Tag: producator

  • Gigantul german Continental, cel mai mare producător de componente auto din România, a anunţat o restructurare care pune în pericol 30.000 de locuri de muncă la nivel global

    Nemţii de la Continental plănuiesc să desfiinţeze sau să transfere circa 30.000 de locuri de muncă pentru a-şi reduce costurile cu 1 miliard de euro pe an, în contextul în care criza coronavirusului pune presiune din ce în ce mai multă pe industria auto, potrivit Bloomberg.

    Circa 90% dintre măsurile de restructurare vor fi implementate treptat până în 2025, a anunţat Continental, marţi.

    Operaţiunile din Germania ale producătorului de componente auto vor fi afectate cel mai puternic, cu circa 13.000 de locuri de muncă în pericol de a fi desfinţate sau mutate în alte ţări.

    Conform datelor disponibile în luna martie, Continental avea peste 20.000 de angajaţi în România, fiind cel mai mare producător de componente auto de pe piaţa locală.

    Industria auto se confruntă cu cea mai puternică criză din ultimii 70 de ani, iar furnizorii de componente auto sunt „loviţi cu atât mai puternic”, a declarat Elmar Degenhart, CEO-ul Continental.

    Industria auto este afectată de pandemia de Covid-19 în acelaşi timp în care simte presiunea de a investi în noi tehnologii, pe măsură ce era motoarelor cu combustie apune încet, iar serviciile de car-sharing în creştere afectează cererea din piaţă.

  • Studiu: Vânzările micilor producători locali, în creştere: ponderea românilor din oraşe care au cumpărat alimente de la producători locali aproape s-a dublat în pandemie

    Mulţi locuitori din mediul urban şi-au schimbat comportamentul alimentar în perioada de pandemie şi aleg să achizi­ţio­neze alimente şi de la producătorii locali, nu doar din supermarketuri, deoarece con­si­deră că sunt mai sănătoase, arată un stu­diu realizat de agenţia de cercetare de piaţă IZI Data. 

    Românii şi-au modificat pre­ferin­ţele alimentare în perioada de pan­de­mie, majoritatea îndreptându-şi atenţia către produsele locale, potrivit cercetării care s-a bazat pe trei sondaje, realizate de Silvia Luican, fondatoarea agenţiei IZI Data. Studiul arată că 35% dintre românii din mediul urban cumpără mai des de la pro­du­cători români, iar 26% declară că mă­nâncă mai sănătos. Cercetarea realizată de IZI Data a analizat cifrele de vânzări ale Nord Natural, Roade şi Merinde, Nod Verde şi Cumsecade, patru food huburi ce susţin producătorii locali, iar datele arată că vânzările s-au triplat.

    În general, dintre clienţii care aleg produsele hub-urilor locale, 68% doresc să ajute oameni care fac o treabă bună, iar 57% consideră că aceste produse sunt su­pe­rioare celor de la supermarket. Cei mai mulţi clienţi sunt femei, iar mai mult de ju­mă­tate dintre cei ce achizi­ţionează online pro­duse locale au copii.

    Primul studiu a fost realizat în luna mai, în rândul clienţilor huburilor alimentare Roade şi Merinde, Nord Natural şi Helyénvaló, al doilea a fost realizat tot în luna mai, pe o populaţie generală, reprezentativ urbană şi al treilea a fost realizat în februarie, pe o populaţie generală, reprezentativ urbană, toţi respondenţii având peste 18 ani.

     

     

  • Schimbare majoră la unul dintre cei mai importanţi producători auto ai lumii, prezent şi în România. Care sunt motivele pentru care a fost înlocuit chiar directorul executiv al companiei


    Jim Hackett, CEO-ul producătorului auto Ford Motor Co., a fost înlocuit de directorul operaţional al companiei, Jim Farley, potrivit unui anunţ recent din presa internaţională.
    Jim Hackett era implicat de mai bine de trei ani într-o strategie concentrată pe creşterea profiturilor gigantului american şi preţul în scădere al acţiunilor Ford, scrie The Wall Street Journal.

    Reprezentanţii companiei au declarat în presa internaţională că Farley, care are 58 de ani, îl va succede la conducere pe Hackett, în vârstă de 65 de ani, începând cu 1 octombrie. Hackett va fi în continuare consultant al companiei până în primăvara anului viitor.

     

  • Un alt start-up românesc ţinteşte statutul de unicorn. Ce face acesta şi cum ar putea să ajungă la mult visata evaluare de 1 mld. dolari

    Dacă am ajuns să ne scanăm singuri produsele la casa de marcat şi deja de ani buni oricum ne asamblăm singuri mobila de la IKEA, de ce nu şi-ar scrie singuri angajaţii din birouri şi aplicaţiile software care să le uşureze munca prin automatizarea unor activităţi repetitive? Această viziune a angajaţiilor cu gulere albe care vor deveni programatori fără să fi făcut nicio şcoală de IT reprezintă una dintre cele mai hot tendinţe la nivel global, iar în cursa pentru dezvoltarea unei platforme care să permită acest lucru se înscrie şi compania românească Ringhel, un producător de soft pentru industria de energie.

    Prin acest demers, Ringhel măreşte lista de start-up-uri înscrise în cursa pentru obţinerea titlului pentru cel de-al doilea unicorn tech născut în România, după UiPath. Prin platforma numită PROCESIO, Ringhel îşi propune să revoluţioneze modul de creare a produselor software cu ajutorul tehnologiei no-code astfel încât orice angajat să-şi poată realiza propriile soluţii software chiar dacă nu are cunoştinţe tehnice avansate. Ideea dezvoltării platformei a venit practic ca urmare a propriilor nevoi, odată cu momentul în care Ringhel s-a extins pe piaţa din Serbia.

    „În momentul în care noi am intrat în Serbia, deşi structura platformelor noastre a fost gândită de aşa natură încât să fie modulare, să fie ajustabile pentru orice lucru ne-am putut noi imagina la acel moment dat astfel încât să putem ajusta rapid pentru orice ar putea apărea, totuşi am fost luaţi puţin prin surprindere de modificările pe care trebuia să le implementăm în platforma noastră pentru Serbia. 

    Aşa că am căutat o soluţie eficientă la acest lucru şi ne-am creat o tehnologie proprie de tip low-code, pe care s-o folosim în acest context de ajustare, în loc să dezvoltăm software pe care să îl particularizăm, să îl configurăm, eventual folosind oameni non-tehnici, lucru pe care l-am şi făcut.

    Am dezvoltat această tehnologie şi am obţinut rezultate fantastice pe care iniţial nu ne-am gândit că le vom obţine. Am reuşit să reducem costurile cu până la de 45 de ori faţă de standardul industriei sau faţă de cât ne costa pe noi iniţial, să creştem viteza implementării de până la 10 ori, avem cazuri concrete, măsurate, pe ceea ce afirm acum. Am făcut aceste lucruri cu juniori“, a povestit în cadrul emisiunii ZF IT Generation Mihai Dârzan, fondator şi CEO al Ringhel. El a explicat că ţinta platformei este să le permită oamenilor care realizează diferite activităţi de birou să-şi automatizeze singuri activitatea.

    „În momentul în care noi am obţinut aceste rezultate am înţeles că ceea ce noi am obţinut şi ceea ce noi căutam de fapt să obţinem nu ne este util doar nouă, este util în principiu oricărei companii care doreşte să creeze software sau care utilizează software, aşa că am început un proces de migrare a platformelor noastre în această nouă tehnologie şi în paralel am continuat dezvoltarea acestei tehnologii astfel încât să o ducem la nivel de no-code, adică astfel încât orice persoană nontehnică, ţinta noastră fiind oamenii care lucrează la birou, să poată folosi această tehnologie, o platformă disponibilă sub forma unui serviciu, să îşi creeze propriile unelte în businessul de zi cu zi, să îşi automatizeze propriile procese pe care le gestionează, să aibă capacitatea să-şi facă software.”

    Fondatorul Ringhel a menţionat faptul că cea mai mare dificultate în realizarea unei aplicaţii software în digitalizarea unui proces sau a unei companii este analiza.

    „Prin ceea ce propunem noi cu această tehnologie, cu această platformă, rezolvăm inclusiv acest aspect. Avem o abordare top to bottom prin care omul de business sau persoana care lucrează la birou pe măsură ce-şi face analiza de business folosind platforma noastră, folosind elemente vizuale, realizează şi softul. Nu eliminăm departamentul de IT, nu eliminăm programatorii, doar că îi decomprimăm, şi restul, ceea ce contează cu adevărat şi pune în valoare capacitatea tehnică a dezvoltatorilor sau a profesioniştilor IT, rămâne la ei. Doar că nu se mai ocupă de toate lucrurile de care acum se ocupă.“

    În prezent, 11 membri ai echipei Ringhel, care în total numără 38 de persoane, lucrează exclusiv pentru proiectul PROCESIO, lansarea platformei fiind prognozată pentru finalul lunii martie 2021. Până atunci însă, compania va realiza o serie de proiecte pilot.

    Ce vor putea face însă mai exact utilizatorii cu ajutorul PROCESIO? „Spre exemplu primeşti un mesaj
    într-un mediu şi trebuie să-l transmiţi într-un alt mediu – este un exemplu banal. În aplicaţia noastră foloseşti conectori şi conectezi între ele aplicaţiile cu o logică pe care tu o defineşti. Un alt exemplu ceva mai complicat – vrei să îţi creezi o interfaţă de colectare date în cadrul companiei pe care ulterior să le integrezi într-un proces de business. Vei putea să creezi această interfaţă vizuală folosind elemente vizuale de tip drag & drop fără să ai nevoie de cunoştinţe de business şi vei putea să realizezi acest process”, a explicat Mihai Dârzan.
    Proiectul PROCESIO a primit deja validare de la investitorii de pe plan local, Ringhel reuşind să obţină recent o finanţare totală de 550.000 euro. Din această sumă, 450.000 a fost strânsă în circa două zile de la 85 de investitori prin intermediul platformei de equity crowdfunding
    SeedBlink.com. Iniţial, compania îşi propusese să strângă 300.000 euro prin intermediul SeedBlink.com, însă fiindcă a reuşit să strângă întreaga sumă încă din prima zi de listare pe platformă, fondatorii au decis să permită o suprasubscriere de până la 150.000 euro. Înainte de obţinerea investiţiilor, evaluarea companiei se situa la 6 milioane euro.
    „Dorim să folosim acest capital pentru a accelera viteza cu care noi vom aduce această platformă la nivel comercial. În acest moment folosim intens ceea ce avem, şi vrem să o dăm întregii lumi. De asemenea urmărim ca până în momentul în care vom lansa comercial tehnologia noastră, vrem să facem şi câteva proiecte pilot, prin care să demonstrăm nu doar viabilitatea ci şi puterea acestei tehnologii şi câteva exemple de utilizare la nivel foarte mare şi ţintim nişte proiecte destul de mari la nivel de ţară în care vrem să folosim tehnologia noastră. În concluzie vrem să accelerăm viteza cu care facem aceste lucruri. Vrem să punem puţin gaz pe foc”, a punctat antreprenorul.
    Anul trecut, Ringhel a înregistrat o cifră de afaceri de 759.000 de euro, iar ţinta pentru 2020 este de a ajunge la 900.000 de euro.
    „Noi am crescut în permanenţă. Am crescut an de an şi într-un ritm constant. Din punct de vedere business noi, în 2019 am luat o decizie să ne schimbăm modelul de business astfel încât se observă în 2019 din punctul de vedere al cifrei de afaceri o aplatizare, iar aceasta a apărut datorită modului în care noi am trecut de la licenţe pe întreaga durată de viaţă la licenţe anuale şi acest se reflectă direct în evoluţia acestui indicator, dar este o decizie strategică din punctul nostru de vedere pentru viitorul companiei şi se va reflecta şi se reflectă deja în creşterea veniturilor recurente.”


    Procesio
    Ce face? Platformă prin care orice angajat poate să îşi creeze produse software chiar dacă nu are cunoştinţe tehnice avansate
    Finanţări totale atrase până acum:
    550.000 euro
    Venituri 2019: 760.000 euro
    Ţintă de venituri 2020: 900.000 euro
    Invitat: Mihai Dârzan, fondator şi CEO Ringhel


    4mind Benefits
    Ce face? platformă care oferă companiilor acces pentru angajaţi la servicii de psihoterapie şi coaching
    Invitat: Adina Pintea, cofondatoare 4mind Benefits


    qToggle
    Ce face? Platformă de automatizări pentru acasă, prin intermediul căreia pot fi controlate diferite echipamente şi automatiza o serie de activităţi
    Invitat: Bogdan Butunoi, cofondator qToggle


    Dorel
    Ce face? Aplicaţie mobilă şi web prin intermediul căreia se face legătura între meşteri şi utilizatorii care au de făcut reparaţii acasă
    Invitat: Sebastian Şandru, cofondator Dorel


    Undemergem.ro
    Ce face? Aplicaţie mobilă de informare turistică
    Invitat: Iulian Pufu, fondator şi director dezvoltare Smart Medianet


    uRADMonitor
    Ce face? Reţea de senzori care măsoară calitatea aerului
    Invitat: Radu Motişan, fondator uRADMonitor


    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi casa de avocatură Stratulat & Albulescu, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19,00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

  • Cel mai mare producător de avioane din lume se prăbuşeşte: Uriaşul Airbus îşi reduce capacitatea de producţie după ce a înregistrat pierderi de peste 5 mld. dolari în T2/2020

    Airbus, cel mai mare producător de avioane din lume a decis să recurgă la reducerea capacităţii de producţie, după ce în cel de al doilea trimestru din 2020 acesta a înregistrat pierderi de 5,2 mld. dolari, scrie Bloomberg.

    Astfel, compania este forţată acum să producă pe lună cinci aeronave A350, nu şase aşa cum se anunţase în aprilie. Datorită instrumentelor fiscale şi financiare puse în joc în contextul pandemiei, Airbus a reuşit să economisească 900 mil. euro şi se pregăteşte să lanseze în viitor o schemă de restructurare, care i-ar putea aduce economiile până la pragul de 1.6 mld. euro.

    În T1/2020, Airbus a reuşit să livreze 74 de aeronave, dar această reuşită nu s-a tradus într-o creştere a veniturilor, pentru că a avut loc în perioada de lockdown, atunci când principalele flote aeriene au fost obligate să rămână la sol. Producătorul de avioane este forţat în acest context să adopte o poziţie defensivă şi să încerce să economisească bani, mai ales pentru că din cauza pandemiei, călătoriile cu avionul vor rămâne pentru câţiva ani sub nivelul din 2019.

    „Credem că ne vom reveni încet şi odată cu trecerea timpului. Încercăm să păstrăm o atitudine echilibrată faţă de această situaţie şi să nu fim prea pesimişti”, a declarat Guillaume Faury, CEO-ul Airbus.

    Potrivit CEO-ului, este greu de prezis mai ales în contextul actual felul în care va arăta piaţa la finalul acestui an, şi chiar şi mai târziu, către jumătatea lui 2021. Mai mult decât atât, acesta este de părere că traficul aerian şi călătoriile cu avionul nu îşi vor reveni până în 2025.

  • Agricultură românească după reţetă daneză. Cum a reuşit compania Premium Porc să ajungă al doilea producător de carne de porc din piaţa locală

    „A fi printre cei mai mari producători de carne de porc din România înseamnă muncă continuă, dedicare constantă pentru piaţa locală, înţelegerea acesteia şi contribuţie la economia românească prin locurile de muncă directe şi indirecte pe care le asigurăm şi prin taxele plătite la bugetele locale”, spune Lars Drescher, CEO-ul grupului de firme Premium Porc.
    Compania pe care o reprezintă, fondată în 2001 de un grup de 13 fermieri danezi în Canada, sub numele de Danish Canadian Holding A/S, s-a extins în piaţa locală în anul 2006, „atrasă de potenţialul de piaţă oferit de ţările din Europa de Est”. Activitatea businessului în plan local a început odată cu achiziţia, renovarea şi retehnologizarea unui complex de  ferme construit în perioada comunistă. Odată cu expansiunea geografică, şi numele companiei a fost schimbat în DCH International A/S. Potrivit lui Drescher, începerea unei afaceri noi poate fi întotdeauna o provocare.
    „Am ajuns în România cu un obiectiv clar – să aducem know-howul danez la modul românesc de a face agricultură şi să creştem o afacere durabilă, de succes, cu o amprentă locală puternică. 15 ani mai târziu ştim că acest lucru a funcţionat şi că am reuşit nu numai să ne atingem obiectivul, ci şi să ne fixăm unul şi mai mare – să devenim un jucător internaţional relevant pe piaţa europeană.” În prezent compania este al doilea cel mai mare producător de carne din România, înregistrând anul trecut o cifră de afaceri de 91 de milioane de euro. Aşteptările pentru acest an nu vizează însă o creştere mare a veniturilor, dar nu din cauza apariţiei pandemiei de COVID-19, ca în cazul altor businessuri, ci din pricina virusului pestei porcine africane, care a apărut în România la jumătatea anului 2017 şi continuă să facă pagube în industrie. „Ne-am aşteptat la un an greu, aşa cum au fost toţi anii începând cu 2018 de la apariţia virusului în România. Nu am făcut previziuni mari de creştere. Ne-am făcut, în schimb, planuri de dezvoltare pe care le menţinem şi pe care le ducem la îndeplinire în fiecare an alături de o echipă minunată.”
    În plan local, compania deţine zece ferme proprii şi alte ferme închiriate, precum şi trei fabrici de nutreţuri combinate, răspândinte în opt judeţe din România: Vrancea (două ferme şi o fabrică de nutreţuri combinate), Constanţa (două ferme şi o fabrică de nutreţuri combinate), Sibiu (două ferme şi o fabrică de nutreţuri combinate), Olt (o fermă), Braşov (o fermă), Brăila (două ferme şi o staţie de vieri), Buzău şi Iaşi.
    În cei aproape 15 ani de activitate businessul a investit peste 180 milioane de euro în România. În vara anului trecut, compania a inaugurat cea de-a treia fabrică de nutreţuri combinate din portofoliu, situată în Avrig, judeţul Sibiu. „A fost o investiţie de aproximativ 3,8 milioane de euro şi a făcut parte dintr-un proiect de investiţii mai mare început în 2017, numit BraSib, cu o valoare totală de 32,5 milioane de euro. Proiectul a fost finanţat în urma unui împrumut primit de la patru bănci – UniCredit Bank, BCR, BRD Groupe Société Générale şi Raiffeisen Bank – şi a inclus deschiderea unei ferme de 5.400 de scroafe în Brăila, precum şi finanţarea achiziţiei şi renovării unităţilor de reproducere şi îngrăşare din Braşov şi Sibiu.” O altă investiţie recentă este ferma Ianca din Brăila, care pentru o perioadă a fost închiriată şi se află acum în proprietatea companiei. După achiziţionarea fermei, s-au început lucrările pentru renovarea acesteia printr-o investiţie de peste 1,5 milioane de euro. Pe lângă lucrările de renovare la complexul Ianca „pentru a aduce aceste ferme la standardele Premium Porc”, compania are în derulare şi o serie de lucrări de renovare la ferma Feldioara, care a fost achiziţionată în 2018 şi în prezent are o capacitate de 140.000 de animale pe an, investiţiile urmând să ajungă la peste 3 milioane de euro. „Aceste lucrări sunt menite să sporească gradul de biosecuritate şi confortul pentru animale. Suntem mereu ocupaţi.”
    Businessul creşte anual peste 600.000 de animale. „Am dezvoltat un sistem integrat de creştere a porcinelor, care include departamente de reproducţie, maternitate, tineret porcin şi producţie pentru abatorizare. De asemenea, gestionăm intern serviciile de transport şi logistică pentru animale şi furaje şi avem divizia noastră de agricultură pentru a controla calitatea unei părţi a materiei prime necesare pentru hrana pe care o pregătim pentru animalele noastre şi pentru a gestiona îngrăşământul natural. Avem trei fabrici de nutreţuri combinate cu o producţie continuă de aproape 240.000 de tone de furaje pe an, care asigură o mare parte din nevoile tuturor fermelor noastre.” Terenurile pe care compania operează se întind pe 1.700 de hectare, cu o capacitate totală de producţie de furaje de 240.000 tone pe an, iar echipa Premium Porc numără în prezent, în plan local, peste 500 de angajaţi.
    Compania lucrează constant cu un număr de 20-30 de parteneri activi în industria de profil din România. „Volumul principal se derulează prin abatoare de capacitate mare (peste 80.000 de capete procesate pe an), dar avem şi clienţi cu o capacitate mai mică cu care avem o colaborare foarte bună şi de lungă durată. Am reuşit ca în decursul celor 15 ani de activitate locală să devenim principalul furnizor de porci vii pentru abatoarele din ţară, un partener tradiţional în piaţa de carne atât prin cantitatea, cât şi prin calitatea oferită clienţilor noştri.”

    „Unii consumatori nu îşi pot imagina o masă fără carne”
    Până la apariţia COVID-19, „al cărui impact încă îl evaluăm”, consumul de carne de porc din România era, începând cu anul 2014, pe un trend ascendent, spune Drescher, apropiindu-se în anii 2017-2018 la 90% din media europeană. Din păcate, adaugă el, pentru industria zootehnică din România acest consum a fost acoperit în proporţie de 50%-60% din comerţ intracomunitar cu carne provenită din porci crescuţi în alte ţări europene, carne folosită în România atât pentru prepararea produselor de carmangerie, cât şi pentru vânzare la raft ca şi carne proaspătă. „Apariţia pestei porcine africane (PPA) în România în 2017 şi extinderea rapidă a acesteia pe aproape întreg teritoriul ţării în anul 2018 au afectat sever producţia locală de porci, care, prin urmare, a scăzut semnificativ. Costurile mari cu prevenirea (biosecuritate) şi combaterea efectelor PPA au condus la un cost de producţie crescut pentru fermierii locali şi au contribuit la un preţ mai mare al produselor de porc de pe rafturile magazinelor.”
    Despre apariţia unor branduri precum Verdino, care îşi propun să fie o alternativă pe bază de plante a produselor tradiţionale din carne, Drescher spune că sunt mai mult decât binevenite pe piaţă „şi va fi interesant să le urmărim evoluţia”. Există multe tipuri de consumatori, adaugă el: „Unii nu îşi pot imagina o masă fără carne şi noi suntem aici pentru ei, alţii renunţă la ea pentru totdeauna, iar alţii vor doar să încerce ceva nou. Pentru toate tipurile de consumatori, este necesar un segment dedicat în industrie. Acest tip de produse va fi cel mai probabil complementar cu carnea tradiţională pentru mult timp de acum încolo”.
    Un business obişnuit cu criza
    Drescher spune că industria în care compania activează este una obişnuită cu provocările, referindu-se în primul rând la efectele cauzate de virusul pestei porcine africane, dar şi de cele aduse de criza financiară precedentă. În momentul în care compania a intrat pe piaţa românească în 2006, cererea de carne de porc era mare şi a continuat să crească până undeva după 2008, in ciuda apariţiei crizei financiare, îşi aminteşte executivul. „În 2010, odată cu reducerea salariilor, consumul a scăzut, iar din 2013 a crescut odată cu economia şi politica de creştere a veniturilor românilor.” De aceea, spune el, „dificultăţile din trecut cauzate de pestă porcină şi criza financiară nu au făcut decât să ne pregătească pentru viitor. Prin urmare, am devenit mai puternici la astfel de şocuri, pe care am învăţat cum să le gestionăm. Crizele vin şi trec, iar noi trebuie să găsim modalitatea prin care să rămânem şi să ne continuăm activitatea. Această pandemie este cu adevărat o provocare, deoarece este vorba despre sănătatea oamenilor şi trebuie să luăm decizii imediate. Am luat toate măsurile de prevenţie necesare şi vom face tot ce este nevoie pentru a asigura necesarul. În ceea ce priveşte afacerea, am avut o cerere uşor mai mare în această perioadă şi ne-am asigurat să o satisfacem în cele mai sigure condiţii.” Potrivit lui, în ultima perioadă activitatea companiei s-a desfăşurat în condiţii care să ofere siguranţă angajaţilor, dar şi posibilitatea de a continua operaţiunile. Printre măsurile adoptate, „în conformitate cu normele impuse de autorităţi”, el menţionează: crearea unui comitet de sprijin ai cărui membri sunt disponibili 24/7 pentru a oferi sprijinul necesar şi a comunica toate măsurile luate de autorităţi şi la nivelul companiei, adaptarea programului de lucru, astfel încât echipa din administrativ să lucreze remote şi prin rotaţie, acolo unde este nevoie de prezenţa fizică la birou, iar cele din ferme, în schimburi, pentru a evita aglomeraţia. În plus, „toţi angajaţii sunt informaţi în permanenţă cu privire la măsurile pe care le pot lua pentru a se proteja pe ei înşişi, colegii lor şi familiile lor împotriva posibilelor contaminări, fie direct, fie prin afişe postate în toate zonele vizibile”. O altă măsură a fost achiziţionarea de dezinfectant, măşti de protecţie, viziere şi mănuşi, care au fost distribuite tuturor unităţilor din ţară, precum şi adoptarea întâlnirilor video în locul călătoriilor de afaceri. „În această perioadă, accesul străinilor la fermele Premium Porc Group este restricţionat. Se face dezinfectarea prin nebulizare a zonelor de birou, a zonelor de acces şi a cafenelelor, birourile au fost separate prin plexiglas, iar şoferii noştri sau cei ai colaboratorilor noştri care intră în contact cu procesatorii au obligaţia să poarte echipament de protecţie şi să minimizeze la maximum intrarea în contact cu personalul abatoarelor. De asemenea, regulile de biosecuritate sunt foarte stricte şi toţi cei care intră în contact cu una dintre ferme, trebuie să le respecte.”
    Costurile generate de pandemie nu sunt mici, spune executivul, având în vedere faptul că, pe lângă materialele necesare prevenţiei, compania a trebuit să adapteze şi modul de lucru, „dar aceasta este realitatea pe care o trăim şi vom continua să urmărim cu foarte mare atenţie evoluţia acestei pandemii în aşa fel încât să luăm deciziile cele mai bune pentru oamenii noştri şi pentru afacerea noastră”.

  • Producătorul de anvelope Michelin a făcut profit de peste 112 mil. lei în 2019, plus 14%, la afaceri de 3,51 miliarde de lei

    ♦ Compania a avut anul trecut un număr mediu de 4.250 de angajaţi, cu 376 de oameni mai mult faţă de anul anterior.

    Compania Michelin România, parte a grupului francez Michelin, unul dintre cei mai mari producători de anvelope la nivel mondial, cu vânzări globale de peste 24 mld. euro şi 121.000 de angajaţi, a raportat pentru 2019 o cifră de afaceri de 3,51 mld. lei (740,6 mil. euro), în creştere cu 14% faţă de anul anterior, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor.

    Compania a realizat anul trecut un profit net de aproximativ 112,4 mil. lei (23,7 mil. euro), mai mult cu circa 14% faţă de anul precedent, când câştigul net al producătorului francez de anvelope a ajuns la peste 98,6 mil. lei (21,2 mil. euro), conform datelor publice. Compania a avut anul trecut un număr mediu de 4.250 de angajaţi, cu 376 de oameni mai mult faţă de anul anterior.

    Michelin deţine în România trei fabrici – două la Zalău (una de cord metalic şi una pentru anvelope de camion şi utilaje), şi încă una la Floreşti, unde produce exclusiv anvelope pentru auto­turisme sub brandurile Kleber, care reprezintă apro­xi­mativ trei sferturi din producţie şi BF Goodrich. Uzina Michelin de la Zalău produce amestecuri de cauciuc şi alte produse semifinite, anvelope de camion pentru nivelurile inferior şi superior al segmentului de piaţă intermediar, sub mărcile BFGoodrich, Taurus, Kormoran, Riken, Tigar şi Orium, dar şi anvelope pentru activităţile de inginerie civilă, şantier, minerit, agricultură, metrou şi alte tipuri de anvelope pentru activităţi specifice, potrivit unor informaţii furnizate anterior de companie.

    Grupul francez Michelin produce zilnic circa 13.000 de anvelope în fabrica de la Floreşti (judeţul Prahova), potrivit unor estimări, ceea ce ar determina un volum de aproximativ 3,2 mil. anvelope anual, suficient pentru peste 800.000 de maşini sau două uzine Dacia anual – dacă pentru fiecare maşină sunt luate în calcul cinci anvelope, adică şi cea pentru roata de rezervă. În perioada stării de urgenţă, compania a oprit activitatea de producţie în fabricile locale.

    Începând cu 2014, în Bucureşti s-au pus bazele unui centru de servicii pentru Michelin în Europa, responsabil pentru gestionarea operaţiunilor de achiziţii, contabilitate, control de gestiune, administrarea proce­selor de vânzare, logistică şi resurse umane. În plus, începând din 2018, Bucureşti este sediul regiunii Europa Centrală, de unde compania coordonează activitatea comercială, industrială şi serviciile suport pentru 20 de ţări din Europa Centrală, potrivit unor informaţii anterioare.

    La nivel global, grupul Michelin are peste 121.000 de angajaţi şi vânzări totale de 24,1 mld. euro în 2019, potrivit site-ului companiei. Michelin este prezentă în 171 de ţări şi deţine 69 de unităţi de producţie. Producţia locală de anvelope este dominată de trei mari jucători, toţi străini (Continental, Michelin şi Pirelli).

    Toate cele trei companii se află între cele mai valoroase din eco­nomia locală. De altfel, top zece al celor mai mari companii ex­por­tatoare este dominat cate­goric de firme din industria auto sau cu producţie legată de sectorul auto.

    Peste 180.000 de angajaţi din industria auto locală s-au întors la muncă până la sfârşitul lunii iunie, pe măsură ce producătorii auto au reluat comenzile de componente, însă volumele încă nu se apropie de cele de dinainte de izbucnirea pandemiei la mijlocul lunii martie. Dezgheţarea producţiei a avut loc odată cu anunţul celor de la Automobile Dacia şi Ford România că au reluat producţia, dar şi odată ce marii constructori germani au reluat activitatea. Spre exemplu, la finalul lunii aprilie 60.000 de angajaţi din auto erau la posturi, iar din luna mai, când cei mai mulţi constructori şi-au reluat activitatea, numărul a urcat spre 120.000 de salariaţi.

    laurenţiu.cotu@zf.ro

     

     

  • Cum a ajuns un produs făcut într-o mică fabrică din Berceni să fie prezent în barurile şi terasele din toate oraşele mari ale României

    Acum că terasele şi-au redeschis braţele virtuale şi că revenirea la viaţă a adus cu sine un trend de susţinere a micilor – sau marilor – producători locali de… orice, am adunat câteva dintre poveştile brandurilor autohtone de bere. La fel ca licoarea, începuturile în business au avut şi ele câte o tentă amăruie, că nimic nu e doar lapte şi miere în afaceri. Dar au rezistat tulburărilor, iar azi le regăsim în meniuri, pregătite să ni se aşeze pe masă.

    Cristian Dorobănţescu s-a asociat cu alţi trei prieteni – Dan Stratulat, Bogdan  Sturza şi Alexandru Platon – în urmă cu mai bine de patru ani pentru a pune împreună bazele Perfektum, un brand de bere artizanală, produsă într-o mică fabrică din Berceni. Au fost nişte novici pe această piaţă care a cunoscut o dezvoltare fulminantă şi, povestea Cristian Dorobănţescu la emisiunea online ZF Afaceri de la zero, au mers pe o cale nebătătorită.

    Au recuperat echipamente de la fabrici de lapte, au făcut altele de la zero, au tăiat, au sudat, au legat şi în final a rezultat fabrica.Atelierul se află într-un spaţiu închiriat de pe o fostă platformă industrială din zona de sud a Capitalei, iar prima şarjă de bere a numărat 800 de sticle care au ajuns în câteva baruri din Bucureşti.„Fără tone de entuziasm şi pasiune, nopţi nedormite şi suportul familiilor, cred că nu reuşeam să scoatem nici prima sticlă până acum”, spune Cristian Dorobănţescu.

    Berea Perfektum se găseşte în baruri, restaurante, magazine, locuri specializate în bere artizanală (craft), în Bucureşti, dar şi în restul ţării, în oraşe ca Sibiu, Iaşi, Cluj-Napoca, Arad, Timişoara, Braşov, Constanţa sau Sfântu Gheorghe.
    În primele săptămâni de pandemie, când barurile şi restaurantele tocmai se închiseseră, Cristian Dorobănţescu spunea că se simte din nou ca la început, când tocmai punea bazele afacerii. Începuse să anunţe că livrează acasă, să-şi abordeze cunoscuţii, să sară în sus de bucurie la vederea comenzilor online.
    Treptat, businessul a reuşit să supravieţuiască şi chiar s-a diversificat cu noi sortimente, precum cel cu gust de ciocolată caldă şi cafea proaspăt prăjită. Mai mult ca Perfekt(um)!

    Bereta timişoreană
    Tot un pionier a fost şi Adrian Biebel, cu a sa marcă Bereta, născută la Timişoara. Primele experimente le-a făcut într-un garaj, în 2013, iar trei ani mai târziu a creat această microberărie cu aromă de ambiţie şi perseverenţă.
    Materia primă pentru berea Bereta vine parţial din România şi parţial din Uniunea Europeană, iar produsele ajung în marile oraşe din ţară, ca Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Sibiu, Braşov, Constanţa, Oradea şi Arad.
    „Peste trei-cinci ani, vedem businessul internaţional”, spunea Adrian Biebel în vara anului trecut.
    Cu o capacitate de circa 5.000 de litri de bere pe lună, antreprenorul ţinteşte dublarea, un plan ambiţios, ţinând cont că primele sale teste au fost făcute într-o oală de 8 litri, pe aragazul de acasă. Trecerea la echipamentul din garaj a fost un pas înainte.

    Treptat însă, antreprenorul a crescut împreună cu alte fabrici mici şi a pus şi el umărul la educarea consumatorilor, care au învăţat că berile artizanale pot să ajungă pe picior de egalitate cu marile branduri internaţionale, ba chiar, uneori, să le depăşească.

    Cei care îşi văd de propria Capră
    În celălalt colţ de ţară, la Iaşi, o altă poveste cu gust de malţ s-a născut sub numele Capra Noastră. De ce astfel? „Deoarece clientul Caprei ştie să aprecieze la o bere calitatea gustului şi diversitatea sortimentelor, are haz şi nu trage cu ochiul la capra vecinului, ci îşi vede de Capra lui. Aşa credem.” O spun fondatorii brandului, iar noi nu avem decât să-i credem.
    În urmă cu aproape cinci ani, Ionel Păsărică, de profesie inginer, împreună cu alţi trei asociaţi aduceau în peisajul berii artizanale locale brandul Capra Noastră, a cărui producţie are loc într-o microberărie din Iaşi.
    „Toată povestea a început în octombrie 2016, când în România existau numai 12 microberării artizanale şi în Iaşi niciuna. Ideea acestei afaceri a apărut fără prea multă planificare, dintr-un calcul simplu şi sincer. Cred că argumentele care m-au convins au fost gustul fascinant al berilor din ţările prin care am călătorit, necesitatea de a avea un astfel de proiect şi în oraş, atracţia pentru un domeniu în care jucătorii sunt prieteni care învaţă unii de la alţii şi din curajul de a risca”, spunea Ionel Păsărică, unul dintre fondatorii brandului de bere artizanală, pentru Afaceri de la zero. El a lucrat în domeniul ingineriei până în 2016, când a început să se dedice integral businessului cu bere.
    De la idee la producţia efectivă au trecut aproximativ nouă luni. Reţetele, degustările şi testele de piaţă au fost începute în Belgia, alături de un maestru berar, şi au fost finalizate în Iaşi. Capra Noastră a pornit, de fapt, ca o afacere de familie în 2016, iar atunci când mica fabrică a luat contur, trei asociaţi au decis să se alăture afacerii, astfel că businessul s-a transformat în unul de familie şi prieteni.
    Berea Capra Noastră a depăşit graniţele României, ajungând şi în Belgia, Italia, Franţa, Japonia. Exporturile aduc între 20% şi 30% din businessul anual.

    Ca varza, doar că bere
    În inima Transilvaniei, o altă bere trudită artizanal prinde viaţă, sub numele Bere à la Cluj. O produce Ferencz Vigh, cel care a descoperit, în 2016, gustul aromei artizanale şi de atunci nu a mai putut să renunţe la el. Un an mai târziu, începea să producă el însuşi, alături de alţi doi prieteni, semn că berea rămâne un liant incontestabil pentru prietenii şi idei de afaceri.
    Prima serie de beri artizanale gândită de cei trei antreprenori a fost produsă într-o fabrică din Ungaria, în iunie 2017. La începutul anului 2018, producţia a fost mutată în propria unitate din Cluj-Napoca, de unde pot ieşi lunar 3.800 de litri de bere.
    Bere à la Cluj are o gamă principală de produse ce constă în stiluri tradiţionale, englezeşti, iar tema brandului reinterpretează anumite elemente cosmice, numele berilor fiind inspirate de cosmos. Spre exemplu, în portofoliul companiei se găsesc beri precum Phaza Lunii, Cosmo Băut sau Pitica Roşie.
    Anul trecut, Bere à la Cluj a ajuns şi la Electric Castle, unde stocurile s-au epuizat în trei zile.

    Gypsy brewing temporar
    Înapoi în Bucureşti, peisajul berii artizanale prinde contur şi cu Anagram, un brand al familiei formate din Raluca şi Paul Baran-Candrea. Ei au vândut prima bere artizanală Anagram în mai 2018. Evident, ideea a venit la o bere împărtăşită cu prietenii. Au investit mii de ore, spun ei, dar şi mii de euro pentru a ajunge să aibă acum în mână sticlele cu berea proprie, pe care au pus brandul Anagram, sinteza poveştilor lor individuale, dar şi împreună.
    „Mai întâi, a trebuit să învăţăm să facem bere. Paul a făcut cursuri de specialitate şi a început să experimenteze reţete acasă, în bucătărie. Pentru că ne-a plăcut rezultatul încercărilor sale, împreună cu prietenii i-am cumpărat de ziua lui un Grainfather, o miniberărie de 30 de litri”, povesteşte Raluca Baran-Candrea.
    Aşa a început Paul să producă bere constant, câte o şarjă la fiecare două săptămâni. A creat reţete proprii, pe care le-a ajustat până când a ajuns la gustul, culoarea, textura şi concentraţia de alcool dorite. Apoi totul s-a transformat în afacere.
    Iniţial au vrut să deschidă o berărie în centrul Capitalei, în zona pieţei Lahovary, dar au aflat că acolo nu ar fi obţinut avizele necesare pentru producţie. Aşa că s-au reorientat către un spaţiu de pe o platformă industrială din zona Crângaşi din Bucureşti. Între timp, până când spaţiul a fost gata, producţia a avut loc cu echipamentele unei alte berării artizanale, Three Happy Brewers. În această vară, fabrica Anagram a fost gata, după cum anunţau cei doi fondatori pe pagina de Facebook a brandului.
    „După doi ani de gypsy brewing, începem să producem la noi acasă!”, au scris ei.
    Printre localurile care au astăzi Anagram în portofoliu se regăsesc The Artist, Simbio, Mercato Comunale, baruri specializate în bere craft precum Fabrica de Bere Bună sau The Beers, magazine ca Pain Plaisir şi Nasul Roşu, cafenelele Fellow One şi Artichoke, dar şi alte localuri similare.


    O piaţă spumoasă

    Berea artizanală, o categorie care a câştigat în ultimii doi-trei ani tot mai mulţi consumatori, creşte şi din perspectiva numărului de firme care realizează această licoare cu spumă, chiar şi în condiţiile în care piaţa berii per ansamblu nu evoluează spectaculos. Astfel, în 2018 erau active în jur de 40 de microberării. Acestea au realizat afaceri de peste 15 milioane de lei (în jur de 3 mil. euro), arată o analiză ZF pe baza datelor de pe listafirme.ro.
    Piaţa de 7 miliarde de lei a berii are potenţialul de a se transforma într-un brand de ţară şi de a deveni unul dintre motivele pentru care turiştii străini să viziteze România.


    Materia primă pentru berea Bereta vine parţial din România şi parţial din Uniunea Europeană.


    Berea Perfektum, creată de Cristian Dorobănţescu (foto) şi alţi trei asociaţi, se găseşte în baruri, restaurante, magazine, locuri specializate în bere artizanală (craft), în Bucureşti, dar şi în restul ţării, în oraşe ca Sibiu, Iaşi, Cluj-Napoca, Arad, Timişoara, Braşov, Constanţa sau Sfântu Gheorghe.


    Capra Noastră a pornit, de fapt, ca o afacere de familie în 2016, iar atunci când mica fabrică a luat contur, trei asociaţi au decis să se alăture afacerii, astfel că businessul s-a transformat într-unul de familie şi prieteni.


    Bere’a la Cluj are o gamă principală de produse ce constă în stiluri tradiţionale, englezeşti, iar tema brandului reinterpretează anumite elemente cosmice, numele berilor fiind inspirate de cosmos.


     

    În această vară, fabrica Anagram a fost gata, după cum anunţau cei doi fondatori pe pagina de Facebook a brandului.

  • Inedit: Cum se dansează balet cu distanţare socială

    Aceasta este realizată de artistul coregraf Remi Wörtmeyer,  acompaniat de orchestra baletului naţional olandez. Piesa de rezistenţă a actului artistic este reprezentată însă de o costumaţie care include un tutu din denim cu un diametru de trei metri. Potrivit informaţiilor publicate pe operaballet.nl, actul este inspirat de teatrele goale, de artiştii care au rămas fără scenă şi de dansul fiecăruia dintre indivizi pentru a-şi găsi calea spre noua normalitate.


    „Tutuul este cea mai nouă unealtă de distanţare socială. Datorită supradimensionării sale, îi determină pe dansatori să găsească soluţii în navigarea prin oraş, ei trecând şi mişcându-se împreună prin acesta.” Remi Wörtmeyer, coregraf

  • Cum ar putea producătorii români să îşi ducă mai mult produsele peste hotare. Ce spun trei antreprenori români care au reuşit

    „Curaj, consecvenţă şi colaborare” reprezintă cei trei „C”  pe care producătorii români trebuie să şi-i asume pentru a scrie noi poveşti de succes în cartea exporturilor. Mai ales când vine vorba despre pieţele îndepărtate este nevoie de colaborare, atât din punctul de vedere al cunoştinţelor antreprenorilor, cât şi al costurilor de export ce pot fi împărţite.

    „Acum câţiva ani eram întrebat de ce nu ne ajutăm, noi, ca producători români. Spre exemplu, eu dacă am cumpărat un cuptor de biscuiţi din Italia, producătorul care mi l-a vândut mi-a zis că dacă am nevoie de malaxor ştie el o firmă italiană, iar pentru o maşină de ambalat mi-a recomandat altă firmă italiană – ei se susţineau unul pe altul, lucru pe care eu nu-l văzusem la noi până acum”, a povestit Eliodor Apostolescu, director general şi acţionar al Phoenixy, producătorul pufuleţilor Gusto, în cadrul emisiunii Investiţi în România, realizată de ZF în parteneriat cu CEC Bank.
    Pufuleţii Gusto au ajuns astăzi în 36 de ţări şi reprezintă o poveste frumoasă despre exporturi şi despre modul în care poţi ajunge să faci un profit de 5 milioane de euro din pufuleţi, dacă aplici cei trei „C”, crede Apostolescu. În drumul spre pieţe îndepărtate precum Australia sau Noua Zeelandă, antreprenorii români trebuie să colaboreze, întrucât anumite costuri nu pot fi suportate la nivel de business, astfel încât cheltuielile să nu depăşească valoarea produsului.  „Am constatat că lucrăm extrem de bine cu anumite companii din România care se potrivesc pe acelaşi tip de lanţuri comerciale. Livrăm cu ape minerale precum Perla Harghitei sau Borsec. Sunt containere săptămânale pentru America, pline, împărţite între producători de conserve precum Râureni sau dulceţurile Scandia. Sunt colaboratori cu care am ajuns în pieţe precum Australia, Noua Zeelandă, în care transportul ar fi de trei ori cât valoarea produselor, dar dacă împărţim cu companii care livrează produse de volum redus şi greutate mare, ne potrivim noi cu volum mare şi greutate redusă. În consecinţă, împărţim containerul, punem jos conservele şi deasupra pufuleţii. Şi iese un pachet cu un preţ bun pe container. Sunt zeci de containere săptămânal şi s-a ajuns la volume bune în combinaţia aceasta.“
    Astfel, colaborarea poate deveni unul dintre principalele atuuri ale exportatorilor români, aşa cum a devenit pentru producătorii italieni. Împărţirea costurilor şi a experienţei poate duce şi produse ieftine dincolo de graniţele ţării sau chiar ale continentului. Bineînţeles, producătorii români s-ar putea gândi că un business de 30 de milioane de euro precum Phoenixy are alte perspective faţă de un business mai mic sau că nu se poate vorbi despre asemenea mutări curajoase în criză. Însă producătorul de lactate Ferma cu Omenie ar putea dovedi contrariul.
    Cu afaceri de peste 3 milioane de euro în 2019, familia Bîcu din Transilvania a făcut marele salt pe export încă din criza trecută. Atunci, prin brandul Pachet de acasă, producătorul român a făcut primii paşi spre comunităţile de români din diaspora. „În 2009 ne-am dat seama că sunt mai mult de 2 milioane de români în Spania şi Italia şi am stat şi ne-am gândit că e cât Bucureştiul, care înseamnă jumătate din vânzări – ce ar fi să mergem la românii aceştia? Şi am început cu Spania la finalul lui 2009, în 2010 am mers şi în Italia, am găsit distribuitori similari cu noi, adică businessuri apropiate ca valoare, ca şi concept, afaceri de familie care au crescut frumos, şi am ajuns să ne găsim parteneri cu care am devenit şi prieteni, cu care am muncit 10 ani fără oprire şi parteneriatele ne-au ajutat să ajungem pe recomandări mai departe spre Germania”, a declarat Marius Bîcu, general manager al producătorului de brânzeturi Ferma cu Omenie, care comercializează pe piaţa locală sub brandul De la Fermă.
     Astăzi, mai bine din 50% dintre clienţii producătorului vin de pe 11 pieţe europene, pieţe în care compania a făcut eforturi să continue livrările în mijlocul pandemiei, indiferent de intensitatea eforturilor. Iar pariul s-a dovedit a fi unul câştigător.
    „Având foarte mulţi clienţi externi, acolo am livrat absolut tot, cu toate că am făcut eforturi mari să ajungem în Italia. Avem transportatori care au mers prin Albania ca să ajungă în Italia şi am găsit portiţe, chiar dacă transporturile au fost mai scumpe, chiar dacă au aşteptat mai mult, chiar dacă unii şi-au asumat riscuri. Am livrat tot şi asta ne-a deosebit de furnizorii care s-au speriat şi au zis că nu mai ajung în Italia că nu au ce căuta acolo momentan. Clienţii au fost mulţumiţi şi pentru că unii nu au mai livrat am avut de câştigat”, a adăugat Marius Bîcu. Curajul de a ieşi la export în mijlocul crizei şi de a continua exporturile în mijlocul următoarei crize – una medicală, care a ridicat chiar mai multe provocări operaţionale – a contribuit la reţeta pentru export a producătorului transilvănean.
     Cu toate acestea, consecvenţa reprezintă una dintre principalele caracteristici pe care trebuie să şi le antreneze producătorii români, ceea ce înseamnă şi să nu ieşi la export înainte de a fi pregătit să susţii această activitate. 
    Un alt producător român care se pregăteşte să iasă la export până la finalul anului este Lăptăria cu Caimac, întrucât aceasta avea planuri pentru începutul anului, dar a preferat să le întârzie pentru a-şi asigura consecvenţa atunci când trece graniţa. „Cred că este un moment foarte bun pentru România să iasă la export cu produse alimentare, întrucât România produce mâncare mult peste necesarul intern şi vedem că peste tot în lume au fost probleme cu producţia alimentară. De la seceta din regiune, până la inundaţiile din Europa de Vest şi până la inundaţiile şi seceta din SUA, producţia alimentară a fost afectată drastic. Noi pregătim încă din februarie exportul către Marea Britanie şi Germania, dar cred că cel mai devreme vom ieşi în noiembrie“, a spus Adrian Cocan, manager, Lăptăria cu Caimac, un producător de lactate cu afaceri de peste 4,1 milioane de euro.
     Indiferent de mărime, dacă respectă cei trei „C”, producătorii români îşi pot stabili ţinte pentru export şi pot intra într-o nouă linie de produse, care ar putea avea mai mult succes pe piaţa externă decât în piaţa locală.
    În acest context, producătorul de legume Fresh Veg, cu afaceri de peste 1 milion de euro în 2019, vrea să construiască solarii care să îi genereze premisele pentru ieşirea la export. „În momentul de faţă ne concentrăm pe producţia bio, începem construcţia pe patru solarii de câte 1.000 mp fiecare. O să începem undeva în luna august şi sperăm ca până la finalul lunii septembrie, cel târziu, să fie gata, astfel încât de anul viitor să putem rula câteva culturi pe terenul respectiv. (…) Producţia bio m-am gândit că ar putea fi vândută şi la export pentru că există o tendinţă mult mai mare de creştere pe produse bio decât e în România în momentul de faţă şi cred că produsele bio ne-ar deschide multe uşi şi ne-ar ajuta să vindem şi celelalte produse ale noastre“, a povestit Cristina Zeamă, fondatoarea Fresh Veg.
     În ceea ce priveşte localizarea producţiei ca factor de luat în calcul la export, compania Phoenixy care produce pufuleţii Gusto vrea să deschidă o fabrică în afara României. Cu 36 de ţări în care exportă deja şi planuri de a-şi continua aventura, compania a explicat în cadrul emisiunii că poate exporta la costuri bune pe o distanţă de 1.000 de kilometri în jurul fabricii din Băicoi, Prahova. Pentru distanţe care depăşesc această rază, Phoenixy are un plan care prevede producţia localizată în altă ţară.
     „Sunt pieţe unde vrem să deschidem fabrici locale. Este exclus să mai deschidem alte fabrici în România pentru că nu avem un specific atât de nişat zonal încât să faci pe teritoriu românesc mai multe fabrici. Cu transport eficient te poţi duce pe o rază de 1.000 de kilometri în jurul fabricii, adică până în Viena, Austria. Poţi deservi din România inclusiv Austria, dar de acolo mai departe este mai uşor să ai fabrică în altă parte“, a adăugat Eliodor Apostolescu.