BusinessMagazin

Tag: business

  • Mutaţia majoră a industriei IT

    de Bogdan Cioc

    La începutul lui februarie 2013 Michael Dell şi board-ul Dell şi-au anunţat intenţia de a delista compania de la bursă pe parcursul lui 2013, pe fondul unui an fiscal 2012 nu tocmai bun. Ideea este că, odată redevenită companie privată, Dell îşi va recăpăta agilitatea de care are nevoie pentru a-şi readuce businessul pe linia de plutire, iar acţionarii actuali vor primi un preţ considerat bun în condiţiile de piaţă actuale. Adevărul este că acţiunile Dell nu şi-au revenit niciodată după şocul crizei din 2008-2009. De unde înainte de criză acţiunea se tranzacţiona şi cu 25 de dolari, după recesiune „plaja„ a oscilat între 12 şi 18 dolari, iar preţul oferit acum de Michael Dell, de 13,65 dolari, pare onest. Dar să nu dăm toată vina pe criza financiară, sunt şi alţi factori care au afectat negativ compania, după cum vom vedea mai departe.

    Pe 18 aprilie 2013 au început să apară zvonuri despre intenţia IBM de a vinde divizia de servere bazate pe arhitectura x86, adică cele ce folosesc procesoare Intel sau AMD. Dacă această intenţie se materializează, IBM (inventatorul calculatorului electronic în anii ’50 şi al calculatorului personal în anii ’80, cum desigur vă amintiţi) urmează să rămână în businessul de hardware doar cu serverele bazate pe tehnologiile proprii. Cu siguranţă, pentru toată lumea această intenţie aminteşte de vânzarea diviziei de calculatoare personale către Lenovo din 2005. Cu atât mai mult cu cât partenerul preferat pentru încheierea tranzacţiei pare să fie şi de data aceasta tot Lenovo. Deocamdată discuţiile stagnează, însă evoluţiile evenimentelor vor fi interesant de urmărit.

    DEŞI A ANUNŢAT, ÎN ULTIMUL TRIMESTRU AL ANULUI 2012, profituri care au depăşit estimările analiştilor (ceea ce nu înseamnă neapărat că au fost bune, ci doar că nu au fost atât de rele cât ar fi putut fi), businessul HP, cel mai mare producător mondial de calculatoare personale, este în dificultate. Toate segmentele HP legate de vânzarea de hardware (calculatoare personale, imprimante etc.) sunt în cădere liberă. Iar concurenţa Lenovo, care beneficiază de mână de lucru ieftină şi de acces mai bun la pieţele emergente ale lumii, se face puternic simţită. La modul cum evoluează azi businessul HP, dar şi cel al Lenovo, este doar o chestiune de timp până când HP va fi detronată din poziţia de lider.

    IN FINE, PENTRU A ÎNTREGI CERCUL, pe 4 iunie 2013 Dell şi Oracle au anunţat un parteneriat strategic prin care software-ul Oracle va fi optimizat pentru serverele Dell pe platformă x86, cele două companii urmând să promoveze pe canalele de distribuţie proprii această combinaţie hardware-software şi să ofere împreună suport de calitate superioară clienţilor ce o aleg. Pentru a pune lucrurile în context, să amintim că Oracle are propria divizie hardware, rezultată ca urmare a achiziţiei Sun în 2010, unde plus-valoarea propusă clienţilor este aceeaşi integrare optimizată între hardware şi software. Analiştii speculează în acest parteneriat un atac competitiv împotriva HP, lucru nu foarte greu de imaginat având în vedere că Mark Hurd, actualul co-preşedinte al Oracle, a fost dat afară în urmă cu câţiva ani din poziţia de CEO al HP, în urma unui scandal destul de mediatizat. Însă, după părerea mea, explicaţia stă mai degrabă în cifre, după cum vom vedea.

    CE UNEŞTE TOATE ACESTE EVENIMENTE PE CARE LE-AM MENŢIONAT MAI SUS? Ne spun ele oare ceva semnificativ despre evoluţia mai largă a industriei tehnologiei informaţiei, în special pe segmentul hardware? Sunt ele oare semnele unei transformări profunde, dincolo de contexte şi particularităţi?

    Pentru a afla răspunsul la aceste întrebări, am hotărât să fac o analiză comparativă a rezultatelor financiare, lăsând cifrele să îşi spună singure povestea. Am folosit ca sursă rapoartele anuale ale companiilor analizate. Care sunt concluziile pe care le putem trage din povestea pe care ne-o spun cifrele, vom vedea la sfârşit. Am ales să includ în analiză şi pe Intel, care este furnizor de tehnologie (procesoare x86, dar nu numai) pentru toate celelalte companii menţionate aici. Dacă cifrele ne spun o poveste, atunci Intel este cu siguranţă parte din ea.

  • Cum arată compania Google văzută din interior – VIDEO

    Sediul Google de la Mountain View are o mulţime de caracteristici unice şi interesente, precum un teren de volei în aer liber, staţii de lucru sferice şi un campus plin cu sculpturi Android sau alte forme de artă.

    Internilor li s-au dat chiar şi pălării de nou-veniţi, “noogle”, pentru a arăta statutul lor de proaspăt iniţiaţi în companie.

     

  • Ochelarii Google nu vor avea deocamdată controversata funcţie de recunoaştere facială

     Ochelarii inteligenţi sunt în prezent în faza de testare, fiind deja distribuiţi unor utilizatori selectaţi, în cadrul unui program numit Explorer, relatează Business Insider.

    “Am lansat programul Explorer acum aproape un an cu obiectivul ca oamenii să fie participanţi activi la conturarea viitorului acestei tehnologii, înainte de lansarea pe piaţă a produsului. V-am ascultat cu atenţie opiniile pro şi contra faţă de funcţia de recunoaştere facială. Aşa cum am spus de mai mulţi ani, nu vom introduce această funcţie în lipsa unor elemente solide de protecţie a vieţi private. În aceste condiţii, nu vom aproba o funcţie de recunoaştere facială, în acest moment”, a anunţat compania pe pagina sa de Internet.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Acţionarii primului SRL-D înregistrat oficial în România au fost nevoiţi să returneze cei 10.000 de euro. Cum s-a ajuns în această situaţie?

    Prima companie înregistrată oficial ca SRL-D (tânăr debutant) – Pinus Siculus din Covasna – a fost nevoită la începutul acestui an să returneze suma luată de la stat, pe motiv că businessul nu mai este eligibil.
     
    Fost profesor de geografie, Mate Janos, 33 de ani, a primit 10.000 de euro de la stat în 2011 pentru a-şi deschide un business în amenajări de spaţii verzi şi grădini – Pinus Siculus SRL-D.
     
    „Eu aveam deja 10.000 de euro pentru a-mi înfiinţa acest business şi am aflat de program când m-am dus la Registrul Comerţului să îl înregistrez. Mi-am depus cererea în luna februarie şi am semnat contractul în aprilie. Problema a intervenit odată cu plăţile, pentru că au venit întotdeauna mai târziu. Am început activitatea în martie şi până în decembrie când am primit prima tranşă a trebuit să achităm din cheltuieli şi să facem stocul din bani proprii. Iar tranşa a doua de bani a venit la finalul lunii aprilie a lui 2012. Prin urmare, nu am reuşit să achiziţionăm toate echipamentele de care aveam nevoie“, spune Mate Janos. De asemenea, el spune că la acel moment, pentru a cumpăra toate echipa­mentele necesare proiectului (maşini de tuns, motocoase etc.) ar mai fi avut nevoie de încă 5.000-6.000 de euro, motiv pentru care a şi cerut o prelungire a contractului. Drept răspuns, după încă jumătate de an de la cererea de prelungire înaintată autorităţilor, antre­prenorului i s-au cerut cei 10.000 de euro înapoi, businessul său fiind încadrat ca neeligibil din cauza întârzierii în achiziţionarea echipamentelor.
     
    „Pentru a da banii înapoi firma s-a împrumutat practic de la cel de-al doilea acţionar (cu o experienţă de opt ani în amenajări – n.red.), care a plătit această sumă din banii pe care-i avea pentru propria nuntă. Acum firma îi este datoare şi lucrăm pentru a-i restitui banii. Businessul merge bine, am fost întotdeauna pe profit, dar nu l-am simţit pentru că l-am reinvestit“, precizează Janos.
     
     

  • Noua realitate a clientului

    Supermarket, biroul de informaţii/reclamaţii. Un domn îmbrăcat în uniforma de vară a bucureşteanului – tricou fără mâneci, dar ridicat pe burtă, pantaloni trei sferturi şi papuci de plastic, urâţi rău, se burzuluieşte la doamnele din spatele ghişeului, fluturând un pachet: „…pă să nu mă…că vă fac o reclamaţie de nu vă vedeţi…”.

    Cam fără motiv, dacă e să mă întrebaţi, omul sărise rândul, iar cele două doamne făceau cam trei treburi deodată, liniştite, amabile şi politicoase. Sunt Balanţă şi mă deranjează din start orice semn de nedreptate; mă rog, am gândit, o vrea să impresioneze pe cineva sau poate aşa e firea lui, mai răstită; oricum, era un exces venit, poate, şi din anii lungi în care românul mărunt nu prea a fost şi nu prea s-a simţit client. Sau din noua realitate a clientului, după cum am constatat mai târziu.

    Tânărului consultant nu i-am spus povestea din supermarket, dar l-am întrebat despre piaţă, clienţi şi ceva ce poate fi descris drept nişte relaţii alterate – nu am alt mod eufemistic de a descrie situaţia. Fără eufemisme, tânărul mi-a vorbit de un client schimbat, care vrea cât mai mult pentru cât mai puţin, care caută oportunităţi şi care nu mai iartă nimic. Bănuiesc că, într-un fel sau altul, cam orice companie din media, din consultanţă, din servicii de afaceri sau din activităţi conexe, simte această nouă realitate şi încearcă să se adapteze.

    Pe de altă parte, mi-ar plăcea ca unii dintre clienţii care citesc acest text, fie ei clienţi de supermarket, de servicii media sau de consultanţă, să gândească afacerile ca un joc de şah, cu câteva mutări înainte. Este normal să fii pretenţios şi să cauţi oportunităţi, dar, pe de altă parte, trebuie să încerci să intuieşti şi consecinţele solicitărilor pe care le ai. Insul din supermarket avea, slavă Domnului, opţiuni destule de alegere a unui supermarket. Dar alte domenii de activitate au fost barbar pieptănate de criză, uneori nedrept, aşa că un serviciu de calitate a devenit din ce în ce mai greu de obţinut, indiferent de cât de pretenţios este cineva în calitate de client. Şi în curând nici nu va mai avea cine să treacă prin dinţii pieptenului aceluia de care vorbeam, iar numărul opţiunilor clientului ar putea scădea dramatic, cu consecinţele de rigoare.

    Cred că Andy Warhol poate ilustra cel mai bine relaţia client – furnizor. „Campbell Soup Cans„ este o operă din 1962 formată din 32 de pânze pe care sunt pictate cutii de supă conservată. Warhol, o personalitate a curentului pop, nu este musai unul dintre pictorii mei favoriţi; pe de altă parte, i-am admirat dezinvoltura şi modul bătăios în care s-a impus în lumea artei. Warhol şi-a vândut „cutiile de supă„ în expoziţii organizate asemenea unui supermarket, o avanpremieră a vremurilor consumeriste care au urmat şi a noii realităţi cheltuitoare, hedoniste, lipsită de prejudecăţi şi de repere clasice. Şi creatorul, dar şi clientul au făcut serioase eforturi de adaptare, iar diferenţa dintre cei şase dolari ceruţi pentru o cutie de supă reală, dar iscălită de Warhol şi cei 1.500 de dolari ceruţi (la începutul anilor ‘60 era o sumă) pentru imaginea pictată a unei cutii de supă reprezintă un efort comun de adaptare. Şi lui Warhol nu i-a făcut nimeni reclamaţie.
     

  • De ce se tem managerii să se mute în cloud

    SENDINŢA DE MIGRARE CĂTRE SOLUŢII DE CLOUD COMPUTING PARE SĂ FIE ÎNCETINITĂ PE PLAN LOCAL DE O BARIERĂ GREU DE IGNORAT. Mulţi manageri din domeniul IT sau executivi cu putere de decizie în acest sens sunt încă destul de reticenţi cu privire la astfel de soluţii, principala lor preocupare fiind securitatea datelor. Contracarată cu argumente clare de mai toţi competitorii din domeniu, pseudo-problema legată de securitate este amplificată şi de cea a confidenţialităţii informaţiilor şi documentelor ţinute în cloud. Se vede în primul rând când vine vorba de sisteme de gestiune sau de management al resurselor şi operaţiunilor, precum soluţiile de planificare a resurselor tip ERP (enterprise resource planning).

    „În România, implementarea soluţiilor de management al afacerilor de tip ERP  găzduite în cloud se situează sub media europeană estimată şi, cel puţin deocamdată, nu se întrevede o dezvoltare considerabilă a acestora mai devreme de următorii 2-3 ani„, observă Mircea Hotăran, directorul general al companiei de IT CGS Europe – IT Services, parte a grupului american CGS şi partener al Microsoft pentru implementarea soluţiei ERP Dynamics AX. Concret, companiile preferă să păstreze asemenea soluţii la nivel intern şi cum implementarea unui ERP presupune o investiţie deloc neglijabilă, mai ridicată decât în cazul unui ERP în cloud, folosirea unei asemenea soluţii este amânată. Implicit, piaţa soluţiilor ERP rămâne la o dinamică mai lentă, crede managerul, care estimează dimensiunea acestei componente a industriei IT la 110 milioane de euro anul trecut, în creştere comparativ cu nivelul de 90 de milioane de euro din 2011.

    DEŞI MAI PUŢIN COSTISITOARE DECÂT VARIANTA CU SERVERE PROPRII ŞI LICENŢE ŞI OFERITE DE TOT MAI MULŢI FURNIZORI IT, soluţiile software de tip ERP în cloud vor exploda pe plan local de-abia peste câţiva ani, punctează Hotăran. Varianta găzduirii în cloud, cu componentele hardware şi aplicaţia software găzduite şi administrate fie de compania furnizoare ori integratoare de cloud computing, fie chiar de departamentul de IT intern al companiei, ridică adesea problema siguranţei informaţiilor confidenţiale.

    Noţiunea că informaţiile şi documentele companiei se află pe servere dintr-un centru de date din ţară sau chiar din străinătate – Microsoft, de pildă, deţine două centre de date în Europa de unde sunt furnizate serviciile pentru întreg continentul – împiedică gradul de adopţie mai rapid al acestor soluţii în cloud. În fond, ERP-ul este un software de management al afacerilor care integrează toate componentele unui business şi aplicaţiile aferente, de la producţie la finanţe-contabilitate, vânzări sau distribuţie, motiv pentru care mulţi manageri consideră că există o doză de risc în a încredinţa toate aceste date, în timp real, unei firmei de servicii IT.

    „Impresia că prin serverele proprii ale companiei pot garanta protecţia informaţiilor este supraevaluată: în majoritatea cazurilor, sistemele informatice ale firmelor sunt foarte slabe, iar dacă cineva chiar vrea să le spargă, nu este greu. În schimb, o firmă bună de IT va avea soluţii superioare pentru protecţia datelor, asumându-şi răspunderea atât asupra siguranţei, cât şi a integrităţii datelor„, a precizat Mircea Hotăran. În plus, soluţiile ERP găzduite în cloud au avantaje precum faptul că reduc substanţial investiţia iniţială, întrucât nu mai sunt necesare cheltuielile cu achiziţionarea de hardware şi licenţe,iar costurile uzuale sunt de asemenea mai mici.

    REŢINERILE MANAGERILOR DE A IMPLEMENTA SOLUŢII ERP în cloud au la bază în principal neîncrederea în capacitatea integratorului de a asigura siguranţa informatică a serverelor şi a datelor pe care acestea le conţin sau paza împotriva pătrunderii prin efracţie în locaţia în care se află echipamentele respective. „Teama multor manageri privind siguranţa datelor în cazul găzduirii în cloud a soluţiei ERP pe care o adoptă este nejustificată: toţi cei care furnizează astfel de servicii au mecanisme complexe de protecţie„, spune managerul CGS Europe – IT Services.

  • Studenţii români pe urmele giganţilor din IT

    Cele mai promiţătoare proiecte online, dezvolte de studenţi, au fost premiate pe 22 mai de către un juriul format din Radu Georgescu – Gecad Group, Todi Pruteanu – Microsoft România, Teodor Ceauşu – IXIA, Alex Marinescu – Electronic Arts, Daniel Dragomir – TechHub, Raluca Georgescu – Allegro Group, Daniel Enache – Media IQ, Diana Olar – Voucherry şi Gabriel Iovu – Top HoReCa, în cadrul unui eveniment susţinut la TechHub Bucureşti.

    Premiul pentru Best Pitch (cea mai bună prezentare) a fost acordat Freemble, o aplicaţie Android care te ajută să donezi lucrurile pe care nu le mai foloseşti celor care au nevoie de ele.

    Premiul pentru Best Prototype (cea mai bună implementare a unei idei) a fost câştigat de FeedSpot, un nou sistem de fidelizare pentru restaurante, accesibil sub forma unei aplicaţii pe telefonul mobil, care doreşte să înlocuiască cardurile de fidelitate.

    FeedSpot a câştigat şi Premiul Publicului, obţinut în urma unui vot prin sms la care au participat participanţii la eveniment.

    Premiul pentru Best Business a fost câştigat de Wyliodrin, un serviciu ce permite programarea şi controlarea plăcilor de dezvoltare direct din browser. Utilizatorul îşi poate scrie, stoca şi rula programele. El poate modifica şi vizualiza parametrii acestora în timp real, indiferent de unde se află plăcuţa. Tot ce are nevoie utilizatorul este un browser şi o conexiune la Internet. TechHub Bucureşti a oferit câştigătorilor acestui premiu trei luni de abonament de co-working în spaţiul din Bucureşti, timp în care îşi pot dezvolta prototipul.

    Juriul a acordat şi un Premiul Special al Juriului pentru Seenesthesis, o aplicaţie pentru copii cu deficienţe de vedere prin care aceştia pot învăţa şi cunoaşte obiecte simple din lumea reală folosind telefoane cu touch-screen.

  • Wizrom Software lansează soluţii de business şi pe terminale cu iOS

    Lansarea face parte din strategia companiei de a intra pe segmentul telefoanelor mobile inteligente, care au înregistrat o creştere accelerată în ultima perioadă.

    Astfel, soluţia de automatizare a forţei de vânzări ASKI SFA a fost adaptată pentru accesarea şi de pe iOS – compatibilă cu terminalele Apple.

    “Am adaptat soluţia la iOS, urmând practic tendinţa de creştere a vânzărilor de iPhone şi iPad pe piaţa locală, după ce în urmă cu doi ani, am adaptat-o pe Android. Wizrom Software are o îndelungată experienţă în domeniul soluţiilor pentru automatizarea forţei de vânzări, datând încă din 1997, iar acum această experienţă ne spune că este momentul iOS pe acest segment”, a declarat Adrian Bodomoiu, directorul general Wizrom Software.

    De la prima implementare în România, numărul utilizatorilor soluţiei de automatizare a forţei de vânzări de la Wizrom a crescut considerabil la peste 5.000 de agenţi de vânzări pe teren – reprezentanţi ai clienţilor companiei din acest domeniu.

    “Suntem în măsură să asigurăm mobilitatea agenţilor clienţilor noştri şi acces pe soluţia SFA pe orice terminal mobil inteligent, smartphone, care rulează sistemele de operare Windows Mobile, Android şi iOS”, a subliniat Adrian Bodomoiu.

  • Teodor Blidăruş, fondatorul Softelligence, numit vicepreşedinte la ANIS

    Responsabilităţile sale se axează pe educarea continuă a specialiştilor IT, sprijinirea antreprenorilor aflaţi la primul start-up şi a celor care îşi doresc să atingă pragul de business matur, precum şi creşterea exportului românesc de produse şi servicii software.

    Cunoscut antreprenor cu mai mult de 15 ani de experienţă în industria IT&C (e-business, web & mobile, CRM, BI şi ERP), Teodor Blidăruş a pornit şi extins Softelligence până la rezultate de 1,5 milioane de euro în doar trei ani. Este tototdată cel care a dezvoltat Charisma Business Suite – cel mai cunoscut sistem ERP din România, prezent în 17 ţări europene.

    “Mă bucur să fac parte dintr-o organizaţie de referinţă în industria de software din România. îmi propun ca împreună cu ANIS să definim un context mai clar de execuţie, modele de business şi performanţă pentru companii mici şi mijlocii, care să le faciliteze educarea continuă şi dezvoltarea. Obiectivele mele vizează în special creşterea numărului de start-up-uri care să traverseze perioada critică de doi ani şi creşterea numărului de companii care fac trecerea de la afacere mică la afacere matură, depăşind pragul de 1 milion de euro. într-un context de business provocator şi dinamic, venim deopotrivă în sprijinul start-up-urilor şi al antreprenorilor care îşi doresc consolidarea afacerii.”, declară Teodor Blidăruş.

    Alegerea lui Teodor ca vicepreşedinte în cadrul consiliului director ANIS susţine obiectivele organizaţiei patronale de a contribui la dezvoltarea industriei româneşti de software şi servicii. Cu peste 100 de companii membre, ANIS are în consiliul director nume din industria IT precum Andrei Pitiş – preşedinte ANIS şi proprietar Simple Systems, Radu Georgescu – preşedinte Gecad Group, Dan Gârlaşu – sales director Oracle România, Todi Pruteanu – business strategy manager Microsoft Romania.

    În prezent, Teodor Blidăruş ocupă poziţia de Managing Partner în cadrul Softelligence, furnizor de soluţii software e-business în România, gestionând viziunea şi dezvoltarea strategică a companiei.

  • Marius Popescu este noul director general ING Asigurări de Viaţă

    Marius Popescu, 39 de ani, lucrează în grupul ING de opt ani. El a deţinut poziţia de manager de investiţii al ING Asigurări de Viaţă (2005 – 2008), ulterior preluând mandatul de Director General al ING Investment Management România (2008 – 2010). În 2010, Marius Popescu s-a alăturat echipei ING Pensii şi începând cu iulie 2012, Popescu ocupă şi poziţia de Preşedinte al Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR).

    Marius Popescu este absolvent al programului MBA în cadrul Universităţii Saint Mary din Halifax, Canada (1999 – 2001), studii completate de numeroase certificări internaţionale în domeniul financiar: CFA (Chartered Financial Analyst, fiind membru al Toronto CFA Society şi CFA România), ACCA (Chartered Certified Accountant), CGA (Certified General Accountant, membru al CGA Canada). Recent, Marius Popescu a absolvit General Management Program, al prestigioasei Harvard Business School.

    Marius Popescu îi urmează în funcţia de Director General al ING Asigurări de Viaţa lui Bram Boon, care a deţinut această poziţie pe parcursul a două mandate: 2004 – 2008 şi 2012 – 2013. Bram Boon va ramâne membru al Consiliului de Administraţie până în luna octombrie 2013.