BusinessMagazin

Tag: zona euro

  • Costul de împrumut al Spaniei a atins cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată

    Astfel, randamentul obligaţiunilor Spaniei pe termen de 10 ani a scăzut la un minim de 0,984%, potrivit datelor Tradeweb, revenind ulterior la 1,041%, în declin cu 0,04 puncte procentuale faţă de miercuri, transmite MarketWatch.

    “Cei mai mulţi investitori se concentrează pe programul de achiziţii de obligaţiuni. Întrebarea este dacă BCE va găsi să cumpere suficiente obligaţiuni”, a declarat Lyn Graham-Taylor, analist la Rabobank în Londra.

    BCE a stabilit obiectivul ambiţios de a cumpăra obligaţiuni în valoare de 60 de miliarde de euro pe lună, provocând speculaţii că instituţia nu va putea găsi suficiente titluri la vânzare.

    Pentru unele luni, ţintele de achiziţie sunt mai mari decât obligaţiunile emise, ceea ce înseamnă că BCE va trebui să abordeze actualii deţinători de obligaţiuni, care s-ar putea să nu fie dispuşi să vândă. Astfel de tranzacţii ar putea duce la scăderea în cotninuare a randamentelor.

    În primele trei zile de la lansarea programului, luni, BCE a cumpărat obligaţiuni europene în valoare de 9,8 miliarde de euro. BCE nu dezvăluie din ţări cumpără obligaţiuni, dar presa a relatat că banca a accesat pieţele din Germania, Belgia, Franţa, Italia şi Spania.

    Randamentele obligaţiunilor cu scandenţa de 10 ani din Italia şi Germania au scăzut joi la minime record de 1,034%, respectiv 0,188%.

    Este posibil însă ca randamentele să nu rămână pentru mult tip la astfel de minime. Graham-Taylor consideră că randamentele scad pentru că investitorii nu au pe ce altceva să se concentreze în prezent, dar dispoziţia lor s-ar putea schimba foarte rapid.

    El a făcut referire la şedinţa de politică monetară a Rezervei Federale (Fed) americane de săptămâna viitoare, precum şi la date privind inflaţia şi creşterea economică din zona euro, din lunile viitoare.

  • Costul de împrumut al Spaniei a atins cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată

    Astfel, randamentul obligaţiunilor Spaniei pe termen de 10 ani a scăzut la un minim de 0,984%, potrivit datelor Tradeweb, revenind ulterior la 1,041%, în declin cu 0,04 puncte procentuale faţă de miercuri, transmite MarketWatch.

    “Cei mai mulţi investitori se concentrează pe programul de achiziţii de obligaţiuni. Întrebarea este dacă BCE va găsi să cumpere suficiente obligaţiuni”, a declarat Lyn Graham-Taylor, analist la Rabobank în Londra.

    BCE a stabilit obiectivul ambiţios de a cumpăra obligaţiuni în valoare de 60 de miliarde de euro pe lună, provocând speculaţii că instituţia nu va putea găsi suficiente titluri la vânzare.

    Pentru unele luni, ţintele de achiziţie sunt mai mari decât obligaţiunile emise, ceea ce înseamnă că BCE va trebui să abordeze actualii deţinători de obligaţiuni, care s-ar putea să nu fie dispuşi să vândă. Astfel de tranzacţii ar putea duce la scăderea în cotninuare a randamentelor.

    În primele trei zile de la lansarea programului, luni, BCE a cumpărat obligaţiuni europene în valoare de 9,8 miliarde de euro. BCE nu dezvăluie din ţări cumpără obligaţiuni, dar presa a relatat că banca a accesat pieţele din Germania, Belgia, Franţa, Italia şi Spania.

    Randamentele obligaţiunilor cu scandenţa de 10 ani din Italia şi Germania au scăzut joi la minime record de 1,034%, respectiv 0,188%.

    Este posibil însă ca randamentele să nu rămână pentru mult tip la astfel de minime. Graham-Taylor consideră că randamentele scad pentru că investitorii nu au pe ce altceva să se concentreze în prezent, dar dispoziţia lor s-ar putea schimba foarte rapid.

    El a făcut referire la şedinţa de politică monetară a Rezervei Federale (Fed) americane de săptămâna viitoare, precum şi la date privind inflaţia şi creşterea economică din zona euro, din lunile viitoare.

  • Jocul de-a progresul

    Acţiunile marilor companii europene au sărit la cel mai ridicat nivel în mai bine de 7 ani, imediat după ce a devenit oficial că Atena a acceptat să ceară extinderea şi dincolo de luna februarie a pachetului de asistenţă financiară de la creditorii externi.

    Euforia se explica prin faptul că ştirea venea după aproape două săptămâni în care atât premierul, cât şi ministrul de finanţe din Grecia au refuzat să ceară o prelungire a acordului cu troica CE-FMI-BCE, ştiind că orice prelungire este imposibilă fără o strângere a curelei fiscale.

    În realitate, nici Grecia, nici bursele n-au făcut decât să mimeze o schimbare: Atena doar a cerut o soluţie intermediară de finanţare până la noi negocieri, necesară spre a nu rămâne fără bani în următoarele săptămâni, dar neînsoţită de angajamente de austeritate (de aceea Berlinul a şi respins imediat planul grecesc), în timp ce bursele ştiu foarte bine şi că Grecia nu mai e dispusă să revină la vechiul regim de disciplină fiscală de dinainte de venirea la putere a guvernului Tsipras, dar şi că zona euro nu-şi poate permite să abandoneze Grecia şi să provoace astfel o criză proaspătă, în condiţiile în care economiile europene şi mai ales sistemul financiar nu şi-au revenit bine, conflictul din Ucraina e în plină desfăşurare, iar povestea unui eşec al austerităţii, prin ieşirea Greciei din zona euro, ar fi ultimul lucru de care Europa are nevoie.

  • Grecia va cere joi prelungirea împrumutului cu creditorii externi

    “Suntem pregătiţi să depunem o cerere în acest sens mâine (joi, 19 februarie) dimineaţă”, a declarat pentru Wall Street Journal purtătorul de cuvânt al guvernul grec, Gabriel Sakellarides.

    Anterior, Sakellarides afirmase că Grecia va înainta miercuri o cerere oficială către miniştrii Finanţelor din zona euro, în care va cere prelungirea acordului de împrumut în valoare de 240 de miliarde de euro semnat în 2010 cu UE, BCE şi FMI.

    Potrivit autorităţilor elene, guvernul de la Atena pune la punct ultimele detalii ale propunerii care va fi trimisă la Bruxelles, prin care va cere prelungirea împrumutului cu patru până la şase luni. Acordul cu creditorii externi expiră la finele lunii februarie.

    Grecia nu intenţionează să ceară continuarea programului de asistenţă financiară, care include măsuri de austeritate, ci doar prelungirea temporară a acordului de împrumut, potrivit MarketWatch, care citează o persoană familiară cu situaţia.

    Autorităţile din Germania au indicat deja că nu vor accepta prelungirea împrumutului fără extinderea întregului program de asistenţă şi au insistat ca guvernul condus de Alexis Tsipras să onoreze promisiunile făcute la momentul semnării acordului.

    Ministrului german al Finanţelor, Wolfgang Schaeuble, a declarat marţi că Grecia trebuie să ceară extinderea programului, deoarece miniştrii Finanţelor din zona euro nu vor discuta acordarea de noi ajutoare în absenţa unei cereri formale din partea lui Tsipras.

    Potrivit lui Schaeuble, miniştrii Finanţelor din zona euro s-ar putea întâlni vineri pentru a relua negocierile cu Grecia pe tema datoriilor ţării, însă numai dacă autorităţile elene cer în mod oficial extinderea actualului acord de finanţare.

    Negocierile purtate luni de către ministrul grec de Finanţe Yanis Varoufakis şi omologii săi din zona euro s-au încheiat fără un rezultat concret, în condiţiile în care Grecia a refuzat propunerea de a cere extensia programului de finanţare înaintată de către Comisia Europeană.

    Jeroen Dijsselbloem, preşedintele Eurogrup, a acordat timp Greciei până vineri pentru a cere o extinderea programului.

    În lipsa unei înţelegeri, Grecia ar putea intra în incapacitate de plată până la finele lunii martie şi ar putea părăsi zona euro.

  • Feţele schimbării europene: partidele antisistem câştigă teren, iar BCE tipăreşte bani

    Victoria Syriza, cu ajutorul promisiunii de a renegocia datoria publică a Greciei, a fost primită cu bucurie de politicienii antisistem de stânga şi de dreapta din Europa, fiind considerată o dovadă că administraţia de la Bruxelles, la presiunea Germaniei, a mers prea departe cu tăierile de cheltuieli care au sărăcit oamenii. Dincolo de argumentele legate de austeritate stă un conflict mai adânc de voinţe democratice, între verdictul alegătorilor din Grecia, disperaţi de sărăcie, şi cei din Germania, Finlanda şi Olanda, care nu vor ca taxele plătite de ei să fie folosite pentru acordarea de cecuri în alb statelor cu probleme financiare.

    „În ultimă instanţă, este mai mult o ciocnire a democraţiilor decât una a ideilor. Alegătorii din Germania şi Grecia au interese foarte diferite“, a explicat Mats Persson, director al institutului de cercetări Open Europe din Londra, pentru New York Times. Germanii şi grecii au opinii fundamental diferite despre cum se conduce o economie, iar votul din Grecia va forţa o regândire, într-o anumită măsură, în nordul Europei, fiind posibil ca Germania să accepte o anumită relaxare a termenilor, fără să aibă loc o schimbare fundamentală a abordării, a adăugat Persson.

    Într-adevăr, noul premier elen, Alexis Tsipras, a declarat victoria Syriza drept semnalul morţii austerităţii şi l-a numit ca ministru de finanţe pe Yanis Varoufakis, economist de orientare marxistă şi opozant deschis al programului de salvare, dovedind că noul guvern de coaliţie format cu partidul de dreapta Grecii Independenţi va adopta o poziţie fermă în negocierile cu creditorii internaţionali. În acest timp, şeful de cabinet al cancelarului german Angela Merkel, Peter Altmaier, a exclus orice modificare majoră a politicii europene faţă de Grecia. „Am urmat o strategie care funcţionează în multe state europene şi o vom păstra şi în viitor“, a avertizat acesta.

    Un prim semnal privind atitudinea Uniunii Europene faţă de cutremurul politic de la Atena a fost o reuniune a miniştrilor de finanţe ai celor 19 state din zona euro. Fără să ia o decizie concretă, aceştia s-au angajat să înceapă negocieri cu noul guvern de la Atena. „Suntem democraţi. Când oamenii votează nu putem ignora votul. Nu trebuie să existe diviziuni, nici geografice, nici ideologice“, a susţinut comisarul pentru economie Pierre Moscovici. Şeful Eurogroup, Jeroen Dijsselbloem, a spus la rândul său că nu crede într-o separare nord-sud, el notând că există multe ţări în nord, ca statele baltice, în sud, ca Spania, şi în vest, cum este Irlanda, care au adoptat reforme majore şi au revenit la creştere economică.

    Un indiciu privind diferenţele de opinie dintre Germania şi Grecia este un articol apărut în publicaţia Bild, cel mai bine vândut ziar german, care se întreabă, după  alegerile din statul elen, câte miliarde vor mai plăti contribuabilii germani pentru greci.

    Angela Merkel, cel mai influent politician în politica economică europeană, a făcut rabat de la imaginea de susţinător inflexibil al austerităţii, cerând la Forumul Economic Mondial de la Davos din această lună ca discuţiile să nu aibă loc în termeni de alb şi negru. Ea continuă însă să susţină că injectarea de noi fonduri în economia europeană fără asigurarea unei mai mari discipline bugetare riscă să permită ţărilor îndatorate să evite sau să amâne reformele. Această abordare se bucură de sprijin în rândul alegătorilor germani, chiar şi al celor care au votat cu rivalii politici ai cancelarului.

     Rezultatul alegerilor din Grecia reprezintă o a doua lovitură pentru politica economică a lui Merkel, după anunţul Băncii Centrale Europene privind achiziţiile lunare de obligaţiuni de 60 de miliarde de euro, începând din luna martie, în speranţa stimulării creşterii economice.

  • Şeful Băncii Angliei critică austeritatea din zona euro

    “Politica fiscală din zona euro este mai strictă decât în Marea Britanie, chiar dacă Europa nu are alte mecanisme de împărţire a riscurilor şi este relativ inflexibilă. O politică fiscală mai flexibilă ar contribui la reincluderea în circuitul economic a economiilor private şi ar preveni riscul stagnării”, a spus Carney, citat de CNBC, într-un discurs la Dublin.

    Aceste politici ar compensa impactul reformelor structurale asupra cheltuielilor şi ar corespunde cu obiectivul pe termen lung de creştere a integrării, a adăugat bancherul.

    Comentariile sale au fost făcute în timp ce noul guvern din Grecia are opinii diametral opuse faţă de autorităţile de la Berlin, care promoveză de mult timp austeritatea în schimbul sprijinului financiar.

    Partidul anti-austeritate Syriza, care a venit la putere în Grecia, vrea să renegocieze termenii acordului de susţinere financiară, existând temeri că divergenţele cu liderii europeni ar putea face ca Grecia să iasă din zona euro.

    Carney a explicat că politica monetară îndrăzneaţă a Băncii Centrale Europene (BCE) nu poate fi singulară, şeful băncii centrale britanice cerând reforme structurale dificile în zona euro şi atragerea economiilor private în economie.

    Sectorul privat din zona euro generează un surplus de economii echivalente cu 3,5% din PIB, iar acestea trebuie reintroduse în economie pentru a genera creştere.

    “Marea Britanie nu mai are această problemă, sectorul privat este în echilibru”, a arătat Carney, menţionând şi că statul britanic are o rată a şomajului mai scăzută.

    Gradul de îndatorare al Marii Britanii este mai ridicat comparativ cu cel al majorităţii celorlalte state europene, dar ţara a fost lăudată de FMI pentru creşterea economică înregistrată după criza financiară din 2008.

    Guvernul britanic condus de Parttidul Conservator a aplicat o politică de austeritate şi economii bugetare, de la venirea la putere în 2010, dar a ratat ţintele de deficit bugetar.

    Criticate la început, măsurile de austeritate au coincis cu o scădere semnificativă a şomajului, iar Banca Angliei vrea ca pe termen mediu să crească dobânzile.

    Partidele din opoziţie susţin că economia este dezechilibrată, oamenii săraci suportând impactul reducerii cheltuielilor bugetare.

    Discursul lui Carney sugerează opinia că austeritatea din zona euro a mers prea departe. Într-un interviu acordat joi publicaţiei The Irish Times, Carney a spus că Germania, motorul blocului comunitar, ar trebui să accepte că susţinerea ţărilor mai sărace din zona euro este în interesul său.

    “Împărţirea riscurilor private şi publice este în interesul germanilor la fel de mult ca al cetăţenilor celorlalte ţări din zona euro”, consideră bancherul.

    El a adăugat că dacă se intră într-o uniune trebuie acţionat pentru ca acea uniune să fie cât mai eficientă posibil şi într-o manieră potrivită pentru toată lumea.

  • Traseul francului elveţian de la monedă sigură la explozie nucleară pe pieţele financiare

    “Nu a fost o decizie uşoară, dar am fost convinşi că este una corectă”, a comentat şeful Băncii Centrale Elveţiene, Thomas Jordan, măsura de eliminare a plafonului pentru franc, într-un interviu apărut în publicaţiile elveţiene Le Temps şi NZZ. El a explicat că Banca Naţională a Elveţiei a constatat că dacă ar fi continuat să menţină artificial cursul francului la un nivel scăzut ar fi riscat să piardă controlul asupra politicii monetare, pe termen lung.

    Jordan a spus că eforturile de controlare a francului nu mai sunt justificate, el insistând că economia este într-o situaţie mult mai bună decât era la momentul introducerii plafonului valutar.

    „Am dat timp economiei elveţiene să se adapteze la noua situaţie. O perioadă de trei ani nu este neglijabilă“, a spus bancherul, insistând că plafonul valutar a fost considerat de la început o măsură temporară, excepţională. El a recunoscut totuşi că situaţia economiei Elveţiei este mai dificilă după liberalizarea cursului francului.

    Analiştii apreciază că decizia a fost determinată de costurile mari presupuse de intervenţiile în piaţă pe care banca centrală le-a avut în ultimele luni. Presiunea pentru renunţarea la plafonul de schimb valutar a crescut în ultimele luni, odată cu deprecierea euro, pe fondul aşteptărilor tot mai mari ca Banca Centrală Europeană să înceapă un program de achiziţii de obligaţiuni, posibil în valoare de 550 de miliarde de euro. Majoritatea analiştilor anticipează că BCE va decide lansarea programului de suplimentare a lichidităţilor prin achiziţii de obligaţiuni guvernamentale la şedinţa de politică monetară din 22 ianuarie, pe fondul stagnării economice din zona euro şi al pericolului deflaţiei.

    „Intervenţiile Băncii Naţionale pe piaţa valutară din ultimele zile trebuie să fi costat destul de mult, împingând instituţia spre decizia surpriză. Date fiind presiunile puse pe cursul euro/franc, o încălcare accidentală a plafonului minim ar fi afectat mai serios credibilitatea băncii centrale“, a declarat Ipek Ozkardeskaya, analist al băncii Swissquote.

    Explicaţiile şefului băncii centrale nu sunt pe placul afaceriştilor elveţieni, care se aşteaptă la o scădere a exporturilor, şi nici al cumpărătorilor care trec deja graniţa în ţările vecine, în căutarea unor produse mai ieftine.

     „Impactul real al deciziei nu va fi cunoscut timp de luni de zile, dar este mai aproape de cel al unei explozii nucleare decât al unei bombe convenţionale de 1.000 de kilograme. Efectul este ca o gaură neagră care poate înghiţi cantităţi uriaşe de bani“, consideră analistul Javier Paz.

    Indicele SMI al bursei elveţiene a scăzut cu 12% pe 15 ianuarie, marcând cel mai mare declin din ultimii 27 de ani, după ce francul elveţian s-a apreciat la un nivel record faţă de euro în urma deciziei băncii centrale a Elveţiei de a renunţa la plafonul minim de curs valutar. Acţiunile băncii Credit Suisse au scăzut cu 15,1%, în timp ce titlurile producătorului de ciment Holcim au coborât cu 11,6%. De asemenea, acţiunile producătorului de bunuri de lux Richemont au scăzut cu 14,7%, iar cele ale producătorului de medicamente Actelion, cu 14,3%.

    Francul s-a apreciat cu până la 41%, la 85,17 centime pentru un euro, imediat după anunţul Băncii Naţionale a Elveţiei.

    Monedele şi acţiunile bancare din Europa de Est au înregistrat scăderi puternice. Zlotul polonez s-a depreciat cu 16% faţă de francul elveţian, forintul maghiar cu 15%, în timp ce în România cursul anunţat de BNR pentru francul elveţian a crescut cu 15,7%.

    Scăderile au fost provocate de îngrijorarea investitorilor că împrumutaţii în franci elveţieni vor avea probleme să ramburseze creditele, în urma aprecierii monedei. Polonezii, ungurii şi românii au contractat credite în franci elveţieni, înainte de criza financiară din 2008, pentru că erau mai ieftine, dar ulterior costurile au crescut semnificativ.

    „Va fi un an dureros pentru polonezii cu credite în franci elveţieni. Deprecierea zlotului ar putea alimenta temerile legate de stabilitatea financiară a Poloniei“, a avertizat Piotr Matys, analist la Rabobank International în Londra.

    Citigroup, Deutsche Bank şi Barclays, nume grele din industria bancară mondială, au înregistrat pierderi cumulate de 400 de milioane de dolari în urma deciziei băncii centrale elveţiene. „Pierderile vor fi de ordinul miliardelor de dolari – acestea sunt încă evaluate. Victimele vor fi de la bănci mari la brokeri, fonduri de hedge, fonduri mutuale şi speculatori valutari. Vor fi unde de şoc în sistemul financiar“, apreciază Mark T. Williams, specialist în managementul riscului la Universitatea Boston.

  • Hollande: BCE va lansa joi programul de achiziţii de obligaţiuni guvernamentale

    “BCE va decide joi să cumpere obligaţiuni guvernamentale, măsură care va furniza lichidităţi semnificative pentru economiile europene şi care va crea o mişcare favorabilă creşterii economice“, a spus Hollande, citat de MarketWatch.

    Declaraţiile preşedintelui Franţei sunt surprinzătoare, deoarece par să prezică acţiunile BCE, instituţie care îşi apără cu tărie independenţa faţă de guverne.

    Cu toate acestea, remarcile lui Hollande reflectă estimările avansate în ultimele luni de economişti, care se aşteaptă ca BCE să înceapă un program de relaxare cantitativă după şedinţa de joi, în contextul în care măsurile luate anul trecut pentru stimularea creşterii economice din zona euro nu au fost suficiente pentru ca rata inflaţiei să iasă din panta descendentă în care a intrat în urmă cu aproape doi ani.

    Inflaţia anuală din zona euro s-a situat la -0,2% în luna decembrie, iar cea din UE, la -0,1%.

    Potrivit economiştilor chestionaţi de Bloomberg, preşedintele BCE Mario Draghi va anunţa joi un program de achiziţii de obligaţiuni în valoare de aproximativ 550 de miliarde de euro, program menit să convingă investitorii că instituţia dispune de instrumente suficient de puternice pentru a revigora economia din zona euro.

    În ceea ce priveşte impactul posibilelor măsurilor de relaxare cantitativă asupra economiilor din afara zonei euro, în particular din centrul şi estul Europei, analiştii de la Capital Economics nu se aşteaptă la mişcări semnificative pe aceste pieţe în urma şedinţei de joi.

    “În afara situaţiei în care BCE va crea şoc şi uimire prin anunţarea unor achiziţii mai mari decât cele estimate în prezent, nu ne aşteptăm la reacţii semnificative pe pieţele financiare din centrul şi estul Europei”, se arată într-o notă a Capital Economics.

    Cu toate acestea, deciziile BCE vor fi probabil de natură să justifice continuarea relaxării politicii monetare în regiune, potrivit analiştilor britanici, care estimează noi tăieri ale dobânzilor cheie în România şi Polonia.

    Un program de achiziţii de obligaţiuni guvernamentale al BCE ar putea duce şi la încetinirea procesului de dezintermediere bancară în ţările din Europa Centrală şi de Est, pe fondul creşterii lichidităţii din zona euro, potrivit Capital Economics.

  • Moody’s: Ieşirea Greciei din zona euro este mai puţin probabilă decât în 2012

    “Impactul asupra ratingului creditului celorlalte ţări din regiune va fi mai puţin pronunţat decât în 2012, întrucât riscul contagiunii a scăzut, iar oficialii au, în prezent, instrumente mai puternice pentru a limita daunele provocate de un astfel de eveniment”, a afirmat Colin Ellis, analist Moody’s.

    Cu toate acestea, analiştii Moody’s apreciază că o eventuală ieşire a Greciei din regiunea euro ar duce la creşterea tensiunilor de pe piaţă şi la o nouă recesiune în zona euro.

    “Ieşirea oricărui stat din zone euro ar reprezenta un moment definitoriu pentru euro: ar indica faptul că uniunea monetară este divizibilă”, a afirmat Ellis.

    În Grecia vor avea loc alegeri parlamentare anticipate în 25 ianuarie, ca urmare a eşecului alegerii unui nou preşedinte, fapt care a crescut îngrijorările referitoare la posibilitatea ca partidul de extremă stângă Syriza să preia conducerea Greciei.

    La începutul lunii ianuarie, liderul Syriza, Alexis Tsipras, a declarat că vrea să pună capăt politicii de austeritate impuse ţării de creditorii internaţionali (troica UE-BCE-FMI) în schimbul unui împrumut de 240 de miliarde de euro. El vrea, de asemenea, să negocieze restructurarea datoriei publice.

  • Economiştul-şef al Euler Hermes: „Speră pentru ce-i mai bun, dar planifică pentru ce-i mai rău”

    Lichiditatea, cererea şi politica sunt cele trei elemente majore de urmărit în 2015″, a declarat Ludovic Subran, economist-şef pe Grup al Euler Hermes. “Ce consumator va salva lumea? Finanţarea comerţului va fi încă optimistă în condiţiile unui dolar mai scump? Şi ce impact vor avea riscurile politice asupra deciziilor de investiţii private? Aceste trei teme susţin vechea zicală “speră pentru ce-i mai bun, dar planifică pentru ce-i mai rău”, mai actuală ca oricând. Deşi am văzut o scădere de 12% a insolvenţelor la nivel mondial în 2014 şi se aşteaptă o continuare a scăderii de doar 3% în 2015, există încă un risc considerabil la orizont pentru comerţul companiilor (B2B).”

    Indicele Global al Insolvenţei al Euler Hermes rămâne cu 12% peste nivelul anterior crizei, cu evoluţii macroeconomice timide, ce cântăresc în declaraţiilor de venit şi restricţiile de finanţare ale companiilor din mai multe ţări. Se estimează o creştere a riscului de neplată cu peste 23%,la sfârşitul anului 2014, în mare parte datorită dificultăţilor din economiile Chinei şi Rusiei – creşterea relativ scăzută a celei din urmă devenind o nouă „normă”. De asemenea, media duratei de încasare a creaţelor (DSO), este în creştere cu o zi în fiecare an de la declanşarea crizei, ajungând 73 zile în 2014.

    Cercetări Euler Hermes evidenţiază în special fragilitatea economiei Zonei Euro. Se citează cererea slabă, sub-investiţiile semnificative în infrastructură, presiunile negative asupra preţurilor şi problemele continue de finanţare a companiilor, ca nucleu al provocărilor fundamentale pentru afacerile de pe continent.

    2014, un an al dezamăgirii, perturbării şi divergenţei

    Lumea a început 2014 cu mult optimism, dar în cele din urmă a fost un an de dezamăgire persistentă. Dintre cele 80 de economii majore acoperite de Euler Hermes, doar Spania şi India au avut performate – modest, mai bune – sub aşteptările generale.

    • Lipsa de agresiune în revenirea Zonei Euro rămâne în cele din urmă o problemă de cerere, atât a companiilor, cât şi a consumatorilor. Foarte important, comerţul din interiorul Zonei Euro s-a luptat pentru a-şi reveni, împiedicând în continuare redresarea economică. Finanţarea companiilor continuă să fie o problemă, impiedicând oportunităţile de extindere atunci când acestea apar.
    • Escaladarea tensiunilor şi sancţiunilor în Rusia şi Ucraina au condus în paralel la o creştere a riscului de tranzacţionare asociat companiilor care operează în zonă.
    • Vizibilitatea şi amploarea ameninţării reprezentate de Statul Islamic a crescut pe parcursul lui 2014, costituind o ameninţare existenţială în regiunea Orientului Mijlociu, în special pentru investiţii şi finanţare.
    • China a continuat pe calea sa de creştere mai lentă, dar mai concentrată pe plan intern, mutând accentul de pe direcţia dominanţiei investiţiilor.
    • Brazilia continuă progresul modest, cu o creştere aşteptată la 0,3% în 2014, posibil mai scăzută decât a multor ţări din Zona Euro. Dependenţa de cheltuielile de consum, combinată cu lipsa investiţiilor publice şi private pe parcursul anilor în care preţurile materiilor prime erau greu de clintit, au lăsat ţara extrem de expusă la recentul declin al acestor preţuri. Mexic, pe de altă parte, a înregistrat o creştere consolidată, ca beneficiar al efectului de revenire economică al SUA. Reformele structurale au stimulat încrederea investitorilor, iar presiunile inflaţioniste au rămas ascuse.

    2015, caracterizat de lichiditate, cerere şi politică

    Euler Hermes estimează că economia Zonei Euro va creşte cu doar 1,0% în 2015, în timp ce PIB-ul mondial va creşte cu 2,8%, al patrulea an consecutiv sub 3% şi doar uşor stimulată de creşterea pieţei emergente la un posibil 4,3%. Cercetarea realizată de companie sugerează că cele mai bune oportunităţi pentru exportatori sunt de a-şi îndreapta atenţia spre regiunile în care creşterea este mai puternică – Africa (4,9%), Asia (4,7%) şi Orientul Mijlociu (3,8%) – în timp ce sunt echipaţi pentru riscurile de neplată.

    • Consumul din SUA, Marea Britanie şi Germania, se va ridica la un nivel ceva mai bun, dar departe de cel din 2008. În plus, în contextul unei lumi deflaţioniste, volumul comerţului mondial şi preţurile sunt sub media pe termen lung.
    • Se aşteaptă ca majorarea ratei de politică monetară în 2015 a Rezervei Federale Americane să aibă un impact limitat asupra restului lumii, dar încă presupune un risc mai mare pentru companiile exportatoare în ţările în curs de dezvoltare, cu un deficit mare de cont curent (de exemplu, Brazilia, India, Africa de Sud şi Turcia).
    • Privind mai departe, Euler Hermes avertizează asupra riscului geo-politic crescând, în condiţiile în care mai mult de 40% din populaţia lumii va vota în 2015, iar politicile publice tind să fie înclinate mai mult spre intervenţionism.

    Subran a continuat: “Sunt semnale pozitive peste tot în lume, de la revenirea producţiei în SUA, la ieşirea din recesiune a Italiei, la noi pieţe de frontieră ce oferă un potenţial important pentru echipamente industriale şi de uz casnic. Dar există, de asemenea, şi unde de bruiaj, iar separarea celor două aspecte va fi crucială pentru restabilirea încrederii durabile, a investiţiilor şi a stabilităţii. Companiile sunt obişnuite cu crizele şi au câştigat experienţă şi cunoştiinţe; îmbogăţirea setului propriu de instrumente pentru internaţionalizarea de succes va fi mai importantă decât oricând. “