Mijlociu au adus o altă lovitură împotriva maşinii. Războiul dintre Israel şi Egipt în 1973 a forţat OPEC să crească preţurile petrolului cu 70%, cu efect imediat. Maşinile s-au micşorat, literalmente, cu aripioarele codale între picioare. Şofatul a trecut la modul defensiv. Siguranţa, economia şi valoarea pentru bani au devenit legea. Însă proliferarea globală a automobilelor a continuat neîntreruptă. „Drumurile fără limite” visate de pionierii automobilismului au devenit înfundate şi inerte, sufocate de fumuri toxice, neducând nicăieri repede. Un fel de întuneric a prins rădăcini în relaţia dintre automobilişti şi vehiculele lor. Cultura populară a observat schimbarea: doar un deceniu şi jumătate a despărţit mult ascultata „Little Deuce Coupe” cântată în 1963 de formaţia Beach Boys („Ei bine, nu mă plâng, gagico, aşa că nu mă da deoparte/Dar eu am cel mai rapid set de roţi din oraş”) şi tehnoparanoia „Cars” a lui Gary Numan de la sfârşitul anilor ’70 („Aici, în maşina mea, mă simt cel mai sigur, îmi pot bloca toate uşile, este singurul mod de a trăi, în maşini”). În iarna anului 2012 a venit poate cel mai neplăcut simbol cultural al relaţiei noastre schimbătoare cu maşina, când Clint Eastwood a apărut într-o reclamă ciudată, distopică, pentru Chrysler, redată la Super Bowl şi intitulată „Halftime in America („America la pauză”). Ţara, anunţa glasul sumbru al lui Eastwood, era în necaz, acoperită de o „ceaţă a diviziunii, a discordiei şi a învinuirii”. Recesiunea îi făcuse pe toţi să sufere, însă exista o cale de ieşire din criză: renaşterea industriei auto din America.


    „Lumea va auzi urletul motoarelor noastre”, spune Eastwood pe un ton aspru. America era pregătită pentru a începe a doua repriză. Eastwood şi-a concentrat discuţia inspiraţională de echipă pentru naţiune pe Detroit, oraşul motoarelor, care începe să se lupte după un declin economic dezastruos care l-a făcut să piardă două treimi din populaţia sa de la apogeul atins în 1950. Există un aspect ironic într-unul dintre cele mai ambiţioase proiecte de regenerare a oraşului. În 1988, staţia centrală din Michigan, o frumoasă clădire în stilul Beaux-Arts din 1913, a fost închisă definitiv după anii de declin al numărului de pasageri. Staţia a fost practic abandonată şi a figurat în poze de tipul „ruine-porn” în ultimele două decenii. Sfârşitul său a reprezentat un exemplu de manual al efectelor maligne ale creşterii proprietăţii de maşini asupra transportului public. Cu toate acestea, Ford, compania care va fi asociată pentru totdeauna cu oraşul, a intervenit pentru a salva clădirea. Compania a cumpărat staţia anul trecut şi intenţionează să o folosească pe post de campus, un centru de proiectare şi dezvoltare a maşinilor autonome. Această renaştere a fost importantă pentru psihicul oraşului. „Sentimentul era că dacă staţia se prăbuşea, Detroitul era terminat”, spune Rick Bardelli, directorul de construcţii a ceea ce este acum un şantier zgomotos. Iată o cale de progres pentru maşină: dezvoltarea vehiculelor autonome va solicita un grad mai mare de coordonare în planificarea urbană: nu este imposibil de imaginat marii producători de maşini care deschid think tankuri şi laboratoare prestigioase în toate marile oraşe ale lumii, contribuind la conceperea unor infrastructuri de transport complet integrate împreună cu autorităţile guvernamentale.


    Partea finală a provocatoarei expoziţii a V&A priveşte spre viitor, care ia forma fantastică a Pop-Up Next, un vehicul-transformer proiectat cu un şasiu electric, o capsulă şi o dronă ce oferă şoferului opţiunea de a călători la sol şi prin aer. Principalele teme ale viitorului autoturismului sunt abordate: conducere autonomă, energie electrică, orientare către servicii şi zborul. Pare totul posibil, dar cu siguranţă conceptului îi lipseşte calitatea viscerală care a făcut omul să se îndrăgostească de maşină în primul rând, senzaţia de control şi putere pe care o are cel ce stă la volan. În schimb, nevoia de siguranţă este acoperită prin computerizare. Ce va alege şoferul? Spre ce direcţie vor înclina autorităţile?
    Între timp, planeta continuă să ne amintească de transformările prin care trece. La începutul acestei luni, impunătorul gheţar Taku din Alaska, până acum încăpăţânat să nu afişeze semnele efectelor schimbărilor climatice, a arătat că se retrage, după toţi aceşti ani.

  • (P) 25 de ani de inovaţie în FMCG

    „Inovaţia este în ADN-ul P&G de peste 180 de ani. Ea este esenţială pentru cine suntem astăzi şi este fundamentală pentru creşterea noastră. P&G investeşte peste 2 miliarde de dolari pe an în cercetare şi dezvoltare şi este recunoscută drept una dintre cele mai inovatoare companii din lume”, spun reprezentanţii companiei. Potrivit lor, P&G România are ca misiune îmbunătăţirea zilnică a vieţii cât mai multor consumatori prin produse şi servicii de calitate şi valoare superioară. „În paralel, dezvoltăm o comunicare inovatoare pentru educarea şi informarea consumatorilor sau pentru a inspira un comportament de consum responsabil, precum programele Always din şcoli si cele derulate de Pampers în spitale.”
    România joacă un rol-cheie în activitatea businessului din regiunea Europei de Sud-Est, fiind cea mai mare piaţă din regiune. De asemenea, Centrul Global de Servicii, lansat în 2006, unul dintre centrele cheie de acest tip, care oferă suport pentru 66 de organizaţii ale companiei, în 15 limbi diferite, este situat în Bucureşti.
    În plus, P&G deţine un centru de distribuţie în Timişoara, înfiinţat în 1995, şi o fabrică de produse pentru îngrijirea părului în Urlaţi, judeţul Prahova, deschisă în anul 2010. Aceasta este una dintre cele mai avansate fabrici P&G din punct de vedere tehnologic şi al protecţiei mediului la nivel global şi deserveşte peste 1 miliard de consumatori din peste 40 de pieţe din Europa, Turcia, Israel, Asia Centrală şi regiunea Caucaz.
    2019 reprezintă însă un an marcant pentru P&G în România şi asta nu doar pentru că brandul sărbătoreşte 25 de ani de prezenţă continuă şi de succes, dar şi pentru că aşteptările reprezentanţilor companiei prevăd un viitor similar. Recent, P&G a anunţat o investiţie semnificativă în piaţa locală, şi anume dezvoltarea unei noi fabrici în Urlaţi, în care compania va produce capsulele lichide de detergent (PODS), una dintre cele mai importante inovaţii ale companiei din categoria detergenţilor.
    Decizia a fost determinată de cererea din ce în ce mai mare de capsule de detergent lichid în Europa şi de angajamentul companiei de a oferi produse de o calitate şi valoare superioară, care să răspundă cel mai bine nevoilor consumatorilor şi evoluţiei pieţei. „Profilul atractiv al României, succesul companiei pe piaţă şi, foarte important, profesionalismul angajaţilor pe care îi avem aici au făcut ca această investiţie să se întâmple”, spune Antoine Brun, vicepreşedinte al P&G pe regiunea Europei de Sud-Est.
    De-a lungul celor 25 de ani de activitate, compania a creat peste 750 de locuri de muncă, investind în capacităţi de producţie şi introducând o serie de soluţii şi proiecte inovatoare. La nivel global echipa companiei numără 97.000 de persoane. În prezent, Procter & Gamble oferă peste 20 de mărci pe piaţa românească, printre care se numără Always, Ariel, Fairy, Gillette, Head & Shoulders, Lenor, Oral-B, Pampers sau Pantene, produsele companiei fiind folosite în peste 90% din gospodăriile româneşti.
    P&G este un partener de afaceri important pentru multe firme româneşti care furnizează zilnic fabricii şi birourilor companiei materii prime pentru producţie, bunuri şi servicii. Investiţia de la Urlaţi a atras şi alţi investitori în zonă, multiplicând astfel impactul pozitiv asupra comunităţii locale. De exemplu, 100% din ambalaje provin din România. Totodată, o la fel de mare atenţie este acordată şi mediului. România se numără printre pieţele în care fabricile P&G au obţinut statutul de „zero deşeuri din operaţiuni la groapa de gunoi”.
    Deoarece produsele P&G fabricate în România sunt livrate în întreaga regiune şi chiar mai departe, sunt importante şi diversificarea mijloacelor de transport şi alegerea unei opţiuni care este semnificativ mai prietenoasă cu mediul. Compania îşi propune în mod constant să optimizeze distribuţia în strânsă colaborare cu partenerii săi, urmărind să aducă soluţii inovatoare cu amprenta ecologică mai mică, pe tot parcursul lanţului de aprovizionare.
    Cum s-a schimbat însă modelul de afaceri al companiei de-a lungul anilor? „Tehnologia a transformat modul în care consumatorii interacţionează cu produsele noastre. Consumatorii au toată puterea. Ei pot cerceta şi cumpăra orice, oricând, oriunde”, susţine Antoine Brun. „A pune consumatorul în centrul a tot ceea ce facem este adânc încorporat în ADN-ul nostru. În trecut, aceasta a însemnat adesea focus pe oferirea superiorităţii funcţionale, o mai bună îndepărtare a petelor de pe haine de exemplu. Azi, punem accentul pe crearea de experienţe superioare pentru consumatori, irezistibile. Aceasta înseamnă produse, pachete şi servicii concepute holistic care ajută la rezolvarea unei probleme majore, stabilesc un nou standard, sunt sustenabile şi vorbesc cu consumatorii la nivel emoţional, adaugă el.
    Printre tendinţele actuale ale pieţei, vicepreşedintele P&G SEE remarcă o cerere din ce în ce mai mare pentru afaceri responsabile. „Nu mai este vorba doar de schimbarea unui scutec şi despre curăţarea hainelor. Consumatorii vor să afle mai multe informaţii despre mărcile pe care le aleg şi despre companiile din spatele lor. Ei doresc să vadă implicarea companiilor în sustenabilitate şi responsabilitatea socială.” Potrivit lui, 75% dintre consumatori cred că businessurile ar trebui să ofere înapoi ceva comunităţii; 65% sunt dispuşi să plătească mai mult pentru un produs durabil, iar brandurile cu dovezi de implicare în sustenabilitate înregistrează o creştere cu 4% mai accelerată faţă de celelalte.
    Ca planuri de viitor, reprezentanţii businessului spun că vor să fie în continuare „o forţă a binelui şi o forţă a creşterii”. „Cu cât dezvoltăm şi integrăm mai mult responsabilitatea socială în modul în care facem afaceri, cu atât mai mare este impactul pe care îl putem avea asupra oamenilor pe care îi deservim, asupra comunităţilor în care trăim şi muncim şi asupra lumii care ne înconjoară. De asemenea, acest lucru ne ajută să creştem şi să ne construim afacerea.”
    De altfel, după atingerea obiectivelor pentru anul 2020, şi anume o serie de progrese semnificative pentru climă, apă şi deşeuri, ei spun că îşi doresc în continuare ca noile obiective fixate pentru 2030 să inspire un impact pozitiv, abordând două dintre cele mai presante provocări ale mediului: resursele finite şi consumul în creştere. Pentru a-şi atinge aceste obiective, P&G va folosi puterea inovaţiei şi a mărcilor companiei pentru a determina un impact pozitiv asupra consumatorilor. În lanţul de aprovizionare, compania îşi propune să reducă amprenta şi să facă eforturi pentru soluţii circulare. De asemenea, pentru a avea un impact asupra societăţii este necesară crearea de parteneriate potrivite care să permită oamenilor, planetei şi afacerilor noastre să prospere. Aceasta include găsirea de soluţii astfel încât niciunul dintre ambalajele companiei să nu ajungă în ocean.

  • Cine sunt „ăştia”: Românul care se distrează cu ideile

    De ce prăpastia dintre bogaţii şi săracii lumii trebuie să existe în continuare şi de ce timpul pare să treacă mai repede sunt doar câteva dileme, printre altele, la care legea constructală, lansată de fizicianul Adrian Bejan, răspunde. Profesor la Universitatea Duke din Statele Unite, a primit numeroase distincţii, inclusiv medalia Benjamin Franklin, acordată în trecut şi unor cercetători precum Stephen Hawking şi Nikola Tesla. Subliniază însă că nu aceste recunoaşteri îi aduc fericirea.

    „Sunt la fel ca şi înainte. Sunt fericit fiindcă mă distrez cu ideile”, răspunde Adrian Bejan în interviul acordat Business MAGAZIN, întrebat ce înseamnă distincţiile numeroase primite de-a lungul timpului pentru lucrările sale în domeniul fizicii. Profesor universitar de inginerie mecanică la Universitatea Duke din Carolina de Nord – specializat pe studiul termodinamicii, transferului căldurii, designului naturii, evoluţiei fizicii – Adrian Bejan s-a numărat, în 2001, în rândul primilor 100 cei mai citaţi autori în domeniul ingineriei din toată lumea. Este autorul a 30 de cărţi, a 600 de publicaţii, a primit 18 doctorate onorifice de la universităţi din 11 ţări, iar anul trecut i-a fost acordată şi medalia Benjamin Franklin pentru inginerie mecanică, pentru legea constructală, acordată anterior şi altor fizicieni celebri.

    Articolele din presa internaţională îl descriu pe profesorul Adrian Bejan drept un cercetător care „pune la îndoială convenţiile şi autoritatea şi crede în conexiunile dintre teme şi discipline diferite”.

    Popularitatea sa se leagă mai ales de invenţia unui principiu din fizică denumit „legea constructală a evoluţiei şi organizării”, despre care el spune că are o aplicabilitate vastă în viaţă şi societate şi oferă o mai bună înţelegere a funcţionării lumii. Legea constructală descrie un principiu de design din natură: sistemele de flux, de toate felurile – oameni, râuri, copaci, plăci tectonice, pieţe – toate funcţionează la fel, dintr-un anumit punct de vedere. Pentru a supravieţui, toate aceste sisteme trebuie să se adapteze liber şi să acomodeze curenţii care le traversează, iar toate evoluează urmând un tipar vascular.
    „Nu am idee, s-a întâmplat, iar pasiunea a crescut de-a lungul timpului”, răspunde Adrian Bejan la întrebarea legată de modul în care s-a născut pasiunea pentru fizică. A studiat timp de 11 ani la liceul Vasile Alecsandri din Galaţi – pe care îl descrie drept excepţional din punctul de vedere al atragerii şi producţiei de talente, profesori şi elevi. „Mă descurcam bine la ştiinţe, dar îmi plăceau şi botanica, zoologia, geografia şi istoria.” De ce? Explică, simplu: „Fiindcă îmi plăcea să desenez – copaci, animale, hărţi ale reliefului şi hărţi ale ţărilor”.

    „Cine sunt se datorează în întregime părinţilor (tatălui, de profesie veterinar, mamei, farmacistă – două minţi libere educate în anii 1920 şi 1930), brutalizaţi de regimul comunist dar care au stat neclintiţi în faţa acestuia”, îşi descrie el baza evoluţiei ulterioare. La 12 ani, mama i-a oferit drept cadou de Crăciun cartea „Istoria fizicii” de Max von Laue. „Încă am această carte, pentru că-mi aminteşte de adevărul că ideile bune sunt în continuă morfogeneză. Nu sunt fixe, ca marxismul. Dimpotrivă. Sunt atât de bune, că-l invită pe ascultător să le pună la îndoială, să le îmbunătăţească, să le schimbe.” Adrian Bejan a crescut în perioada comunismului în România şi a reuşit să scape de acest regim devenind jucător profesionist de baschet; a studiat însă şi arta.

    Despre experienţa lui anterioară, ca artist şi sportiv, spune: „Sunt cine am fost, cu excepţia faptului că acum sunt mai bun. Sunt creatorul teoriei fizicii legate de evoluţia sportivă, precum şi a evoluţiei designului (desen, arhitectură)”.

    Mai târziu, în Statele Unite a studiat la Massachusetts Institute of Technology. A început să lucreze la teoria care l-a făcut cunoscut în toată lumea după ce şi-a început cariera de profesor la Universitatea Duke, pe care o descrie drept „o oază de libertate şi, mai amplu vorbind, de talent”.

    În prezent, fizicianul Adrian Bejan lucrează în majoritatea timpului: 2/3 din timp – „muncă de toate felurile”, spune el –, 1/3 din timp doarme şi nu merge niciodată în vacanţă.

    O altă părere despre cei 1% cei mai bogaţi oameni ai lumii

    Aplicată economiei, legea constructală a fizicianului român este cuprinzătoare şi controversată în acelaşi timp. Aceasta spune că cei mai bogaţi oameni ai lumii şi diferenţele dintre ei şi săraci există nu din cauza unei erori a sistemelor economice, ci pentru că trebuie să existe.

    Potrivit celui mai recent raport al Credit Suisse, 1% cei mai bogaţi oameni deţin nu mai puţin de 47% din averea lumii, cu o avere individuală care porneşte de la 871.000 de dolari. Totodată, primii 10% dintre bogaţii lumii deţin 85% din averea globală.

    Chiar dacă mulţi ar vrea ca acest decalaj să fie redus şi să fie creată o societate bazată pe egalitate, potrivit lui Adrian Bejan, acest lucru este imposibil, din punctul de vedere al fizicii. După cum reiese dintr-un eseu al său, inegalitatea socială este inevitabilă, prin prisma legii constructale. Aceasta fiindcă mişcarea tuturor lucrurilor – atât sociale, cât şi politice şi economice – e determinată de sisteme ramificate, precum cele ale ramurilor de copaci sau ale sistemului vascular.

    Inegalitatea în funcţie de avere este una care a divizat din cele mai îndelungate timpuri specia umană. Existenţa acestei inegalităţi, explică profesorul, datează de la începuturile civilizaţiei moderne, cu origini în Egiptul Antic, Europa Renascentistă, secolul al XVIII-lea din Franţa, blocul estic sovietic şi chiar din perioada Statelor Unite moderne. „Nu există un subiect mai fierbinte în contextul politic actual, după cum ne reamintesc mişcările populiste de astăzi. Celebrăm progresul economic continuu, dar liderii de peste tot sunt preocupaţi că doar o mică parte din populaţie poate să se bucure de acesta.” Aşadar, observă Adrian Bejan, ne preocupă modul în care putem să oferim celor care nu au o oportunitate egală pentru a se alătura celor care au.

    „Totuşi, puţini realizează că evoluţia înspre inegalitate este un fenomen natural, la fel ca gravitaţia sau fluxul unidirecţional dinspre căldură înspre frig (a doua lege a termodinamicii), iar acest lucru creează o discuţie despre cum să lupţi împotriva inegalităţii sau dacă aceasta poate fi combătută.”

    Totodată, constată Adrian Bejan în eseul său, această inegalitate oferă o oportunitate. „Dacă ne gândim la inegalitate ca la un fenomen fizic, acesta poate să documenteze discuţia despre cum să ne deplasăm înspre evoluţia unei societăţi care să îi conecteze pe cei cu buzunare mici spre arhitecturile de flux mare care domină totul de la copaci la corpul omului, la livrare, înspre folosirea unor unelte precum libertatea, accesul la educaţie, regula legii, instituţii religioase şi asociaţii între colegi şi vecini.”

    Profesorul Adrian Bejan explică toate aceste lucruri astfel: legile fizicii guvernează modul în care lucrurile se mişcă şi nimic nu se mişcă dacă nu este împins. „Impulsurile vin din putere, puterea vine de la combustibil pentru maşini şi din mâncare pentru animale.”

    Odată ce un sistem natural se mişcă, trebuie să se mişte în continuare şi continuă să evolueze înspre o eficienţă energetică mai mare, înspre un set de obiective.

    Pe măsură ce sistemele evoluează şi devin mai eficiente, devin şi mai complexe. De ce? Fiindcă alăturarea şi mişcarea (fluxul) împreună necesită mai puţină putere decât mişcarea lor individuală. Aceleaşi legi ale fizicii explică motivele pentru care sistemele fluviale evoluează într-o serie de afluenţi care îşi varsă apele într-un râu principal. Organizarea se întâmplă, e naturală.

    Cu cât este mai mare curentul, cu atât animalul şi vehiculul sunt mai eficiente decât unul mai mic, chiar şi unul mai complex. Prin urmare, mişcarea de pe parcursul vieţii unei economii, de pildă, va deveni mai complexă pe parcursul timpului. Cantitatea de combustibil consumată de populaţie este direct proporţională cu averea anuală, respectiv cu PIB-ul.

    „Aşadar, fizica şi economia sunt două faţete ale aceleiaşi monede. Acelaşi flux ierarhic al sistemelor este responsabil pentru amândouă”, explică el. Astfel, îşi continuă profesorul explicaţia în eseul său, ierarhia – mai multe râuri mici tributare aceluiaşi râu  ale căror ape ajung în mări şi, în cele din urmă, în oceane – există fiindcă acesta este modul în care sistemul va prospera.

    Totuşi, pe măsură ce un sistem devine mai complex, apa nu va circula niciodată prin canale de aceeaşi mărime. La fel ca o albie sănătoasă de râu sau un copac bine nutrit, un sistem eficient de transport într-o societate populată va include câteva drumuri de pământ care conduc spre altele mai mari şi abia apoi înspre o autostradă. „Ierahia se întâmplă”, concluzionează profesorul.

    Câteodată însă, legile naturii determină sistemele să supravieţuiască în moduri pe care noi nu le dorim. O economie complexă în creştere, precum cea globală, în care trăim acum, produce inevitabil inegalităţi care cresc, pe măsură ce populaţia cere mai multă egalitate. Prin intermediul guvernelor reprezentative, putem să lansăm legi care să încline sistemul înspre egalitate. Educaţia, sistemul de sănătate şi filantropia ajută. Pe măsură însă ce timpul trece, inegalitatea va reapărea, la fel şi furia, constată profesorul.

    „Inegalitatea – după cum pare uneori – este imposibil să fie ştearsă, iar cele mai dramatice încercări de a o şterge, precum experimentele comuniste şi socialiste de atunci şi chiar şi de astăzi, conduc la cele mai tragice rezultate. Iar în câteva zile, ierarhia reapare.” Profesorul subliniază că acest lucru nu ar trebui să ne împiedice să acordăm fiecărui membru al societăţii oportunitatea să joace un rol într-un sistem economic care va deveni mai complex şi mai eficient de-a lungul timpului, doar că atunci când facem acest lucru ar trebui să ne amintim că legile fizicii guvernează mişcarea tuturor sistemelor.

    Ierarhii direct proporţionale cu complexitatea organizaţiei

    Legea constructală se aplică însă şi altor sisteme sociale şi economice. Un exemplu este organizarea socială, fenomenul organizării fiind unul care a stârnit curiozităţi ale oamenilor de secole întregi, fiind un fenomen complex cu o serie de manifestări diverse: de la oraşe, guverne, economie, business, alianţe, transport, comunicaţii şi aşa mai departe. Descrieri ale acestor manifestări sunt extinse şi utile, fiind responsabile pentru numeroase volume de literatură şi ale departamentelor academice care sunt devotate studiului organizării sociale.

    „Cu ajutorul legii constructale am arătat de ce ajung indivizii să trăiască (să se mute) împreună, să se organizeze. Organizarea este o reflecţie a realităţii fizice (bio şi nonbio) care necesită mai puţină putere (energie utilă, combustibil, mâncare) pentru a mişca o unitate dintr-o cantitate înspre o cantitate mai mare”, explică Adrian Bejan.

    El a ilustrat predictibilitatea organizării şi evoluţiei acesteia prin intermediul a două modele de mişcare într-o singură zonă, unele inanimate (albii ale râurilor, generate de numeroase reguli constructale) şi altele animate (distribuţia apelor încălzite pentru folosirea lor în aşezările umane).

    Concluzia la care a ajuns este că mişcarea devine mai ierarhică pe măsura creşterii mărimii şi complexităţii arhitecturii respective. Distribuţia poate fi făcută în mod uniform (cu mai multă egalitate) prin impunerea unor canale identice distribuite uniform într-o zonă. Fluxul arhitectural devine astfel o reţea ca o plasă, în loc de o arhitectură ramificată asemeni unui copac; totodată, chiar şi în modele de design cu o egalitate impusă ierarhia persistă. Această reţea teoretică dezvăluie de asemenea înţelesul inovaţiei din punctul de vedere al fizicii: „Este schimbarea unui tip de design local care facilitează curgerea pe parcursul unui teritoriu întreg locuit de cei care se mută în mod organizat”.

    S-ul şi noile tehnologii

    De la trenduri economice, creşterea populaţiei, răspândirea cancerului sau adoptarea de noi tehnologii, anumite configuraţii par în mod inevitabil să se răspândească.

    O nouă tehnologie, de pildă, începe cu o rată de acceptare mică, aceasta fiind urmată de o creştere explozivă, urmată de o încetinire, numai pentru a se opri înainte de a „lovi zidul”, explică profesorul Adrian Bejan. Ilustrată grafic, această curbă de creştere în timp ia forma unui „S”. Fenomenul este atât de răspândit încât a generat numeroase cercetări ce par a nu avea nimic în comun – răspândirea populaţiilor biologice, a reacţiilor chimice, a contaminanţilor, a limbilor, a informaţiilor şi activităţii economice. „Am demonstrat că acest tipar poate fi prezis în întregime ca un sistem de curgere natural.”

    Curba S – cunoscută şi drept funcţie sigmoidă – reprezintă designul natural al sistemelor de flux. În exemplul noilor tehnologii, după un ritm de acceptare încet la început, creşterea poate fi imaginată mişcându-se rapid înspre canale stabilite din piaţă.

    „Aceasta este ascensiunea abruptă a S-ului.” Pe măsură ce tehnologia se maturizează, şi ritmul de penetrare a acesteia încetineşte, orice creştere sau flux se mişcă în afara canalelor iniţiale de penetrare într-un mod mai scurt şi mai încet.

    „Mi-ar plăcea să folosesc metafora degetelor care se întind pentru a reprezenta creşterea iniţială invazivă cu plasarea unei mănuşi peste acele degete, ca reprezentare a etapelor laterale de consolidare mai lentă. E ca şi cum ar exista două vieţi – prima este lungă şi rapidă, în timp ce a doua este de distanţă scurtă şi înceată. Designul începe cu o invazie rapidă, urmată de o consolidare înceată. Apoi trendul se loveşte de un zid invizibil, dar previzibil”, explică Bejan.
    Această teorie arată că nu există o coincidenţă – ambele sunt manifestări ale tendinţei constructale naturale care caracterizează sistemele de flux pentru a genera tipuri de design aflate într-o evoluţie care le permite să curgă (să evolueze), să se răspândească şi să colecteze mai uşor.

    De ce unele zile trec mai greu decât altele?

    „De ce pare că timpul trece mai repede pe măsură ce îmbătrânim? Care sunt legile fizicii care stau la baza impresiei că unele zile trec mai greu decât altele? De ce avem tendinţa să ne concentrăm pe neobişnuit (pe surpriză) şi nu pe timpul prezent şi monoton?”, sunt alte câteva întrebări cărora legea constructală le oferă un răspuns.  Adrian Bejan spune că a descoperit elementele din fizică ce răspund la aceste întrebări, în urma unor observaţii simple: „Timpul măsurabil «pe ceas» nu reprezintă acelaşi lucru cu timpul perceput de mintea omului”.

    Astfel, spune Bejan, „timpul minţii” este alcătuit dintr-o secvenţă de imagini, reflecţii din natură, care hrănesc stimulii organelor senzitive. Rata la care sunt percepute schimbările imaginilor mentale descreşte odată cu vârsta, din cauza unor proprietăţi fizice care se schimbă odată cu vârsta: frecvenţa mişcărilor ochilor, dimensiunea corpului în acord cu acea curbă S, degradarea anumitor părţi ale corpului etc. O nealiniere între imaginile timpului mental şi timpul propriu-zis stă la baza explicaţiilor acestui fenomen din literatură care e trup şi suflet cu legea constructală şi cu fizica.

    Ce face în continuare cu timpul său omul care îl percepe atât de raţional? Planurile nu fac parte din viaţa sa: „Obiectivul meu este să continui”.

    Mai multe teorii, o singură lege

    Legea constructală este legea fizicii responsabilă de fenomenul evoluţiei (configuraţie, formă, design) în natură a sistemelor de curgere animate sau neanimate. Această lege, aparţinând profesorului Adrian Bejan, a fost formulată în anul 1996.

    Există mai multe teorii constructale – una pentru fiecare fenomen natural la care cineva se poate gândi. Spre exemplu, teoria constructală a locomoţiei animalelor, a arhitecturii albiilor râurilor, teoria constructală a creşterii fulgilor de zăpadă, a respiraţiei etc.

    „O lege, mai multe teorii, la care se adaugă faptul că manifestaţiile legii în natură (peste tot) acoperă tot spectrul, bio şi nonbio. Legea fizicii uneşte cele două teritorii ale observaţiilor umane – la fel ca legea mecanicii (dinamică, legea lui Newton)”, explică profesorul Adrian Bejan.

    Astfel, „legea constructală este legea fizicii responsabilă de fenomenul evoluţiei (configuraţie, formă, design) în natură, modul în care sisteme de curgere animate şi inanimate lucrează împreună“.

    Legea constructală a fost formulată în 1996, după cum urmează: „Pentru ca un sistem de o dimensiune finită să persiste în timp (să existe), trebuie să evolueze liber într-un astfel de mod în care să faciliteze accesul curenţilor care circulă în cadrul acestuia”.

    Legea constructală descrie astfel concepte ale vieţii, evoluţiei, designului şi performanţei în fizică, care este „cea mai amplă arenă ştiinţifică”, potrivit profesorului Adrian Bejan.

    * Mai multe detalii despre Legea Constructală oferă profesorul Adrian Bejan în cartea „Fizica vieţii”, 2016

     

  • Un CV plin de schimbări

    „Cred că în intervalul 20-30 de ani trecem prin multe schimbări care ne marchează viaţa”, îşi începe Delia Iliasa povestea despre parcursul profesional, iar CV-ul ei este cea mai bună dovadă în acest sens. Spre exemplu, îşi aminteşte ea, când a terminat liceul, visa să devină arheolog: „Arheologia este o pasiune veche care a început odată cu descoperirea activităţii lui Heinrich Schliemann (om de afaceri german şi pionier în arheologie; se crede că munca lui a indus ideea că „Iliada“ lui Homer reflectă evenimente istorice – n.r.)”.
    Însă, înainte de a împlini 25 de ani, şi-a schimbat opţiunea în favoarea comunicării: „Cred că mai degrabă am rămas cu senzaţia că am ceva de terminat. Sunt convinsă că, la un moment dat, mă voi întoarce la studiile de istorie”.  Odată cu primul ei job, parcursul ei profesional a primit o nouă traiectorie şi menţionează momentul în care a aplicat pentru un post într-un showroom auto din Iaşi, undeva prin anul 2001. „Tocmai intrasem la facultate şi voiam să am o activitate din care să pot economisi nişte bani pentru o vacanţă sau ceva similar”, îşi aminteşte ea. Prin urmare, chiar dacă alegerea de a lucra în domeniul vânzărilor auto a fost mai degrabă una contextuală, acesta a început să îi placă foarte mult şi să o motiveze, iar, după câţiva ani, Iliasa a ajuns să o considere o vocaţie personală.
    În 2008 însă, s-a întors la căutările în carieră, care s-au oprit, de această dată, la domeniul marketingului. „Criza economică din acea perioadă a schimbat cursul lucrurilor. Anul următor am condus operaţiunile unei companii de consultanţă cu acţionariat românesc. A fost o perioadă de regăsire şi redefinire”, spune ea. Un an mai târziu a primit propunerea de a lucra în domeniul fitnessului – pe care l-a considerat, de asemenea, tranzitoriu, dar care avea să o îndrepte spre rolul său curent. „Când am acceptat să fac acest pas, mă gândeam că nu voi sta acolo mai mult de şase luni. Cu toate acestea, Club Moving a devenit în foarte scurt timp a doua mea casă. Alături de o echipă de oameni incredibili, am dezvoltat în mai puţin de şase ani o reţea naţională de nouă cluburi de fitness”, îşi descrie ea activitatea în cadrul reţelei de cluburi de sport. În anul 2016, când compania avea deja peste 300 de angajaţi şi colaboratori, World Class, principalul competitor, a decis să preia operaţiunile acesteia: „A urmat o perioadă de integrare a activităţilor celor două entităţi. În tot acest timp, mi-am continuat activitatea, de data aceasta alături de familia extinsă World Class până la finalul lui 2017, contribuind activ la dezvoltarea reţelei şi la creşterea industriei health & fitness la nivel naţional”. De altfel, Delia Iliasa spune că în continuare misiunea de a promova un stil de viaţă sănătos reprezintă una dintre priorităţile ei, astfel trecerea la domeniul medical a fost un pas firesc.
    În prezent, este director comercial al Medicover România, rol din care supervizează activitatea departamentelor de vânzări, servicii cu clienţii şi marketing; în aprilie 2018 a devenit şi director naţional al clinicilor Medicover, înglobând aici şi sarcinile operaţionale. „Consider că decizia de a mă alătura companiei Medicover, respectiv acestei industrii atât de complexe, a fost un punct de cotitură pentru mine. Cred că pentru fiecare dintre noi apar în viaţă oportunităţi, dar modul în care ne manifestăm deschiderea faţă de acestea şi cel în care ne asumăm sau nu riscuri este ceea ce ajunge să ne caracterizeze”, îşi descrie Delia Iliasa parcursul. Spune că munceşte mult, concentrându-se suplimentar pe procesul de învăţare. În prezent, urmează şi cursurile Maastricht School of Management, iar anterior a finalizat studiile de drept.
    Întrebată dacă a luat în calcul varianta unei cariere internaţionale, Delia Iliasa spune că, chiar dacă a lucrat de-a lungul timpului cu jucători internaţionali, din perspectiva raportării către ei sau din perspectiva colaborării directe, spune că nu a avut niciodată intenţia de a părăsi România. „Îmi doresc nespus ca ţara noastră să crească şi să devină un loc optim pentru generaţia următoare, reprezentată în cazul meu de fiica mea, Alma. Contribuţia fiecăruia dintre noi este importantă în acest context”, răspunde ea.
    În ceea ce priveşte activităţile Medicover România, acestea au crescut constant în ultimii doi ani, deopotrivă organic şi prin achiziţii. Delia Iliasa exemplifică prin două tranzacţii importante ale anului trecut, respectiv achiziţia reţelei medicale Phoenix, din sud-estul României (cu puncte de lucru în Craiova, Slatina, Drăgăşani, Caracal), şi preluarea Spitalului Pelican din Oradea.
    Iliasa observă că un aspect foarte important al dezvoltării pieţei serviciilor medicale ţine de avansul tehnologic şi de capacitatea operatorilor medicali de a se folosi cât mai mult de instrumentele digitale care ajută la îmbunătăţirea fluxurilor interne, precum şi la experienţa pacienţilor. „În acelaşi timp, nu trebuie să neglijăm importanţa resursei umane. Cred că ar trebui să existe un nivel de atenţie şi investiţii egale în ambele direcţii”, spune ea. 
    La nivel strategic, spune că sunt din ce în ce mai atenţi la tot ce înseamnă tehnologie, axându-se pe două arii principale. Prima este cea a echipamentelor medicale care înglobează tehnologie avansată, fiind atenţi la modul în care aceste soluţii îi ajută să fie mai rapizi, dar şi la modul în care actul medical poate deveni cât mai puţin invaziv. A doua arie este cea a utilizării tehnologiei în punctele de contact cu clienţii şi pacienţii lor – procese de automatizare, de update tehnic al soluţiilor de call center, precum şi adăugarea unor noi aplicaţii, soluţii de e-contact sau un serviciu de self check in, testat în clinicile din Bucureşti. „Aceste lucruri sunt în plină implementare şi cer din partea noastră implicarea într-un proces de educare continuă şi de adaptare la noile realităţi. Personal, m-am implicat 100% în proiectele de pregătire derulate”, precizează Iliasa. 
    Iar când vine vorba despre deficitul de personal din piaţa serviciilor medicale, una dintre cele mai mari provocări ale domeniului, Delia Iliasa spune că Medicover a demarat, încă din 2018, o serie de programe care să le permită să contracareze efectele acesteia şi să reţină personalul medical. „Aplicăm astfel de tehnici şi programe de educare şi formare profesională continuă, pe comunicare şi feedback, pe crearea unei strategii de career path şi pe un program coerent de stimulare şi de oferire de beneficii.” În prezent, în cadrul grupului Medicover lucrează peste 2.000 de angajaţi şi colaboratori, dar Delia Iliasa spune că se aşteaptă la o creştere a numărului acestora, în special când vine vorba despre medici şi asistenţi.