Bank of China, una dintre cele mai mari patru bănci chineze deţinute de stat şi una dintre cele mai mari bănci din lume, are active de peste 21.000 miliarde de yuani, respectiv 3.000 de miliarde de dolari, potrivit cifrelor aferente anului 2018.
Citiţi mai multe pe Ziarul Financiar
Ordinul executiv semnat de Trump depăşeşte cu mult sancţiunile impuse în ultimele luni împotriva companiei petroliere de stat PDVSA şi a sectorului financiar din Venezuela, precum şi măsuri împotriva a zeci de oficiali şi entităţi venezueleze.
Acţiunea lui Trump, cea mai grea de până acum împotriva lui Maduro, nu numai că interzice companiilor americane să se relaţioneze cu guvernul venezuelean, ci pare să deschidă uşa unor posibile sancţiuni împotriva firmelor străine sau a persoanelor care îl sprijină.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Două companii din cadrul grupului Allianz din România, cu activităţi de servicii financiare integrate, mai ales în domeniul asigurărilor şi administrării activelor, îşi mută sediul într-o clădire de birouri clasa A din nordul Bucureştiului, începând cu 2020, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.
Allianz Services, o divizie a Allianz Technology SE şi Allianz Partners, entitatea globală B2B2C a grupului Allianz, au închiriat împreună 9.200 mp în Tower 3 din Globalworth Campus, unde îşi vor desfăşura operaţiunile din România.
„Domeniile IT&C, BPO şi SSC sunt cele mai active pe piaţa de birouri din România, iar Globalworth Campus a devenit o destinaţie preferată de companiile din aceste segmente datorită specificaţiilor tehnice şi a facilităţilor pe care le oferă angajaţilor. Tower 3, clădirea centrală din complexul nostru de birouri din zona de Nord a Bucureştiului, care va fi livrată la finalul anului, oferă spaţiul ideal celor de la Allianz Services şi Allianz Partners pentru nevoile actuale şi viitoare de extindere a centrului lor de servicii. Le urăm bun venit în familia Globalworth”, a declarat Ema Iftimie, Head of Leasing la Globalworth.
„Allianz Services oferă servicii specializate pentru companiile din cadrul Grupului Allianz, cu accent în domeniul operaţiunilor de actuariat, serviciilor financiare, de consultanţă, precum şi automatizare. Calitatea serviciilor noastre este susţinută de o echipă valoroasă pentru care dorim să asigurăm cele mai bune condiţii de lucru. Cu peste 400 de angajaţi local, avem în plan să extindem operaţiunile în România şi astfel, am optat pentru un spaţiu de birouri flexibil, care să ne permită dezvoltarea businessului. Globalworth Campus corespunde cerinţelor noastre, atât în ceea ce priveşte flexibilitatea de a acomoda nevoia de creştere pentru următorii ani, cât şi facilităţile moderne şi variate” a declarat Alina Ionescu, Head of Allianz Services Romania.
Globalworth Campus a fost proiectat ca un complex modern de business, care include trei turnuri de birouri, spaţii verzi de relaxare, zone de retail, precum şi unul dintre dintre cele mai mari centre de conferinţe din Bucureşti. Tower 3 va gazdui operatiunile celor doua companii din grupul Allianz care sunt active in Romania: Allianz Services şi Allianz Partners Romania.
„În calitate de furnizor intern de servicii pentru grupul Allianz, ne străduim să îmbunătăţim constant calitatea serviciilor pe care le oferim clienţilor noştri. Tehnologia de ultimă oră este o condiţie esenţială pentru o companie care îşi plasează clienţii în centrul activităţii sale şi care doreşte să ofere excelenţă în toate interacţiunile cu aceştia. Noile facilităţi Globalworth asigură infrastructura perfectă pentru aceste obiective şi, în acelaşi timp, pun la dispoziţie cele mai bune condiţii de lucru pentru angajaţii noştri. Aşteptăm cu nerăbdare sa inaugurăm noua noastră casa din România”, a declarat Oliver Kraft, Regional Chief Operations Officer în cadrul Allianz Partners.
Prima fază a proiectului Globalworth Campus a reprezentat construcţia cladirilor Tower 1 şi Tower 2 cu o suprafaţă totală de peste 57.000 mp, închiriată către companii ca Amazon, Honeywell, Mindspace, Stefanini România, Mazars România, Chain IQ şi P4Cards.
Faza a doua, construcţia clădirii Tower 3, a început în primul semestru al anului trecut şi va fi livrată la sfârşitul anului 2019, când va fi finalizat şi centrul de conferinţe. Turnul va avea o suprafaţă totală închiriabilă de aproximativ 35.000 de metri pătraţi de spaţii de birouri de Clasa A, 14 etaje supraterane şi 2 etaje subterane, iar sala de conferinţe va avea 750 de locuri.
Ascunsă în pădurile din Luxembourg, Banca Europeană de Investiţii (BEI) este una dintre cele mai mari şi mai neobişnuite bănci din lume.
Potrivit Financial Times, BEI emite mai multe obligaţiuni decât JPMorgan, cea mai mare bancă americană, dar nu este supravegheată de nicio instituţie externă de reglementare.
Ca instituţie a Uniunii Europene, Banca Europeană de Investiţii a condus un plan gigant de investiţii de 500 miliarde euro, şi a reuşit să reducă pierderile la minimum.
Creată din nevoia de a credita interesul public – de a merge acolo unde băncile nu vor sau nu au curaj să meargă – entitatea nu prea înregistrează pierderi. Abia în 2006, după aproape jumătate de secol de operaţiuni, banca a fost nevoită să scoată un credit neperformant în afara bilanţului.
Chiar şi astăzi, banca are costuri mai mari cu angajaţii decât se aşteaptă să piardă din activitatea de creditare care se ridică în prezent la 455 miliarde euro.
„Banca a crescut mai mult sau mai puţin nedetectată în pădurile Luxembourgului în ultimii 60-61 de ani – ajungând la o dimensiune nebănuită. Câteodată sunt surprins că liderii poltici nu sunt conştienţi cu privire la instrumentul pe care îl au la îndemână Este un instrument politic. Serveşte unor scopuri politice”, spune Werner Hoyer, preşedintele Băncii Europene de Investiţii.
În ceea ce priveşte BEI ca instrument al statelor, acesta ar putea deveni mai necesar ca niciodată. Europa este în mijlocul tranziţie către energie din surse regenerabile. În acelaşi timp, pieţele de capital trec printr-o perioadă de turbulenţe. Mai mult, liderii europeni privesc cu îngrijorare de la distanţă avansul pe care l-a câştigat China – prin împrumuturi susţinute de stat. Per total, există sentimentul că Europa a rămas în urma tehnologiei.
Soluţia pentru o parte dintre aceste probleme s-ar putea afla chiar în Luxembourg. Banca Europeană de Investiţii a fost lăudată de statele membre care o deţin şi care beneficiază de împrumuturile mari, ieftine şi pe termen lung pe care le acordă. Însă anumiţi lideri europeni se întreabă dacă banca nu le poate oferi mai mult.
Anul acesta, „un grup de persoane înţelepte de nivel înalt”, printre care academici, bancheri, şi foşti oficiali europeni, examinează modul în care BEI ar putea opera în afara Uniunii Europene. Contextul nu este cel mai potrivit deoarece negocierile asupra bugetului pe termen lung al Uniunii Europene pune sub semnul întrebării fondurile pe care structura europeană trebuie să le acorde BEI-ului pentru a-i garanta împrumuturile. În prezent se vehiculează chiar şi varianta de a reloca anumite părţi din operaţiunile băncii.
Deşi bilanţul băncii, care se ridică la active de 556 miliarde euro, este mai mult decât dublu ca mărime faţă de Banca Mondială şi aproape de zece ori mai mare decât Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, BEI-ul a reuşti până acum să evite scrutinul liderilor europeni.
Timp de mai multe luni, Financial Times a pus la un loc un tablou cu privire la caracteristicile băncii, a analizat registrele de creditare, declaraţii de la audit, corespondenţă internă, şi a realizat interviuri cu peste 20 de oficiali, directori şi angajaţi.
În urma analizei, a ieşit la iveală un creditor cu volume mari şi ultra-conservator. Nicio altă bancă nu are capacitatea de a suporta climatul financiar la fel de bine, nici abilitatea de a susţine proiecte de infrastructură de dimensiunea celor în care se aventurează BEI. Cu toate acestea, banca încearcă să îşi schimbe funcţionalităţile, acoperirea şi apetitul de risc, însă se confruntă cu vechile obiceiuri ale conducerii.
Criticii BEI susţin că banca preferă de cele mai multe ori proiectele uşor de finanţat, cu risc minim, care doar umflă bilanţul băncii fără a aduce efectiv valoare în spaţiul public.
Fondată în 1958 cu 66 de angajaţi, BEI a fost una dintre instituţiile originale ale proiectului european.
Pentru a satisface nevoia de prudenţă şi independenţă a nemţilor, BEI a fost numită bancă şi a fost nevoită să îşi strângă singură resursele financiare. Însă activitatea efectivă a instituţiei se apropie mai muilt de viziunea francezilor legată de un fond de dezvoltare, controlat politic şi care să ajute regiunile sărace.
Contradicţia se menţine chiar şi în ziua de astăzi, apreciază Judith Clifton, profesor în cadrul Universităţii Cantabria din Spania.
De-a lungul timpului, cea mai importantă funcţie a Băncii Europene de Investiţii a devenit gestionarea banilor ieftini, adunaţi cu ajutorul rating-ului AAA, şi transmiterea lor către state membre noi şi vechi.
Podurile, drumurile şi celelalte proiecte de infrastructură finanţate de EIB ajută la consolidarea pieţei unice, de la aeroportul din Varşovia şi până la podul Vasco da Gama din Lisabona.
În timp ce în prezent a început să se implice şi în proiecte de dezvoltare financiară şi inovaţie, cea mai mare parte a activităţii BEI se concentrează în continuare pe credite mari şi cu risc minim.
Până acum, BEI a scos în afara bilanţului credite neperformante de doar 330 milioane euro, din totalul de 1.390 mii de miliarde dolari pe care le-a acordat sub formă de credite de la lansare şi până acum, înregistrând o rată de doar 0,02% de neperformanţă.
„BEI este criticată de cele mai multe ori pentru polticile conservatoare şi chiar secretoase în unele cazuri. Asta a fost valabil în special în anii de după criza din 2008 – unde BEI ar fi putut ajuta mai mult”, atrage atenţia profesorul Clifton.
Chiar şi într-o perioadă în care susţine proiecte cu un grad de risc puţin mai ridicat, banca joacă în continuare extrem de sigur. În ultimul deceniu, BEI şi-a asigurat rezerve de 0,1% din totalul creditării – necrezând că poate avea un nivel de neperformanţă mai ridicat de atât. În acelaşi timp, banca germană de dezvoltare KfW a făcut rezerve de 0,8%, Banca de Dezvoltare a Chinei de 3,1%, iar Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare de 4,4%.
BEI spune că banca nu există pentru a-şi asuma riscuri, ci pentru a complementa cheltuielile Uniunii Europene cu instrumente financiare utilizate pentru a atinge ţintele publice. „Rating-ul AAA nu este o vanitate, ci este o parte integrantă a modelului nostru de business”, transmit reprezentanţii BEI.
„Aceasta este cea mai mare tranzacţie într-o singură tranşă realizată de GFG, în urma căreia Alianţa ajunge la un număr de aproximativ 30.000 de angajaţi în 30 de ţări”, scriu reprezentanţii companiei.
Cele şapte unităţi europene achiziţionarte deţin în total un număr de 14.000 de angajaţi şi includ fabrici de oţel din Ostrava în Republica Cehă şi Galaţi în România, precum şi laminoarele de la Skopje (Macedonia de Nord), Piombino (Italia), Dudelange (Luxemburg) şi două fabrici în apropiere de Liège în Belgia. Centrele de servicii se află în Franţa şi Italia.
Aceste unităţi, cu o capacitate totală de laminare de peste zece milioane de tone pe an, furnizează oţel pentru mai multe industrii din Europa, printre care sectorul de construcţii şi al produselor de infrastructură, industria automobilelor, industria aerospaţială, de energie, de echipamente industriale, de produse de consum şi de materiale de construcţii.
Care a fost, din punctul dvs. de vedere, cel mai important moment din anii ce au urmat aparitiei dvs. în catalog?
Au fost două momente importante ulterior apariţiei în Business MAGAZIN: am intrat în acţionariatul Graffiti PR (2017), iar APS – prima companie din portofoliul meu antreprenorial – a devenit partener Telekom, după 12 ani de colaborare cu Vodafone.
Ce efect a avut asupra carierei dvs. apariţia în catalogul 100 Tineri manageri de top?
Cred că produsele editoriale de acest fel sunt o sursă de inspiraţie pentru mediul de businmess. M-am bucurat că pot să contribui la a pune în lumină, alături de alţi antreprenori şi manageri, modele de bună practică din industriile în care suntem implicaţi.
Cum aţi descrie rolul dvs. actual?
Deşi mi-am dorit un rol de antreprenor – investitor, sunt şi antreprenor – jucător (manager cu aptitudini antreprenoriale), rol activ în această perioadă.
Cum aţi caracteriza noua generaţie de tineri manageri si antreprenori de pe piaţa locală?
Am mare încredere în tinerii care vin din urmă: au energie, au informaţie, îşi doresc să schimbe lucrurile în bine pentru ei şi, foarte important, din ce în ce mai mult şi pentru ceilalţi.
Ponderea cea mai mare în această avuţie netă o au activele imobiliare de 1.580 de miliarde de lei, adică 78%. Avuţia netă din 2018 este cea mai ridicată din ultimul deceniu.
În 2008 avuţia netă, care este formată din active imobiliare şi active financiare, a fost de 2.047,2 miliarde de lei, din care 1.859 miliarde de lei însemnau activele imobiliare şi 187 miliarde de lei activele financiare.
Dacă calculăm în euro, avuţia netă din 2008 a fost de 540 de miliarde de euro.
În 2008, preţurile activelor imobiliare erau „la ceruri”, şi de aceea românii erau mai bogaţi.
Faţă de atunci, activele imobiliare au scăzut cu 30%.
În 2011 s-a înregistrat cel mai scăzut nivel al avuţiei populaţiei, de 1.274 de miliarde de lei, adică 305 miliarde de euro.
Norocul românilor şi al României este că peste 90% din populaţie este proprietară a apartamentelor şi caselor, faţă de un grad de proprietate cuprins între 55% şi 60% în Germania.
BNR observă că această avuţie netă este distribuită inegal, tendinţă care va creşte în următorii ani: cele mai bogate 10 gospodării deţin aproximativ 60% din această avuţie.
Investiţiile financiare (depozite bancare, cash, acţiuni, obligaţiuni sau alte titluri), care au o pondere de 22% în cadrul avuţiei nete, respectiv 443 de miliarde de lei în 2018, sunt în creştere (în 2008 erau de numai 187 de miliarde de lei, dar la fel, distribuţia lor este inegală). Conform datelor BNR, în timp ce 5% din deponenţi deţin 71% din valoarea depozitelor bancare, 95% din deponenţi deţin doar 29%.
BNR a calculat activele financiare scăzând datoriile totale, care în 2018 au fost de 150 de miliarde de lei.
Individual, avuţia netă depăşeşte 22.000 de euro la finalul lui 2018.
Dacă trecem oceanul, conform ultimelor date ale Fed – Banca Centrală Americană -, avuţia netă a celor 327 de milioane de americani a fost de 108,6 trilioane de dolari la finalul primului trimestru din 2019, în creştere cu 4,5% faţă de 2018, adică 332.110 dolari per american.
Cea mai mare creştere a bogăţiei americanilor a venit din aprecierea valorii acţiunilor sau alte titluri financiare.
Dar inegalitatea la americani este mult mai dură.
Conform unui articol din revista Bloomberg Businessweek (What he uncovered about inequality is shaking up capitalism and politics), primele 1% din familii controlează 39% din această avuţie, iar 90% de jos în sus deţin numai 26%. Jumătate din americani au o avere negativă, adică datoria pe care o au este mai mare decât valoarea activelor deţinute.
Deşi America a prosperat în ultimii 30 de ani pe medie, această bogăţie s-a distribuit total inegal. Mai mult de jumătate din americani au sărăcit, în timp ce marile familii şi marile companii au înregistrat creşteri spectaculoase.
În articolul din Bloomberg Businessweek, un francez, Gabriel Zucman, elev al economistului francez Thomas Piketty, a început să cerceteze unde se află averea celor bogaţi şi care sunt cauzele creşterii acestei inegalităţi.
El spune că în anii ’80 s-a produs un cataclism odată cu venirea lui Ronald Reagan ca preşedinte al Statelor Unite. Când Reagan a preluat Casa Albă, primele 0,1% din familii controlau 7% din bogăţia Statelor Unite. Până în 2014, aceste familii şi-au triplat bogăţia, ajungând să controleze 22% din avuţia totală a SUA.
Această creştere a bogăţiei – care a avut loc, paradoxal, ca urmare a democratizării pieţelor financiare şi a globalizării, care a dat posibilitatea mai multor oameni să se îmbogăţească din deschiderea pieţelor – a devenit un pericol pentru capitalismul american. Miliardarilor americani începe să le fie frică că au devenit prea bogaţi, iar liderii politici, în căutare de cât mai multe voturi, încep să aibă o retorică contra lor şi să aducă socialismul în discuţie.
Deşi fiecare american, pe medie, este de 10 ori mai bogat decât un român, „egalitatea” este mult mai bună în România.
Această putere de a deţine propria casă îi face pe români să fie mai confortabili atât în privinţa prezentului, cât şi a viitorului.
Activele imobiliare, care au cea mai mare pondere în avuţia netă a românilor, de aproape 80%, au înregistrat în 2018 un salt de 10,7% faţă de nivelul din 2017, în timp ce creşterea activelor financiare nete a fost de 6,6%
Avuţia netă a populaţiei a atins în 2018 cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu, apropiindu-se de vârful din anul de boom economic 2008.
Populaţia din România a ajuns la sfârşitul anului 2018 la o avuţie netă de 2.023 de miliarde de lei (aproximativ 435 mld. euro), iar cea mai mare pondere, de 78%, revine activelor imobiliare, potrivit celor mai recente date ale Băncii Naţionale.
Avuţia netă a populaţiei s-a majorat cu circa 9,8% în 2018 faţă de nivelul de la finele anului 2017, evoluţia fiind determinată atât de avansul activelor financiare, cât şi de majorarea deţinerilor de active imobiliare.
Pe locul patru în topul câştigurilor s-a plasat în T1/2019 ING Bank, iar următoarele poziţii au fost ocupate de UniCredit, Raiffeisen, Garanti Bank şi OTP Bank.