BusinessMagazin

Tag: active

  • BRD, a treia bancă după active, a încheiat primele nouă luni cu un profit net de 1,2 mld.lei, în creştere cu 11%, la venituri bancare de 2,3 mld.lei, în urcare cu 8,5%

    BRD SocGen (simbol bursier – BRD), a treia cea mai mare instituţie de credit locală după active, a înregistrat în primele nouă luni ale anului venituri nete bancare de 2,39 miliarde lei, în creştere cu 8,5%, şi un profit net de 1,2 miliarde lei, cu 11% peste nivelul din perioada similară a anului trecut, potrivit raportului financiar al băncii.

    “Primele noua luni ale anului 2019 au fost dinamice din punct de vedere comercial. Prin intensificarea creditarii atat pe segmentul retail, cat si pe cel corporate, ne-am pastrat angajamentul de finantare a economiei romanesti in mod responsabil, printr-o oferta imbunatatita si echilibrata. Evolutia activitatii pe piata fondurilor mutuale a fost, de asemenea, remarcabila, in linie cu strategia noastra de a surprinde potentialul pietei solutiilor alternative de economisire. In acelasi timp, am continuat implementarea modelului nostru de afaceri “phygital”, ce combina experienta digitala superioara si expertiza umana”, a declarat Francois Bloch, Director General al BRD Groupe Societe Generale.

    Valaorea activelor băncii a crescut cu 2,2% faţă de septembrie 2018, la 54,1 miliarde lei.

    Portofoliul total de credite s-a majorat la finele lunii septembrie cu 2,9%, la 29 miliarde lei, în timp ce depozitele totalizau 44 miliarde lei, în urcare cu 0,9%. Reţeaua de sucursale includea 674 unităţi, cu 71 mai puţine decât în septembrie 2018.

    La nivelul Grupului BRD, veniturile nete s-au majorat cu 6,9%, la 2,44 miliarde lei, iar profitul net cu 7,4%, la 1,2 miliarde lei, susţinut de generarea solida de venituri şi de un cost al riscului pozitiv.  

    BRD avea o cotă de piaţă de 12% în funcţie de totalul activelor la 31 decembrie 2018.

    Soldul creditelor nete ale Grupului, inclusiv creanţele din leasing, s-a majorat cu 3,8%, la 31,2 miliarde lei, graţie ambelor segmente, retail şi corporate. Creditele imobiliare si de consum au stat la baza creşterii pe segmentul retail, care a ajuns la +2,8% în termeni anuali. Avansul creditelor corporate a fost sustinut de creditele pentru companii mari şi de finantarea de leasing.

    Valoarea finantarilor noi de leasing a crescut cu 36% faţă de primele nouă luni din 2018, sub impulsul cererii atât din partea companiilor mici, cât şi a IMM-urilor.

    Depozitele clientelei au fost relativ stabile faţă de aceeasi perioadă a anului trecut, cu un avans de 0,9%, la 43,9 miliarde lei.

    Per total, Grupul BRD si-a imbunatatit performanta operationala de-a lungul anului, rezultatul operational brut atingand 1.260 milioane RON fata de 1.185 milioane RON in primele noua luni din 2018, in crestere cu 6,4% (+9,2%, excluzand contributia la Fondurile de Garantare a Depozitelor si de Rezolutie). Indicatorul cost/venit a atins 48,5% in primele noua luni din 2019 si a fost relativ stabil in comparatie cu primele noua luni din 2018. Excluzand cheltuielile reglementare mentionate mai sus, indicatorul cost/venit s-a imbunatatit cu 1,2 puncte procentuale in comparatie cu perioada similara a anului trecut.

    Profilul de risc a continuat să fie solid, reflectat în scăderea ratei creditelor neperformante cu 1,8 puncte procentuale, la 4% la finalul lunii septembrie 2019, de la 5,8% la finalul lunii septembrie 2018, inglobând rezultatul operaţiunilor de ştergere de creanţe depreciate, precum si performanţa solidă a activităţii de recuperare din portofoliile de credite neperformante.

    In plus, gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante a crescut la 74,1% la finalul lunii septembrie 2019, de la 73,1% la finalul lunii septembrie 2018 (rata de acoperire NPL la nivelul bancii). 

    Indicatorul credite nete/depozite a atins 66,9% la 30 septembrie 2019 (de la 63,8% la 31 decembrie 2018 si 65,6% la 30 septembrie 2018) pentru Banca si 71,0% pentru Grup (de la 67,2% la 31 decembrie 2018 si 69,0% la 30 septembrie 2018), fiind incluse si creantele din leasing financiar.

  • Unde se mută banii când dobânzile sunt negative: Fondurile de pensii din Danemarca, cu active totale de 450 miliarde dolari, îşi cresc expunerea pe active imobiliare

    Fondurile de pensii din Danemarca, una dintre cele mai dezvolate pieţe pentru industria fondurilor de pensii la nivel global, îşi cresc expunerea pe active imobiliare în căutare de un refugiu care poate aduce câştiguri sigure într-un mediu cu dobânzi negative.

    Dintre cele opt cele mai mari fonduri de pensii daneze contactate de Bloomberg, şase spun că vor să îşi extindă portofoliul imobiliar şi să caute alte active alternative. Mai multe fonduri susţin că se aşteaptă ca randamentele pe obligaţiuni să rămână negative în anii următori.

    Danemarca are deja dobânzi negative de peste şapte ani, mai mult decât a stat orice altă ţară într-un astfel de mediu

    Jan Ostergaard, care supraveghează investiţiile private în cadrul Industriens Pension, un fond cu active de circa 26 miliarde dolari, spune că piaţa imobiliară este atractivă pentru că prezintă „risc scăzut” şi „câştiguri stabile”.

    Mutarea atenţiei către proprietăţi imobiliare vine în contextul în care investitorii instituţionali aşteaptă ca publicarea unui raport comandat de guvern după care se va ghida legislaţia pieţei chiriilor din Danemarca. Potrivit sursei citate, unele modele discutate includ opţiunea plafonării chiriilor, ceea ce ar înjumătăţi valoarea investiţiilor.

    Kaare Dybvad, ministrul pentru Imobiliare din Danemarca, a criticat mai mulţi investitori pentru că ar fi profitat de ceea ce el numeşte „găuri” în legislaţia actuală. Însă el a avut un discurs critic mai mult la adresa cumpărătorilor internaţionali şi a evidenţiat situaţia fondului Blackstone Group – care a investit în România în compania Superbet – după ce gigantul de investiţii a început să cumpere din ce în ce mai multe proprietăţi pe piaţa daneză în ultimii ani.

    Michael Bruhn, şeful diviziei real estate în cadrul celui de-al doilea cel mai mare jucător din Danemarca, PFA Pension, cu active de 90 miliarde dolari, spune că investiţia în imobiliare face parte din aşa-numitele core projects ale fondului. Acestea implică achiziţia de proprietăţi şi investiţia în clădiri noi care au nevoie doar de renovaţii.

    „Ne apropiem de finalul ciclului economic, iar clienţii noştri vor un risc peste medie. Noi avem apetit pentru investiţiile cu valoare adăugată”, spune Bruhn.

     

     

  • Povestea primului miliardar portorican. Conduce o firmă cu active de 39 de miliarde de dolari

    Încă de la începutul anului 2015, Bravo a vândut sau a listat 25 de companii, în valoare totală de 20 de miliarde de dolari, de patru ori mai mari decât costurile lor. Potrivit publicaţiei internaţionale Forbes, secretul lui constă în faptul că investeşte doar în companiile de software stabile. Din 2003 şi până în prezent, firma lui Bravo a încheiat 230 de contracte, care valorează mai mult de 68 de miliarde de dolari. El administrează în prezent un portofoliu de 38 de companii software care generează venituri anuale de aproximativ 12 miliarde de dolari şi are 40.000 de angajaţi. Forbes estimează valoarea firmei, care este deţinută în întregime de către Bravo şi câţiva asociaţi, la 7 miliarde de dolari. Luând în calcul procentul pe care îl deţine în firmă şi banii pe care îi deţine în fondurile sale, averea lui Bravo s-ar ridica la 3 miliarde de dolari. Orlando Bravo s-a născut în oraşul colonial spaniol Mayagüez, care a fost, timp de decenii, portul pentru vasele de pescuit care aprovizionau fabricile de conserve de ton din regiune. Părinţii l-au mutat pe el şi pe fratele său, Alejandro, în locul în care se află acum o comunitate închisă din dealurile Mayagüez, unde fraţii au fost înscrişi la şcoli private.

    A început să joace tenis la vârsta de opt ani, exersând pe terenuri ale universităţii locale şi ale unui hotel; apoi, împreună cu familia sa, au început să parcurgă în weekenduri un drum de două ore şi jumătate de la casa lor din San Juan pentru a putea să se antreneze împotriva unei competiţii mai puternice. A devenit rapid unul dintre jucătorii de top din Puerto Rico, ceea ce l-a condus înspre academia de tenis Bollettieri, renumită pentru cei pe care i-a pregătit.

    Potrivit unui articol al publicaţiei internaţionale Forbes, acolo se trezea în zorii zilei, se îndrepta către Şcoala Episcopală Sfântul Ştefan, iar la prânz era pe terenul de tenis. A petrecut ore antrenându-se alături de colegi precum Andre Agassi şi Jim Courier. La apus, după ce mânca şi făcea duş, se întorcea la studiu, într-o cameră în care locuiau patru jucători. Mediul competitiv l-a ajutat pe Bravo să ajungă în top 40 în SUA, la nivel de juniori, apoi a ajuns în vârful clasamentului. Mai târziu, a făcut parte din echipa de tenis a universităţii Brown. A absolvit în 1992, fiind licenţiat în economie şi ştiinţe politice. După absolvire, a obţinut un post de analist în departamentul de fuziuni şi achiziţii al Morgan Stanley. Acolo ajunsese să lucreze chiar şi 100 de ore pe săptămână sub finanţistul Joseph Perella. Faptul că era fluent în spaniolă l-a ajutat să ajungă în faţa clienţilor, iar în timp ce lucra pentru miliardarul venezuelean Gustavo Cisneros, care cumpăra lanţul de supermarketuri portorican Puebla Xtra International, a descoperit lumea investiţiilor şi a aflat că nu îşi doreşte să fie bancher, potrivit interviului acordat revistei Forbes.

    A fost acceptat mai târziu la Universitatea Stanford. Fusese deja admis la facultatea de drept de acolo, dar voia să studieze şi businessul în paralel. A sunat insistent la universitate şi, într-un final, a reuşit să studieze ambele discipline. În perioada verii a lucrat la Seaver Kent, un joint venture californian cu Texas Pacific Group specializat în tranzacţii de piaţă medii. Până la absolvire, în 1998, nu a primit un post acolo, chiar dacă a sunat timp de luni de zile pentru un job.

    După mai multe apeluri, i-a atras atenţia lui Carl Thoma, partener fondator al fondului de investiţii privat Golder, Thoma, Cressey, Rauner. Thoma l-a trimis pe Bravo în San Francisco să „vâneze investiţii şi să extindă prezenţa companiei în Bay Area, dar primele sale afaceri, înainte să împlinească 30 de ani, au fost adevărate dezastre. A investit în două site-uri de design, chiar când bula .com s-a spart, astfel a pierdut 100 de milioane de dolari. Eşecul l-a determinat pe Bravo să aibă revelaţia că în loc să ofere finanţare antreprenorilor de start-up-uri şi să să concentreze pe investiţii riscante, ar putea să cumpere companii cu istorie, care vând software de nişă clienţilor loiali. Cu acordul lui Thoma, a devenit expert în acest tip de companii.

    Cum a ajuns însă la nivelul la care se află fondul de investiţii pe care îl conduce împreună cu Thoma în prezent? A descoperit, în urmă cu aproape două decenii, că software-ul şi firmele de capital privat sunt o combinaţie bună. De atunci, nu a investit în altceva. Companiile în care investeşte au în general vânzări de 150 de milioane de dolari de la clienţi recurenţi şi activează în pieţe care sunt prea specializate pentru a atrage interesul unor giganţi precum Microsoft sau Google.

  • O epopee bancară de două secole

    Povestea Erste începea în anul 1819, când preotul vienez Johann Baptist Weber şi un consorţiu de cetăţeni filantropi au fondat prima bancă de economii din Austria – Erste Osterreichische Spar-Casse, cu scopul de a ajuta oamenii săraci să economisească bani şi să obţină independenţa financiară.

    Mulţi ani după, în 1970, când Austria devenea una dintre cele mai bogate ţări din lume, se observa şi o schimbare a obiceiurilor consumatorilor, oamenii dorind nu numai să-şi economisească banii, ci şi să-i cheluiască. O modificare a legii băncilor de economii permitea Erste să devină o bancă universală şi începe extinderea, chiar dincolo de graniţele Austriei.

    Expansiune şi transformare sunt cuvintele-cheie în evoluţia Erste într-un grup bancar de top în Europa.Un an de referinţă în filele istoriei moderne a Erste a fost 1997, care a venit cu debutul expansiunii de amploare a grupului austriac în regiunea Europei Centrale şi de Est.

    Erste cumpăra în 1997 Mezőbank Ungaria, care în 1998 a fost redenumită Erste Bank Ungaria, iar în 2004 a fost consolidată cu Postabank.
    Expansiunea austriecilor a continuat în 2000 cu achiziţia participaţiei majoritare (52,07%) la Česká spořitelna, cea mai mare bancă de retail din Cehia. Ulterior, Erste devenea acţionarul principal (67,2%) al Slovenska sporitel’ňa, cea mai mare bancă din Slovacia. În perioada 1997–2002, austriecii au făcut achiziţii multiple în Croaţia. În 2003, Erste crea al treilea cel mai mare grup bancar din Croaţia.

    Un an important în ofensiva internaţională a Erste a fost 2005. În decembrie 2005, Erste, grupul bancar austriac condus de Andreas Treichl, făcea o ofertă de 3,75 mld. euro pentru aproape 62% din acţiunile BCR, atunci cea mai mare bancă din România – a doua cea mai mare piaţă din Europa Centrală şi de Est (ECE), propunând un multiplu de şase ori activele nete.

    Erste evalua astfel banca românească la 6 mld. euro, BCR fiind cel mai costisitor pariu al austriecilor pe creşterea din regiunea Europei Centrale şi de Est. Practic, achiziţia BCR de către Erste în urmă cu 14 ani a fost cea mai mare privatizare din istoria României şi una dintre cele mai scumpe tranzacţii din istoria sistemului bancar mondial, în condiţiile în care multiplul plătit a fost de şase ori activele nete ale BCR, mult peste evaluările băncilor de atunci, care erau de cel mult 3,5-4 ori peste activul net.
    Din investiţia la BCR, Erste ar urma să treacă pe profit „în 2069”, după cum spunea la Gala ZF 2017, Andreas Treichl, cel care a făcut marele pariu pe România în 2005.

    Statul român a vândut în 2005 36,9% din acţiuni, iar instituţiile financiare internaţionale BERD şi IFC au vândut 25%. Statul a încasat astfel 2,2 miliarde de euro. În timp, Erste a ajuns să controleze 93,6% din acţiunile celei mai mari bănci româneşti de atunci, după ce în 2011 cumpărase încă 24% de la patru din cele cinci societăţi de investiţii financiare (SIF). În 2018 şi SIF Oltenia (SIF 5), singura societate de investiţii financiare din cele cinci care mai rămăsese acţionară la BCR, a decis să vândă participaţia de 6,3% pe care o avea, valoarea totală a tranzacţiei ridicându-se la 140 mil. euro, astfel că evaluarea BCR ar fi de 2,2 mld. euro. Erste a ajuns să controleze astfel, după mai bine de un deceniu, 99,88% din BCR.

    Erste a câştigat BCR după o luptă foarte strânsă care a durat aproape o jumătate de an, luptă la care au participat şi grupurile Millennium (Portugalia), Deutsche Bank (Germania), National Bank of Greece (Grecia), BNP Paribas (Franţa), Intesa (Italia) şi Dexia (Belgia).
    Un eveniment delicat pentru industria financiară, şi, implicit, şi pentru Erste şi BCR, a fost marea criză financiară şi economică din 2007/2008 şi criza datoriilor din zona euro, din care bancherii au avut lecţii de învăţat.

    Într-un exerciţiu de sinceritate, Andreas Treichl, bancherul cu „sânge albastru”, le-a mărturisit jurnaliştilor de la Financial Times (FT) că pe parcursul carierei a făcut câteva greşeli majore pentru care „ar fi trebuit să fie demis de câteva ori”.

    Printre greşelile pe care Treichl a recunoscut că nu a putut să le intuiască este chiar cea legată de consecinţele globale ale exceselor de pe piaţa creditelor ipotecare subprime din SUA în urmă cu un deceniu. Atunci guvernul austriac a preluat un pachet în valoare de 2,7 mld. euro din acţiunile Erste, în cadrul unei strategii de urgenţă pentru a susţine sistemul bancar. Momentul critic a fost în februarie 2009, când preţul unei acţiuni Erste a scăzut la minimul istoric de 6,5 euro/acţiune, după cum a povestit Treichl pentru FT, susţinând că atunci a reuşit să îşi păstreze funcţia pentru că era „arhitectul strategiei de expansiune a băncii”, strategie pe care a reuşit să o menţină, şi pentru că Erste era într-o situaţie mai bună faţă de alte bănci.

    Imaginea Erste a avut de suferit în perioada de criză, deoarece banca a intrat în controverse din cauza acordării unor împrumuturi în franci elveţieni în Ungaria, Croaţia şi Austria.

    În România, BCR a avut probleme în anii de criză cu creditele neperformante, care au depăşit 25%, ducând la pierderi record şi obligând austriecii să treacă la un proces dur de restructurare. Însă, Erste pare să nu-şi fi pierdut încrederea în potenţialul pieţei româneşti şi regionale.
    În opinia lui Treichl – căruia nu-i place să se considere bancher, ci „un antreprenor care se ocupă de sectorul bancar” – , pentru a supravieţui unor vremuri tulburi trebuie să fii foarte interesat de tot ceea ce se întâmplă în jurul tău, ceea ce presupune o cunoaştere profundă a forţelor care modelează economia şi sectorul bancar.

    După mai bine de două decenii de expansiune şi de transformare sub conducerea lui Andreas Treichl, Erste a devenit dintr-o bancă austriacă cel mai mare grup financiar din Europa Centrală şi de Est (ECE), cu operaţiuni în Austria, Cehia, Croaţia, Slovacia, România, Ungaria şi Serbia, în jur de 2.500 de subsidiare în cele şapte ţări, 45.000 de angajaţi şi circa 16 milioane de clienţi.
    2019, an important pentru Erste, care marchează cea de-a 200-a aniversare, este şi anul de retragere a lui Andreas Treichl din fruntea grupului austriac, după mai bine de 22 de ani.

    Bancherul austriac Andreas Treichl, 67 de ani, este unul dintre cei mai longevivi şefi de bancă mare din Europa, cu cele peste două decenii petrecute ca CEO al Erste.
    Andreas Treichl provine dintr-o familie de bancheri. Tatăl lui, Heinrich Treichl, a fost arhitectul expansiunii internaţionale a Creditanstalt-Bankverein (acum parte a UniCredit Bank Austria) în calitate de preşedinte al acestei bănci, pe atunci cea mai mare din Austria. Creditanstalt a devenit la începutul secolului XX cea mai mare bancă din Europa Centrală şi de Est şi poate cea mai extinsă din Europa.

    Treichl şi-a început cariera în 1977 la Chase Manhattan Bank, acum parte din JPMorgan, cea mai puternică bancă americană, unde a ajuns să cunoască viaţa financiară. Pentru austriecii de la Erste Treichl a început să lucreze din anul 1983, iar 14 ani mai târziu a ajuns în fruntea operaţiunilor grupului. În 1994 el era numit membru în Consiliul Director al Erste Osterreichische Spar-Casse, iar în 1997 devenea preşedintele Consiliului de Administraţie. În ultimele două decenii sub conducerea lui Andreas Treichl, grupul Erste şi-a majorat activele de aproape 4,6 ori, la 236,7 mld. euro, capitalizarea de piaţă a grupului a crescut de opt ori, la 15,8 mld. euro în 2018, iar preţul acţiunilor Erste la bursa din Viena a urcat de mai mult de cinci ori, la 29,5 euro/acţiune.

    Dacă în urmă cu un deceniu investitorii austrieci controlau circa 50% din Erste, ulterior participaţia lor a scăzut. În 2018, investitorii americani şi britanici controlau circa 33% din Erste, investitorii austrieci 27,5%, iar investitorii din Europa Continentală aveau 25,2%.
    Şi, ca multe grupuri bancare mari care s-au redresat în ultima perioadă, ajungând la profituri record, nici Erste nu a făcut excepţie. Erste Group Bank, acţionarul majoritar al BCR, a obţinut în 2018 un profit net record de aproape 1,8 mld. euro, în creştere cu o treime faţă de câştigul din 2017, profitul fiind influenţat de îmbunătăţirea rezultatelor operaţionale.

    Practic, 2018 a fost cel mai bun an din istoria grupului Erste. Şi prima parte a anului 2019 a adus rezultate bune. Pentru primul semestru din 2019, Erste a raportat un profit net de 732 mil. euro, în scădere faţă de aceeaşi perioadă din 2018, dar rezultatul operaţional a fost cel mai bun din ultimii cinci ani.

    Retrăgându-se de la conducerea grupului austriac, Andreas Treichl urmează să devină preşedintele Fundaţiei Erste (principalul acţionar individual al grupului austriac, cu circa 11%) şi îi predă ştafeta lui Bernhard Spalt, director de risc al Erste Bank Austria, care anterior a fost şi director de risc la BCR în România.

    Treichl spunea în vara acestui an că după ce nu va mai fi preşedinte al grupului Erste nu va mai activa în niciun board, nu va mai avea niciun rol în conducerea băncii şi va lăsa managementul să ia deciziile aşa cum crede.

    „Sunt convins că societatea noastră va trece prin atât de multe schimbări în următorii 50 de ani încât nici nu ne putem imagina. Instituţiile financiare vor fi un important instrument politic pentru implementarea politicilor prudenţiale de mediu. Totodată, acestea trebuie să contribuie decisiv la rezolvarea problemelor financiare generate de aspectele demografice în continuă schimbare. Unul dintre principalele noastre scopuri este să ajutăm cât mai mulţi oameni să urmărească prosperitatea. Putem spune, pe bună dreptate, că medicina adresează cele mai importante aspecte din viaţa oamenilor: sănătatea mentală şi fizică. La Erste Bank, noi vrem să adresăm al doilea cel mai important aspect din viaţa oamenilor, adică sănătatea lor financiară. Dacă reuşim să ducem această misiune la îndeplinire, sunt convins că Erste va exista şi peste 200 de ani”, a mărturisit Andreas Treichl, CEO al Erste Group, la aniversarea de 200 de ani de la înfiinţarea băncii, moment marcat la începutul lunii octombrie 2019.

  • Mai mult de jumătate din firmele cu active de peste 1 mil. euro sunt restructurabile sau insolvabile

    Numărul companiilor restructurabile şi insolvabile a crescut în ultimii trei ani, depăşind jumătate din totalul celor cu active de peste un milion de euro, numite companii de impact. Spre comparaţie, până acum trei ani ponderea era echilibrată între firmele finanţabile şi cele cu probleme. Din 2017 încoace, balanţa înclină însă în favoarea celor cu probleme, arată datele CITR.

    În aceste condiţii, companiile de impact au o fragilitate extremă şi pot fi uşor destabilizate de fenomene economice abrupte, cum ar fi o criză financiară, de exemplu.

    Deşi fragile, companiile nu sunt lipsite de soluţii, existând prevederi legislative locale, precum OG 6 – documentul care introduce amnistia fiscală -, dar şi europene, menite să le sară în ajutor. Mai mult decât atât, antreprenorii, prin deciziile pe care le iau, pot schimba direcţia în care se îndreaptă firmele lor, cheia stând în mâinile lor. Cum arată sectorul insolvenţelor astăzi?

     

    Ce impact poate avea o (nouă) criză?

    România are 29.000 de companii de impact, cu active a căror valoare depăşeşte un milion de euro per companie, firme neintrate în insolvenţă şi care nu includ companii de natură financiară, de genul băncilor, societăţi de asigurare sau fonduri de pensii.

    Cele 29.000 de companii de impact susţin 79% din cifra de afaceri din economia românească şi asigură 58% din locurile de muncă, potrivit datelor CITR.

    O perspectivă generală asupra pieţei de distress arată că, în general, gradul de îndatorare este în creştere în ultimii trei ani, scade randamentul activelor imobilizate, iar managementul capitalului de lucru, exprimat prin încasarea de creanţe şi mişcarea stocurilor, se înrăutăţeşte. De asemenea, şi productivitatea angajaţilor din aceste companii în dificultate este mai redusă decât acum trei ani.

    Un test de stres simulat de CITR arată că orice decalaj al condiţiilor de piaţă – precum creşterea costului de finanţare de către bănci, costul materiilor prime pentru industria pre­lucrătoare, salariul mediu sau o posibilă criză – poate conduce la înrăutăţirea situaţiei firmelor aflate în impas.

    Aplicând aceste criterii, CITR a constatat că, împreună, firmele restructurabile şi cele insolvabile ar ajunge să cumuleze 67%, faţă de 51% cât reprezintă în prezent. Ponderea companiilor finanţabile ar scădea cu circa 32%, iar cele finanţabile trec în categoria celor restructurabile sau insolvabile.

     

    Capitalizarea consolidează organizaţia

    Cum ajung însă firmele în acest stadiu de fragilitate? Dificultăţile în încasarea plăţii de la debitori, dificultatea de a calcula şi a estima corect costurile, concentrarea pe distribuirea maximală de dividende în detrimentul acumulării de capital, discordanţa între tipul de finanţare accesat şi obiectul de activitate al acesteia sunt doar câteva dintre cauze.

    „Multe dintre companiile mari româneşti ajung în dificultate şi pentru că nu îşi cunosc costurile interne unitare. Un exemplu ar fi acceptarea unui contract fără a cunoaşte costurile executării acestuia, neanticipând dacă acel contract va produce profit sau pierdere. Astfel, funcţionarea companiei intră într-un cerc vicios, în care fiecare ciclu presupune o reducere a capitalurilor proprii pentru acoperirea pierderilor, în speranţa unui contract profitabil care să acopere pierderile acumulate“, spune Bogdan Olteanu, head of commercial în cadrul CITR Group.

    Poziţia fragilă de capital afectează capacitatea operaţională a companiilor, precum şi accesul la contracte care presupun garanţii de avans care să permită reechilibrarea şi fluidizarea activităţii şi a lichidităţilor.

    „Soluţia vine de pe două paliere. În primul rând, este esenţial ca antreprenorii să înţeleagă importanţa capitalizării propriei companii şi să acţioneze pentru a păstra capitalul în cadrul companiei. Capitalizarea va consolida organizaţia, facilitând accesul la finanţare“, mai spune Bogdan Olteanu.

    De asemenea, el adaugă şi că este important ca antreprenorul să fie sprijinit să păstreze capi­talul în companie, o opţiune fiind reducerea costu­rilor de garantare din partea instituţiilor abi­litate, în favoarea reintegrării acestora în companie.

    Aşteptări de creştere a creditelor neperformante

    Din cele 8.304 firme care au intrat în insolvenţă în 2018 în total, 183 au fost companii cu active de peste un milion de euro. Acestea aveau active cumulate de 821 de milioane de euro şi afaceri cumulate de 670 de milioane de euro. Aproape 12.000 de angajaţi lucrau pentru aceste 183 de companii anul trecut.

    Datele pentru perioada ianuarie-august 2019 arată că numărul insolvenţelor noi totale este cu 28% mai mic faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut şi că au intrat 88 de companii de impact în insolvenţă. CITR estimează că la sfârşitul anului numărul companiilor de impact intrate în insolvenţă se va menţine similar cu cel de anul trecut dacă nu va interveni o schimbare majoră în piaţă.

    În ultimii trei ani, numărul companiilor de impact care intră în insolvenţă s-a menţinut constant, în scădere fiind doar valoarea activelor imobilizate şi cifra de afaceri cumulată. Aceşti indicatori arată o erodare a valorii companiilor intrate în insolvenţă, pe fondul unei perioade lungi de dificultate, anterioară intrării efective în insolvenţă.

    „Ne aşteptăm ca în următoarele luni condiţiile de creditare a companiilor să se înăsprească, urmare a implementării locale a ultimelor reglementări prudenţiale“, spun reprezentanţii CITR.

    În acest context, CITR estimează o creştere a volumului de credite neperformante (NPL), dar şi a numărului de companii care nu vor putea accesa finanţare bancară sau care vor pierde finanţarea din partea băncilor.

    „Oportunitatea va apărea pentru antre­prenorii care vor şti să acopere acest gol de finanţare în parteneriat cu debitorii şi cu băncile. O alternativă poate fi apariţia pe piaţă a unor instituţii financiare nere­glementate, care să ofere oportunitatea de a finanţa companiile în dificultate“, mai spune CITR.

     

    Către cine  „ţinteşte“ insolvenţa?

    Comerţul, industria prelucrătoare, transportul, producţia şi distribuţia de energie termică şi electrică şi construcţiile rămân, de trei ani, dominante în topul industriilor aflate în dificultate, pe baza pierderilor şi a gradului de îndatorare. Industria prelucrătoare, spune CITR, ar putea avea dificultăţi operaţionale în continuare, în contextul în care relevă un declin atât la nivelul cifrei de afaceri, cât şi la nivelul creşterii costului de materii prime folosite în industrie.

    Datele de la Institutul Naţional de Statistică arată că în iunie 2019 comenzile noi din industria prelucrătoare au scăzut pentru prima dată din iulie 2016 încoace, înregistrând cea mai slabă evoluţie din ianuarie 2016.

    Construcţiile, marcate de restrângerea numărului de companii, sunt vizate de insolvenţă în condiţiile în care decalajul de cash aferent proiectelor finalizate de firme generează dificultăţi. În ceea ce priveşte energia, principalele cauze ale stării de dificultate sunt în energia electrică şi termică în cogenerare şi în energia verde. Lipsa investiţiilor în ultimii 10-20 de ani îşi face astfel simţite efectele.

    În mâinile cui stă cheia?

    – O analiză comparativă a cauzelor insolvenţei companiilor intrate în anii crizei economice, pe un portofoliu de o mie de companii, şi una similară făcută în 2019 arată că  problemele au rămas constante în ceea ce priveşte comportamentul curent al antreprenorilor, al băncilor, al mediului de business, dar şi la nivelul pieţei.

    – Cauzele intrării în insolvenţă sunt astfel investiţiile în activităţi non-core, lipsa planificării strategice a resurselor, criza de creştere, dependenţa de grup, îndatorarea pe termen lung, schimbările de paradigmă în industrii, restrângerea accesului la finanţare şi evoluţiile macro ale pieţei.

     

    Tips and tricks pentru antreprenori

    Prin comportamentul şi deciziile sale, antreprenorul este cel care poate menţine cârma companiei sale. El trebuie aşadar:

    • Să monitorizeze situaţia financiară din companie – atât intern, pentru asigurarea stabilităţii companiei, cât şi spre departamentul de vânzări, pentru a perpetua businessul. Acesta este un tip de management performant, care să ofere date pe centre de cost în timp real, pentru a permite managementului să ia decizii strategice informate.

    • Să se concentreze pe businessul principal, la nivel de strategie şi investiţional. Diversificarea pe alte pieţe şi produse, mai ales în condiţii de dificultate, nu face decât să împovăreze businessul.

    • Să aibă planuri strategice, care să anticipeze eventuale scenarii de dificultate. De asemenea, echipa de management trebuie să creeze scenarii alternative de criză din timp, chiar dacă valul de dificultate este departe.

    • Să adopte o guvernanţă clară şi o separare a entităţilor parte dintr-un grup. Antreprenorii şi echipa de management trebuie să organizeze compania, astfel încât firmele diferite din grup să fie separate. Dependenţa va atrage o vulnerabilitate vădită a firmelor, iar la declanşarea crizei acestea vor cădea ca piesele de domino.

    • Să identifice un partener şi să accepte ideea de parteneriat. Finanţarea poate să vină şi din alte surse decât cele bancare, sub forma fondurilor de investiţii.

    • Să înţeleagă că perioadele de dificultate ar trebui să reprezinte şi perioade de creştere antreprenorială, în care deciziile antreprenoriale sunt sprijinite de angajaţi, sunt luate şi implementate rapid. Companiile antreprenoriale, ţinând cont de guvernanţa mai relaxată comparativ cu structura decizională stufoasă din companiile multinaţionale, ar trebui să încurajeze un ritm accelerat de decizie şi implementare, mai ales în momente de criză.

    • Să fie deschişi la schimbul de idei, să fie atenţi la viziune şi să urmărească cele mai bune practici între antreprenori şi ceilalţi parteneri. Experienţa personală, de cele mai multe ori, poate atrage o decizie diferită, care poate schimba în bine cursul unei companii.

     

  • Valoarea activelor din sistemul privat de pensii a crescut în S1 la 57,43 mld. lei

    Ponderea pensiilor private în Produsul Intern Brut a fost, la sfârşitul lunii iunie 2019, de 5,80% comparativ cu 5,22% în decembrie 2018.

    “Activele fondurilor de pensii private au depăşit nivelul de 12 miliarde de euro la finalul semestrului I al anului curent şi au ajuns la o pondere de 5,8% în PIB. Fondurile de pensii private sunt investitori instituţionali importanţi în economie, iar investiţiile realizate prin BVB au contribuit, alături de alţi investitori instituţionali, la promovarea Bursei de la Bucureşti la statutul de piaţă emergentă de către agenţia FTSE Russell”, a declarat vicepreşedintele ASF Dan Armeanu.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Începe să iasă la iveală câţi români câştigă peste 100.000 de lei brut lunar: Inspecţia Muncii are în evidenţă 87 de contracte de muncă active cu salarii între 100.000 de lei şi 200.000 de lei brut lunar, adică între 12.500 şi 25.000 de euro net pe lună

    Salariile brute lunare de peste 100.000 de lei sunt obţinute de angajaţi cu funcţii de directori generali, directori adjuncţi, directori tehnici, consultanţi în management şi manageri financiari, potrivit informaţiilor transmise de Inspecţia Muncii.

    Inspecţia Muncii are în evidenţă 87 de contracte de muncă active cu normă întreagă care înregis­trează salarii brute lunare între 100.000 de lei (peste 21.000 de euro) şi 200.000 de lei (42.000 de euro), potrivit infor­maţiilor furnizate de reprezentanţii instituţiei la solicitarea ZF. Un nivel salarial brut de 100.000 de lei se traduce într-un salariu net de 58.500 de lei (peste 12.000 de euro), iar un salariu brut de 200.000 de lei înseamnă un salariu net de 117.000 de lei (25.000 de euro).

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Ce active are şi cât de profitabilă este Bank of China, gigantul financiar care se pregăteşte să-şi deschidă birou în România

    Bank of China, una dintre cele mai mari patru bănci chineze deţinute de stat şi una dintre cele mai mari bănci din lume, are active de peste 21.000 miliarde de yuani, respectiv 3.000 de miliarde de dolari, potrivit cifrelor aferente anului 2018. 

    Citiţi mai multe pe Ziarul Financiar

  • Donald Trump îngheaţă toate activele guvernului venezuelean din SUA pentru a-l presiona pe Maduro

    Ordinul executiv semnat de Trump depăşeşte cu mult sancţiunile impuse în ultimele luni împotriva companiei petroliere de stat PDVSA şi a sectorului financiar din Venezuela, precum şi măsuri împotriva a zeci de oficiali şi entităţi venezueleze.

    Acţiunea lui Trump, cea mai grea de până acum împotriva lui Maduro, nu numai că interzice companiilor americane să se relaţioneze cu guvernul venezuelean, ci pare să deschidă uşa unor posibile sancţiuni împotriva firmelor străine sau a persoanelor care îl sprijină.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O parte dintre angajaţii Allianz din Bucureşti se mută într-un nou sediu, în Globalworth Campus

    Două companii din cadrul grupului Allianz din România, cu activităţi de servicii financiare integrate, mai ales în domeniul asigurărilor şi administrării activelor, îşi mută sediul într-o clădire de birouri clasa A din nordul Bucureştiului, începând cu 2020, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei. 

    Allianz Services, o divizie a Allianz Technology SE şi Allianz Partners, entitatea globală B2B2C a grupului Allianz, au închiriat împreună 9.200 mp în Tower 3 din Globalworth Campus, unde îşi vor desfăşura operaţiunile din România.

    „Domeniile IT&C, BPO şi SSC sunt cele mai active pe piaţa de birouri din România, iar Globalworth Campus a devenit o destinaţie preferată de companiile din aceste segmente datorită specificaţiilor tehnice şi a facilităţilor pe care le oferă angajaţilor. Tower 3, clădirea centrală din complexul nostru de birouri din zona de Nord a Bucureştiului, care va fi livrată la finalul anului, oferă spaţiul ideal celor de la Allianz Services şi Allianz Partners pentru nevoile actuale şi viitoare de extindere a centrului lor de servicii. Le urăm bun venit în familia Globalworth”, a declarat Ema Iftimie, Head of Leasing la Globalworth. 

    „Allianz Services oferă servicii specializate pentru companiile din cadrul Grupului Allianz, cu accent în domeniul operaţiunilor de actuariat, serviciilor financiare, de consultanţă, precum şi automatizare. Calitatea serviciilor noastre este susţinută de o echipă valoroasă pentru care dorim să asigurăm cele mai bune condiţii de lucru. Cu peste 400 de angajaţi local, avem în plan să extindem operaţiunile în România şi astfel, am optat pentru un  spaţiu de birouri flexibil, care să ne permită dezvoltarea businessului. Globalworth Campus corespunde cerinţelor noastre, atât în ceea ce priveşte flexibilitatea de a acomoda nevoia de creştere pentru următorii ani, cât şi facilităţile moderne şi variate” a declarat Alina Ionescu, Head of Allianz Services Romania. 

    Globalworth Campus a fost proiectat ca un complex modern de business, care include trei turnuri de birouri, spaţii verzi de relaxare, zone de retail, precum şi unul dintre dintre cele mai mari centre de conferinţe din Bucureşti. Tower 3 va gazdui operatiunile celor doua companii din grupul Allianz care sunt active in Romania: Allianz Services şi Allianz Partners Romania.

    „În calitate de furnizor intern de servicii pentru grupul Allianz, ne străduim să îmbunătăţim constant calitatea serviciilor pe care le oferim clienţilor noştri. Tehnologia de ultimă oră este o condiţie esenţială pentru o companie care îşi plasează clienţii în centrul activităţii sale şi care doreşte să ofere excelenţă în toate interacţiunile cu aceştia. Noile facilităţi Globalworth asigură infrastructura perfectă pentru aceste obiective şi, în acelaşi timp, pun la dispoziţie cele mai bune condiţii de lucru pentru angajaţii noştri. Aşteptăm cu nerăbdare sa inaugurăm noua noastră casa din România”, a declarat Oliver Kraft, Regional Chief Operations Officer în cadrul Allianz Partners.

    Prima fază a proiectului Globalworth Campus a reprezentat construcţia cladirilor Tower 1 şi Tower 2 cu o suprafaţă totală de peste 57.000 mp, închiriată către companii ca Amazon, Honeywell, Mindspace, Stefanini România, Mazars România, Chain IQ şi P4Cards.

    Faza a doua, construcţia clădirii Tower 3, a început în primul semestru al anului trecut şi va fi livrată la sfârşitul anului 2019, când va fi finalizat şi centrul de conferinţe. Turnul va avea o suprafaţă totală închiriabilă de aproximativ 35.000 de metri pătraţi de spaţii de birouri de Clasa A, 14 etaje supraterane şi 2 etaje subterane, iar sala de conferinţe va avea 750 de locuri.