BusinessMagazin

Tag: lovitura

  • Dupa 15 ani petrecuti in inchisoare, a dat lovitura in afaceri. Povestea detinutului care conduce un business de 50 mil. dolari, ajutat de fosti colegi de celula

     Dave Dahl a iesit din inchisoare in 2004. Avea 42 de ani si-si petrecuse 15 ani dupa gratii, pentru furt, spargeri si trafic de droguri. A vrut insa sa faca o schimbare in viata sa si a cerut ajutor specializat: a inceput un tratament, promitand ca va face ceva care va aduce lumii o contributie pozitiva.

    Painea organica produsa de Dave a fost lansata pentru prima oara pe piata din Portland, Oregon, in 2005. Raspunsul publicului a fost unul rapid si destul de pozitiv. De atunci, compania a crescut de la 30 la 250 de angajati, iar vanzarile au inregistrat un salt spectaculos: de la 3 milioane de dolari au ajuns la 50 de milioane de dolari.

    Cititi mai multe pe www.incont.ro

  • Povestea celui mai greu moment din istoria Blue Air

    IN BIROURILE DE PE STRADA BUZEŞTI E MULT MAI LINIŞTE DECÂT ERA ANII TRECUŢI. Pe holul de la etajul al cincilea, birourile unde altădată te aşteptau mai multe secretare sunt goale. Din capătul culoarului se aude de după o uşă din sticlă mată vocea lui Gheorghe Răcaru, omul care a pus pe picioare visul omului de afaceri Nelu Iordache. „Uite, fac încă bine, spre ciuda altora”, răspunde la telefon cel care a fost de la început directorul general al Blue Air.

    „Când Nelu a venit la mine şi mi-a propus să facem o companie de aviaţie, eu i-am spus: Dacă vrei low-cost, o să fie foarte greu şi să nu te aştepţi la profit. ăsta e un business de carte de vizită, care se poate dezvolta şi ajunge la o valoare mare, dar nu e business de profit.„ Din 2010, când Răcaru povestea pentru BUSINESS Magazin despre începuturile de acum nouă ani ale Blue Air, compania a trecut prin mai multe turbulenţe. Dincolo de criza economică reflectată firesc în orice business din aviaţie şi nu numai, intrarea Romstrade în insolvenţă şi arestarea preventivă a patronului Nelu Iordache, de la sfârşitul anului trecut, sunt amintiri pe care şeful Blue Air nu le va uita niciodată. „A fost cea mai grea lovitură”, spune acum Răcaru, la opt luni de când poliţistii percheziţionau sediul companiei.

    Era o zi de sâmbătă, 1 decembrie 2012, când omul de afaceri Nelu Iordache era reţinut, după ce a fost audiat din nou de către procurorii anticorupţie, pentru deturnare de fonduri în valoare de 25 de milioane de lei din banii pentru construirea autostrăzii Nădlac-Arad. La 11 zile distanţă, tribunalul Giurgiu aproba intrarea în insolvenţă a companiei Romstrade şi numea drept administrator judiciar provizoriu Casa de Insolvenţă Transilvania. De atunci şi până astăzi, Iordache e încă arestat preventiv, motivarea judecătorilor fiind acea că „lăsat în libertate, acesta va încerca să influenţeze aflarea adevărului”.

    După declanşarea insolvenţei, furtuna a început în primul rând din cauza furnizorilor de servicii care erau „foarte agitaţi„ în privinţa viitorului Blue Air. „Am trecut prin nişte situaţii destul de dificile. Nu atât din punctul de vedere al celor care lucrau în companie, cât al celor care se uitau din afară sau abia veniseră în companie. Unii au crezut că vom renunţa. Acum situaţia s-a înţeles„, spune Răcaru. Numărul de rezervări de bilete nu a scăzut, însă presiunile au determinat ca managementul să-şi petreacă mult timp dând explicaţii, de la începutul lunii decembrie până la sfârşitul lui ianuarie. „Nu a fost un atac în presă ţintit pe Blue Air.

    Faptul că s-au deturnat bani de la Comisia Europeană ca să se dea către Blue Air sau alte asemenea ştiri sunt prostii. Zvonistica a dus la reacţii şi de la tour-operatori şi au fost unii care au sfătuit pasagerii să zboare cu alţii sau să mai stea şi să aştepte”, spune Răcaru.

    LA SFÂRŞITUL LUNII MAI, COMPANIA BLUE AIR A TRECUT DIN CUSTODIA ROMSTRADE ÎN ACEA A UNEI FIRME RECENT ÎNFIINŢATE, Airline Management Solutions, deţinută de patru români, dintre care doi foşti angajaţi ai Blue Air. Tranzacţia estimată la 30 de milioane de euro include doar fondul de comerţ al Blue Air, adică brandul, platforma de vânzare şi biletele plătite de clienţi în avans, nu şi flota de avioane. Compania operează în prezent cu şapte aeronave.

  • NOI PROBLEME pentru Boeing: Operatorul aerian japonez ANA a descoperit o altă defecţiune la 787

     Defecţiunea a fost descoperită la sistemul anti-incendiu al unui 787 care urma să decoleze miercuri de pe aeroportul Haneda din Tokyo. În cazul unui incendiu la unul din cele două motoare ale avionului, defecţiunea ar fi dus la declanşarea unui alt extinctor decât cel care ar fi trebuit, a declarat Megumi Tezuka, purtător de cuvânt al companiei ANA, relatează Bloomberg.

    Avioanele 787 Dreamliner erau deja în centrul atenţiei în urma unui incendiu produs luna trecută la Londra, primele constatări fiind că ar fi izbucnit la firele unei lumini de urgenţă.

    Aeronavele 787 aflate în flotele ANA şi Japan Airlines au revenit în circulaţie la 1 iunie, după ce au fost consemnate la sol mai multe luni din cauza unor incendii provocate de bateriile litiu-ion.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oraşul american Detroit s-a declarat în faliment

     Pentru o perioadă de timp o adevărată bijuterie a industriei, Detroit a pierdut jumătate de populaţie în 60 de ani, iar marile grupuri au abandonat în mod treptat oraşul, o lovitură grea pentru veniturile sale fiscale.

    “Locuitorii din Detroit (…) merită o foaie de parcurs care să le permită să iasă din spirala care îi antrenează spre servicii publice tot mai puţin performante”, a argumentat Rick Snyder, guvernatorul statului Michigan, într-o scrisoare care însoţeşte actul depus la un tribunal.

    “Declararea falimentului este unica soluţie care va permite oraşului Detroit să redevină stabil şi viabil”, continuă el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Banii neîncrederii sunt digitali

    Se ştie că, foarte adesea, fabricarea unei monede costă mai mult decât valoarea ei nominală. Pare paradoxal: se poate deduce că statul pierde bani producând bani. Însă valoarea reală a monedei este mai mare decât cea nominală. Pe de-o parte, pentru că suprimă un lanţ interminabil şi costisitor de schimburi-barter – dar aici este multă istorie, iar în teoria (şi nici măcar în practica) banilor nu sunt competent.

    Pe de altă parte, moneda respectivă vine să consolideze un lanţ al încrederii. Trebuie să mă încred în comerciant că îmi va schimba moneda pe ce vreau eu, trebuie să mă încred în banca la care-o depun că mi-o va restitui, trebuie să mă încred în asigurator c-o va investi cu folos, trebuie să mă încred în banca centrală că nu mi-o va drămui prin politici proaste, trebuie să mă încred în stat că va reglementa inteligent tot sistemul. Banii actuali, convenţionali, zişi şi „bani fiat„, se bazează pe încredere.

    Ce se întâmplă însă când lanţul încrederii se rupe? S-a rupt de curând în Cipru şi a explodat o monedă alternativă, numită Bitcoin, iar întreaga presă a erupt în articole despre această monedă digitală (agitaţia mediatică e importantă în acest caz).

    Desigur, Bitcoin nu este nici prima, nici singura monedă virtuală – de exemplu, Second Life dispune de propria monedă, la fel ca şi World of Warcraft, chiar şi creditele Facebook sunt tot un soi de bani virtuali. Toate exemplele vizează sisteme de plăţi limitate la o anumită platformă, în vreme ce Bitcoin este un sistem deschis şi global.

    Alta este însă caracteristica principală a Bitcoin. Spre deosebire de banii convenţionali (şi chiar de banii din Second Life şi ceilalţi), această monedă virtuală se fundamentează pe neîncredere – în speţă pe neîncre-derea în întreaga lume financiară, iar anul în care a apărut explică fără multe cuvinte motivul: 2009 (deci curând după declanşarea crizei financiare globale).

    Inventatorul conceptului, Satoshi Nakamoto, a publicat în 2008 un articol într-un forum de criptografie în care descria protocolul pe care urma să se bazeze Bitcoin, dar „persoana„ sa este învăluită în mister. Este cu siguranţă un pseudonim şi nici măcar nu se ştie dacă este o persoană sau un grup în ciuda investigaţiilor făcute de New Yorker şi Fast Company.

    Tehnic vorbind, Bitcoin este de fapt o reţea peer-to-peer (cam ca acelea de partajare a fişierelor) care funcţionează pe baza protocolului Bitcoin, este complet descentralizată şi asigură printr-un sistem criptografic asimetric (cu chei publice şi private) atât siguranţa tranzacţiilor, cât şi anonimatul utilizatorilor. Atât protocolul, cât şi programul client sunt open source şi oricine poate verifica algoritmii şi modul de funcţionare.

    Nu există nicio autoritate centrală şi oricine poate participa gratuit printr-un program client. Un utilizator îşi poate genera oricâte perechi de chei, fiecare pereche fiind echivalentă cu un cont, unde cheia publică funcţionează ca adresă, iar cheia privată ca semnătură. Tranzacţiile sunt distribuite şi sunt procesate de o serie de noduri ale reţelei numite „mineri„, care trebuie să aplice forţa brută (deci o imensă putere computaţională) pentru a valida o tranzacţie.

    De altfel, minerii concurează între ei, deoarece fiecare bloc de tranzacţii este recompensat prin posibilitatea de a emite Bitcoini şi, eventual, prin contribuţii voluntare. Tranzacţiile validate sunt apoi publicate, iar programul client „culege„ sumele primite. În tot procesul nu intervin decât numere, dar Bitcoinii pot fi schimbaţi în bani convenţionali (rata de schimb este variabilă) sau pot fi utilizaţi pentru plăţi în numeroase magazine care acceptă moneda virtuală.

    Deşi pare perfect, Bitcoin are două neajunsuri. Primul este că rata de schimb este influenţată major de expunerea mediatică. Al doilea este că emisia de Bitcoini este controlată de protocol, pentru a preveni inflaţia, dar este descrescătoare şi finită.

    Pe măsură ce emisia va scădea şi cererea va creşte, se va produce fenomenul numit hiperdeflaţie, care este mult mai rea decât hiperinflaţia şi va distruge reţeaua. Dar până atunci lumea va învăţa o lecţie importantă şi poate un sistem mai bun va fi inventat.

  • Lovitură de teatru: fostul ambasador SUA revine în România şi candidează la şefia Fondul Proprietatea

    Mark Gitenstein şi-a depus candidatura pentru un loc în Consiliul Reprezentanţilor de la Fondul Proprietatea în condiţiile în care mandatele lui Sorin Mîn­dru­ţescu şi Cristian Buşu expiră în septembrie iar Fondul organziează alegeri pe 25 aprilie pentru locuri vancante. Mandatul noilor mem­bri va începe pe 30 septembrie

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Motivul pentru care suporterul l-a lovit pe Galamaz. Declaraţia agresorului în faţa judecătorilor

    Suporterul echipei Petrolul Ploieşti care l-a lovit pe stelistul George Galamaz este student şi are un loc de muncă stabil , a spus avocata tânărului în şedinţa de judecată la finalul căreia Dragoş Petruţ Enache a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, se arată în încheierea de şedinţă.

    În acelaşi document se precizează că bărbatul este necăsătorit, nu are antecedente penale şi lucrează ca agent de distribuţie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro