Tag: Impact

  • Tineri manageri de top 2018: Lavinia Ciuli, manager producţie, Strauss România

    Ca manager de producţie, funcţie pe care o deţine de circa şase ani şi jumătate, este responsabilă de activitatea fabricii Strauss România şi coordonează activitatea a 45 de oameni.

    Absolventă a Facultăţii de Biochimie din cadrul Universităţii Bucureşti, Lavinia Ciuli şi-a început activitatea în cadrul producătorului de cafea în noiembrie 2010, ca process improvement manager, iar un an mai târziu a fost promovată în funcţia actuală. Anterior, ea a lucrat timp de un an în cadrul Medicover, în funcţia de client administration manager.

    În funcţia pe care o deţine în prezent, una din atribuţiile esenţiale se leagă de asigurarea stabilităţii operaţionale, spune Lavinia Ciuli, care se referă la „construirea unei platforme robuste printr-un nivel avansat de standardizare a proceselor, un înalt nivel de fiabilitate a echipamentelor, reevaluarea permanentă a productivităţii şi un tablou de bord capabil să ofere în orice moment informaţii precise cu privire la parametrii vitali, pentru acţionarea pârghiilor de decizie”.

    Potrivit celor mai recente date, Strauss deţine aproape un sfert din volumul de vânzări de cafea pe piaţa de retail din România, fiind unul dintre cei mai mari jucători. Strauss, a cărei companie-mamă are sediul în Israel, şi-a completat în 2014 portofoliul cu brandul Amigo. Compania a plătit atunci 20 de milioane de dolari pentru a cumpăra mărcile, domeniile şi drepturile exclusive de a folosi reţeta Amigo în România şi Bulgaria, devenind astfel proprietarul unic al brandului în aceste ţări.

    Consumul anual de cafea în România se situează la circa 2,5 kilograme per capita, ţara situându-se pe ultimele locuri în Europa la acest capitol. De exemplu, în Austria consumul per capita ajunge la circa 7,9 kilograme, iar în Germania la 7 kilograme, conform celor mai recente date. Valoarea pieţei se situează la peste 350 milioane de euro anual.


    39 de ani  
    manager producţie  
    Strauss Romania

    Mai multe astfel de poveşti au apărut în catalogul 100 Tineri Manageri de Top, ajuns anul acesta la a 13-a ediţie.


     

     

  • Tineri manageri de top 2018: Philipp Tippel, director zona de producţie Moldova Sud, Divizia Upstream OMV Petrom

    Philipp Tippel coordonează cea mai extinsă zonă de producţie din portofoliul OMV Petrom din România, cu o suprafaţă de circa 24.000 km pătraţi şi 1.060 de sonde active. „Alături de echipa de conducere, sunt responsabil de coordonarea a peste 1.000 de angajaţi din zona noastră de producţie.”

    Zona de producţie a contribuit cu 18.600 barili/zi la producţia totală a OMV Petrom, fiind împărţită aproape egal între ţiţei şi gaze. „Anul trecut am pus în funcţiune o nouă staţie de tratare a gazelor, la cele mai ridicate standarde de siguranţă. De asemenea, am atins un nou record privind îmbunătăţirea duratei de viaţă a echipamentelor, ceea ce a contribuit reducerea perioadelor de indisponibilitate şi la reducerea costurilor.”

    Philipp Tippel a urmat cursurile Universităţii (de mine) din Leoben (Austria), fiind licenţiat în ingineria petrolului, şi are un Master of Science (M.Sc.) în acelaşi domeniu. El povesteşte că este cu adevărat fascinat de industria de petrol şi gaze, de faptul că explorează hidrocarburi care se găsesc atât de adânc în scoarţa pământului, imposibil de văzut şi de atins, dar care totuşi influenţează economia mondială la o scală fără precedent. „Cred că pasiunea pentru domeniul meu de activitate, alături de înclinaţia spre aspecte practice şi faptul că îmi place să lucrez în echipă au fost factorii care m-au ajutat în carieră.” Şi-a început cariera la o firmă internaţională de servicii, acumulând experienţă timp de cinci ani în diferite colţuri ale lumii. În 2012, s-a alăturat OMV Petrom, ca inginer de producţie pentru zona Moldova Sud. „Am considerat că este o mare oportunitate să lucrez într-una din cele mai vechi şi mai extinse zone petroliere din Europa, aflată pe teritoriul unei singure ţări şi operată de aceeaşi companie.” În anii următori a urcat mai multe trepte în ierarhie: în 2013 a fost promovat pentru prima dată într-o poziţie cu atribuţii manageriale, de manager de departament, iar şase luni mai târziu a devenit şef de departament, coordonând o echipă de 70 de experţi tehnici din şapte departamente. În 2017, a preluat funcţia actuală.

    Cât priveşte planurile pe termen lung, Philipp Tippel spune: „Mă străduiesc să continui să avansez în ierarhia corporatistă. Dar în inima mea rămân un inginer pasionat, de aceea mi-ar plăcea şi să rămân în domeniul tehnic, urmărind o poziţie de vicepreşedinte sau senior vice-president”.


    36 de ani 
    director zona de producţie Moldova Sud, Divizia Upstream
    OMV Petrom

    Mai multe astfel de poveşti au apărut în catalogul 100 Tineri Manageri de Top, ajuns anul acesta la a 13-a ediţie.


     

     

  • Tineri manageri de top 2018: Oana Azoiţei,call center manager, eSky România

    Oana Azoiţei coordonează activitatea departamentului Customer Service în cadrul eSky România şi oferă consultanţă departamentelor de call center la nivelul grupului eSky. „Mă asigur că echipa de aici se dezvoltă şi îşi desfăşoară activitatea conform standardelor de calitate, dar în acelaşi timp am în vedere să propag know-how-ul nostru şi către alte pieţe care au nevoie de îndrumare şi supervizare.” În prezent, ea coordonează o echipă formată din 48 de consultanţi.

    Şi-a început cariera la linia aeriană Blue Air pe poziţia de reservations and customer service agent, în 2010 a trecut la eSky în rolul de travel consultant, iar din 2012 ocupă poziţia de call center manager. „Cu multă muncă şi ambiţie, am reuşit ca, pornind de la funcţia de sales consultant şi ulterior call center team leader, să mi se încredinţeze poziţia de call center manager, la mai puţin de doi ani de la angajarea la eSky. Ulterior, mi-a fost propusă propagarea modelului de funcţionare a departamentului în cadrul grupului, prima filială aleasă fiind cea din Brazilia.”

    Oana Azoiţei spune că momentul cel mai dificil din carieră a fost perioada relocării în Brazilia, fiind însărcinată să creeze şi să dezvolte departamentul de customer service de acolo. Prima barieră a fost cea lingvistică. „În momentul în care am ajuns în birou, am constatat că niciun membru al echipei nu vorbea limba engleză, iar eu nu vorbeam limba portugheză!”, spune Azoiţei, care menţionează că singura soluţie era ca ea să înveţe portugheza şi încă într-un ritm rapid. „Acum iau orice provocare mult mai uşor, fără stres – în plus, am învăţat şi o limbă străină pe care nu credeam că o să o învăţ vreodată.”

    Legat de cea mai mare reuşită, ea spune că aceasta este transformarea departamentului local într-un nume de referinţă la nivelul grupului.
    Peste zece ani, Oana Azoiţei se vede „parte a transformării customer service-ului din forma pe care o cunoaştem acum, transformare care a început deja odată cu social media, chat, videochat, AI şi tot ce ţine de eficientizarea şi adaptarea canalelor de comunicare între client şi companie”.


    31 de ani  
    Call Center manager   
    eSky România

    Mai multe astfel de poveşti au apărut în catalogul 100 Tineri Manageri de Top, ajuns anul acesta la a 13-a ediţie.


     

     

  • Tineri manageri de top 2018: Adrian Enache, CEO OmniPERFORM (RO) şi Angels Den Funding Limited (UK)

    După un an de la debutul din martie 2017, start-up-ul fondat de Adrian Enache a reuşit afaceri de peste 500.000 de euro. El coordonează 40 de oameni angajaţi în cele două firme, cu activităţi în consultanţă omnichannel, procese şi algoritmi de neuromarketing şi campanii în digital.

    Absolvent al Facultăţii de Matematică şi Informatică din cadrul Universităţii Bucureşti şi cu un master în inginerie software, Adrian Enache spune despre parcursul său profesional că a început de la zero şi „am parcurs departamente tehnice (de la Q&A la IT hardware şi basic software development) către jurnalism sportiv (pentru scurt timp, dar o experienţă plăcută) şi ulterior am mers către marketing şi business. Am avut şansa să învăţ şi să aplic în Machteam Soft (parte a NCH), METRO (e-commerce şi bazele omnichannel), Inotec (parte a Zitec), să conduc activităţile de digital media şi performance în cadrul unor agenţii precum Hyperactive (parte a Lowe & Partners) / Infinit sau să conduc departamentul de digital al Philip Morris.”

    În ianuarie 2018, spune el, a fost votat CEO-ul uneia dintre cele mai mari platforme de investiţii alternative din Marea Britanie, cu acces la peste 20.000 investitori.

    Cel mai dificil moment din carieră spune că a fost acela în care a decis să închidă prima companie înfiinţată de el, „chiar dacă era într-o situaţie foarte bună. Al doilea cel mai dificil moment a fost trecerea de la management pe o echipă construită de la zero de mine la general management şi leadership în domeniul financiar, conducând echipe în patru ţări diferite şi peste şase naţionalităţi”.


    30 de ani  
    chief executive officer   
    OmniPERFORM (RO) ŞI Angels Den Funding Limited (UK)

    Mai multe astfel de poveşti au apărut în catalogul 100 Tineri Manageri de Top, ajuns anul acesta la a 13-a ediţie.


     

  • Bogaţia uriaşă pe care nu o băgăm în seamă: Una dintre cele mai preţioase resurse naturale ale României. Nu este aur, petrol sau gaze. Avem 60% din rezerva totală din Europa

    Circa un milion de oameni mor, anual, din cauza utilizării apei infestate sau a lipsei acesteia şi 844 de milioane de persoane nu au acces la apă potabilă, deşi 70% din suprafaţa Planetei Albastre este acoperită de apă. Problemele legate de penuria de apă la nivel global nu mai reprezintă o chestiune ipotetică, ci o realitate concretă. 

    Cu 2.500 de izvoare şi 60% din apele minerale din Europa, România este unul dintre statele cu cele mai bogate resurse subterane de apă. Chiar şi aşa, nu este total ferită de pericolul unei crize la nivel hidrologic. Care sunt efectele lipsei de apă pe plan global, ce impact are aceasta asupra României şi care sunt riscurile ca, într-o bună zi, acest element indispensabil vieţii să fie complet epuizat?

    Aroganţă fără limite: “37 de milioane de lire reprezintă prea puţin pentru stilul de viaţă cu care m-a obişnuit” – GALERIE FOTO

     

    O tânără de 23 de ani din Moscova a ajuns “spaima şoferilor”: conduce maşini de sute de mii de euro şi arde teancuri de bani pe aragaz – GALERIE FOTO

     

    Lacul din România care deţine 3 recorduri mondiale. Apa lacului deţine proprietăţi unice în intreaga Europă – GALERIE FOTO

     

    4 milioane de oameni aflaţi în pericol iminent de a rămâne fără apă, după ce, în urma unei periode de secetă de trei ani, resursele de apă stocate în rezervorul oraşului au fost aproape complet epuizate. Nu este un scenariu de film SF, ci s-a întâmplat deja, în octombrie anul trecut, în cel mai mare oraş din Africa de Sud, Cape Town. Primarul Patricia De Lille anunţa adoptarea unor măsuri drastice menite să facă faţă situaţiei fără precedent în care se afla metropola africană.

    În faţa acestui scenariu care putea deveni, în doar câteva luni, unul morbid, autorităţile au înţeles că singura metodă de supravieţuire este adoptarea unor măsuri extreme. Aşa că au redus treptat cantitatea de apă pe cap de locuitor, până la aproape o şesime din consumul mediu al Statelor Unite. Astfel, fiecare persoană a avut dreptul de a folosi zilnic maximum 50 de litri de apă. Cu toate acestea, în urma calculelor s-a constatat că rezervorul oraşului nu poate suplini nevoia celor patru milioane de locuitori decât pentru o perioadă limitată de timp, iar data limită până la care consumul urma să fie acoperit a fost numită, cu o conotaţie apocaliptică, Ziua Zero. Pe cititorii presei internaţionale, Ziua Zero poate, cel mult, să îi ducă cu gândul la un peisaj apocaliptic sau la o scenă de film. Însă, pentru patru milioane de oameni, Ziua Zero este o realitate concretă, sumbră, cu care este posibil să se confrunte curând.

    Iniţial, Ziua Zero a fost fixată pe pe 22 aprilie 2018, apoi a fost mutată pe 11 mai. După schimbări succesive, datorită raţionalizării extreme la care au recurs autorităţile, locuitorii au primit o nouă amânare, până anul viitor. Măsurile rămân, însă, valabile.

    Este uşor să îţi imaginezi acest scenariu într-o ţară din Sudul Africii, însă pentru populaţia altor state, penuria de apă pare un subiect îndepărtat. Cu toate acestea, Betsy Otto, directorul programului de apă la nivel global din cadrul Institutului de Resurse Mondiale, spune că „problemele cu care se confruntă Cape Town ar trebui să servească drept apel de trezire pentru celelalte ţări, cu privire la realitatea creşterii stresului cauzat de lipsa apei”. Stresul cauzat de lipsa apei apare atunci când cererea depăşeşte oferta disponibilă. Conform experţilor, statele din întreaga lume s-ar putea confrunta la un moment dat cu această criză, indiferent de numărul de izvoare pe care le deţin. Deja, California a trecut printr-o secetă care a durat mai mulţi ani. La fel, Australia a supravieţuit unei secete de aproape zece ani (2003-2012), considerată seceta mileniului, iar în 2015 Sao Paulo s-a confruntat, la fel, cu o criză a deficitului de apă datorată atât secetei, cât şi infrastructurilor ineficiente. Otto pune criza globală a penuriei de apă pe seama nepăsării autorităţilor: „Am investit prea puţin în măsuri şi am lăsat structurile existente să se degradeze”, declară ea.

    Chiar dacă pare puţin plauzibil ca apa să se termine, în condiţiile în care 70% din suprafaţa Terrei este formată din apă, totuşi, procentul apei dulci este de doar 2,5%, o mare parte din această cantitate fiind stocată în gheaţă şi zăpadă. În realitate, populaţia are acces imediat la doar 1% din resursele de ape dulci.

    Rebecca Keller, om de ştiinţă şi analist tehnologic la compania de informaţii Stratfor, spune că este extrem de important ca penuria de apă să fie tratată ca o problemă globală, deoarece oraşele ar trebui să lucreze la soluţii încă de pe acum. „Poate nu ne vom confrunta cu acelaşi scenariu ca în Cape Town. Ar putea fi altele: poluarea, seceta, schimbările climatice sau suprapopularea”, avertizează aceasta, exemplificând cu cercetările ştiinţifice care arată că despăduririle masive au schimbat ciclul hidrologic al râului Amazon.

    Diferenţa dintre state privind accesul la apă potabilă devine la rândul său o problemă. În timp ce unele ţări deţin resurse importante de apă, populaţiile sărace sunt nevoite să se descurce prin metode proprii. Această situaţie duce deseori la furtul de apă – pentru profit, pentru supravieţuire sau pentru ambele. „Recunoaşterea de către Organizaţia Naţiunilor Unite a apei ca drept al omului în 2010 a complicat problema furtului de apă”, a declarat Vanda Felbab-Brown, expert în cadrul Institutului Brookings. „Dreptul la apă nu este echivalent cu dreptul la apă gratuită. În acelaşi mod în care oamenii trebuie să plătească pentru hrană, ei ar trebui să se aştepte să plătească pentru apă potabilă”, a explicat Felbab-Brown.

    Această idee nu a oprit însă furtul de apă pe scară largă în ţări precum Brazilia, India şi Mexic. Întreprinderile şi persoanele fizice interceptează ilegal conducte şi rezervoare sau găsesc alte modalităţi de a evita contoarele de apă. Cu toate acestea, Felbab-Brown spune că nu există o soluţie unică la această problemă, deoarece contextul furtului de apă variază între locaţii, dar crede că „o mai bună aplicare a legii, monitorizarea apei şi crearea unor baze de date cuprinzătoare sunt puncte bune de plecare pentru guverne. Guvernele trebuie să recunoască faptul că nu pot cere doar aplicarea legii fără a oferi alternativă legală”.

    În momentul în care furtul apei va deveni o problemă la nivel internaţional, acest lucru ar putea conduce la un punct de tensiune geopolitică între ţările care se confruntă cu probleme transfrontaliere de apă, spune Keller, exemplificând cu construcţia barajului Marea Renaştere de pe Nil, un proiect hidroelectric de patru miliarde de dolari, finanţat de Etiopia, care ar pune Egiptul în situaţia de a-şi pierde rezervele de apă potabilă.

    Diminuarea deficitului de apă s-a dovedit a fi un subiect politic dificil deoarece, în multe ţări, soluţiile de mediu sau de climă tind să întâmpine dificultăţi în a aduna destul sprijin politic pentru a deveni o realitate. De asemenea, este extrem de costisitor să se construiască noi surse de apă, baraje şi instalaţii de desalinizare. „Politicienii nu se mobilizează decât în situaţia unui eveniment acut – o secetă severă, de exemplu”, afirmă Keller. Ideea este susţinută şi de Betsy Otto, care crede că „multe guverne au făcut prea puţin pentru a-şi ghida cetăţenii în ceea ce priveşte comportamentul eficient din punct de vedere al apei. Otto consideră că „acest lucru poate fi implementat prin controale ale preţurilor, care reprezintă însă rareori o măsură populară.” Ea susţine că ar trebui să existe două niveluri de stabilire a preţurilor: preţurile de conservare, care să taxeze cu tarife minime cantitatea de apă suficientă pentru nevoile de bază, şi preţuri mai mari pentru consumul de apă la discreţie.  „La nivel naţional, guvernele ar trebui să încurajeze conversaţia cu privire la problemele de conservare, deoarece economisirea apei va fi întotdeauna mai ieftină decât construirea sau forarea unor surse noi”, a adăugat Otto.

    La nivel de investiţii, mesajul transmis de Global Water Fund comunităţii globale de investitori este că sectorul apei este o industrie de 500 de miliarde de dolari, în continuă creştere. Potrivit acestei organizaţii, există încă o creştere puternică a segmentului în China, Australia, Orientul Mijlociu, Africa şi Rusia. Finanţarea hidroinfrastructurii nu este obiectul unei investiţii unice, ci solicită cheltuieli imense deopotrivă din partea mediului privat şi public pentru menţinerea şi operarea activelor. Investiţiile în sectorul apei vor avea succes dacă vor fi acompaniate de politici guvernamentale, cadre legale puternice şi o stabilire inteligentă a preţurilor. Stella Thomas, fondator şi managing director al Global Waterfund, afirmă că „o investiţie de un dolar în apă poate genera profit care să varieze între opt şi 35 de dolari şi poate să crească PIB-ul unei ţări cu o medie de 3,7%. Apa trebuie să fie folosită ca o unealtă pentru progresul economic, social şi politic.”


    ■ Un scenariu îndepărtat

    Pentru o ţară bogată în ape, aşa cum este România, un scenariu apocaliptic în care apa ajunge la fel de scumpă ca metalele preţioase, aşa cum vedem în filmele SF, pare, dacă nu improbabil, cel puţin îndepărtat. Şi, prin urmare, un subiect care nu ne îngrijorează cu adevărat. Frecvent apar informări şi imagini despre cât de poluate sunt apele de la noi din ţară cu reziduuri menajere. Şi asta pentru că majoritatea populaţiei din mediul rural aruncă, pur şi simplu, gunoaiele în apa din apropiere.

    „Topirea zăpezilor şi ploile din această primăvară au antrenat deşeurile aruncate de riverani şi turişti pe malurile râului Bistriţa şi a afluenţilor acestora. Hidroelectrica face şi în acest an eforturi pentru ecologizarea lacului şi pentru reducerea cantităţilor de deşeuri plutitoare al căror impact este semnificativ atât pentru mediu, cât şi pentru randamentul hidroagregatelor”, se arată într-un comunicat transmis recent de Hidroelectrica. Compania estimează pentru anul 2018 un cost de circa 150.000 de lei numai pentru ecologizarea Lacului Izvorul Muntelui. În 2017, cantitatea de deşeuri colectată de Hidroelectrica de pe acest lac a fost de doar o tonă, deoarece regimul precipitaţiilor a fost relativ scăzut, însă în 2016 – prin forţe proprii şi prin acţiuni de voluntariat desfăşurate cu sprjinul ONG-urilor, s-au colectat 50,5 tone de deşeuri de pe malul lacului Izvorul Muntelui. În trecut, deşeurile astfel recuperate nu au fost acceptate de către colectorii autorizaţi ca fiind reciclabile, astfel că Hidroelectrica a suportat şi costurile pentru depozitarea temporară şi eliminarea acestora.

    Penuria de apă la nivel global este, în opinia lui George Ristea, director general Apa Calipso şi preşedinte al Asociaţiei Producătorilor din Industria Apei (APRIA), o problemă reală şi urgentă. El spune că „deficitul de apă va deveni un subiect mai important decât schimbările climatice deoarece reprezintă un pericol mai mare decât încălzirea globală, fiind o relaţie de tipul cauză-efect. Comisia Europeană dezvoltă tot mai multe proiecte şi are ca obiectiv major identificarea de soluţii practice privind problema deficitului de apă şi a fenomenului de secetă în Europa.”

    Radu Dumitru, director general al Societăţii Naţionale a Apelor Minerale (SNAM S.A.), declară că preocupările legate de lipsa apei pot fi subiective, şi că opiniile legate de penuria apei diferă de la caz la caz, în funcţie de persoană, deoarece vom primi un răspuns diferit „dacă ne adresăm cu această întrebare unui cetăţean din vestul Europei sau unuia din Kenya. Primul foloseşte zilnic în gospodărie în jur de 2.000 litri de apă, iar cel din urmă abia dacă are un minim pentru consumul necesar la limita supravieţuirii”. El adaugă că „problema apei se pune în două aspecte, legate oarecum unul de celalalt. Putem vorbi de apa necesară în consumul industrial, de exemplu în irigaţii, şi de apa potabilă. Al doilea aspect este cel cu efecte pe termen foarte scurt, deoarece organismul uman poate rezista, în medie, maxim trei zile fără apă. Ambele sunt însă de actualitate şi războaiele din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord stau mărturie”.

    Pe plan local, reprezentanţii principalilor îmbuteliatori de apă consideră că nu ne putem raporta la Africa de Sud, deoarece au o climă predominant secetoasă comparativ cu cea din România, unde clima este temperat-continentală de tranziţie, marcată de influenţe climatice oceanice, continentale, scandinavo-baltice, submediteraneene, cu un regim bogat al cantităţilor de precipitaţii. „România are în jur de 2.500 de izvoare de apă care ar constitui, potrivit unor estimări, circa 60% din apele minerale ale Europei. Plus resurse de suprafaţă. Doar în situaţii extreme (ca să nu spunem apocaliptice) am putea ajunge în situaţia menţionată: cataclism, accident nuclear sau ceva similar. Puţin probabil”, afirmă Horaţiu Rada, acţionar Aur’a.

    Ideea este susţinută şi de George Ristea: „România are un sistem de gospodărire a apelor bun, avem specialişti în domeniu, iar riscul de a rămâne fără apă potabilă/menajeră este minim, însă trebuie adoptate politici pentru căutarea de noi resurse.” De asemenea, Radu Dumitru spune că „din fericire, Romania nu are astfel de temeri în acest moment. Suntem în continuare ţara cu cele mai rezerve subterane la nivel european.” El adaugă că „nici reţeaua hidrografică de râuri şi lacuri nu este de neglijat. Cu o bună şi diligentă administrare nu se întredeve în viitor o astfel de problemă generalizată.”

    Totuşi, aceştia nu exclud complet repetarea în viitor a unui scenariu asemănător celui din Africa de Sud şi la noi în ţară. „Apa poate deveni un lux în condiţiile schimbărilor climatice dramatice, în condiţiile în care creşte nivelul de poluare, sau a unei exploatări iresponsabile a resurselor. Şi, da, este posibil un asemenea scenariu. Soluţia, indiferent de termen, este să fim precauţi în consum”, afirmă Rada. El adaugă că: „Ne-am putea gândi la deşertizarea României, ca scenariu posibil, din cauza schimbării climei, a intervenţiilor umane haotice, cu defrişări masive, poluare şi dezvoltare industrială agresivă”.
    Pe de altă parte, Radu Dumitru susţine că la repetarea unui astfel de scenariu în România s-ar putea ajunge din „lipsa investiţiilor în acest domeniu, în sensul că vom fi în situaţia de a avea îndeajuns de multă apă, dar să nu o putem duce unde este nevoie.”

    Situaţia în care apa ar putea deveni un lux accesibil doar celor cu venituri ridicate nu este, pentru reprezentantul Aur’a, doar o posibilitate, ci o realitate: „Apa la nivel mondial este un lux. Producţia mondială de apă îmbuteliată se situează la aproape 200 de miliarde de litri anual, o cifră care pare semnificativă dar care nu atinge nici pe departe necesarul real al planetei. Există ţări în care apa putem spune că depăşeşte valoarea aurului, şi ne gândim direct la Africa, unde trăiesc aproape 40% din oamenii de pe planetă fără acces la apă potabilă.”

    În opinia lui George Ristea, probabilitatea unui scenariu în care tariful apei potabile din Romania să crească atât de mult încât apa să devină un lux, accesibil doar celor cu venituri peste medie, ar insemna un dezastru. „Un guvern incapabil să rezolve problemele majore ale populaţiei cauzate de secetă (şi nu numai) ar duce la un declin social şi migrare în masă. Prin politicile guvernamentale poate fi crescut artificial preţul apei, prin introducerea de taxe (nejustificate), situaţie care poate îngreuna exploatarea resurselor de apă, ceea ce duce la limitarea accesului la această resursă pentru o largă parte a populaţiei. De aceea, va trebui să ne adaptăm, adică să evaluăm punctele vulnerabile şi să acţionăm în vederea reducerii riscurilor.”

    Reprezentantul Apa Calipso afirmă, de asemenea, că infrastructura nu a fost îmbunătăţită, aspect care contribuie la pierderi masive de apă, şi crede că o eventuală secetă poate fi deosebit de gravă; în consecinţă, raţionalizarea apei pe durata anilor de secetă ar deveni o realitate a vieţii cotidiene. „Populaţia cu venituri sub medie nu va avea suficiente resurse încât să platească scumpirea apei, ceea ce va duce la un alt decalaj social”, adaugă Ristea. Cu toate acestea, completează tot el, Romania are un sistem de gospodărire a apelor bun, cu specialişti în domeniu, iar riscul de a rămâne fără apă potabilă/menajeră este minim.

    O eventuală criză a apei ar avea un impact devastator asupra companiilor producătoare de băuturi, dar şi asupra economiei în general şi asupra vieţii sociale, consideră George Ristea. „Multe dintre companiile mici şi mijlocii şi-ar închide porţile, iar şomajul ar creşte semnificativ. Un număr tot mai mare de companii din întreaga lume încearcă să se adapteze la costurile ridicate ale apei şi la rezervele deficitare.

    Companiile sunt nevoite să cheltuie sume uriaşe pentru a îmbunătăţi sistemele de gestionare, conservare şi colectare a apei”, crede el. Spune că aşa i-a venit ideea de a înfiinţa Asociatia Producătorilor din Industria Apei (APRIA), pentru a sprijini industria la nivel naţional prin participarea la programele legislative şi pentru a facilita o mai bună comunicare între administraţia publică şi mediul de afaceri din domeniu, beneficiarul direct fiind populaţia.
    Horaţiu Rada crede, la rândul său, că impactul s-ar răsfrânge asupra tuturor, doarece companiile ar plăti taxe şi redevenţe mult mai mari iar acestea s-ar regăsi în costul produsului final, fapt care ar conduce, automat, la scăderea producţiei şi a consumului.

    Ristea susţine însă că vânzările de apă îmbuteliată, la nivel global, au crescut mult în ultimii ani, iar acest trend s-a resimţit şi în Romania, în ultimii ani consumul de apă de izvor crescând semnificativ. Şi reprezentantul SNAM declară că într-adevăr, consumul de apă a crescut în România în ultimii zece ani, dar că ţara noastră are rezerve suficiente pentru a face faţă oricăror provocări.

    În unanimitate, reprezentanţii companiilor şi ai instituţiilor de profil consideră că influenţa climei asupra rezervelor de apă potabilă joacă un rol esenţial: „Influenţa climei este determinantă! Biosfera şi ecosistemele în integralitatea lor depind de schimbările climatice. Şi invers. Putem vorbi de un cerc vicios sau de principiul acţiune-reacţiune”, susţine Rada. 

    „Pentru cei care produc apă potabilă din bazinele hidrografice de suprafaţă, încălzirea globală are un impact devastator. Aducţiunile de apă au o pierdere la suprafaţă de 40% în funcţie de temperaturile exterioare, astfel, clima are un impact major”, declară şi reprezentantul SNAM. La fel, George Ristea afirmă că „schimbarea climei influenţează viaţa noastră, a tuturor. Resursele de apă sunt esenţiale pentru dezvoltarea umană şi economică în general, însă este cert faptul că schimbările climatice îşi vor intensifica atât frecvenţa, cât şi gravitatea. Asistăm în ultimii ani la fenomene meteorologice extreme, iar oamenii de ştiintă trag semnale de alarmă în acest sens.” El adaugă că analiza privind adaptarea la schimbările climatice se concentrează mai ales asupra problemelor legate de rezervele de apă, în special pentru a reduce consecinţele secetei, afirmând din nou că, totuşi, în acest moment nu există riscul penuriei de apă în România.

    În ceea ce priveşte riscurile în exploatarea apelor, principalii factori care ar putea conduce la o criză a apei sunt, în opinia reprezentantului SNAM, managementul deficitar şi lipsa protecţiei. Riscurile de infestare prin proasta administrare sunt majore în ţările slab dezvoltate şi fără infrastructură.

  • Comisia Europeană: Creşterea economică a zonei euro va scădea la 2,1% în 2018 şi 2% în 2019

    Astfel, Comisia a estimat o creştere economică de doar 2,1% anul acesta pentru cele 19 state din zona euro, mai mică cu 0,2 puncte procentuale decât cea estimată în luna mai a acestui an şi cu 0,3 pp sub cea estimată anul trecut. Iar pentru anul următor previziunile indică o creştere economică de 2%, atât pentru zona euro, cât şi pentru Uniunea Europeană per ansamblu.

    „Scăderea creşterii PIB-ului din mai încoace arată că un mediu extern nefavorabil, precum tensiunile comerciale cu Statele Unite, poate reduce încrederea şi să aibă un impact asupra expansiunii economice”, a precizat Valdis Dombrovskis, vicepreşedintele Comisiei Europene pentru Euro şi Dialog Social.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tineri manageri de top 2018: Ela Banu, director – head of operations, ING Bank România

    Ela Banu şi-a început cariera la ING în 2005, ca trainer în cadrul departamentului de resurse umane. În 2008 a schimbat direcţia şi a preluat o echipă de contact center. De atunci, a ocupat diferite poziţii în cadrul instituţiei financiare, iar din ianuarie 2018 are în subordine 340 de oameni, asigurându-se de buna funcţionare a operaţiunilor ING Bank, cu accent pe optimizarea experienţei clienţilor. „Am preluat rolul de director – head of operations cu emoţii, energie şi entuziasm. Am misiunea frumoasă de a construi acţiuni «wow» şi în procesele de operaţiuni, de a pune accentul pe experienţa clientului şi, mai mult, de a potenţa valoarea oamenilor din Operaţiuni.”

    Ea spune că este mândră de rezultatele echipelor de contact center pe care le-a condus în 2017, de premiile pe care le-a primit organizaţia, dar şi de membrii echipelor.

    Înainte de ING, Ela Banu a lucrat pentru Zapp, apoi „am schimbat macazul către consultanţă, alegerea dovedindu-se a nu se potrivi deloc stilului meu. A fost o perioadă grea, pe care însă nu aş şterge-o din trecutul meu, pentru că m-a învăţat să apreciez mai mult lucrurile pe care le am şi să nu le iau «for granted»”.

    Mărturiseşte că îi este greu să se gândească ce va face peste zece ani, dar „sper că voi avea aceeaşi energie şi acelaşi entuziasm tot în aria de management de echipe”.


    38 de ani  

    director – head of operations 

    ING Bank Romania

    Mai multe astfel de poveşti au apărut în catalogul 100 Tineri Manageri de Top, ajuns anul acesta la a 13-a ediţie.


     

     

  • Tineri manageri de top 2018: Emanuela Mazilu-Merer, legal manager, MOL România

    Emanuela Mazilu-Merer este din 2013 legal manager în cadrul MOL România şi membru al echipei de coordonare pe ţară, asigurând furnizarea consultanţei juridice, precum şi funcţia de conformitate pentru toate subsidiarele grupului în România, cu activitate în domeniul downstream, dar şi în cel upstream. În atribuţiile ei intră atât coordonarea echipelor interne, cât şi a celor ale furnizorilor de servicii juridice.

    „Sectorul de petrol şi gaze este de ani buni unul dintre cele mai dinamice din economia românească, fiind expus influenţei climatului regional şi internaţional, şi este modelat de acţiunile de la nivel naţional. În general, este un sector de business puternic reglementat, oriunde în lume, fiind un domeniu strategic.”

    De aceste schimbări se leagă şi una dintre cele mai complexe experienţe profesionale ale Emanuelei Mazilu-Merer, respectiv preluarea şi integrarea în cadrul MOL Group a reţelei de benzinării ENI/Agip, în urma căreia au fost preluate 208 de benzinării Agip deţinute de compania italiană ENI în România, Cehia şi Slovacia. „Preluarea a fost un proces complex care a vizat, printre altele, operaţiunile de vânzari en gros şi preluarea gestiunii entităţilor locale, respectiv 42 de staţii de alimentare din România”, descrie Emanuela Mazilu-Merer una dintre cele mai mari provocări din carieră.

    Absolventă a Facultăţii de Drept Spiru Haret, licenţiată a Universităţii Bucureşti (2002), Emanuela Mazilu-Merer a urmat mai multe cursuri de specializare. Are o experienţă în domeniul juridic de 15 ani acumulată în sectoare precum imobiliar, financiar-bancar sau industria petrolieră, dar s-a ocupat şi de unele dintre cele mai dinamice sectoare de business de pe piaţa din România, respectiv fuziuni, achiziţii şi guvernanţă corporativă.

    Înainte de a se alătura echipei MOL România, a fost şeful departamentului juridic al Anchor Group, dezvoltatorul centrelor comerciale Bucureşti Mall şi Plaza România şi al clădirii de birouri Anchor Plaza, dar şi head of legal în cadrul BCR Real Estate Management, parte a grupului Erste, asistând BCR în câteva tranzacţii majore.


    40 de ani  
    legal manager  
    MOL România

    Mai multe astfel de poveşti au apărut în catalogul 100 Tineri Manageri de Top, ajuns anul acesta la a 13-a ediţie.


     

     

  • Tineri manageri de top 2018: Bilge Demirer, commercial & SME banking director, Garanti Bank

    Bilge Demirer este commercial & SME banking director în cadrul Garanti Bank, unde conduce segmentul de IMM al băncii, atât în ceea ce priveşte vânzările, cât şi managementul portofoliului de clienţi. Bilge Demirer este absolvent al Universităţii Hacettepe din Ankara, Turcia, fiind licenţiat în Economie şi Ştiinţe Administrative. A făcut parte din echipa Turkiye Garanti Bankasi (TGB) timp de mai mulţi ani, perioadă în care a ocupat diverse funcţii de conducere.

    În 2016, Bilge Demirer s-a alăturat echipei Garanti Bank România, ca director al liniei de business IMM, fiind responsabil cu gestionarea clienţilor din zona IMM, din punct de vedere comercial, al cash managementului şi al produselor de investiţii, dar şi cu dezvoltarea şi administrarea unei game largi de servicii bancare comerciale. De asemenea, coordonează managementul portofoliului de clienţi, pentru a le oferi acestora soluţii financiare potrivite nevoilor lor bancare.

    „Consolidarea carierei mele în cadrul Garanti Bank mi-a oferit oportunitatea de a contribui la dezvoltarea sectorului bancar, atât în Turcia, cât şi în România, şi de a observa impactul pozitiv pe care IMM-urile îl au asupra economiei, fiind motorul acesteia. După părerea mea, viitorul bankingului este despre inovaţie, tehnologie şi creşterea încrederii clienţilor noştri, toate acestea asigurând o valoare adăugată economiei.”
    Garanti Bank face parte din grupul financiar bancar Garanti România, care reuneşte Garanti Leasing (brandul sub care funcţionează compania Motoractive IFN SA) şi Garanti Credite de Consum (marca în care operează Ralfi IFN). Anul trecut, Grupul Garanti România a înregistrat venituri nete consolidate de 620,7 milioane de lei, precum şi o creştere de aproape 13% a volumului total de active, care a urcat la 11,44 miliarde lei.


    40 de ani  

    commercial & SME banking director  

    Garanti Bank

    Mai multe astfel de poveşti au apărut în catalogul 100 Tineri Manageri de Top, ajuns anul acesta la a 13-a ediţie.


     

     

  • Tineri manageri de top 2018: Ioana Ciucu, head of transactional risk management, UniCredit Bank România

    În aria de responsabilităţi a Ioanei Ciucu, care coordonează activitatea a 70 de persoane, se află aria de recuperări creanţe, care cuprinde activităţi de colectare, restructurare şi recuperare prin intermediul procedurilor judiciare.

    Licenţiată a Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale, în cadrul ASE, Ioana Ciucu a absolvit şi cursuri în cadrul Harvard Business School (curs online, Developing as a leader) şi un stadiu de practică la Banque Populaire, la Strasbourg (Franţa).

    Despre parcursul său profesional spune că reflectă preocuparea pentru învăţătură constantă şi continuă. „În general, oamenii consideră că suma experienţelor prin care au trecut este suficientă pentru a se descurca în orice situaţie, indiferent de cât de inedită ar fi. Părerea mea este că fără învăţare şi pregătire constantă nu putem face faţă ritmului actual al vieţii.”

    Ioana Ciucu şi-a început cariera bancară în 2004, ca asistentă de director corporate clients, într-o bancă aflată la acel moment în faza de start-up. „În acel loc am învăţat bazele profesiei.” După aproape doi ani, şi-a continuat cariera într-o altă bancă, cu totul diferită din punct de vedere al culturii organizaţionale; în această instituţie, a parcurs diferite funcţii, de la corporate relationship manager până la director regional mid market. „După aproape şase ani de corporate banking, la începutul lui 2010 am acceptat o nouă provocare, alăturându-mă echipei Restructurare Coporate a Direcţiei Recuperare Creanţe (Divizia Risc) din cadrul UniCredit Bank. Parcursul celor opt ani în acest domeniu a reprezentat o experienţă extraodinară, în care mi-am consolidat şi, totodată, îmbogăţit cunoştinţele.” 

    Cât priveşte momentele dificile, Ioana Ciucu spune că de-a lungul anilor au existat mai multe astfel de perioade, dar cea mai dificilă a fost cea din 2008, când primele semne ale crizei îşi făceau apariţia. „Fiind o stare nouă pentru mulţi dintre noi, a trebuit să îmi găsesc punctele de reper pentru a continua să îmi desfăşor activitatea în acele noi condiţii. Cum l-am depăşit? Prin studiul aprofundat al clientului şi comunicare, pentru a înţelege cât mai bine povestea din spatele cifrelor.”


    36 de ani

    head of transactional risk management  

    UniCredit Bank România

    Mai multe astfel de poveşti au apărut în catalogul 100 Tineri Manageri de Top, ajuns anul acesta la a 13-a ediţie.