BusinessMagazin

Tag: forta de munca

  • Drumul Indiei către transformarea în noul tărâm al făgăduinţei

    Apple a încheiat recent un proiect-pilot de asamblare a unui iPhone în India; este vorba de un număr redus de telefoane iPhone SE, unul dintre modelele ieftine produse de Apple, după cum a precizat compania pentru cei de la CNBC.

    Fenomenul pare să fie din ce în ce mai răspândit: producători de medicamente, giganţi din zona tehnologiei şi chiar retaileri se grăbesc să extindă afacerile în India. Numeroase start-up-uri din Silicon Valley decid să deruleze primele operaţiuni pe piaţa indiană.

    Economia Indiei înregistrează cea mai rapidă creştere la nivel global, depăşind China şi situându-se mult peste ritmul statelor dezvoltate. PIB-ul a cunoscut în ultimii ani un plus de 7%, transformând India în cea de-a treia economie a lumii ca mărime; mai mult, potrivit unui raport recent al PwC, economia din India o va depăşi până în 2050 pe cea a Statelor Unite.

    Demografia joacă şi ea un rol extrem de important: tinerii de sub 35 de ani reprezintă două treimi din populaţia de 1,2 miliarde; nu e astfel de mirare că India este o piaţă pe care majoritatea companiilor vor să intre.

    În ultimii cinci ani Apple a deţinut titlul de cel mai valoros brand din lume, însă a pierdut această onoare în 2017. Potrivit raportului Brand Finance Global 500 rankings, producătorul iPhone-ului a pierdut primul loc în favoarea lui Google.

    Valoarea Apple a scăzut cu 27% la 107,1 miliarde de dolari în 2016, în timp ce Google a ajuns la 109,5 miliarde de dolari. Valoarea Amazon a crescut foarte mult (52%), atingând o sumă de 106,4 miliarde de dolari.

    Opt din primele zece branduri din lume sunt din SUA. Brandul coreean Samsung (locul 6) este următorul cel mai puternic brand din lume care nu e din SUA, cu o valoare de 66,2 miliarde de dolari. Lista continuă cu banca chinezească ICBC (locul 10), cu o valoare de 47,8 miliarde de dolari. De fapt, băncile reprezintă unul dintre cele mai proeminente businessuri, o instituţie bancară fiind cel mai valoros brand în opt ţări. În topul celor mai valoroase branduri din lume urmează producătorii auto Toyota (Japonia) şi BMW (Germania), cu valori de 46,3 miliarde de dolari, respectiv 37,1 miliarde de dolari.

    De ce este important acest clasament? Pentru că nu doar Apple, ci şi companii precum Amazon, Starbucks, Uber sau Foxconn îşi mută afacerile în India.

    Şi chiar dacă nu există dubii în ceea ce priveşte oportunităţile de dezvoltare în India, acestea nu sunt lipsite de obstacole precum reguli neclare sau inconsistente sau practici de corupţie. Companii precum Apple trebuie să accepte aceste provocări dacă vor să reuşească pe o piaţă atât de competitivă.

    Revenind la corupţie, aceasta reprezintă poate cea mai importantă frână în calea companiilor americane care vor să mute o parte a activităţii aici. ”India nu e un loc simplu“, a spus Ravin Gandhi, CEO al GMM Nonstick Coatings, companie ce produce aparatură de bucătărie pentru unii dintre cei mai mari retaileri de profil din lume. Gandhi, care derulează activităţi atât în India cât şi în China, spune că există o singură variantă: ”Obişnuieşte-te cu ideea! Multe companii americane au probleme în a muta operaţiunile în India pentru că le e frică să se urce în avion şi să îşi murdărească mâinile“, remarcă el. ”Dar succesul peste hotare necesită perseverenţă, iar pornirea unei afaceri în India e cu atât mai mult o treabă complicată şi extrem de încurcată.“

    Obţinerea unei licenţe de business, depăşirea întârzierilor birocratice şi rezolvarea unor cereri subtile pentru ”donaţii“ sunt lucruri cu care oamenii de afaceri nu sunt, în mod normal, obişnuiţi.

    Potrivit indexului de percepţie a corupţiei din 2016, prezentat de Transparency International, India şi China ocupă la egalitate locul 79 din 176, în urma Cubei (56), Statelor Unite (18), Canadei (9) sau Marii Britanii (10).

    Numeroase companii din America au dat greş în India din cauza problemelor operaţionale, crede şi Dhruv Ratra, fondator şi CEO al KhelNow.com, o reţea socială pentru fanii sportului indian. ”Wal-Mart şi Amazon sunt poate cele mai importante exemple în acest sens“, spune Ratra, care are o bogată experienţă în demararea afacerilor pe tărâm indian. ”Samsung, Microsoft, Google sau Facebook se confruntă cu un fenomen endemic de corupţie şi legi fiscale de-a dreptul draconice, toate astea într-un sistem cultural încă necunoscut.“ Din punctul său de vedere, soluţia poate veni doar prin schimbarea modelului de business şi realizarea unor înţelegeri cu parteneri locali.

  • Bulgaria, România şi Cehia au suspendat importul de forţă de muncă din Coreea de Nord

    “Bulgaria, Cehia şi România au stabilit un precedent prin încetarea importurilor de forţă de muncă, după analizarea condiţiilor la care sunt supuşi lucrătorii nord-coreeni de peste hotare. Suspendarea acţiunii de primire a muncitorilor nord-coreeni de către aceste trei ţări est-europene este un exemplu prin care statele iau măsuri în mod activ împotriva extorcărilor”, se arată într-un comunicat al ambasadei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Daţi clic aici!

    Daţi clic pentru cea mai frumoasă localitate din România, pentru staţiunea care rivalizează cu Santorini şi găsiţi nişte sate, comune, oraşe care încearcă să reînvie un turism care nu va mai veni niciodată.

    Titlurile care anunţă povestea unei fete care s-a îmbogăţit de tânără stând acasă intră în aceeaşi categorie.

    De foarte multe ori sunt şi eu victima clicului sau a ferestrelor care apar de nicăieri când ţi-e lumea mai dragă şi îţi taie din elanul cititului.

    În mod cert, aveţi pretenţia de la Business Magazin şi de la ZF să nu găsiţi astfel de titluri, şi poate astfel de articole.

    Dar dacă aţi avea de ales între un titlu care spune că o pisică s-a salvat miraculos şi un titlu sec care anunţă scăderea ROBOR-ului, indicatorul de referinţă pentru dobânzile la credite, 101% dintre voi aţi da clic să vedeţi ce face pisica. Sau primul clic va fi pe pisică şi apoi pe ROBOR.

    De Robor, care vă calculează dobânda pe care o aveţi de plătit la bancă, nici nu vă atingeţi. Dacă am da titlul ”Criză pe piaţa interbancară, creştere spectaculoasă a Robor-ului. Veţi plăti mai mult la bancă. Ce face Isărescu?“, sigur aţi da clic. Contează prea puţin că Robor-ul a crescut de la 0,8% la 0,83%.

    Nu vrem să vă înşelăm, dar natura umană a voastră, a noastră, ne face să dăm clic pe lucrurile mai spectaculoase, mai nonconformiste, pe cuvintele mai tari – şoc, groază, cădere, prăbuşire; vă puteţi alege voi cuvintele.

    Credeţi că noi, românii, suntem diferiţi de americani sau britanici? De ani de zile citesc The Wall Street Journal şi Financial Times şi mi-am format obiceiul de a mă uita în dreapta pe site-urile lor, unde sunt cele mai citite articole, cele mai vizionate, cele mai share-uite.

    Orice ştire legată de Alzheimer, fitness, divorţ, unde să stai în avion dacă vrei să ai o şansă în caz de prăbuşire, cum să comunici mai bine în doi, cum să te comporţi dacă ai fete adolescente, ce a mai făcut Donald Trump, ce pantofi poartă Melania Trump, cum este sexul peste 50 de ani (la vârsta de 50 de ani), care sunt bolile zilei (cancerul produce întotdeauna emoţie) bate orice altceva.

    Poţi să scrii pagini întregi despre dobânzi sau cursul dolarului, despre luptele din Uniunea Europeană, despre mugurii unei noi crize, nu ai nicio şansă în faţa costumului de 450 de euro purtat de Emmanuel Macron în ziua în care a preluat mandatul de preşedinte al Franţei.

    Şi nu este o ştire de cancan.

    Internetul ne dă posibilitatea să aflăm despre noi, cum suntem, cum simţim, ce ne interesează cu adevărat să citim, la ce ne uităm în realitate, nu ceea ce spunem în sondaje sau în public. Citim despre dobânzi, despre cum merge economia lumii, despre deficite bugetare, despre ce fac marile companii, mai ales dacă lucrăm la vreuna dintre ele în România; dar înainte ne uităm la Melania Trump, ce rochie a purtat la învestitura soţului la Casa Albă, sau la pantofii lui Vladimir Putin, asta dacă nu dăm clic să vedem cum a cântat temutul preşedinte rus la pian. Nu încercaţi să spuneţi altceva, pentru că netul ştie sigur pe ce aţi dat prima dată clic.

    ”De câte vizualizări ai nevoie pe YouTube pentru a câştiga salariul minim pe economie în România“ a avut un reach pe Facebook-ul ZF de peste 50.000 de persoane (comentariul unui cititor de pe Facebook – Deci câte?). ”Cererea de programatori sparge toate recordurile: 3.000 de euro dacă recomanzi un IT-ist bun“ a avut un reach de 30.000 de persoane.

    Articolul ”Roger Ailes, unul dintre cei mai controversaţi magnaţi media şi fostul şef al Fox News, a murit la vârsta de 77 de ani. Anul trecut şi-a părăsit «regatul» de la Fox News după un scandal sexual zguduitor“ a avut un reach de peste 110.000 pe Facebook şi 73.000 de vizualizări pe site-ul ZF. |n condiţiile în care cei mai mulţi dintre voi nu aţi auzit de Roger Ailes.

    Întotdeauna o ”moarte“ (cele mai citite articole de pe Wall Street Journal, FT, Bloomberg şi la noi, conform datelor de mai sus) va atrage un clic mai mult decât majorarea salariilor, să spunem, pentru că are mai multă emoţie decât o cifră seacă de 5%, care mai mult vă enervează decât vă determină să deschideţi o sticlă de şampanie. Pentru cei care vreţi să vedeţi cum funcţionează netul, cum se dau titlurile, cum se pun crossurile, cum se pun postările pe Facebook, pentru cei care vreţi să aflaţi ce citiţi voi şi noi, când anume (orele, zilele din săptămână şamd), sau alte detalii, sunteţi invitaţii mei la ZF şi Business Magazin. Veţi avea parte de o experienţă unică, un internship fabulos, unde veţi înţelege de ce ”daţi clic aici!“

  • România nu are de lucru pentru românii cu înaltă calificare care lucrează în afară

    Pentru cei care au joburi specializate, în industrie, inginerie, energie – unde salariile sunt mai mari la limita superioară – nu prea există joburi. Sau dacă există, acestea sunt date ca pe vremea comunismului, respectiv trebuie să cunoşti pe cineva de la HR pentru a putea să te angajezi.

    Pentru românii din afară, care au specializări înalte, companiile din România nu sunt chiar atât de darnice în privinţa poziţiilor deschise.

    Un cititor, comentând un articol pe care l-am scris acum două săptămâni, spune:

    ”Nu împărtăşesc deloc opiniile autorului privind realitatea pieţei forţei de muncă din România. Dacă există mereu poziţii deschise în retail pentru cine este dispus să ridice de 100 de ori pe zi câte 25 kg, cât permite legea, sau să împletească cabluri «la bandă» pentru 250 de euro, nu înseamnă deloc un deficit al pieţei forţei de muncă. O analiză atentă ar trebui să caute zona de medie şi înaltă calificare, unde dispariţia industriei a creat generaţii întregi de şomeri cu diplomă care lucrează de multe ori lucruri sub nivelul lor de calificare sau, mai simplu, au preferat să plece. Să luăm exemplul meu. Sunt din Bucureşti şi lucrez în străinătate de ani de zile ca inginer de calcule de rezistenţă pentru Oil & Gas, industria chimică şi nucleară. Caut de luni de zile să găsesc de muncă în ţară. Firmele nici măcar nu mă sună pe Skype sau să-mi răspundă la mesajele de aplicare, şi vorbesc de firme de top, multinaţionale care produc pentru toată lumea etc. Şi atunci ce să cred, iar în cazul meu ce să fac? Să las un job de mii de euro lunar şi să mă întorc în ţară ca să lucrez în retail sau HoReCa? România nu are şomaj 0 în zona de vest a ţării… ba din contră. Milioanele de expaţi care lucrează în afară şi sutele de mii de pensionari anticipaţi ar trebui considerate în statisticile forţei de muncă disponibile, dar nu neapărat în şomaj. Dacă economia se va diversifica şi cererea de specialişti (nu doar în IT) va creşte, aceşti oameni vor ieşi la suprafaţă.“

    Un alt român, care lucrează în străinătate pe o poziţie bancară, spune că şi-a trimis CV-ul la aproape toate băncile din România în încercarea de a găsi un post pe măsura competenţei, experienţei câştigate în afară. Rezultatul: zero. Nu l-a căutat nimeni de la HR mai mult decât să-i răspundă protocolar la e-mail: Mulţumim pentru interesul manifestat pentru banca noastră. Vă vom contacta noi în cazul în care apare ceva.

    Probabil că sunt mii de români care au poziţii bune în străinătate, lucrează pe câteva mii de euro, dolari sau dolari canadieni, dar care ar încerca să revină în ţară în cazul în care ar găsi un job convenabil. Poate nu la acelaşi nivel salarial, dar nici la salariul minim pe economie.

    Pe această piaţă a poziţiilor medii şi de top nu există o cerere atât de mare. Economia şi businessul din România nu au crescut atât de mult încât să genereze poziţii superioare, cu salarii de peste 1.500 de euro pe lună, care să constituie un argument pentru românii care lucrează în străinătate să se gândească la România.

    România este o ţară low-cost pentru investiţiile străine, unde nivelul salarial contează cel mai mult. Sunt prea puţine fabrici, capacităţi de producţie care au nevoie de oameni cu înaltă calificare; or aceste poziţii sunt mai bine plătite.

    Curelele şi volanele pentru maşini sunt făcute în România, dar maşinile sunt asamblate în Polonia, Cehia, Germania, Franţa, Belgia, Olanda etc.

    Cu excepţia cererii din IT, de programatori, developeri, testeri, care depăşeşte oferta, nu sunt alte sectoare care să aibă nevoie de oameni specializaţi, cu o calificare superioară. Sau sunt, dar salariile oferite nu sunt atât de mari precum speranţele celor care au terminat o facultate în inginerie, în petrol şi gaze, în chimie sau metalurgie etc.

    Conform datelor statistice, numai 250.000 de români au salarii de peste 1.000 de euro lunar şi numai 10.000 de români au salarii de peste 2.000 de euro (10.000 de lei net).

    4,5 milioane de români din 4,7 milioane de angajaţi au salariul lunar sub 1.000 de euro pe lună.

    Pe de altă parte, există oameni care constată, dezamăgiţi, că poziţiile superioare din companii, din multinaţionale, dar şi din firmele româneşti antreprenoriale sunt închise, nu sunt puse la concurs, sunt date pe sub masă şi există o cumetrie între şefii de HR şi firmele de recrutare pentru plasarea unor anumiţi candidaţi.

    România a evoluat şi din acest punct de vedere, al înţelegerilor dintre directorii de HR şi companiile de recrutare: un job de câteva mii de euro pe lună nu poate fi dat oricărei persoane care şi-a trimis un CV, nu?!

  • Ford intenţionează să reducă 10% din forţa de muncă la nivel global – WSJ

    Reducerea locurilor de muncă este aşteptată să fie schiţată în decursul acestei săptămâni, urmând să fie vizaţi angajaţii cu salariu, potrivit surselor citate de Wall Street Journal (WSJ). Nu este clar dacă sunt incluşi şi angajaţi care sunt plătiţi pe oră, scrie WSJ.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • România se îndreaptă către o criză acută de forţă de muncă. Cele mai afectate zone

    Potrivit studiului KeysFin, realizat pe baza datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP) şi Eurostat legate de piaţa muncii din ultimii 10 ani, majoritatea firmelor din România se confruntă în prezent cu efectele crizei de personal, multe companii reclamând faptul că nu găsesc personal calificat.

    Statisticile INS indică faptul că, după boom-ul economic din 2007-2008, numărul locurilor de muncă vacante aproape s-a dublat, de la 38.625 în 2009 la 59.753 în 2016.

    „Cea mai puternică cerere de forţă de muncă este în jurul Capitalei, acolo unde statisticile arată că sunt disponibile peste 16.000 de posturi, urmate de polii de creştere economică reprezentaţi de oraşele Cluj-Napoca, Timişoara, Braşov, Ploieşti şi Constanţa. Industria prelucrătoare, cu 15.793 de locuri de muncă vacante, sectorul de sănătate (8.461) şi comerţul (5.216) se aflau, alături de sectorul public, pe lista principalilor angajatori”, se arată în analiza KeysFin.

    „Cea mai mare cerere de forţă de muncă este în rândul specialiştilor (17.731 posturi), aproape dublă faţă de 2009, dar rămâne mult sub nivelul-record din 2007 (22.295 posturi). Datele statistice arată că sunt la mare căutare şi meseriaşii din domeniul serviciilor (8.205 posturi), alături de operatorii de instalaţii şi maşini/asamblori de maşini şi echipamente (7.035) şi de muncitorii calificaţi (6.904 posturi). Per ansamblu, pe fondul creşterii economice, cererea de angajaţi calificaţi în economie a evoluat susţinut în ultimii ani, însă rămâne sub nivelul de acum 10 ani”, afirmă analiştii de la KeysFin.

    Potrivit studiului KeysFin, România avea, în 2016, o populaţie ocupată de 8,45 milioane de persoane în sistemul public şi privat, faţă de 9,35 de milioane de persoane în 2007.

    În 2007, în ţară erau angajaţi 5,19 milioane de bărbaţi, iar în 2016 cifra a fost de 4,8 milioane. O scădere similară, chiar mai accentuată, se înregistrează în rândul femeilor.

    „Datele statistice confirmă, în parte, exodul românilor către Occident. De la intrarea în UE, în 2007, au fost foarte mulţi români care au ales să plece în ţările dezvoltate, în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite, a unui trai mai bun”, au explicat analiştii.

    Analiza menţionează criza din 2009-2010 ca factor care a influenţat iniţiativa privată, dovadă că numărul antreprenorilor a scăzut în 2016 la 1,6 milioane faţă de puţin peste două milioane în 2007.

    „Reculul s-a simţit puternic în economie. Dincolo de scăderile salariale, multe business-uri au murit din cauza blocajului financiar, a scăderii abrupte a cererii şi a înăspririi condiţiilor de creditare. În acest interval au dispărut, practic, 400.000 de antreprenori”, au explicat experţii KeysFin.

     

  • Economia românească se îndreaptă către o criză acută. Cele mai afectate zone: Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara şi Constanţa

    Economia românească se îndreaptă către o criză acută pe piaţa forţei de muncă, numărul salariaţilor şi gradul de profesionalizare înregistrând o scădere în ultimii ani, fenomen care s-ar putea accentua în viitor, este concluzia unui studiu efectuat de KeysFin pe baza datelor statistice INS, CNP şi Eurostat, legate de piaţa muncii din ultimii zece ani.

    Cea mai puternică cerere de forţă de muncă este în jurul Capitalei, acolo unde statisticile arată că sunt disponibile peste 16.000 de posturi. 

    Economia românească se îndreaptă către o criză acută. Cele mai afectate zone: Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara şi Constanţa

  • INS: Anul trecut, 349.000 de persoane apte de muncă erau inactive şi nu îşi căutau de lucru

    În anul 2016, 212.000 de persoane ocupate cu program parţial doreau şi erau disponibile să lucreze mai multe ore decât în prezent, fiind considerate persoane subocupate. Această categorie de persoane a reprezentat 2,4% din populaţia activă, 2,5% din populaţia ocupată şi 29,3% din numărul total al persoanelor care lucrau cu program de lucru parţial. Faţă de anul precedent, numărul persoanelor subocupate a scăzut cu 56.000.

    Din rândul populaţiei inactive în vârstă de 15-74 ani (6,16 milioane de persoane), 349.000 de persoane făceau parte din forţa de muncă potenţială adiţională (în scădere cu 12.000 faţă de anul precedent). Dintre acestea, 345.000 de persoane erau disponibile să înceapă lucrul, dar nu căutau un loc de muncă.

    Potrivit INS, în anul 2016, raportul procentual dintre această categorie de persoane şi populaţia activă a fost de 3,8%. Doar un număr nesemnificativ de persoane care făceau parte din forţa de muncă potenţială adiţională deşi căutau un loc de muncă, nu erau disponibile să înceapă lucrul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Plusurile şi minusurile salariului minim

    Studiul KPMG privind salariul minim în statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiul Economic European şi Confederaţia Elveţiană, ajuns la a doua ediţie, analizează salariile din 31 de state atât din punct de vedere al valorii, cât şi din punct de vedere legislativ.

    Termenul de „salariu minim”, notează autorii studiului, are diferite definiţii în literatura de specialitate, legislaţie sau alte materiale. Şi chiar dacă definiţiile nu sunt identice, ele se referă toate la o sumă minimă pe care angajaţii trebuie să o primească pentru munca efectuată. Aceasta are rolul de a-i proteja pe angajaţi de exploatare, stabilind o rată minimă sub care un raport de muncă este considerat inacceptabil. Respectarea reglementărilor cu privire la salariul minim este una dintre regulile impuse prin Directiva privind detaşările transnaţionale (Directiva 96/71/CE). Statele membre sunt în curs de implementare a Directivei 67/2014/UE, al cărei scop este stabilirea unui cadru comun de prevederi, măsuri şi mecanisme de control corespunzătoare care să permită implementarea, aplicarea şi respectarea în mod uniform a Directivei 96/71/CE, cu scopul de a preveni şi a combate eventualele abuzuri. O dată cu implementarea noii directive, specialiştii de la KPMG se aşteaptă ca autorităţile din statele membre să exercite un control sporit în cazul detaşărilor transnaţionale.

    Astfel, intenţia Comisiei Europene este ca toate statele membre să introducă salarii minime pentru angajaţi, într-un efort de a combate inegalitatea socială şi sărăcia. Instituţia acceptă faptul că fiecare stat trebuie să aibă libertatea de a alege valoarea pragului respectiv; cu toate acestea, cei în căutarea unui loc de muncă trebuie să aibă un venit minim garantat.

    Desigur, salariile minime variază considerabil în cadrul Uniunii Europene. Studiul celor de la KPMG descrie modul în care aceste reguli sunt aplicate în diferite state: în unele cazuri pragul minim este garantat pentru întreaga forţă de muncă, reprezentând o regulă impusă la nivel naţional, în vreme ce alte state au optat pentru introducerea salariului minim doar pentru anumite categorii sociale. Aici intervin şi sindicatele: acolo unde acestea sunt puternice, negocierea va aduce de cele mai multe ori un prag minim satisfăcător. În celelalte cazuri, unde sindicatele nu au o reprezentativitate pronunţată, statul poate impune un salariu minim insuficient. Mai există o dezbatere legată de oportunitatea introducerii unui prag minim coordonat în toate statele membre ale UE, notează raportul KPMG. Potrivit statisticilor oficiale, o astfel de iniţiativă ar afecta mai curând salariaţii din statele nordice, acolo unde pragul este mai ridicat.

    Autorii studiului au descoperit că statele sunt grupate în două categorii din punctul de vedere al salariului minim: cele care au impus pragul la nivel naţional (20 din cele 31 de state analizate) şi cele care nu au legiferat în această direcţie (alte 10 state). Suedia este singura ţară care nu are niciun fel de reglementare în ceea ce priveşte salariul minim. În cazul celor 20 de state din prima grupă, pragul minim variază între 235 de euro (Bulgaria) şi 1.999 euro lunar (Luxembourg). Important de menţionat este că toate cele 20 de state au înregistrat creşteri în 2017, comparativ cu 2016.

    De la 1 februarie 2017 salariul minim brut în România a crescut la 1.450 de lei (aproximativ 322 de euro). Pentru străinii care vor să lucreze în România se aplică aceleaşi reguli, cu excepţia celor ce deţin blue card (lucrători supraspecializaţi); în cazul acestora, salariul minim se calculează ca sumă a patru salarii medii brute pe economie. Astfel, după media actuală, salariul minim al unui deţinător de blue card este de 10.724 lei pe lună.

    „Companiile recunosc avantajele aduse de existenţa unei forţe de muncă mai flexibile şi mai mobile şi încurajează circulaţia personalului, în special în cadrul Comunităţii Europene”, remarcă Mădălina Racoviţan, partener şi coordonator al diviziei People Services din cadrul KPMG în România. „De asemenea, profilul angajatului este în schimbare, şi, în contextul globalizării şi al digitalizării, flexibilitatea, în ceea ce priveşte timpul de lucru, locul desfăşurării activităţii şi natura acestor activităţi, este una dintre caracteristicile din ce în ce mai căutate într-o relaţie de muncă. Mobilitatea internaţională însă aduce cu sine şi o serie de provocări atât pentru angajat, cât şi pentru angajator, iar respectarea prevederilor legale în materie de salariu minim este doar una dintre acestea.”

    Mădălina Racoviţan explică faptul că în multe state salariul minim depinde de diverşi factori precum industria în care activează angajatorul, funcţia deţinută de angajat sau vârsta acestuia. „În plus, pentru anumite sectoare sau industrii, salariul minim poate fi reglementat prin contracte colective de muncă, caz în care salariul minim stabilit la nivel naţional s-ar putea să nu mai aibă relevanţă. Dacă determinarea nivelulul salariului minim începe să pară complicată, şi mai dificilă este determinarea acelor elemente care pot fi incluse în salariul minim. Sunt state care permit includerea în salariul minim a tuturor elementelor de remuneraţie, chiar şi diurnă pe când în alte state salariul de bază este singurul luat în calcul în vederea determinării salariului minim.”

  • Jobul din România plătit cu 800 de euro pe lună pentru care nu se gasesc candidaţi

    „Suntem într-o situaţie dramatică în ceea ce priveşte forţa de muncă. Zil­nic avem între 10 şi 15 maşini care stau din cauza faptului că nu avem şo­feri. Am renunţat la contracte din cauza lipsei oamenilor. Am analizat des­chiderea unei şcoli de şoferi, dar dacă nu mai sunt oameni, ce să şcolim? În plus, după ce îi şcolim la 5-6 luni pleacă”, a declarat Dumitru Ştefan, care conduce o companie cu 420 de an­gajaţi.

    Compania a crescut salariul anga­ja­ţilor anul trecut cu 15%, astfel că salariul mediu a ajuns la 800 de euro. De asemenea, firma oferă mai multe beneficii salariaţilor astfel încât şoferii  să nu mai plece în străinătate.

    Romstyl Impex are 300 de autove­hicule cu care aprovizionează peste 400 de benzinării ale tuturor com­paniilor petroliere.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro