BusinessMagazin

Tag: semnare

  • Coleto a semnat un parteneriat cu FashionUP

    Coleto, parte a unui grup internaţional de curierat care operează în mai multe ţări europene încă din 1993, activează şi pe piaţa românească şi anunţă un parteneriat important cu FashionUP, unul dintre marii retaileri online de FashionUP.

    În acest sens, din ianuarie 2017, Coleto începe un parteneriat cu binecunoscutul retailer online FashionUP. Clienţii magazinului au astfel oportunitatea de le fi livrate hainele şi accesoriile comandate online într-un mod sigur şi rapid către cel mai apropiat punct de lucru Coleto.

    De acolo îl pot ridica oricând le este convenabil, fără a-şi mai planifica programul în funcţie de vizita curierului şi fără a plăti taxe suplimentare de depozitare. Mai mult, Coleto oferă opţiunea de a returna o parte din comandă, păstrând doar produsele dorite, dacă nu le mai doreşte pe toate sau vrea să comande ulterior altele online.

    Punctele de lucru Coleto sunt proiectate în aşa fel încât fiecare client beneficiază de confort maxim atunci când îşi ridică pachetele sau coletele comandate sau chiar probează produsele pe care le-a comandat online. Cu o zonă de aşteptare primitoare, mobilată cu canapele şi scaune confortabile, şi cabine de probă exact ca într-un magazin adevărat, clienţii nu mai au grija comenzilor online de haine, încălţăminte şi accesorii.

  • Protocol de guvernare încheiat de PSD cu ALDE. Liviu Dragnea: “Protocolul va fi de reprezentare proporţională în guvern”

    Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat, luni, că PSD va încheia cu ALDE un protocol de reprezentare proporţională în guvern şi de colaborare parlamentară.

    “Vorbim doar despre o reprezentare poporţională în structurile guvernamentale şi de colaborare parlamentară”, a precizat Dragnea, întrebat ce conţine protocolul pe care PSD îl va semna cu ALDE.

    El a arătat că va discuta cu co-preşedinţii ALDE despre acest protocol, care va fi semnat chiar în cursul zilei de luni.

    Întrebat dacă reprezentarea proporţională înseamnă ca ALDE să preia trei ministere, Dragnea a arătat că nu merge la negocieri cu calculatorul şi grila.

    “Eu nu merg cu calculatorul în mână şi cu o grilă. O să discutăm când va fi cazul în primul rând despre oameni şi despre o reprezentare care să ne dea siguranţa că Guvernul va duce la îndeplinire ceea ce s-a prevăzut în programul de guvernare. Eu nu sunt un om zgârcit”, a spus Dragnea.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Milionarul care trăieşte în dubă şi se bărbiereşte cu toporul

    Daniel Morris este unul dintre cei mai promiţători jucători de baseball din Statele Unite. El a semnat în 2011 un contract cu o echipă din Toronto pentru care a primit un bonus de 2 milioane de dolari, însă trăieşte într-o dubă Volkswagen în parcarea unui magazin Wal-Mart.

    Morris este unul dintre cei mai buni aruncători din liga în care activează, iar acest lucru i-a adus şi numeroase contracte de publicitate. Tânărul preferă însă să investească toţi banii şi să trăiască cu doar 800 de dolari pe lună – jumătate din salariul minim lunar oferit în Statele Unite. “Prefer să trăiesc sărac”, povesteşte Norris. “Atunci când nu ai presiunea banilor, e mai uşor să te concentrezi pe muncă.”

    Ziua sa începe cu prepararea micului dejun la o plită portabilă, atunci când are la dispoziţie ingredientele necesare. Când îi lipseşte ceva, intră în magazinul aflat la doar câţiva metri distanţă. Urmează exerciţiile de dimineaţă şi apoi plecarea către stadion. Un ultim lucru pe care îl face, înainte de antrenament, este să ia un topor pentru a-şi “tunde” barba. Nu foloseşte lame de ras, pentru că nu le vede rostul.

    A cumpărat duba când era în liceu, după ce a semnat primul său contract de profesionist. De atunci, maşina este cel mai bun prieten al său. “Maşina asta îmi dă libertatea de care am nevoie”, spune tânărul atlet, citat de ESPN. “E un lucru precum Yin şi Yiang pentru mine”. Merge cu maşina peste tot, doarme în ea şi îşi face excursiile cu ea. Când ajunge la antrenament şi o parchează între maşinile de lux ale celorlalţi jucători, colegii îl îndeamnă să îşi cumpere ceva potrivit statutului său social. Pentru Morris însă, viaţa pe care o duce este exact viaţa pe care şi-o doreşte.

    Daniel Morris nu ştie cât va mai putea duce acest stil de viaţă, pentru că presiunea pusă de cluburile profesioniste este foarte mare. “Orice ar fi, voi continua să fiu un ambasador pentru promovarea lucrurilor de care îmi pasă”, spune Norris.

  • De azi românii nu vor mai fi obligaţi să stea la cozi la ghişee pentru a-şi plăti taxele şi impozitele

    Persoanele fizice îşi pot plăti din 14 decembrie 2016 obligaţiile fiscale şi prin intermediul site-ului www.ghiseul.ro. ANAF a finalizat procedura de achiziţie publică a serviciilor de acceptare a plăţilor online de impozite, taxe şi contribuţii cu ajutorul cardului bancar, prin Sistemul Naţional Electronic de Plăţi, şi a încheiat cu trei bănci un Acord cadru valabil 32 de luni.

    În prezent, există şi posibilitatea achitării obligaţiilor fiscale în numerar sau prin card bancar la casieriile unităţilor Trezoreriei Statului, prin virament (ordin de plata, internet banking etc) sau prin mandat poştal. Ultimele două zile au fost dedicate asigurării funcţionării optime şi compatibilizării sistemelor informatice ale AADR şi MFP – ANAF.
    Categoriile de impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat care pot fi plătite online (prin internet) de către persoanele fizice, prin intermediul cardurilor bancare sunt prevăzute în OMFP nr. 1.376/2016

    “Pentru maximizarea eficienţei economice a achiziţiei şi păstrarea posibilităţii adaptării comisioanelor la volumul plăţilor, BCR, Banca Transilvania şi Garanti Bank au semnat cu ANAF Acordul cadru conform căruia, periodic, este aleasă oferta cu preţul cel mai mic şi este semnat un contract subsecvent pentru maxim 12 luni. Primul contract subsecvent va fi semnat cu Garanti Bank, care va percepe ANAF un comision de 0,24%, dar nu mai mult de 14,40 lei, din valoarea fiecărei plăţi efectuate electronic de contribuabil”, se arată într-un comunicat ANAF.

  • Care este legătura între deciziile lui Donald Trump şi puterea tot mai mare a Chinei

    Deşi ideea de piaţă liberă reprezintă un punct-cheie în discursul multor preşedinţi de stat, acordurile în acest sens presupun ani de negociere şi compromisuri. Ce se întâmplă însă atunci când statele ajung la un consens, dar schimbarea unui lider pune în pericol întreaga înţelegere?

    Acordul de Parteneriat Transpacific (TPP) a fost semnat de 12 state în luna februarie, cu intenţia de a crea o zonă de comerţ liber; economiile combinate ale acestora reprezintă 40% din economia globală. Toate aceste 12 state trebuie însă să şi ratifice tratatul, iar comentariile recente ale preşedintelui ales Donald Trump sugerează că acest lucru nu se va întâmpla.
    La momentul semnării, tratatul a fost văzut ca o mare realizare – mai ales din perspectiva faptului că statele aveau standarde şi abordări diferite în mai multe domenii, inclusiv protecţia mediului înconjurător sau drepturile angajaţilor.

    Barack Obama, preşedintele încă în funcţie al Statelor Unite, a considerat tratatele comerciale ca fiind prioritare, dar oponenţii TPP au caracterizat înţelegerea ca fiind una care favorizează companiile mari în detrimentul locurilor de muncă şi al suveranităţii naţionale.

    Statele membre ale TPP sunt Japonia, Statele Unite ale Americii, Malaiezia, Vietnam, Singapore, Brunei, Australia, Noua Zeelandă, Canada, Mexic, Chile şi Peru. Tratatul are menirea de a întări relaţiile economice dintre aceste state prin reducerea mai multor taxe vamale. TPP a fost gândit, aşadar, pentru a crea o piaţă unică, similară cu cea din interiorul Uniunii Europene. Dar cele 12 state au, colectiv, o populaţie de 800 de milioane – aproape dublu faţă de populaţia Uniunii Europene.

    Ideea unui acord transpacific a plecat de la un tratat semnat de patru state – Brunei, Chile, Noua Zeelandă şi Singapore – care a intrat în vigoare în 2006. Înţelegerea a dus la eliminarea taxelor de import şi la cooperarea în domenii-cheie, precum practicile de angajare, proprietatea intelectuală sau politicile concurenţiale.

    Cele mai multe bunuri şi servicii comercializate între state au fost definite şi în noul TPP; nu toate taxele pe import (aproximativ 18.000) aveau să fie eliminate. Spre exemplu, semnatarii spun că au decis să elimine sau să reducă taxele de import în ceea ce priveşte produsele agricole sau bunurile de origine agricolă, încă de la început. Când vine vorba de produse textile, înţelegerea prevede ca unele dintre taxe să fie eliminate după o perioadă mai lungă de timp.
    TPP a fost de multe ori confundat cu TTIP – Parteneriatul Trans-Atlantic pentru Comerţ şi Investiţii; cel din urmă se referă însă la cu totul altceva, respectiv comerţul dintre Statele Unite şi state membre ale Uniunii Europene. În acest caz, negocierile se află într-o fază incipientă.

    De când cu alegerea lui Donald Trump, există însă mai multe semne de întrebare decât certitudini în ceea ce priveşte TPP. Pentru a intra în vigoare, acordul trebuie semnat de cel puţin şase state care, cumulat, să genereze cel puţin 85% din puterea economică a grupului. Cu alte cuvinte, atât Japonia cât şi Statele Unite trebuie să semneze.
    Noua Zeelandă a sugerat că un anumit parteneriat se poate materializa şi în lipsa Statelor Unite; Japonia, pe de altă parte, a anunţat prin vocea premierului Shinzo Abe că un TPP fără Statele Unite şi cei 250 de milioane de consumatori ar fi „lipsit de sens”.

    Imediat după anunţul lui Trump privind ieşirea din TPP, China, care nu era cooptată în Acordul de Parteneriat Transpacific (TPP), a anunţat că „va juca un rol important” în promovarea integrării economice în zona Asia-Pacific. „China va avea propriul rol; avem o atitudine deschisă faţă de orice aranjament în materie de comerţ liber regional”, a explicat Geng Shuang, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe chinez. Geng Shuang a subliniat că toate părţile trebuie să aibă propria influenţă în zona Asia-Pacific, evitându-se ca agenda să fie fixată de o singură ţară. „Problemele nu trebuie politizate. Acest lucru înseamnă că nicio ţară nu trebuie să interpreteze acordurile de liber-schimb din perspective geopolitice”, a insistat oficialul chinez.

    Astfel, în vreme ce nesiguranţa pare a fi noua realitate sub conducerea lui Trump, China şi Rusia se pregătesc să acopere zonele lăsate libere. China a propus deja un acord comercial numit Parteneriatul Economic Regional (RCEP), care ar include în mod normal mai multe state afiliate TPP, precum Japonia sau Australia. Dacă acesta se materializează, chinezii se vor afla într-o poziţie dominantă în ceea ce ar putea fi o zonă extinsă de liber comerţ.

    Retragerea SUA din Acordul de Parteneriat Transpacific (TPP) este un pas în direcţia greşită şi cel mai pesimist scenariu pentru economia globală, crede Christopher Dembik, director de analiză macro la Saxo Bank. Prin promovarea restricţiilor comerciale, Donald Trump îşi asumă riscul de a grăbi revenirea recesiunii şi a împinge lumea într-o nouă perioadă de şomaj la scară largă. Demersul va avea, spune analistul, cinci consecinţe directe.

    Prima este reducerea comerţului global pe viitor, comerţ care a fost mult încetinit de la criza financiară încoace şi cu siguranţă va duce la sfârşitul procesului de globalizare care a început după cel de-al doilea război mondial şi care a fost în general benefic pentru ţările emergente prin favorizarea apariţiei unei vaste clase de mijloc în multe ţări, cum e China şi Brazilia. A doua consecinţă este scăderea PIB-ul global, care se chinuie să atingă nivelurile precriză. Revenirea unei creşteri economice puternice este amânată pe termen nedefinit, ceea ce înseamnă că majoritatea economiilor dezvoltate vor fi nevoite să se obişnuiască cu o creştere medie anuală a PIB-ului în jur de 1% şi 2% şi cu niveluri mari ale şomajului. În al treilea rând, retragerea indică sfârşitul acordurilor regionale de liber schimb şi confirmă faptul că tratatul negociat între Statele Unite şi Europa este în moarte clinică. Doar oficialii din Comisia Europeană mai cred că se poate ajunge la un acord în următoarele luni. Semnarea unor acorduri importante de liber schimb între regiuni devine parte din trecut. În al patrulea rând, retragerea înseamnă că protecţionismul s-a întors, deocamdată disimulat, şi ar putea duce la bariere comerciale mai mari şi la devalorizări competitive pe parcursul preşedinţiei lui Trump.

    Totuşi, acest tip de strategie economică s-a dovedit a fi un mare eşec în anii 1930 şi nu avem niciun motiv să credem că ar funcţiona mai bine în zilele noastre. În cele din urmă, decizia confirmă retragerea lentă a Statelor Unite din zona Asia-Pacific, care este o parte din zona sa tradiţională de influenţă. Va constitui o oportunitate excelentă pentru creşterea influenţei Chinei în regiune. China, care nu e parte din TPP, va putea să se extindă în Asia şi în America Latină, profitând din plin de influenţa în scădere a Statelor Unite. Aceasta este confirmarea faptului că Statele Unite se întorc încetul cu încetul la izolaţionism, aşa cum s-a întâmplat în anii 1920, de exemplu. „Lumea s-a schimbat. Regulile se schimbă odată cu ea, iar aceste reguli ar trebui scrise de Statele Unite, nu de ţări precum China”, declara Barack Obama recent. Dar Obama nu va mai fi preşedinte pentru mult timp, iar cel care îi va lua locul nu pare să-i împărtăşească opiniile.


     

  • Preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul pentru înfiinţarea unui nou consulat al României, la Miami

    Ţara noastra avea până în prezent consulat general la Los Angeles, New York şi Chicago, în Miami existând doar un consulat onorific.

    Preşedintele Klaus Iohannis şi-a petrecut sărbătorile de iarnă în ultimii ani în Florida, la prieteni

  • Iranul îl avertizează pe Donald Trump că nu va tolera anularea acordului nuclear

    “Donald Trump vrea să facă multe lucruri, dar niciuna dintre acţiunile lui nu ne va afecta”, a afirmat Hassan Rouhani într-un discurs rostit la Universitatea din Teheran.

    “Credeţi că Trump poate distruge acordul nuclear? Credeţi că noi şi ţara noastră îi vom permite acest lucru!?”, a avertizat Rouhani.

    “Nu există niciun dubiu că Statele Unite sunt inamicul nostru”, a subliniat liderul de la Teheran.

    În campania electorală, Donald Trump a catalogat acordul nuclear cu Iranul drept “cel mai prost tratat negociat vreodată”, avertizând că fie îl va anula, fie îl va renegocia. În plus, reprezentanţi ai echipei de tranziţie a lui Donald Trump au început consultări cu republicani din Congres pe tema opţiunilor de sancţiuni contra Iranului care să nu încalce acordul nuclear dintre marile puteri şi Iran semnat în 2015. Sancţiunile ar putea fi aplicate din cauza programului balistic iranian sau a abuzurilor asupra drepturilor omului, au declarat surse din cadrul Congresului SUA.

    Sâmbătă, Iranul a denunţat o decizie de prelungire a Legii privind sancţiunile impuse Iranului, argumentând că măsura demonstrează că Statele Unite nu îşi respectă angajamentele. Senatul SUA a aprobat recent prelungirea cu zece ani a Legii privind sancţiunile impuse Iranului. Teheranul a denunţat o măsură incompatibilă cu acordul nuclear semnat cu marile puteri din grupul P5+1 (SUA, Marea Britanie, Rusia, China, Franţa şi Germania).

  • Cum a ajuns Kris Jenner de la casnică la conducerea unui imperiu

    La începutul acestui an, Kris Jenner semnat un contract în valoare de 100 de milioane de dolari pentru a realiza încă patru sezoane ale reality-show-urilor despre familia Kardashian. Familie care a clădit un imperiu de sute de milioane de dolari, iar secretul stă în abilităţile de marketing ale lui Jenner, mama fetelor Kardashian.

    Kourtney (35 de ani), Kim (34 de ani), Khloe (30 de ani), Kendall (19 ani) şi Kylie (17 ani), cele cinci surori Kardashian, câştigau în anul 2011 peste 65 de milioane de dolari din emisiuni de televiziune precum Keeping Up With the Kardashians, din diverse contracte de marketing încheiate de Kris Jenner cu companii interesate să se promoveze prin intermediul vedetelor sau din produse semnate sub numele familiei, cum este parfumul unisex lansat de Khloe şi sotul ei Lamar Odom.

    Kris Jenner (59 de ani), mama a şase copii, este aproape în totalitate responsabilă pentru afacerea de familie. “Mi-ar plăcea ca emisiunea Keeping Up With the Kardashians să ajungă la sezonul 26. Cine ar fi crezut atunci că afacerea va fi atât de profitabilă? Ar fi trebuit să am mai mulţi copii care să contribuie la încasările familiei”, spune Jenner. Şi nu este singura emisiune în care familia este în rolul principal, fetele fiind implicate şi separat în diferite proiecte, precum Kourtney and Kim Take New York sau Kourtney and Khloe Take Miami, în care sunt prezentate detalii intime din viaţa celor trei surori.

    La rotunjirea veniturilor contribuie şi apariţiile în reclame ale fetelor. Spre exemplu, Kim a fost imaginea încălţărilor Skechers într-o reclamă pentru Super Bowl, care a costat compania trei milioane de dolari pentru 30 de secunde de emisie. În vârstă de 34 de ani, Kim este de departe cea mai cunoscută dintre surori, onorariul ei putând ajunge chiar şi la 250.000 de dolari doar ca să participe la un anumit eveniment, în timp ce publicarea unui singur mesaj pe Twitter, unde este citită de zeci de milioane de fani, ajunge la 25.000 de dolari. Khloe si Kourtney au onorarii mai mici, de aproximativ 20.000 de dolari, în timp ce tatăl lor vitreg, Bruce Jenner, încasează 10.000 de dolari pentru prezenţă.

    Povestea familiei Kardashian şi a succesului fulminant de care se bucură astăzi a început cu un clip video pornografic ce îi prezenta pe Kim şi un fost prieten, rapperul Ray J, pe care Kris Jenner l-a vândut distribuitorului Vivid Entertainment. În februarie 2007, fiica ei i-a povestit despre înregistrare şi, cum Jenner încerca încă de atunci să facă viaţa familiei ei subiectul unui reality show, decizia de a vinde conţinutul a fost destul de rapidă. “Iniţial mi-am zis că nu vom mai avea nicio şansă să ajungem vedetele unui reality show”, spune Jenner, care este de altfel şi managerul familiei Kardashian, având un comision de 10% din încasările familiei.

    Totul risca să se transforme într-un scandal de proporţii din care familia ar fi ieşit cu siguranţă cu imaginea şifonată, dar Jenner, care susţine că n-a vazut niciodată conţinutul înregistrării, a angajat un expert în comunicare, în încercarea de a îndulci situaţia. “Rolul meu era să transform acum cele 15 minute de faimă ale fiicei mele în 30”, mai spune managerul familiei Kadashian. Într-un final, înregistrarea a fost cumpărată de Vivid Entertainment pentru 5 milioane de dolari şi a devenit în scurtă vreme cel mai bine vândut DVD al anului.

    Surorile Kardashian, care au lansat şi o autobiografie numită Kardashian Konfidential, au apărut de atunci în nenumărate reclame pentru orice fel de produse, de la încălţari, la hârtie igienică sau pastile pentru slăbit. În plan este şi lansarea unui magazin cu produse imprimate cu imagini cu celebrităţi în cadrul hotelului Mirage din Las Vegas. Fratele lor Robert (27 de ani) a rămas însă mai în umbră în lumea showbiz-ului.

    “Mama a fost dintotdeauna genul de persoană care încearcă să transforme apa în vin”, spune Khloe. Probabil tocmai această reţetă a făcut dintr-o familie relativ necunoscută până în 2007 un subiect al mai multor emisiuni de televiziune, care atrage milioane de telespectatori.

  • Cronică de film: Florence Foster Jenkins

    Muzica, dragostea şi banii (ştiu, sună ca titlul unei melodii nu prea reuşite) sunt cele trei ingrediente ale acestei poveşti semnate de Stephen Frears. Bazat pe o poveste adevărată, filmul urmăreşte o femeie bogată care încearcă, în mod obsesiv, să ajungă cântăreaţă de operă. Convinsă că vocea din capul ei sună ”angelic“, Florence Foster Jenkins se îmbarcă într-o călătorie care o va aduce în cele din urmă în atenţia publicului – doar că nu în felul în care îşi imagina.

    Chiar dacă Meryl Streep iese ca de obicei în evidenţă, actorul pe care ar trebui să vă concentraţi atenţia e Simon Helberg; reacţiile personajului său sunt cele care aduc culoare filmului.

    Meryl Streep (de trei ori câştigătoare a premiului Oscar) interpretează personajul principal, o femeie care a condus industria artistică din New York în prima jumătate a secolului XX, având şi impresia că este o cântăreaţă foarte talentată. Era doar o impresie, pentru că realitatea era cu totul alta. Dar banii pot face minuni, aşa că în 1944 ea şi-a cumpărat practic un concert pe scena de la Carnegie Hall; interpretarea sa a fost atât de proastă încât a devenit legendară. Streep este extrem de amuzantă, mai ales atunci când încearcă să interpreteze; ea redă un personaj care se agaţă de realitate, dar o părăseşte atunci când are o părere ireală despre abilităţile sale.

    Hugh Grant îl interpretează pe partenerul său, Bayfield, care plăteşte criticii şi se asigură că spectacolele sale au o audienţă semnificativă. El este extrem de grijuliu, stând lângă Florence în fiecare seară până ce ea adoarme. Asta înainte de a fugi la amanta lui, bineînţeles.

    Dar povestea nu ar fi atât de captivantă, după cum scriam mai sus, fără interpretarea lui Simon Helberg (îl cunoaşteţi, probabil, din serialul Big Bang Theory). El îl interpretează pe pianistul lui Florence, Cosme McMoon, care e interesat mai mult de bani decât de spectacolele efective. Reacţia lui atunci când o întâlneşte pe Florence Foster Jenkins este de nepreţuit; el îşi dă seama imediat că nu există remediu pentru lipsa de talent a femeii, dar preferă să îşi vadă de treabă.
    Am putea găsi un corespondent al poveştii în zilele noastre: gândiţi‑vă, spre exemplu, la cineva care încarcă un videoclip pe YouTube fiind convins de talentul său. Şi chiar lipsa desăvârşită a acelui talent este cea care transformă clipul într-unul viral. Cam despre asta e vorba şi în Florence Foster Jenkins.

    Trebuie însă precizat încă un lucru, chiar dacă nu are neapărat legătură cu filmul: Florence Foster Jenkins, în ciuda lipsei de talent, a devenit extrem de apreciată de-a lungul timpului. Ea a iubit muzica, şi-a urmărit visul şi nu a renunţat niciodată. Ea nu s-a ascuns niciodată – iar filmul surprinde perfect acest lucru.

    Regizorul Stephen Frears nu încearcă să dezvolte prea mult latura emoţională a poveştii, preferând să dea o notă generală de umor; alături de Danny Cohen, cel care semnează producţia, Frears reuşeşte să producă un film care aduce zâmbetul pe buze.

    NOTA: 8/10
     

  • Japonia şi Coreea de Sud, acord privind împărtăşirea de informaţii secrete despre Coreea de Nord

    Japonia şi Coreea de Sud au semnat, miercuri, un acord care prevede împărtăşirea de informaţii secrete privind activităţile balistice şi nucleare ale Coreei de Nord, în pofida protestelor din partea partidelor de opoziţie şi activiştilor din Seul, relatează France 24 şi Le Figaro.

    Ministerul sud-coreean al Apărării a anunţat că acordul este “necesar” în contextul intensificării ameninţărilor militare din partea Phenianului, care a efectuat anul acesta două teste nucleare şi a lansat peste 20 de rachete balistice.

    “Este gata să efectueze noi teste nucleare şi să lanseze rachete oricând”, a anunţat ministerul, făcând referire la Coreea de Nord.

    “Din moment ce acum ne putem folosi de capacitatea Japoniei în materie de informaţii secrete pentru a face faţă efectiv ameninţărilor nord-coreene tot mai mari în ceea ce priveşte testele nucleare şi cele cu rachete, acest lucru va spori interesele noastre privind securitatea”.

    Seul şi Tokyo se folosesc în prezent de intermedierea Washingtonului pentru împărtăşirea de informaţii secrete privind activităţile militare ale Phenianului, în baza unui acord semnat în 2014.