BusinessMagazin

Tag: reţele

  • Noroc de pasii marunti

     

    “Nu ne putem petrece toata viata cumparand companii, mai trebuie sa mai si consolidam ceea ce am cumparat”. Declaratia apartine lui Luigi Ferraris, CFO-ul grupului italian de utilitati Enel, in timpul conferintei de presa care a urmat prezentarii rezultatelor pentru anul 2008. Conferinta de presa s-a tinut in acest an in sediul central al Enel – pentru prima oara dupa mai multi ani in care prezentarea rezultatelor avea loc la Londra, unde Enel este listata. Taierea de costuri pentru organizarea evenimentului anual – redusa ca imporanta – face parte insa dintr-un plan mai larg de reduceri de costuri pe care si l-a impus compania italiana. Cea mai importanta reducere anuntata de Enel este cea de 12 mld. euro din bugetul de investitii pentru urmatorii cinci ani. Declaratia lui Ferraris este in linie cu decizia companiei italiene de a reduce din investitii si a se aseza la masa consolidarilor, dupa cativa ani in care a facut achizitie dupa achi­­­zitie, incepand cu cele din Romania sau Slovacia si terminand cu achizitia Endesa sau OG-5.
     
    Lui Luigi Ferraris nu ii este teama de cuvinte, iar directorul financiar considera ca este normal ca fiecare companie sa isi reconsidere pozitiile din cauza crizei. In cazul Enel, cu atat mai mult: “Luand in considerare ca am investit in ultimii ani cat sa avem o pozitie de lider de piata, dar luand in considerare si gradul de dezvoltare a diverselor economii unde operam, ni se pare logic sa o luam mai usor deocamdata cu investitiile”.
     
    Intr-adevar, cifrele din raportul Enel arata ca cele 12 miliarde de euro au fost reduse din bugetele pentru dezvoltare, si mai putin din bugetele de mentenanta. Raportul nu arata cu precizie unde si cand vor fi investite totusi cele 16 miliarde de euro. Cu toate acestea, prezentarea rezultatelor si a planurilor Enel a inclus cateva indicii.
     
    S-ar fi putut spune ca achizitia Endesa si parteneriatul cu EdF au consolidat traiectoria de dezvoltare a grupului Enel in tarile latine. Strategia latina nu ar fi fost rea pentru Romania – aici Enel are proiecte de investitii de doua miliarde de euro in productia de energie si de inca 700 de milioane de euro in retele. Planurile de productie – care cuprind investitii in energie termo, eoliana si nucleara – sunt ambitioase, insa dependenta unor proiecte la companii de stat (Termoelectrica si Nuclearelectrica) le-a intarziat startul. Faptul ca aceste proiecte se intind ca dezvoltare pe cativa ani se potriveste numai bine cu faptul ca bugetul de investitii in productie al Enel pentru Romania are o bataie lunga, pe 15 ani, ocolind astfel criza (cei 15 ani fiind calculati din 2007, cand noul country manager Matteo Codazzi a anuntat planul de investitii al Enel pentru Romania). De fapt, dupa cum au declarat anterior si oficialii Enel din Romania, planurile sunt deocamdata la nivel de autorizatii, astfel ca ar fi prea devreme sa se stie daca va fi sau nu cazul sa fie incluse in reducerile de costuri.
     
    Planurile de expansiune ale Enel in regiune au pus insa in umbra proiectele din Romania. In prezentarea sustinuta cu ocazia prezentarii rezultatelor anuale, Fulvio Conti a repetat in mai multe randuri intentia lor clara de a se concentra asupra Rusiei si a Slovaciei: “Slovacia si Rusia sunt pietele noastre cheie pentru urmatorii ani: in Slovacia piata a crescut si acum o consideram tara tinta ideala pentru investitii, iar in Rusia liberalizarea pietei progreseaza si cu siguranta ca asta va aduce crestere pe termen mediu si lung”. OG-5 (compania de distributie si productie cu 8.700 MW instalati din Rusia in care Enel este actionar majoritar) si centrala nucleara din Slovacia (proiect de 900 de milioane de euro), dar si alte proiecte gandite pentru cele doua tari vor atrage majoritatea banilor proiectati pentru divizia internationala a Enel pana in 2013. Astfel, din cele 7,4 miliarde de euro, 45% vor merge in Slovacia, iar 28% in Rusia. Despre cele doua miliarde estimate pentru Romania se va mai vorbi probabil si in urmatoarele planuri si bugete ale Enel. Deocamdata insa, investitiile si stabilizarea celei mai lungi retele din Romania si satisfactia celor 2,5 milioane de clienti sunt provocari destul de mari pentru italieni. La care se adauga asteptarile nu foarte optimiste de crestere a consumului clientilor Enel pentru perioada urmatoare, dar si tinta de a creste numarul clientilor eligibili de cinci ori in urmatorii cinci ani. 
     

     

  • Internet pentru gulere albe

    “Inca nu ai cont pe LinkedIn?”, ma intreba surprinsa o cunostinta, nu cu multa vreme in urma. “Trebuie neaparat sa-ti faci. Eu deja am peste 250 de contacte acolo si asa mi-am gasit noul job.” Pe paginile retelei sociale americane, care numara acum peste 34 de milioane de utilizatori din toata lumea, au cont probabil si cateva mii sau poate zeci de mii de romani. Pentru ei, site-uri de genul LinkedIn sau Xing reprezinta un fel de Hi5 profesionist, unde profilul de utilizator este de fapt CV-ul si unde pot gasi detalii despre oamenii cu care lucreaza sau cu care vor sa intre in contact.

    Singurul dezavantaj, pentru unii, ar fi lipsa localizarii si a continutului in limba romana. “Noi am plecat la drum pornind tocmai de la ideea de a face un LinkedIn romanesc”, declara Dragos Birlea, unul dintre cofondatorii site-ului de continut video Trilulilu, referindu-se la reteaua online Tetatet.ro, lansata saptamana trecuta. In formula antreprenorilor care s-au decis sa concureze LinkedIn intra firma de consultanta Birlea, Colceriu & Asociatii, cu 45% din Tetatet, Rares Dragan (14%), Andrei Dunca, Adrian Sabau si Agora Human Resources, cu 10% fiecare, Bogdan Colceriu si Levente Szekeres (cate 5%) si Vlad Igrisan (1%). Pe scurt, a fost nevoie de zece oameni, de o investitie initiala relativ mica, de cateva mii de euro, si aproape un an de munca pentru infiintarea Tetatet.

    “De concept ne-am apucat in martie anul trecut, iar din aprilie lucram la partea tehnica”, lamureste Birlea. Neoficial, reteaua a fost lansata in octombrie, insa a functionat in ultimele luni in varianta “private beta”, putand fi accesata de un numar limitat de utilizatori. In povestea retelei sociale, LinkedIn isi are locul nu numai pentru ca a fost un termen de comparatie, dar si pentru ca in acest an de dezvoltare a Tetatet, pe LinkedIn au aparut anumite functionalitati noi pe care le pregatea si reteaua autohtona si pe care miza aceasta din urma pentru a se diferentia. Nu inseamna insa ca Tetatet spera ca romanii vor renunta la retelele internationale si se vor multa pe una locala, ci ca le vor folosi in paralel pe amandoua.

    “Este prea devreme sa ne aruncam la estimari legate de numarul de membri sau cu privire la veniturile pe care le-am putea avea odata ce vom pune la punct si modelul de business”, spune Birlea. Nu la fel de rezervati in estimari sunt proprietarii iKonect, retea lansata de publisherul Rockmedia Network, detinut de omul de afaceri Rachad El Jisr, pe o platforma online dezvoltata impreuna cu agentia interactiva MB Dragan.

    “10.000 de utilizatori pana in martie, 50.000 pana in iulie si 100.000 la final de an”, afirma Mihai Dragan, directorul agentiei de publicitate. Bazata tot pe modelul LinkedIn, reteaua iKonect, care va necesita pana la sfarsitul lui 2009 o investitie de 200.000 de euro, spera sa se diferentieze prin conceptul de exclusivitate – reteaua functioneaza pe baza de invitatie, model urmat de Gmail, serviciul de e-mail al Google. Initial au fost trimise 99 de invitatii, fiecare dintre acesti utilizatori avand la randul sau o serie de invitatii pe care sa le poata da mai departe.

    “iKonect are caracter local, ceea ce inseamna conexiuni mai relevante si, in final, o comunitate mai relevanta. Functionalitatile actuale sunt insa doar varful aisbergului”, sustine Jisr, anuntand ca planul ar fi ca in cadrul retelei sa poata fi create mini-comunitati in functie de anumite criterii, precum orasele de provenienta sau domeniile de activitate ale utilizatorilor. “Lipsa unor retele sociale autohtone in internetul romanesc s-a simtit, dar va fi foarte greu pentru aceste retele in competitia cu cele internationale, deja consacrate in Romania”, considera Vlad Stan, fondatorul Seed Money, un soi de fond de investitii dedicat in exclusivitate afacerilor online romanesti.

    Stan nu exclude insa retelele sociale din randul proiectelor in care s-ar putea implica: “In aceste conditii au mare nevoie de viziune si de elemente prin care sa se diferentieze”. Ovidiu Negrean, fondatorul retelei Lucrez.in/IT, a pariat pe specializarea site-ului pe domeniul IT, incercand astfel sa faca legatura profesionala intre programatori si companiile afilate in cautare de oameni pentru departamentele de IT. “Cand am decis sa pornesc acest proiect, in octombrie anul trecut, in .ro nu exista nicio retea sociala de business romanesc. Intre timp, aproape concomitent au aparut trei si stiu alte doua care urmeaza sa fie lansate”, comenteaza Negrean.

    Din punctul lui de vedere insa, avand in vedere orientarea retelelor, competitia se va da mai mult intre Tetatet si iKonect, Lucrez.in/IT fiind asigurata intr-o anumita masura prin faptul ca specialistii IT care folosesc retele sociale vor fi cu siguranta interesati sa intre in comunitate. “Poate ca, la vederea competitiei din ce in ce mai mari, celelalte doua retele, care ar trebui sa se lanseze, ar putea renunta la idee”, spune Negrean.

    Dimpotriva, cei mai multi cunoscatori ai domeniului cred ca loc pentru retele de socializare autohtone e destul in online-ul romanesc. “Segmentul a ramas multa vreme slab acoperit, dar sansele de reusita ale noilor competitori depind acum de strategia pe care o vor urma”, apreciaza Orlando Nicoara, directorul general al MediaPro Interactiv. Cel mai bun exemplu al lui Nicoara ca poti castiga o piata neacoperita local, dar dominata de un serviciu international, este Trilulilu, care a reusit sa se impuna in ciuda popularitatii YouTube. Inclusiv MediaPro Interactiv a atacat recent un teritoriu nou, cel al motoarelor de cautare pe internet, desi Okidoki.ro ramane deocamdata un purice pe langa elefantul Google.

    Pana acum, in Romania au prins mai degraba retelele sociale de divertisment, de genul Hi5 sau Neogen.ro. Prima raporta la inceputul acestui an peste 60 de milioane de membri activi, dintre care romanii ar reprezenta 4,9%, dupa cum reiese din datele Alexa.com. Urmatoarea retea in topul Alexa al siteurilor accesate de romani ar fi Neogen. ro, parte din grupul Neogen al lui Calin Fusu, care se afila pe locul 25, si Facebook, la 5 locuri distanta.

    Retelele Neogen.ro, Noi2.ro si Colegi.ro numara in total 1,5 milioane de membri, fiind necesar un singur cont de utilizator pentru oricare dintre ele. In planurile lui Fusu pentru anul acesta, o componenta importanta o reprezinta retelele sociale, care vor insemna jumatate din afacerile Neogen, estimate la 4 milioane de euro. Mai exact, cele trei retele sociale vor fi integrate intruna singura. “Colegi.ro si Noi2.ro ar urma sa devina componente ale Neogen.ro, astfel incat sa fie mai simplu de folosit”, spune Fusu.

    Totodata, seful Neogen vrea sa extinda, in noua formula, Colegi.ro si Noi2.ro si in Bulgaria, Serbia si Republica Moldova, tari unde activitatea companiei se rezuma la formatul Neogen.ro. “Problema este ca omul nu vrea sa foloseasca 100 de retele sociale. Cred ca limita superioara se opreste la cel mult trei”, spune Fusu, care nu se simte deloc amenintat de noua competitie din segmentul retelelor sociale. Din punctul lui de vedere, pentru o retea afilata la inceput, conditiile actuale ale pietei s-ar putea sa fie prea dificile.

    “Mai ales daca sunt retele generaliste, cred ca sansele de supravietuire pe un termen mai lung de sase luni sunt foarte reduse”, continua fondatorul Neogen, cu precizarea ca o alta problema importanta cu care s-ar putea confrunta acestea ar fi lipsa unei mase critice de utilizatori. Comunitatea online de business este destul de mica, probabil insumand mai putin de 10% din totalul utilizatorilor de internet, dupa parerea lui Mihai Dragan – or, retelele sociale internationale aduna zeci sau chiar sute de milioane de membri. Asa incat, chiar daca exista localizare, iar continutul este exclusiv in limba romana, deschiderea si accesul la o baza mai variata de contacte sunt reduse. Pe de alta parte, se pune inclusiv problema intaietatii, asa incat, pentru multi dintre utilizatorii care au deja conturi pe anumite retele sociale, cu o agenda de contacte si legaturi, mutarea pe o alta retea ar putea parea nejustificata.

    “Eu sunt gata sa-mi sterg contul de pe Facebook si nu mi-as mai face alte conturi pe retele sociale. Nu ma ajuta in niciun fel, blogul personal si contul de pe LinkedIn sunt mai utile in contactul cu lumea decat o retea locala de business”, isi spune parerea, din perspectiva consumatorului, Costin Cocioaba, autorul blogului ecostin.com. Pentru el, LinkedIn este suficient, fiind echivalentul unui CV online, situatie in care se afila multi alti romani, motiv pentru care “este foarte probabil ca pana la finalul anului doua din cele trei retele sociale sa se inchida sau sa aiba un trafic irelevant pentru un business online”.

    Argumentul cel mai solid in favoarea retelelor sociale autohtone ar fi faptul ca exista inca multi utilizatori care nu folosesc deloc retelele online si care ar putea fi atrasi de site-urile noi de socializare. “Lansarile recente cred ca marcheaza doar inceputul si ca in scurt timp vor aparea si mai multe retele axate pe segmente diferite”, spune cu optimism Sergiu Biris, fondatorul Trilulilu, amintind ca si lansarea clonei romanesti a YouTube a atras foarte multe opinii negative la inceput, in urma cu doi ani. Ramane insa problema monetizarii, o problema cu atat mai spinoasa cu cat de ea n-au scapat nici multe din site-urile internationale de socializare, inclusiv MySpace si Facebook.

  • Punct si de la capat








    “Perioada afilierilor tine de trecut. Intre timp, piata si societatea romaneasca au evoluat. Romanii nu mai sunt <bizoni electorali>, asa cum obisnuia sa-i numeasca un fost manager de client service, si nici niste oameni care pentru zece dolari ar vinde-o si pe mama, ca sa citez dintr-un expat, fost manager de multinationala de publicitate”, spunea la inceputul lunii iulie Lucian Georgescu, seful agentiei de publicitate GAV Balkanski.




    Randurile de mai sus provin dintr-o “declaratie de independenta” difuzata de Georgescu in momentul in care anunta ca a fost pus capat parteneriatului cu reteaua Scholz & Friends, cu sediul in Germania. “In ceea ce priveste experienta si profesionalismul, suntem in masura astazi sa ii invatam noi pe ceilalti. Epoca in care primeam lectii in domeniu tine de istorie”.

     

    In iulie, reteaua Scholz & Friends anunta la randul sau intreruperea colaborarii cu agentia GAV Balkanski, dupa ce in 2007 incheiase o alianta la nivel global cu grupul Lowe Worldwide. In virtutea aliantei, grupul va fi reprezentat in Romania de agentia independenta Scholz & Friends Bucuresti, care va functiona printr-un joint-venture cu grupul Lowe.

     

    Stefan Jansen, managing director al Scholz & Friends International, afirma ca printre motivele incetarii parteneriatului a cantarit faptul ca isi dorea ca numele grupului sa devina mai vizibil in zona Europei Centrale si de Est. Veronica Savanciuc, presedintele grupului Lowe & Partners, afirma ca grupul Lowe va sprijini noua agentie prin “resursele din toate zonele de comunicare: creatie, media, PR”.

     

    De la infiintarea agentiei, in 2003, pana la semnarea parteneriatului cu Scholz & Friends, in 2005, Georgescu mai primise oferte de afiliere, insa a ales grupul german “pentru ca nu era o transatlantica, am zis ca sunt diferiti. Nu a fost un mariaj, a fost o logodna. A fost, ca sa zicem asa, un test premarital”.

     

    Ce a determinat insa incheierea parteneriatului?
    “Se schimbase o lume”, spune seful GAV Balkanski, amintind totodata de schimbarile de management de la inceputul anului din cadrul retelei. In mai 2008, la doar cateva luni de la demisia lui Ingmar Janson, directorul international al Scholz & Friends, si numirea lui Stephen Janson in locul acestuia, GAV renunta la colaborare “in urma unor presiuni si a unei atitudini inacceptabile”.

     

    Desi GAV Balkanski nu avusese clienti de retea, Georgescu spune ca grupul german era interesant si le putea aduce beneficii, dar “continuarea colaborarii ar fi insemnat sa accept niste compromisuri, inclusiv in felul meu de a fi”.

     

    Daca in anii ’90 companiile mari alegeau agentiile multinationale, in ultimul timp multi clienti prefera agentiile independente. Aceasta tendinta a fost determinata pe de o parte de faptul ca agentiile mari se confrunta cu o lipsa importanta de oameni care sa se ocupe de clientii din portofoliu. Pe de alta parte, tot mai multi angajati ai unor multinationale din domeniu si-au deschis propriile agentii de creatie.

     

    “Cand eram la Grafitti BBDO (Georgescu a fost director de creatie al agentiei Grafitti BBDO – n. red.), am castigat o parte importanta a contului Connex. Dincolo de faptul ca doar multinationalele au avut acces la licitatie, una dintre conditiile contractuale a fost ca acel cont sa fie coordonat de un expat pe care sa-l aiba agentia. Lucrurile s-au schimbat. Cand eram cu Scholz & Friends, am vrut sa intram intr-o licitatie la un client important si cand am trimis credentialele, ne-au spus: Va multumim, nu vrem retea!”.

     

    Pe ce mizeaza Lucian Georgescu de acum inainte? E vorba de trei directii: relatii publice, BTL si managementul relatiilor cu clientii. Nu-si doreste ca agentia sa aiba in total mai mult de 25 de angajati si de aceea nu va dezvolta departamente separate in agentie pentru fiecare dintre cele trei directii de dezvoltare, ci va semna parteneriate cu alte agentii specializate.

     

    “Nu vom merge mai departe de creatie, strategie, client service, creatia insemnand mai mult de 60% din angajati si din ansamblul afacerii. Noi vindem creatie si ma bucur ca suntem si platiti. E loc de mai bine, dar comparand cu anii trecuti si cu primul deceniu de publicitate, distanta este enorma. Acum se plateste creatia in Romania.” Agentia are acum 18 angajati, iar potrivit datelor de la Ministerul de Finante, anul trecut GAV a avut o cifra de afaceri de 1,6 milioane de euro si pierderi de aproape 65.000 de euro. “Cred ca anul acesta o sa reusim sa fim cam la acelasi nivel financiar de rulaj ca si in 2007, dar probabil la contul de profit si pierdere o sa avem o situatie mai buna”, considera Georgescu. In 2006, agentia a avut o cifra de afaceri de peste 2 mil. euro si profit de aproape 390.000 de euro, rezultat datorat in special castigarii contului “Sibiu – Capitala culturala europeana”, care ramane si cel mai mare proiect gestionat de agentie de la infiintarea ei pana acum. “Sibiul a fost riscant insa, pentru ca aveam mai multe oua intr-un cos. Este genul de proiect pentru care dedici foarte mult timp si din aceasta cauza nu poti creste in alte zone. In plus, a fost un proiect finantat de la bugetul public si limi­­tat in timp, asa incat scopul nostru a fost sa compensam ulterior cu castigarea de noi conturi. In cazul unui proiect comercial privat, spre deosebire de asemenea proiecte publice, poate continua colaborarea cu clien­tul si dupa ce un anumit proiect se incheie.” 




  • Retelele sociale, acum si pe mobil

    Laura Kern din New York are 28 de ani si multi prieteni cu care vrea sa tina legatura. De cand a descoperit retelele sociale accesibile prin telefonul mobil, poate sa stie mereu unde se afla ei, poate face schimb de impresii asupra ultimei petreceri la care au participat sau le poate trimite fotografiile facute in excursia din weekend de pe telefonul ei mobil.

    “Uite-l pe Jack; probabil se duce cu baietii la barul nostru, pentru ca langa el ii mai vad pe trei dintre colegii lui de birou. Ma gandesc sa le fac o surpriza si sa apar acolo inaintea lor”, spune ea, aratand un punct mic rosu pe o harta de pe ecranul telefonului. Laura Kern este doar unul dintre milioanele de membri de retele sociale online care incearca acum sa-si transpuna experienta de comunicare pe internet pe telefonul mobil.

    Nu mai este pentru nimeni o noutate ca retelele sociale precum Facebook sau MySpace au castigat in ultimii ani zeci de milioane de membri. Iar dintre primele zece site-uri din lume, patru sunt retele sociale, conform revistei Time. Noutatea o reprezinta insa numarul mare de companii care se ofera sa transforme telefoanele mobile in adevarate portaluri de acces catre astfel de retele. Avand in vedere ca numarul abonatilor la servicii de telefonie mobila din intreaga lume a depasit 3,3 miliarde, cu mult mai multi decat utilizatorii de internet, o astfel de afacere suna promitator.

    In ultima perioada a crescut numarul micilor companii care ofera servicii de “mobile social networking”. Cu alte cuvinte, ofera posesorilor de telefoane mobile posibilitatea de a se conecta la retele sociale si de a-si localiza amicii sau colegii prin intermediul celularului. “Elementul de baza al acestor servicii este localizarea in timp real a prietenilor care sunt conectati la aceeasi retea”, a declarat Dan Harple, fondatorul si directorul executiv al GyPSii, o retea sociala din Amsterdam pentru telefoane mobile.

    In urma unei cautari pe GyPSii, utilizatorii pot vedea pe o harta numele prietenilor lor aflati in retea si locurile in care acestia se afla, totul in timp real. De asemenea, membrii acestui tip de retea sociala au la dispozitie liste cu restaurante si alte asemenea locuri recomandate de prietenii lor.

    O alta retea sociala din spatiul mobil le permite utilizatorilor sa-si actualizeze datele privind pozitia pe harta si alte informatii la fiecare 15 secunde, ceea ce ofera o mare acuratete, conform companiei furnizoare, Bliin Your Live din Olanda. “Posesorii de telefoane mobile folosesc software-ul distribuit de noi pentru a arata celorlalti unde se afla, ce fac in acel moment, dar si pentru a gasi prieteni, a posta fotografii sau clipuri video”, explica Stef Kolman, cofondatorul companiei.

    Avand in vedere ca mari zone de pe glob nu beneficiaza de acces la internet, dar multi dintre locuitorii de acolo detin telefoane mobile, companiile de gen se orienteaza cu precadere spre aceasta nisa. Spre exemplu, reteaua MyGamma, administrata de firma BuzzCity din Singapore, are deja peste 2,5 milioane de abonati, in conditiile in care locuitorii din zona respectiva, dar si din alte regiuni ale Asiei si Africii folosesc telefonul mobil ca principala cale de a accesa internetul. “Principalul lor mod de conectare la restul lumii nu este computerul, ci telefonul mobil”, precizeaza Lai Kok Fung, directorul executiv de la BuzzCity.

    Un studiu efectuat de compania din Singapore a ajuns la concluzia ca 62% din utilizatorii MyGamma petrec in medie circa 30 de minute pe internet prin intermediul mobilului. Extinzand perspectiva, circa 50 de milioane de utilizatori de telefonie mobila din intreaga lume sunt deja membri ai unei retele sociale mobile, conform unui raport recent realizat de Informa Telecoms. Firma de cercetare de piata estimeaza in acelasi raport ca rata de crestere a numarului de membri ai unor astfel de retele va creste in urmatorii cinci ani de la 2,3% pana la 12,5%.

    Nu doar companii mici sunt interesate de potentialul retelelor sociale mobile. AOL, Yahoo!, Nokia si chiar Coca-Cola au initiat o serie de proiecte menite sa creeze comunitati prin intermediul serviciilor de telefonie mobila. Cu toate acestea, directorii firmelor care au adus pe piata conceptul de “mobile networking” sunt sceptici cu privire la succesul marilor companii. “Nu vor inregistra succese rasunatoare. Marile companii privesc segmentul mobil ca pe o extensie a site-urilor lor de internet, in timp ce pentru noi, telefoanele sunt principala preocupare”, a declarat directorul de la BuzzCity.

    Desi aceste retele sociale mobile sunt primite foarte bine de impatimitii retelelor clasice, multi se simt amenintati de privarea de intimitate si expunerea la care sunt supusi de astfel de servicii. “Numai o mica parte dintre clienti vor fi incantati de ideea de a imparti cu restul lumii astfel de informatii”, afirma Dan Winterbottom, analist Informa Telecoms.

    Lumea din telefonul mobil

  • Infractor sau martir?

    O cheama Jammie Thomas, locuieste undeva in Minnesota si isi creste singura cei doi copii dintr-un venit de vreo 3.000 de dolari pe luna. Pana de curand era o anonima, dar acum Google returneaza peste un milion de pagini web care o mentioneaza. Din pacate pentru ea, aceasta celebritate ar putea s-o coste nu mai putin de 222.000 de dolari, adica suma pe care un tribunal american a stabilit-o ca despagubire datorata consortiului RIAA (Recording Industry Association of America) pentru ca in 2005 a partajat 24 de piese muzicale in reteaua Kazaa. Ceea ce este special in acest caz este ca Jammie este primul simplu utilizator gasit vinovat de o instanta americana intr-un caz de „mica piraterie“ (adica utilizarea unei retele de partajare a fisierelor), desi RIAA a chemat in instanta in ultimii ani 26.000 de persoane pe care le-a acuzat de incalcarea copyright-ului. Marea majoritate a acestora au ajuns insa la o intelegere cu RIAA pentru sume de cateva mii de dolari, in vreme ce Jammie Thomas s-a declarat nevinovata si a preferat sa apara in fata tribunalului. A pierdut prima runda, insa razboiul nu s-a terminat, pentru ca Jammie intentioneaza sa atace decizia, iar EFF (Electronic Frontier Foundation) s-a oferit sa-i acorde asistenta juridica.
    Miza conflictului dintre Jammie Thomas si colosii industriei muzicale este importanta, pentru ca decizia finala poate crea precedente privind aspecte controversate si prea putin precizate in legislatie. Cel mai important dintre acestea se refera la „punerea la dispozitie“ (making available) a unui material sub copyright. Intrebarea este daca a pune o inregistrare (cazul tipic: un fisier MP3) intr-un folder partajat cu alti utilizatori reprezinta deja o violare a dreptului exclusiv de distributie a detinatorului copyright-ului sau, asa cum sustin aparatorii lui Jammie, infractiunea intervine abia atunci cand cineva descarca fisierul respectiv. Daca a doua interpretare va avea castig de cauza, atunci acuzarea va trebui sa probeze ca materialul muzical a fost efectiv preluat de o terta persoana, ceea ce este extrem de dificil. Daca insa va fi adoptata prima varianta, atunci practic toti utilizatorii retelelor de file sharing axate pe muzica se pot teme de eventuale actiuni legale. O alta chestiune controversata se refera la identificarea unui utilizator pe baza adresei de internet (IP) a computerului pe care-l foloseste. In cazul de fata, Jammie a fost fie nevinovata, fie extrem de naiva atunci cand a folosit in Kazaa acelasi identificator pe care-l foloseste uzual in adresa de e-mail si in diverse alte servicii, fapt care a convins juriul ca ea este persoana in cauza. In plus, mai intervin bresele de securitate si posibilitatea ca altcineva sa-si mascheze actiunile in spatele unui IP (tehnica numita spoofing).
    In fine, complicatiile de natura tehnica si juridica sunt foarte multe. Cert este insa ca RIAA este interesata sa obtina o pedeapsa „exemplara“ in acest caz, pentru a descuraja utilizatorii retelelor de file sharing. Pe de alta parte, un studiu realizat de BigChampagne costata ca numarul utilizatorilor acestor retele s-a triplat de cand RIAA a inceput campania legala impotriva utilizatorilor, iar The Times considera ca acest caz risca sa se transforme intr-un nou dezastru pentru imaginea marilor case de discuri, contestate de public mai intai pentru faptul ca refuzau sa ofere alternative legale pentru retele de file sharing si apoi pentru politica de preturi practicata pentru muzica distribuita online. La toate acestea se mai adauga si reprosul ca inca de la jumatatea anilor 80 marea industrie muzicala a incetat sa mai sprijine artistii originali si inovatori, multumindu-se sa creeze vedete artificiale, profitabile pe termen scurt, dar lipsite de orice valoare din perspectiva artistica. Acesta este si unul dintre motivele pentru care multi muzicieni tineri experimenteaza metode de afirmare si de valorificare a muzicii lor, evitand casele de discuri si explorand oportunitatile internetului. Chiar si muzicieni consacrati aleg sa-si distribuie muzica in afara circuitelor traditionale: Prince a decis in iunie sa-si distribuie gratuit noul album „Planet Earth“ prin intermediul unui cotidian britanic, in vreme ce trupa britanica Radiohead experimenteaza varianta de a cere fanilor care le descarca noul album sa plateasca oricat doresc peste taxa de administrare (45 de pence).
    Oricum se va termina cazul, Jammie a castigat deja batalia imaginii publice.

  • Infractor sau martir?

    O cheama Jammie Thomas, locuieste undeva in Minnesota si isi creste singura cei doi copii dintr-un venit de vreo 3.000 de dolari pe luna. Pana de curand era o anonima, dar acum Google returneaza peste un milion de pagini web care o mentioneaza. Din pacate pentru ea, aceasta celebritate ar putea s-o coste nu mai putin de 222.000 de dolari, adica suma pe care un tribunal american a stabilit-o ca despagubire datorata consortiului RIAA (Recording Industry Association of America) pentru ca in 2005 a partajat 24 de piese muzicale in reteaua Kazaa. Ceea ce este special in acest caz este ca Jammie este primul simplu utilizator gasit vinovat de o instanta americana intr-un caz de „mica piraterie“ (adica utilizarea unei retele de partajare a fisierelor), desi RIAA a chemat in instanta in ultimii ani 26.000 de persoane pe care le-a acuzat de incalcarea copyright-ului. Marea majoritate a acestora au ajuns insa la o intelegere cu RIAA pentru sume de cateva mii de dolari, in vreme ce Jammie Thomas s-a declarat nevinovata si a preferat sa apara in fata tribunalului. A pierdut prima runda, insa razboiul nu s-a terminat, pentru ca Jammie intentioneaza sa atace decizia, iar EFF (Electronic Frontier Foundation) s-a oferit sa-i acorde asistenta juridica.
    Miza conflictului dintre Jammie Thomas si colosii industriei muzicale este importanta, pentru ca decizia finala poate crea precedente privind aspecte controversate si prea putin precizate in legislatie. Cel mai important dintre acestea se refera la „punerea la dispozitie“ (making available) a unui material sub copyright. Intrebarea este daca a pune o inregistrare (cazul tipic: un fisier MP3) intr-un folder partajat cu alti utilizatori reprezinta deja o violare a dreptului exclusiv de distributie a detinatorului copyright-ului sau, asa cum sustin aparatorii lui Jammie, infractiunea intervine abia atunci cand cineva descarca fisierul respectiv. Daca a doua interpretare va avea castig de cauza, atunci acuzarea va trebui sa probeze ca materialul muzical a fost efectiv preluat de o terta persoana, ceea ce este extrem de dificil. Daca insa va fi adoptata prima varianta, atunci practic toti utilizatorii retelelor de file sharing axate pe muzica se pot teme de eventuale actiuni legale. O alta chestiune controversata se refera la identificarea unui utilizator pe baza adresei de internet (IP) a computerului pe care-l foloseste. In cazul de fata, Jammie a fost fie nevinovata, fie extrem de naiva atunci cand a folosit in Kazaa acelasi identificator pe care-l foloseste uzual in adresa de e-mail si in diverse alte servicii, fapt care a convins juriul ca ea este persoana in cauza. In plus, mai intervin bresele de securitate si posibilitatea ca altcineva sa-si mascheze actiunile in spatele unui IP (tehnica numita spoofing).
    In fine, complicatiile de natura tehnica si juridica sunt foarte multe. Cert este insa ca RIAA este interesata sa obtina o pedeapsa „exemplara“ in acest caz, pentru a descuraja utilizatorii retelelor de file sharing. Pe de alta parte, un studiu realizat de BigChampagne costata ca numarul utilizatorilor acestor retele s-a triplat de cand RIAA a inceput campania legala impotriva utilizatorilor, iar The Times considera ca acest caz risca sa se transforme intr-un nou dezastru pentru imaginea marilor case de discuri, contestate de public mai intai pentru faptul ca refuzau sa ofere alternative legale pentru retele de file sharing si apoi pentru politica de preturi practicata pentru muzica distribuita online. La toate acestea se mai adauga si reprosul ca inca de la jumatatea anilor 80 marea industrie muzicala a incetat sa mai sprijine artistii originali si inovatori, multumindu-se sa creeze vedete artificiale, profitabile pe termen scurt, dar lipsite de orice valoare din perspectiva artistica. Acesta este si unul dintre motivele pentru care multi muzicieni tineri experimenteaza metode de afirmare si de valorificare a muzicii lor, evitand casele de discuri si explorand oportunitatile internetului. Chiar si muzicieni consacrati aleg sa-si distribuie muzica in afara circuitelor traditionale: Prince a decis in iunie sa-si distribuie gratuit noul album „Planet Earth“ prin intermediul unui cotidian britanic, in vreme ce trupa britanica Radiohead experimenteaza varianta de a cere fanilor care le descarca noul album sa plateasca oricat doresc peste taxa de administrare (45 de pence).
    Oricum se va termina cazul, Jammie a castigat deja batalia imaginii publice.