BusinessMagazin

Tag: Vin

  • Unul dintre cele mai vizitate oraşe din lumea vrea să taxeze zecile de milioane de turişti care vin să-i viziteze centrul istoric

    Recent, consiliul local din Veneţia a introdus linii separate pentru localnici şi turişiti, la popularele staţii de vaporetto. Apoi, au interzis valizele cu roţi care produc zgomot puternic când sunt trase pe asfalt. Anul trecut, locuitorii Veneţiei au protestat faţă de viaţa tot mai scumpă din oraş şi de faptul că a devenit supraaglomerat. Mai mult, numeroase video-uri ce ilustrau comportamentul nepoliticos al turiştilor au devenit virale pe internet.

    Acum, Veneţia ia noi măsuri, la doar puţin timp după ce Barcelona a întreprins acţiuni similare, în mod deliberat, pentru a descuraja sosirea turiştilor în număr atât de mare, pentru a elimina efectele negative resimţite de localnici.

    Astfel, Veneţia va introduce contoare speciale pentru a vedea în timp real numărul persoanelor care se află în cele mai importante puncte de atracţie turistică din oraş, notează The Independent. Cifrele vor fi dezvăluite în timp real pe paginile social media oficiale ale oraşului, dar şi pe site-ul acestuia, în speranţa că vor determina astfel vizitatorii să evite supraaglomerarea unor zone precum Piaţa San Marco sau Palatul Dogilor, în loc să limiteze numărul de persoane.

    Cititi mai multe pe www.meidafax.ro

  • Digitalul în educaţie, un plus sau un minus?

    „Acum, că aceste manuale au pătruns pe piaţa locală, ar trebui să fim foarte bucuroşi. Suntem singura ţară din lume care are în acest moment manual digital obligatoriu pentru primele patru clase, la toate materiile, alături de manualul pe hârtie”, declară Măriuca Talpeş, directorul Intuitex.  Nu suntem la nivelul altor state, cu tablete pe mesele copiilor, însă nici aceasta nu ar fi o variantă tocmai bună, adaugă directorul Intuitex. Conform unor studii făcute în Anglia, realizate după pătrunderea în masă a laptopurilor şi tabletelor pe mesele copiilor, s-a constatat că instrumentele digitale le distrag foarte mult atenţia, iar profesorul „îi pierde”. Însă, adaugă aceasta, depinde foarte mult de dascăl şi modul său de a organiza ora. „Nicăieri în lume un  manual nu este gratuit pentru toată lumea. În acest moment, la noi, versiunile digitale ale manualelor sunt gratuite. Cred că este o mare schimbare şi nu poate să aducă decât un plus copiilor”, adaugă Talpeş.

    Pe de altă parte, digitalizarea educaţiei acoperă un spectru mai larg – atât în ceea ce ţine de hardware, cât şi de software, spune Cosmin Mălureanu, director general al Ascendia (ASC), compania românească specializată pe domeniul eLearning. Aspectul legat de partea de hardware se va rezolva, probabil, de la sine, prin scăderea considerabilă a preţurilor tabletelor şi a infrastructurii de broadband, însă şi profesorii trebuie să fie dornici şi în pas cu tot ceea ce este nou în educaţie, spune Mălureanu. Putem spune, aşadar, că există două elemente principale care pot încetini sau accelera progresul: profesorii şi dotările moderne. O singură clasă de calculatoare într-o unitate de învăţământ nu este suficientă – trebuie să existe câte un device (tableta/laptop) pentru fiecare utilizator, iar şcoala trebuie să aibă o infrastructură „smart”, care să ofere acces la internet, mecanisme de monitorizare şi management etc.”, consideră acesta. La nivel centralizat, lucrurile au început să evolueze, însă calitatea educaţiei digitale de la noi nu poate fi comparată cu cea din Marea Britanie sau Germania. „Nu atâta vreme cât bugetul pentru programul „Laptele şi cornul” este mai mare decât cel pentru manualele şcolare”, mai adaugă directorul Ascendia.

    De aceeaşi părere este şi Alexandru Holicov, Alexandru Holicov, CEO Adservio, platformă românească digitală pentru management educaţional, care consideră că România se confruntă, încă, cu rezistenţa la schimbare şi conservatorismul sistemului educaţional românesc, dar şi cu legislaţia, care ar trebui să permită şcolilor să adopte mai uşor platforme moderne de management educaţional. În opinia sa, profesorii ar trebuie să alterneze sursele tradiţionale de predare cu cele moderne, ale internetului. „În momentul de faţă, acest echilibru între folosirea tehnologiei în educaţie şi metodele clasice nu există şi până nu înţelegem că educaţia trebuie să evolueze şi din punct de vedere al integrării tehnologiei nu vom putea avea rezultatele pe care ni le dorim şi, în primul rând, elevi care să iubească şcoala”, ţine el să menţioneze. 

  • A jucat în Liceenii, a creat şi a vândut o afacere, iar acum organizează cel mai mare concurs de vinuri din estul Europei

    Energic şi optimist, Cătălin Păduraru poate vorbi ore în şir despre vin: planuri, trecut şi viitor, lingvistică, istorie, economie sau strategii. El este antreprenorul care în urmă cu câţiva ani a vândut afacerea Vinexpert, cu activităţi în distribuţia şi retailul de vinuri. „Prima generaţie de antreprenori nu a ajuns încă la etapa de vânzare a afacerilor pe care le-a întemeiat. Pentru mine a fost proiectul de viaţă, îmi propusesem să ies din afacere până la 45 de ani; am reuşit chiar mai devreme. Pentru a mă dedica acestei părţi de consultanţă, formare, educaţie”, povesteşte el.

    Intrarea în universul vinului s-a făcut cu plata unui preţ: visul său legat de actorie. „Când intrai la IATC (Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Ion Luca Caragiale din Bucureşti) erai vârful mic al unei piramide a studenţimii româneşti. Noi am fost spre mia de candidaţi pe loc, cu examene de trei săptămâni.” Spune că odată cu capitalismul s-au ivit şi dezavantaje, nu numai avantaje, şi a apărut un con de umbră pentru cei care voiau să facă film în perioada aceea. „Şi eu asta voiam să fac – film, nu teatru. Nu a fost nicio filosofie să îmi stabilesc un plan în zona de afaceri. A fost frica zilei de mâine şi am încercat să fiu foarte realist. Am evaluat resursele şi singura resursă era o apetenţă foarte mare pentru a vinde, şi când am ajuns la ce să vând mi-am dat seama că rădăcinile mele sunt foarte solide în viticultură”; tatăl şi unchiul său erau ingineri viticoli.

    Prin urmare, alegerea vinului era cea mai logică opţiune, „nu a fost o asumare de cauză sau o misiune, ci pur şi simplu a fost extrem de bună nişa din Bucureşti, pentru că la începutul anilor ’90 erau doar vinuri proaste”. Spune că şi-a propus să aducă doar vinuri bune şi prin asta să se diferenţieze; iar firma de distribuţie a funcţionat foarte bine până în 1998-1999, când, spune actorul antreprenor, a constatat că este nevoie de mai mult; concret, a hotărât să deschidă magazinele Vinexpert. Pentru că, inspirat de ce se întâmpla pe pieţele externe, aducea idei şi concepte noi, adaptate local, dar operând o firmă de distribuţie, mesajul se dilua; de aceea şi-a propus să facă o entitate prin care să lucreze direct cu consumatorul şi aşa a apărut Vinexpert.

    Iar Păduraru povesteşte că apoi s-a întâmplat ca în filmul Beckett, cu Peter O’Toole şi Richard Burton: regele l-a numit şef al bisericii pe prietenul său de joacă şi tinereţe agitată, crezând că aşa poate controla mai bine poporul; doar că prietenul, ajuns şeful bisericii, şi-a luat rolul în serios. „Aşa am păţit şi eu când am făcut Vinexpert. Era atât de greu Expertul din coadă, încât am luat-o într-o altă direcţie, a educaţiei, mai întâi în ceea ce mă priveşte şi apoi în ce îi priveşte şi pe alţii.” Apoi şi-a dat seama că nu pot exista foarte uşor, la un loc, şi afacere, şi educaţie, comunicare etc., pentru că genera neînţelegeri, inclusiv cu asociaţii săi sau cu angajaţii – care nu înţelegeau de ce nu profitau de toate oportunităţile de piaţă; de pildă, se vindea Angelli cu tirul de la poarta fabricii pe un schimb de facturi şi se câştigau mii de dolari americani „şi noi nu făceam asta. Pentru că nu se potrivea cu mesajul pe care îl aveam noi. Atunci mi-am propus să mă opresc în jurul vârstei de 45 de ani”.

    Despre vânzare spune că nu a fost o afacere în plan financiar, în schimb a constituit un câştig în plan personal: „Perioada a coincis cu vârsta la care copilul are foarte mult nevoie de prezenţa părinţilor, or noi în contextul de comercianţi nu prea existam pe acasă nici măcar de sărbători, când erau punctele forte în activitate”. Decizia a avut un impact foarte bun pe plan personal, într-o altă proiecţie bugetară pe familie; a câştigat şi timp penru a acumula cunoştinţe despre vin. Cătălin Păduraru crede că mulţi dintre cei care au afaceri în domeniul vinului încep să simtă aerul rece al intrării în marea piaţă, „care nu va fi nicicum miloasă cu noi şi România va fi extrem de expusă dacă nu se întăresc valorile care ţin neapărat de preţ şi etichetă”. Şi pentru că românii se uită cu mai mult interes la experţi din străinătate, a identificat câteva personaje recunoscute la nivel mondial şi „am început să introduc în România economia vinului.

    Încerc să transpun educaţia şi comunicarea mea într-o arie holistică – poate e o exprimare pretenţioasă, dar aşa este. Istorică, antropologică, socială, chimică, economică. Concursul a venit de la sine, ca o componentă”. Spune că a pornit proiectul organizării International Wine Contest Bucharest (IWCB) în regim de voluntariat, care s-a perpetuat; concursul, cel mai mare eveniment de acest tip din Europa de Est, a ajuns la a XIV-a ediţie şi va fi organizat anul acesta între 23 şi 25 mai. „Este deja mai bine apreciat de străini, dovadă că anul trecut 52% din probe au venit din străinătate, am fost primiţi în asociaţia mondială de profil şi extindem panelurile de juraţi.” Ţinta este ca IWCB să depăşească Berlinerul, cel mai important târg european de vinuri.

    Concursul atrage atenţia asupra României, spune Păduraru, iar acest context este favorabil pentru o serie de alţi paşi, importanţi, care să plaseze ţara în universul vinului. „Avem afirmaţii pe care le putem susţine doar dacă facem studii istorice: că suntem cu mii de ani înaintea Franţei, Spaniei şi Italiei în viticultura modernă, nu pentru a ne reclama întâietatea sau a deveni axul lumii vinicole, ci pentru a veni în piaţa aceasta măcar cu drepturi egale. Este o afirmaţie de forţă şi ea poate fi justificată pentru că există toate informaţiile, ele trebuie doar puse cap la cap: de unde a plecat vitis vinivera, de ce şamd. Există şi acele întâmplări cu Burebista – nu a fost vorba de tăierea viilor, ci a fost pur şi simplu o informaţie, o informaţie adusă de Deceneu că la 1.000 km a apărut vitis vinifera, care era mult mai productivă, mai sănătoasă. Nu putea Burebista să ia o asemenea decizie.”

  • Aspire Academy atrage cei mai talentaţi tineri din România şi de peste hotare. Profesori universitari de la Harvard şi Stanford vin să îi îndrume în luna iulie, la Poiana Braşov. Inscrierile se fac pana la data de 23 Aprilie

    Aplicatiile pentru a 2 a sesiune de inscrieri pot fi trimise pana la data de 23 Aprilie! Dacă vrei să te numeri printre studenţii care vor să facă o schimbare în România şi în lume, încă mai poţi aplica la Aspire Academy.   

    Programul va avea loc pe 14-21 Iulie şi le va oferi participanţilor acces la cursuri şi seminarii construite pe formatul universităţilor din SUA. Profesori distinşi de la instituţii de renume precum Harvard, Stanford şi UC Berkeley vin la Aspire Academy pentru a-i îndruma pe studenţii români către leadership autentic.  
     
    “Pentru a ajunge un lider trebuie să dobândeşti câteva calităţi şi valori, iar leadership-ul se învaţă”, spun profesorii americani de la Stanford şi Harvard care au venit pentru câteva zile în România, la Poiana Braşov, să predea cursuri de leadership tinerilor înscrişi la Academia Aspire. “Studenţii de aici sunt entuziasmaţi, vor să înveţe, sunt ambiţioşi. Îi învăţăm despre leadership, cum pot să devină lideri, să se înţeleagă pe ei şi pe cei din jur. Printre calităţile pe care le are un lider se remarcă puterea de a motiva oamenii inspirându-i să realizeze un obiectiv, nu forţându-i să facă asta” a declarat Phil Malone, profesor de Innovation and Intellectual Property la Stanford University.
     
    Studenţii cu rezultate deosebite atât şcolare cât şi extraşcolare sunt atraşi de calitatea superioară a cursurilor şi a cadrelor universitare ale programului. Comunitatea Aspire Academy reuneşte peste 500 de tineri care ocupă poziţii de leadership în comunitatea lor, şi-au deschis propria afacere sau lucrează la o companie de success. Network-ul Aspire se întinde şi în străinătate, participanţii provenind din peste 20 de ţări din Europa şi alte continente. 

    Tinerii care vin la Aspire sunt convinşi că pot face o schimbare şi colaborează în timpul programului pentru a rezolva problemele cu care ne confruntăm. „Studenţii sunt extraordinari, au toate calităţile pe care le au şi studenţii mei de la Harvard şi de la Stanford. Sunt implicaţi, activi şi lideri în sensul în care sunt pregătiţi să facă schimbare în lume, să aibă o carieră de succes. Sunt onorată să fac parte din viaţa lor”, a spus unul dintre profesorii Aspire, Luciana Herman, care predă Public Policy la Universitatea Stanford şi care a predat 20 de ani la Harvard, cursuri de retorică politică.

    Aspire Academy susţine participanţii programului prin resurse pentru dezvoltare profesională precum oportunităţi de job-uri şi internship-uri. Alumni Aspire pot colabora cu tinerii talentaţi din comunitate pentru a-şi construi propria afacere cu ajutorul mentoratului din partea organizaţiei.
     
    Studenţii care ştiu că vor să se implice şi să facă o schimbare cu adevărat, însă nu au găsit încă îndrumarea de care au nevoie, sunt invitaţi să aplice la Aspire Academy care va avea loc pe 14-21 iulie, la Poiana Braşov. 

    Aplicaţia constă în CV-ul personal, un scurt eseu despre o experienţă formatoare din ultimii ani şi câteva întrebări legate de motivaţia personală.  Sunt necesare cunoştinţe avansate de limba Engleză. Burse disponibile pentru studenţii cu posibilităţi financiare reduse

    Dacă vrei să ai parte de profesori dedicaţi şi un colectiv de excepţie care să îţi fie alături, trimite aplicaţia ta până pe 23 aprilie la adresă www.aspireacademy.ro.   De asemenea, pe site, mai multe detalii pentru programele destinate liccenilor şi tinerilor profesionişti, care vor avea loc în aceeaşi perioadă.
     

  • O băutură stimulează creierul mai mult decât matematica

    Degustarea vinului stimulează creierul uman mai mult decât orice alt comportament, susţin oamenii de ştiinţă americani, scrie Gustarte.

     De la prima vedere a sticlei de vin şi până la degustarea acestuia, creierul declanşează un întreg sistem complex în toate aceste procese, spune neurologul Gordon Shepherd, de la Universitatea Yale. Iar asta înseamnă mai multă activitate din partea ceierului decât atunci când asculţi muzică sau rezolvi probleme de matematică, susţine Shepard în cartea sa, “Neuroenology: How the Brain Creates the Taste of Wine”, notează decanter.com.

    Cartea explorează toate procesele neuronale implicate în degustarea şi aprecierea vinului, inclusiv evaluarea vizuală a băuturii din sticlă şi pahar, dar şi interacţiunea dintre lichid, oxigen şi salivă şi toate mişcările complexe ale maxilarului, limbii, diafragmei şi gâtului, scrie Gustarte.

  • O băutură stimulează creierul mai mult decât matematica

    Degustarea vinului stimulează creierul uman mai mult decât orice alt comportament, susţin oamenii de ştiinţă americani, scrie Gustarte.

     De la prima vedere a sticlei de vin şi până la degustarea acestuia, creierul declanşează un întreg sistem complex în toate aceste procese, spune neurologul Gordon Shepherd, de la Universitatea Yale. Iar asta înseamnă mai multă activitate din partea ceierului decât atunci când asculţi muzică sau rezolvi probleme de matematică, susţine Shepard în cartea sa, “Neuroenology: How the Brain Creates the Taste of Wine”, notează decanter.com.

    Cartea explorează toate procesele neuronale implicate în degustarea şi aprecierea vinului, inclusiv evaluarea vizuală a băuturii din sticlă şi pahar, dar şi interacţiunea dintre lichid, oxigen şi salivă şi toate mişcările complexe ale maxilarului, limbii, diafragmei şi gâtului, scrie Gustarte.

  • Ei bine, da, câteodată trebuie să aştepţi şi la privat

    Este doar un fragment din peroraţia unei doamne ajunse cu 10 minute mai devreme la clinică, să nu cumva să piardă programarea; nu a aşteptat nicio clipă în plus peste ora 7, dar pesemne că a considerat că acest lucru este o victorie, mulţumită felului „în care a pus problema”. E adevărat, am preferat să o las să intre înaintea mea, doar ca să nu o mai aud, deşi eram programată înainte.

    Nu numai că nu am cum să fiu de acord cu doamna respectivă, dar recunosc că m-am şi amuzat cumva. Este tipul acela de om cu care dacă te nimereşti vecin de scaun în tren te va asalta cu întrebări şi explicaţii, chiar dacă nu ai niciun fel de nevoie de conversaţie. De data aceasta a fost cu atât mai amuzant, după ce am respirat profund pentru a reface starea de zen (atât cât se poate când copilul face febră 40), pentru că doamna este o mamă tânără. Ca exerciţiu de imaginaţie, am încercat un joc. Corporatistă? Genul care spune tuturor ce e bine şi ce nu, unde şi de ce greşesc sau nu, pentru care e o tragedie dacă s-a ciobit o unghie, sau şerveţelele nu sunt perfect împăturite la restaurant. Avea o programare pentru un consult anual, iar cei care ieşiseră din cabinet, înaintea ei, aveau doi copii pe care îi purtau pe braţe, deşi nu erau bebeluşi. „Ha! Ei au intrat fără programare!” Da, aveau o urgenţă…

    Pe la stat, pe la privat, am aşteptat să îmi vină rândul să intru în cabinet. Uneori motivele de aşteptare au fost aberante, alteori nu. S-a întâmplat să fiu scoasă pe uşă afară, de la privat, după cele 20 de minute ale consultaţiei, deşi medicul nu apucase să citească RMN-ul. Am mers la un alt medic, tot la privat; consultaţia a durat 1 oră şi 40 de minute; când am plecat de acolo ştia nu doar el, ci şi noi, care sunt recomandările, ce se poate face, riscuri, costuri estimative, plan de tratament etc. Nu l-am ales pe şeful de secţie care m-a scos pe uşă afară, ci pe celălalt (şef de secţie la stat). Chiar dacă a trebuit să aştept şi 2 ore, apoi, pentru consult de verificare. Deşi nu obişnuiesc să fac conversaţie nici în tren, nici la rând la clinică, ulterior le-am explicat unor pacienţi, mai agitaţi, că şi ei ar prefera ca doctorul să se gândească la cazul lor atunci când sunt în cabinet, nu la numărul celor care aşteaptă pe hol. Sunt convinsă că nu toţi medicii se distrează ţinând pacienţii pe hol. Aşa cum ştiu şi că nu sunt toţi competenţi, interesaţi, preocupaţi. Dar putem să facem diferenţa.

  • Top localităţi din România cu nume neinspirate. Udaţi-Mânzu e numărul 1

    Astfel au rămas consacrate nişte nume cel puţin hilare, iar de cele mai multe ori complet neinspirate, cu o tentă sexuală sau ridicolă. Recent a fost publicată lista cu cele mai ciudate şi hilare denumiri de localităţi din România.

    IATĂ AICI CELE MAI NEINSPIRATE DENUMIRI DE LOCALITĂŢI DIN ROMÂNIA

  • Top localităţi din România cu nume neinspirate. Udaţi-Mânzu e numărul 1

    Astfel au rămas consacrate nişte nume cel puţin hilare, iar de cele mai multe ori complet neinspirate, cu o tentă sexuală sau ridicolă. Recent a fost publicată lista cu cele mai ciudate şi hilare denumiri de localităţi din România.

    IATĂ AICI CELE MAI NEINSPIRATE DENUMIRI DE LOCALITĂŢI DIN ROMÂNIA

  • (P) GRAMMA, povestea vinului care dă tonul oricărei conversaţii

    Între 2004 şi 2008, în perioada boom-ului imobiliar, când investitorii erau atraşi de investiţiile în diverse tipuri de proprietăţi, via familiei Olteanu a fost foarte atractivă. „Am primit o ofertă de aproape 10 milioane de euro pentru cele 40 de hectare pe care le deţineam. Deşi o asemenea sumă este greu de refuzat, părinţii mei au ales să spună nu. Au considerat că un proiect european pe prima variantă de SAPARD este soluţia de care avem nevoie. Au făcut un credit mult mai mic, de 1 milion de euro, şi au implementat cu succes proiectul. Astăzi, când privesc în urmă, îmi dau seama că părinţii mei au luat cea mai bună decizie şi le sunt recunoscător“, adaugă Marian. În prezent podgoria GRAMMA e întinsă pe 17 hectare, viţă proprie, la care se adaugă alte 17 hectare luate în arendă.

    Este singura atât de aproape de un centru cultural precum Iaşi. De la vie şi până în centrul oraşului sunt doar 10 kilometri, iar până la drumul principal sunt 3,5 kilometri. Întreaga regiune însă, numită până nu de mult şi „leagănul viticulturii româneşti“, are o istorie de peste 2000 de ani. Datarea a fost posibilă prin seminţele din soiul Fetească neagră, descoperite la Cucuteni, lângă Iaşi.

    Dezavantajul poziţionării într-o regiune dominată de producători mari, cum sunt Dealurile Moldovei, a fost repede transformat în avantaj prin soiurile pe care GRAMMA a început să le producă. „Vinurile pe care le facem provin de la o viţă în vârstă, veche de peste 50 de ani, cu rădăcini adânc înfipte în sol. Culegem strugurii în lăzi de 18 kilograme, astfel încât să le menţinem bobul întreg până la cramă. Acolo sunt trecuţi prin desciorchinător, care lasă doar boabele să intre în presa pneumatică. Aceste verigi tehnologice şi fermentaţia controlată sunt cele mai importante etape pe care noi le folosim ca să protejăm calitatea vinului“.

    GRAMMA produce vin în ediţii limitate, dintre care Fetească regală, unul dintre cele mai populare soiuri albe româneşti. Acest soi semi-aromat, cu intensitate medie, are însă o aciditate ridicată, care se traduce prin senzaţia de prospeţime. Tocmai de aceea vinul acesta poate fi asociat perfect cu o gamă largă de opţiuni culinare, precum preparatele uşoare, salatele, brânzeturile şi chiar fructele de mare.

    Unul dintre cele mai expresive soiuri, atât în privinţa aromei, cât prin gust şi culoare este Feteasca albă, vinificată în vin sec. Pentru GRAMMA, acesta este o premieră, pentru că până în 2016 era unul dintre cele trei soiuri care intra în componenţa vinul Cuvée Vişan alb. Începând de anul acesta, vinul va fi produs separat.

    De asemenea, tot din acest an, GRAMMA va produce şi varianta rosé a cupajului Cuvée Vişan, format din soiurile Fetească neagră şi Merlot. Acesta este proaspăt şi uşor, cu 11% alcool, perfect pentru zilele călduroase, când poate fi servit rece. Prin componenţa sa, Cuvée Vişan devine expresia unei conversaţii plăcute între un soi românesc şi unul franţuzesc.

    Dintre toate vinurile pe care le are în portofoliu, GRAMMA vinde cel mai bine Aligoté şi Rosé, un cupaj din soiurile roşii. „Toate acestea au o personalitate aparte, însă Aligoté este pentru noi cel de suflet. Am crezut în el şi am decis să-l producem atunci când nici francezii din regiunea Burgundia nu o mai făceau. Este un vin cu personalitate, care nu îţi lasă cale de mijloc, aşa îmi place să îl caracterizez şi i se potriveşte cel mai bine. Fie îţi place, fie nu. Rosé însă e nou, la modă. Vine din zona de nord a ţării, care e caracterizată de aciditate ridicată, acea senzaţie de prospeţime şi vioiciune în gust“.

    Pentru producător, unul dintre cele mai importante canale de distrubuţie sunt restaurantele, pentru care lucrează cu distribuitori specializaţi. Vinurile GRAMMA pot fi găsite în lanţul de distribuţie HoReCa premium din cele mai importante oraşe din ţară: Bucureşti, Cluj, Constanţa şi Iaşi. Un alt canal important este retailul modern, prin reţelele Carrefour şi Kaufland, care au acordat încredere producătorilor mici şi au oferit clienţilor lor vin de calitate, autohton.

    Prin vinurile pe care le produce, GRAMMA se adresează tinerilor cu o viaţă socială activă, indiferent dacă este vorba de mediul de lucru sau nu. Sunt acele persoane cărora, în timpul liber, le place să gătească un tip de mâncare mai special, la care să poată fi asociat un vin bun sau care preferă să iasă în oraş la un winebar sau un bistro, unde îşi pot cumpăra un pahar cu vin.

    „Clientul GRAMMA a înţeles că beneficiile vinului ţin şi de sănătate, şi este băutura care se asociază cu uşurinţă unui mediu elegant, unde poţi să ţii paharul de vin de picior şi să te bucuri de aromele sale discrete. Nu cred că există vin prost. Cred însă că există vin de la care ai aşteptări puţine şi cel care reuşeşte să le depăşească pe toate. Credinţa noastră, exprimată iar şi iar prin ceea ce producem la GRAMMA, este că există un vin pentru fiecare moment şi pentru fiecare conversaţie“, conchide Marian Olteanu.