Tag: fabrica

  • Milioane de doze de vaccin Johnson & Johnson compromise după ce au fost contaminate de ingrediente destinate vaccinului AstraZeneca, la o fabrică din SUA

    Vaccinul Johnson & Johnson a fost contaminat de ingrediente provenite din vaccinul altei companii la o fabrică din Baltimore, au confirmat miercuri oficialii federali din SUA.

    Ca efect, un lot de vaccin, reprezentând milioane de doze, a fost compromis. Cu toate acestea, Johnson & Johnson a precizat că va onora livrarea celor 20 de milioane de doze pe care le-a promis guvernului SUA până miercuri, precum şi alte 24 de milioane de doze până la sfârşitul lunii aprilie.

    Lucrătorii de la o fabrică din Baltimore, care producea două vaccinuri împotriva coronavirusului, au confundat accidental ingredientele în urmă cu câteva săptămâni, contaminând până la 15 milioane de doze de vaccin Johnson & Johnson, relatează Washington Post.

    Fabrica este condusă de Emergent BioSolutions, un partener de producţie atât pentru Johnson & Johnson, cât şi pentru AstraZeneca, compania britanică-suedeză al cărei vaccin nu a fost încă autorizat pentru utilizare în Statele Unite.
    Niciun vaccin contaminat nu a ieşit de pe poarta fabricii, potrivit oficialilor americani. Problema a fost sesizată când vaccinul era încă în stare brută, nefiind pus în flacoane.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Grupul chinez Haier e aproape gata cu fabrica de frigidere din Prahova: „Vrem să rămânem aici multă vreme. Am putea face noi investiţii în România“

    Compania a început deja recrutările, având 100 de salariaţi ♦ Ţinta e să ajungă la 400 de salariaţi până în mai şi la 600 până în iulie ♦ „La începutul anului viitor vom ajunge să lucrăm la capacitate maximă şi să avem 800 de salariaţi“ ♦ Pe lângă fabrică, grupul chinez va avea şi un centru de cercetare-dezvoltare în România.

    Grupul chinez Haier va inaugura fabrica de 70 mil. euro din Prahova în luna iunie a acestui an, lucrările fiind aproape gata. Compa­nia a început deja şi recrutările de personal pentru că vrea să ajungă la 800 de salariaţi până la începutul lui 2022, când fabrica va ajunge să producă la capacitate maximă, adică circa 600.000 de frigidere pe an.

    „Vom începe să producem din acest an, dar pentru 2021 ne-am propus 200.000-300.000 de frigidere dat fiind că fabrica va fi funcţională doar în semestrul doi. Din 2022 vom ajunge la capacitate maximă, adică 600.000-700.000 de unităţi pe an. Tot începând de anul viitor vom avea toate produsele pe care ni le dorim în producţie“, spune Alessia Ianni, cooling transformation project manager la Haier Europe.

    Ea a fost cea care a coordonat întregul proiect încă de acum doi ani de când era doar un plan strategic. La momentul acela se decisese doar importanţa unei fabrici de frigidere în Europa. A urmat faza lungă de fezabilitate şi acum execuţia pe care tot ea o coordonează.

    „Toate produsele ce vor fi realizate în Prahova vor merge spre Europa. Va fi prima fabrica de frigidere a Haier în Europa. România a fost aleasă ca un hub de export.“ Grupul chinez mai are alte 30 de fabrici frigidere în lume, având un portofoliu larg de branduri. Motivul pentru care gigantul a ales să mai deschidă o alta în Europa a fost pentru a avea un lanţ cât mai scurt de producţie.

    „Ideea a pornit de la faptul că strategia noastră e gândită să fim cât mai aproape de consumator. Atunci am decis că trebuie să construim în Europa. Apoi, am făcut o analiză lungă, în care am studiat mai multe ţări din toată Europa. Am selectat zona Balcanilor, iar după nouă luni în care am vizitat personal toate statele de pe lista scurtă am ales o serie de finaliste, printre care România şi Bulgaria.“ În final a câştigat România, iar printre motivele amintite de Alessia Ianni se numără oamenii educaţi şi bine pregătiţi. Un alt motiv a fost poziţia strategică a României din punct de vedere logistic, la intersecţia a trei coridoare de transport. Astfel, poate primi componente din China, poate livra către Occident, dar şi către regiune. Nu în ultimul rând, piaţa locală are o bază importantă de furnizori deja existenţi.

    „Când decizi să construieşti o fabrică trebuie să vezi dacă ai furnizori în apropiere. În cazul României există deja furnizori pentru industria auto şi nu numai.“ Executivul spune că după ce au hotărât să investească în România nu a fost uşor să aleagă zona unde să amplaseze fabrica. Două luni au călătorit prin ţară, vizitând parcuri industriale. Au ales Ploieştiul pentru că e aproape de Aeroportul Henri Coandă şi de Bucureşti totodată, fapt ce permite demararea unor colaborări cu universităţi din Capitală pentru atragerea de talente.

    „Important a fost să găsim terenul pe care să îl cumpărăm. În iunie 2019 ştiam că România e alegerea. Acum un an am început să plasăm comenzile de echipamente, iar apoi imediat a început pandemia. Nu am amânat însă nicio investiţie din cauza Covid-19, aşa că suntem aproape gata, iar în vară începem producţia, mai exact în iunie.“

    Compania anunţase anterior că va demara activitatea în primăvara lui 2020. Investiţia în noua unitate de producţie va sări de 70 mil. euro, iar parţial va fi finanţată cu ajutor de stat. Este vorba de 25 mil. euro.

    „Ajutorul de stat nu a fost motiv pentru a alege România, dar ne-a ajutat. Arată că România e deschisă investitorilor străini.“

    În fabrica din Ariceştii Rahtivani din judeţul Prahova, Haier va produce frigidere sub trei branduri – Haier (premium), Candy (mediu) şi Hoover (tech).

    O parte vor fi vândute în România, iar restul în Europa. Frigiderele vor fi atât freestanding, cât şi built-in. Managerul spune că se va pune accent pe tehnologie şi caracteristicile tehnice, astfel încât să poată acoperi toate segmentele de piaţă.

    Gigantul chinez Haier, listat la bursa din Shanghai, este prezent pe cinci continente cu 25 de parcuri industriale, zece centre de cercetare şi dezvoltare şi cu un total de aproape 100.000 de salariaţi. La nivel mondial, pe 160 de pieţe, grupul a avut venituri de 25 mld. euro în 2019.

    Iar planurile companiei nu se opresc aici.

    Noua fabrică se întinde pe 63.000 mp, în timp ce suprafaţa totală de teren este mai mult decât dublă, respectiv 130.000 mp (13 hectare). Proiectul este amplasat în Ariceştii Rahtivani, lângă Ploieşti, în Parcul Industrial Allianso. Terenul este deţinut de chinezii de la Haier.

    „Am dezvoltat proiectul din România faţă de ce ne gândeam iniţial. Ne propusesem o fabrică de 57.000 mp, dar am crescut la 63.000 mp. Am cumpărat încă trei hectare de teren, aşa că acum avem în total 13 hectare. Astfel, şi valoarea investiţiei a crescut de la 52-53 mil. euro la 72,5 mil. euro. Avem o abordare modulară a fabricii pentru că gândim pe termen lung şi vrem să rămânem aici multă vreme. Am putea face noi investiţii în România.“

    România mai are o singură fabrică de frigidere, cea a Arctic din Găeşti. Prin comparaţie, fabrica Arctic din Dâmboviţa, a turcilor de la Arcelik, are o capacitate de 2,6 milioane de unităţi pe an, fiind cea mai mare fabrică de frigidere din Europa Continentală.

    Haier Europe are un hub în Turcia unde produse aragazuri, maşini de spălat şi uscătoare, are o fabrică de maşini de spălat în Italia şi nişte fabrici în Rusia, însă acestea sunt dedicate pieţei- mamă şi ţărilor din jur.

    Alessia Ianni spune că Haier e o companie mare, aşa că poate atrage furnizori să vină în România. „Chiar şi noi ne putem gândi să dezvoltăm businessul din România pe viitor. Credem că e important să nu ai un singur hub, cum ar fi cel din Turcia al Haier, e important să nu depinzi de o singură ţară.“

    Pe lângă producţie, Haier dezvoltă în România şi un centru de cercetare-dezvoltare. De altfel, compania a început deja recrutarea pentru acesta. În total, compania vrea să aibă 800 de salariaţi în România când fabrica va funcţiona la capacitate maximă. Dintre aceştia, 50 vor fi în centrul de cercetare-dezvoltare.

    „Am început recrutările. Astăzi avem deja 100 de oameni angajaţi în cadrul Haier Tech, iar ţinta e să ajungem la 400 de salariaţi până în mai. În iulie vrem să fim 600 de oameni şi să se lucreze în două schimburi, iar la începutul anului viitor vom ajunge să lucrăm la capacitate maximă şi să avem 800 de salariaţi.“

    Managerul Haier a venit ultima dată în România acum mai bine de un an şi a avut ea primul interviu cu cel ce avea să devină director de fabrică. Ba chiar a fost faţă în faţă.

    „Pandemia schimbă toată lumea. Interviurile acum se ţin online. Totuşi, remarcăm că interesul e mare. Oamenii au fost surprinşi că am început recrutarea cu mai bine de un an în avans. Am vrut ca salariaţii să fie implicaţi în tot procesul, încă de la început, de-asta am făcut asta.“

    Campania de recrutare se desfăşoară online, în special pe social media. Haier a început să promoveze locurile de muncă pe Facebook, care va rămâne canalul principal, dar va extinde platformele pentru a cuprinde şi LinkedIn şi altele.

  • Ideile de afaceri par nesfârşite. Doi tineri din Cluj au reusit sa transforme o BACTERIE într-o afacere de succes

    Peste colonia de bacterii, adică ciuperca numită kombucha sau scoby, se adaugă ceai negru sau verde şi zahăr, care urmează a fi transformat şi consumat în procesul de fermentaţie, ce durează în jur de două săptămâni. Şi aşa apare Kombucha it’s alive!, o băutură ieşită din tipare, dar intrată în baruri şi cafenele. Ideea le aparţine lui Mihai Sbîrciu şi Florin Moldovan, doi antreprenori care au ales ca drumul lor în antreprenoriat să ia formă de kombucha produsă artizanal, după reţeta tradiţională.

    „Povestea noastră a început în anul 2018, după ce Florin a venit la o serie de evenimente în ceainăria Samsara, unde eu sunt şi asociat, şi a împărtăşit cu noi kombucha. Mi-a plăcut efectul ei energizant şi, înţelegând şi efectul terapeutic, s-a trezit o pasiune care, ulterior, a născut ideea unui business. Aşadar, suntem singura companie producătoare de kombucha după o reţetă tradiţională, dezvoltată de-a lungul a douăzeci de ani de experienţă”, spune Mihai Sbîrciu. Aşa se face că Florin a adus în echipă reţeta experimentată o perioadă îndelungată, iar Mihai a venit cu contribuţia financiară şi know-how-ul necesar pentru a gestiona o afacere. De la zero. Toată magia se întâmplă într-o fabrică din Cluj-Napoca, dar se răspândeşte peste tot în ţară, până în Braşov, Bucureşti, Sibiu, Iaşi, Târgu-Mureş. Curioşii sunt primii care aleg să cumpere Kombucha it’s alive.

    „Având în vedere că este o băutură nouă pe piaţa din România şi oarecum de nişă, feedbackul clienţilor a fost pozitiv, am putea să spunem chiar că există o piaţă receptivă şi curioasă, însă este necesară o muncă de cultivare a calităţii consumului în general.” Motivele pentru care clienţii aleg kombucha sunt diferite: unii o fac din pură curiozitate, alţii – pentru efectele benefice pe care le are asupra florei intestinale şi a aparatului digestiv, alţii – pentru efectul de energizare. Gustul unic atrage şi el o altă categorie de cumpărători. „Avem aşadar un nucleu constant de oameni care au adoptat un mod de viaţă sănătos şi au încorporat produsul în dieta lor”, mai spune Mihai Sbîrciu. Iar planul este ca publicul să devină şi mai mare, aşa că un obiectiv pe care fondatorii Kombucha it’s alive şi l-au setat pentru 2021 este să iasă cât mai mult posibil din zona de nişă, mai ales că trendul actual este de susţinere a afacerilor autohtone, un moment prielnic aşadar, pentru produsele fabricate în România din domeniul alimentar şi nu numai. „Această perioadă s-a resimţit şi pentru noi la fel ca pentru multe alte businessuri, în principal pentru că ne desfăşurăm o mare parte din activitatea de distribuţie în domeniul HoReCa. Momentan, accesibilitatea cea mai mare este pe piaţa de magazine naturiste şi suntem deschişi şi către zona de retail, chiar dacă, din păcate, nu am avut parte de nicio propunere până acum. „În magazinele în care brandul este deja prezent, o sticlă de 330 de mililitri de Kombucha it’s alive costă între 10 şi 14 lei, iar varianta de jumătate de litru are preţuri între 13 şi 20 de lei. Kombucha nu ar fi prins însă viaţă dacă cei doi antreprenori nu ar fi făcut investiţii, care s-au ridicat, în timp, la aproximativ 30.000 de euro, bani din sursele proprii ale celor doi. Afacerile din 2020 au depăşit acest prag, situându-se la 35.000 de euro. Dar Kombucha it’s alive (Kombucha este vie – trad.), aşa că sunt toate premisele să mişte rezultatele către ţinte şi mai înalte.

    În magazinele în care brandul este deja prezent, o sticlă de 330 de mililitri de Kombucha it’s alive costă între 10 şi 14 lei, iar varianta de jumătate de litru are preţuri între 13 şi 20 de lei.



     

  • Românii fac bani din piatră seacă. Cum au transformat doi tineri din Cluj o bacterie într-un business de succes

    Peste colonia de bacterii, adică ciuperca numită kombucha sau scoby, se adaugă ceai negru sau verde şi zahăr, care urmează a fi transformat şi consumat în procesul de fermentaţie, ce durează în jur de două săptămâni. Şi aşa apare Kombucha it’s alive!, o băutură ieşită din tipare, dar intrată în baruri şi cafenele. Ideea le aparţine lui Mihai Sbîrciu şi Florin Moldovan, doi antreprenori care au ales ca drumul lor în antreprenoriat să ia formă de kombucha produsă artizanal, după reţeta tradiţională.

    „Povestea noastră a început în anul 2018, după ce Florin a venit la o serie de evenimente în ceainăria Samsara, unde eu sunt şi asociat, şi a împărtăşit cu noi kombucha. Mi-a plăcut efectul ei energizant şi, înţelegând şi efectul terapeutic, s-a trezit o pasiune care, ulterior, a născut ideea unui business. Aşadar, suntem singura companie producătoare de kombucha după o reţetă tradiţională, dezvoltată de-a lungul a douăzeci de ani de experienţă”, spune Mihai Sbîrciu. Aşa se face că Florin a adus în echipă reţeta experimentată o perioadă îndelungată, iar Mihai a venit cu contribuţia financiară şi know-how-ul necesar pentru a gestiona o afacere. De la zero. Toată magia se întâmplă într-o fabrică din Cluj-Napoca, dar se răspândeşte peste tot în ţară, până în Braşov, Bucureşti, Sibiu, Iaşi, Târgu-Mureş. Curioşii sunt primii care aleg să cumpere Kombucha it’s alive.

    „Având în vedere că este o băutură nouă pe piaţa din România şi oarecum de nişă, feedbackul clienţilor a fost pozitiv, am putea să spunem chiar că există o piaţă receptivă şi curioasă, însă este necesară o muncă de cultivare a calităţii consumului în general.” Motivele pentru care clienţii aleg kombucha sunt diferite: unii o fac din pură curiozitate, alţii – pentru efectele benefice pe care le are asupra florei intestinale şi a aparatului digestiv, alţii – pentru efectul de energizare. Gustul unic atrage şi el o altă categorie de cumpărători. „Avem aşadar un nucleu constant de oameni care au adoptat un mod de viaţă sănătos şi au încorporat produsul în dieta lor”, mai spune Mihai Sbîrciu. Iar planul este ca publicul să devină şi mai mare, aşa că un obiectiv pe care fondatorii Kombucha it’s alive şi l-au setat pentru 2021 este să iasă cât mai mult posibil din zona de nişă, mai ales că trendul actual este de susţinere a afacerilor autohtone, un moment prielnic aşadar, pentru produsele fabricate în România din domeniul alimentar şi nu numai. „Această perioadă s-a resimţit şi pentru noi la fel ca pentru multe alte businessuri, în principal pentru că ne desfăşurăm o mare parte din activitatea de distribuţie în domeniul HoReCa. Momentan, accesibilitatea cea mai mare este pe piaţa de magazine naturiste şi suntem deschişi şi către zona de retail, chiar dacă, din păcate, nu am avut parte de nicio propunere până acum. „În magazinele în care brandul este deja prezent, o sticlă de 330 de mililitri de Kombucha it’s alive costă între 10 şi 14 lei, iar varianta de jumătate de litru are preţuri între 13 şi 20 de lei. Kombucha nu ar fi prins însă viaţă dacă cei doi antreprenori nu ar fi făcut investiţii, care s-au ridicat, în timp, la aproximativ 30.000 de euro, bani din sursele proprii ale celor doi. Afacerile din 2020 au depăşit acest prag, situându-se la 35.000 de euro. Dar Kombucha it’s alive (Kombucha este vie – trad.), aşa că sunt toate premisele să mişte rezultatele către ţinte şi mai înalte.

    În magazinele în care brandul este deja prezent, o sticlă de 330 de mililitri de Kombucha it’s alive costă între 10 şi 14 lei, iar varianta de jumătate de litru are preţuri între 13 şi 20 de lei.



    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Atelierul de Murano – atelier de bijuterii şi mărţişoare (Cluj-Napoca)

    Fondatoare: Andreea Tölgyi şi Iza Kiss

    Prezenţă: online, naţională


    Ekara – firmă de curăţenie (jud. Constanţa)

    Fondator: Cătălin Carabelea

    Investiţie iniţială: 1.500 de lei (300 de euro)

    Cifră de afaceri în 2020: 600.000 de euro

    Prezenţă: judeţul Constanţa


    Harpai – producţie de paie din hârtie (comuna Ceraşu, jud. Prahova)

    Fondator: Gabriel Bălăceanu

    Investiţie iniţială: 92.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2021: peste 70.000 de euro

    Prezenţă: naţională


    Rawmantic – atelier de prăjituri şi torturi fără zahăr (Bucureşti)

    Fondatoare: Miruna şi Andreea Toanchină

    Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 120.000 de euro

    Prezenţă: Bucureşti


    Lemn în dar – atelier de accesorii (Sibiu)

    Fondatoare: Mădălina Olteanu

    Investiţie iniţială: 10-20.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 46.000 de euro

    Prezenţă: online, naţională



    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Cine este femeia care conduce una dintre cele mai importante fabrici ale Bosch de pe piaţa locală. Este responsabilă de un business care a adus investiţii de peste 300 mil. euro în România

    Monica Constantinescu se poate mândri cu ceea ce am putea descrie drept un parcurs profesional atipic: a început în Big Four, în audit, iar acum este cât se poate de implicată în cifrele pe care altădată le vedea doar în Excel. În prezent, conduce una dintre cele mai importante linii de activitate ale grupului german Bosch în România, din rolul de director comercial al fabricii din Cluj a companiei.

    „Am încredere că rezistenţa şi agilitatea de care industria automotive din România a dat dovadă pe parcursul ultimului an vor asigura continuitatea acestui trend pozitiv, transformând-o într-un exemplu de bune practici şi pentru alte ţări”, răspunde Monica Constantinescu, directorul comercial al  fabricii Bosch din judeţul Cluj, pe care am întrebat-o care este viitorul industriei din care face parte, în contextul atipic pe care îl traversăm.

    Chiar dacă admite că momentele de stagnare din 2019 ale industriei de la nivel global şi efectele pe termen scurt ale pandemiei au şi astăzi un ecou semnificativ asupra sectorului, aceste aspecte nu umbresc rezultatele favorabile pe care jucătorii din piaţa locală le-au afişat în ultimii ani. Oferă ca argument în acest sens cele mai recente rezultate ale companiei pe care o reprezintă – în 2019, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, Bosch a înregistrat vânzări consolidate în România de peste 2 miliarde de lei (436 milioane de euro) şi vânzări toate nete de
    6,7 miliarde de lei (1,4 miliarde de euro), cu 18% mai mult decât în 2018.

    Tot conform datelor oficiale din 2019, citate de Constantinescu, industria auto locală aducea o contribuţie de 14% în PIB şi de 26% în exporturi, ceea ce îi confirmă statutul de una dintre cele mai importante forţe economice ale României. Fabrica de care ea este responsabilă a avut un aport important la aceste cifre: prezentă pe plan local din anul 2013, unitatea de producţie axată pe soluţii de mobilitate este parte dintr-un segment care la nivelul grupului Bosch reprezintă 60% din totalul vânzărilor realizate la nivel mondial. Divizia Automotive Electronics din comuna Jucu, mai exact, contribuie reprezentativ la acest rezultat, dovadă şi investiţiile grupului german în aceasta, care au ajuns să totalizeze, în ultimii şapte ani, peste 300 de milioane de euro.

    Compania realizează aici o serie de produse şi soluţii pentru clienţi internaţionali – mari producători auto –  cum ar fi unităţi de control electronice pentru asistenţă la condus, pentru siguranţa şi confortul în trafic şi pentru îmbunătăţirea experienţei condusului, dar şi unităţi de control electronice pentru sisteme de propulsie eBike. Pentru a ne face o idee despre dimensiunea acestui business, Constantinescu precizează că în ultimii şapte ani, fabrica din Cluj a produs aproximativ 250 de milioane de unităţi de control electronice pentru diverşi producători de renume.

    Din postura de director comercial, în aria de responsabilitate a Monicăi Constantinescu sunt înglobate toate departamentele comerciale din cadrul fabricii aflate în Jucu –  Controlling, Resurse Umane şi Logistică, fiecare dintre acestea cu specific şi obiective diferite din punctul de vedere al business-ului. „Practic, misiunea mea nu este doar aceea de a asigura departamentelor tehnice toate resursele necesare pentru o bună desfăşurare a activităţii, ci şi de a mă asigura că deţinem resursa umană specializată necesară, care să contribuie la o evoluţie favorabilă a business-ului”, îşi descrie ea principalele responsabilităţi. De asemenea, în sfera atribuţiilor sale se regăseşte şi gestionarea în ansamblu a lanţului logistic, de la asigurarea necesarului de materii prime pentru producţie şi până la livrarea produselor finite către clienţi. La acestea se adaugă zona de controlling, care are în vedere monitorizarea dimensiunii proiectelor şi activităţilor, susţinând organizaţia în luarea unor decizii de business eficiente.

    De la audit, la Automotive Cum a ajuns însă în acest rol? Imeditat după ce a absolvit Facultatea de Finanţe Bănci Asigurări şi Burse de Valori, în anul 2000, Monica Constantinescu s-a alăturat echipei de audit financiar a PwC. La momentul acela, PwC se afla chiar la începuturile expansiunii sale, aspect care, spune ea,  i-a creat un cadru ideal pentru a se apropia din ce în ce mai mult de industrie. „Experienţa în PwC a însemnat o perioadă de consolidare a cunoştinţelor teoretice dobândite în timpul anilor de studiu”, descrie Constantinescu primul pas din carieră. Tot aici a urmat, în acea perioadă, diverse programe de dezvoltare profesională, devenind  membru al Asociaţiei Experţilor Contabili Autorizaţi din Marea Britanie (ACCA).

    În 2004 a făcut un alt pas în carieră şi s-a alăturat echipei Danone în calitate de Manager Departament Controlling. „Obiectivul meu principal era acela de a dezvolta echipa şi de a pune bazele conceptului de «business partnering» – o idee care era atunci abia la începuturile sale în România.” În paralel, a continuat să investească timp şi alte resurse în tot ceea ce considera ea că înseamnă dezvoltare personală, extinzându-şi aria de expertiză şi în partea de  audit intern, devenind membru al Asociaţiei Internaţionale a Auditorilor Internaţionali (CIA). A lucrat vreme de 14 ani la Danone, iar în această perioadă a evoluat profesional, ocupând funcţii precum cea de director financiar Danone Romania, director financiar pentru Europa de Sud Est şi director financiar pentru Europa Centrală şi de Est.


    Carte de vizită Monica Constantinescu:

    ►Este director comercial al fabricii Bosch din Cluj, rol pe care l-a obţinut în urmă cu aproximativ trei ani. Din postura de director comercial, în aria sa de responsabilitate sunt înglobate toate departamentele comerciale din cadrul fabricii aflate în comuna Jucu – Controlling, Resurse Umane şi Logistică;

    ►Înainte de Bosch, a lucrat pentru Danone, unde s-a angajat ca  Manager Department Controlling în 2004. A lucrat vreme de 14 ani în cadrul acestei companii, evoluând în roluri precum cel de director financiar, director financiar pentru Europa de Sud Est şi director financiar pentru Europa Centrală şi de Est;

    ►Şi-a început cariera în 2000, în cadrul echipei de audit financiar a PwC;

    ►A absolvit Facultatea de Finanţe Bănci Asigurări şi Burse de Valori din Bucureşti în anul 2000.


    La Bosch a început să lucreze în anul 2017, din rolul de Senior Executive Controlling, Resurse Umane şi Logistică, Divizia Automotive Electronics la fabrica din comuna Jucu, aflată în Cluj.

    „Fiecare etapă parcursă în cei aproape 21 de ani de activitate profesională, precum şi fiecare dintre funcţiile de conducere pe care le-am ocupat de-a lungul vremii în diverse organizaţii mi-au adus nu doar satisfacţii, ci şi foarte multe provocări specifice, diferite. Complexitatea din ce în ce mai crescută a atribuţiilor de serviciu şi dezvoltarea constantă a echipelor au reprezentat întotdeauna mari provocări pentru mine, însă convingerea că nimic nu este imposibil m-a ajutat să depăşesc cu succes toate aceste momente”, descrie Constantinescu schimbările făcute în carieră, ce ar putea fi considerate atipice ţinând cont de industriile diferite în care a lucrat.

    Descrie rolul actual ca fiind unul nu doar diferit faţă de cele deţinute anterior, dar şi plin de provocări. Acesta îi permite, spune ea, să aibă un impact direct asupra dezvoltării business-ului din punct de vedere operaţional, dar şi în sfera proceselor decizionale care ţin de aria resurselor umane sau în  zona de logistică. „Poziţia de director comercial vine la pachet cu o responsabilitate mare care are drept epicentru nevoia de a asigura resursele necesare unei fabrici în continuă dezvoltare, îmbinată cu o serie de provocări pe care le înfruntă nu doar industria automotive, ci şi piaţa muncii din România.”

    Investiţiile continuă, chiar şi în pandemie

    Spune că de la momentul la care s-a alăturat echipei de management a grupului Bosch în România a avut numeroase provocări, atât legate de complexitatea domeniului, cât şi cele ce ţin de consolidarea şi dezvoltarea continuă a operaţiunilor de business. Cu toate acestea, cea mai mare provocare a sa a fost adusă de contextul actual, al pandemiei de COVID-19. „A fost  un eveniment disruptiv care a apărut subit şi a cărui dimensiune globală a influenţat industriile din întreaga lume şi mai cu seamă industria automotive. Pe termen scurt, cu agilitate, flexibilitate, măsuri de siguranţă, măsuri financiare şi organizaţionale cu aplicabilitate imediată, un stil de leadership intuitiv şi încredere maximă în echipele pe care le coordonez, am depăşit impactul imediat cauzat de pandemie. Pe termen lung provocarea rămâne vie.”

    Impactul pandemiei asupra activităţii de business a fost resimţit diferit în diverse momente din parcursul anului trecut. „2020 a debutat într-o notă pozitivă, preconizând o creştere a volumului de activitate al fabricii, iar ulterior această evoluţie a fost încetinită ca urmare a perioadei de lockdown la nivel mondial, care a generat automat o scădere a numărului de comenzi din partea clienţilor; în a doua parte a anului, am înregistrat o creştere semnificativă a cererii şi am accelerat, implicit, şi activitatea de producţie.”

    Încă de la începutul crizei din sănătate, adaugă ea, preocuparea principală în cadrul fabricii a fost asigurarea sănătăţii angajaţilor şi comunicarea activă şi transparentă cu aceştia. Au implementat o serie de măsuri de protecţie şi prevenţie care le-au permis să securizeze continuitatea activităţilor de business şi şi-au adaptat rapid operaţiunile la fluctuaţiile volumelor. „În retrospectivă, 2020 a adus cu sine multe provocări şi momente tensionate, dar am convingerea fermă că agilitatea şi flexibilitaea au fost atributele care ne-au condus paşii către rezultatele favorabile de astăzi. Cred că am învăţat multe despre rezilienţă, răbdare şi încredere – încredere în oameni şi în organizaţie. Sunt învăţăminte de preţ care ne vor călăuzi paşii în acest nou an şi, cu siguranţă, şi în anii ce vor urma”, crede Monica Constantinescu. Totuşi, aminteşte că în continuare compania nu şi-a încetinit ritmul de creştere.

    „Mă bucur să spun că fabrica Bosch Cluj este într-o continuă şi rapidă dezvoltare”, descrie Constantinescu una dintre priorităţile companiei  – dezvoltarea fabricii pe care o reprezintă, chiar şi într-un context caracterizat de incertitudine. În acest sens, realizează constant investiţii atât în mărirea capacităţii de producţie, cât şi în proiecte noi, iar cea mai recentă investiţie a fost direcţionată către extinderea zonei de logistică, unde au dublat suprafaţa utilizată pentru materii prime şi finite.

    „Ne-am extins constant, an de an,  iar în 2017 am inaugurat în cadrul fabricii şi un Centru de Training cu săli de instruire moderne şi ateliere de ultimă generaţie, acesta fiind folosit pentru formarea elevilor din cadrul sistemului de învăţământ dual, dar şi pentru dezvoltarea personală şi profesională a angajaţilor Bosch”, explică directorul comercial al fabricii din Cluj.

    Apoi, anul 2019 a fost un an de creştere semnificativă pentru fabrică, în  care compania şi-a extins capacităţile de producţie şi depozitare de aici, precum şi portofoliul de produse, inaugurând o a doua hală de producţie. În prezent, în perimetrul unităţii funcţionează două hale de producţie, o zonă extinsă de depozit şi clădiri administrative cu o suprafaţă totală de 113.000 de metri pătraţi.

    Compania a investit atunci 76 de milioane de euro în România, din care o sumă importantă a fost destinată dezvoltării fabricilor din cadrul sectorului de business „soluţii de mobilitate”.

    În 2020, compania şi-a concentrat investiţiile spre siguranţa şi sănătatea angajaţilor şi a implementat o serie de măsuri speciale în acest sens. De asemenea, au alocat un buget suplimentar activităţilor de CSR, implicându-se şi contribuind activ la lupta pentru limitarea efectelor pandemiei prin donarea de aparatură medicală către Spitalul de Boli Infecţioase din Cluj. Per total însă, în ultimii şapte ani, Bosch a investit peste 300 de milioane de euro în unitatea de producţie din Cluj. „Vom continua să investim în procesele de digitalizare şi de implementare de soluţii de Industrie 4.0 şi avem în plan, de asemenea, să ne extindem capacitatea de producţie. Dat fiind specificul şi dinamismul industriei în care activăm, implementăm constant proiecte noi şi complexe, care contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi la crearea de noi locuri de muncă.”

    Iar când vine vorba despre angajaţi, Monica Constantinescu spune că obiectivul principal al companiei se leagă de pregătirea şi de gradul de satisfacţie ridicat ale acestora. Ea precizează că au în vedere să investească şi pe viitor în acest segment. „Colegii noştri se bucură deja de avantaje diverse, de la un spaţiu de lucru care să inspire, la un pachet mixt de beneficii adaptat cerinţelor pieţei şi nevoilor angajaţilor. În plus, la nivel profesional, fiecare angajat are oportunitatea de a  se dezvolta prin participarea traininguri pentru creşterea competenţelor şi aptitudinilor”, detaliază Constantinescu.

     

    O piaţă unde este mereu nevoie de angajaţi

    De altfel, acest lucru este susţinut şi de investiţiile constante ale companiei în pregătirea angajaţilor din România care, potrivit Monicăi Constantinescu, au acces la diverse programe de dezvoltare, atât pe plan profesional, cât şi personal, iar, din 2017, folosesc propriul Centru de Training al Bosch din incinta fabricii. „Dezvoltăm permanent multiple programe care susţin relaţia dintre educaţie şi mediul de afaceri, de la sistemul de învăţământ dual, unde absolvenţii se pot angaja în cadrul fabricii, la programe şi cursuri speciale în universităţi, stagii de internship, dar şi programe speciale pentru tinerii absolvenţi care îşi propun să devină viitori manageri, cum este Junior Managers Program (JMP)”, explică ea.

    Investiţia în Centrul de Training şi în programul de învăţământ dual depăşeşte 7 milioane de euro până în prezent, iar acesteia i se adaugă atât investiţiile în programele speciale dedicate studenţilor şi absolvenţilor, cât şi în programele de dezvoltare a angajaţilor. „Rezultatele sunt vizibile în nivelul ridicat de absorbţie şi de retenţie în cadrul fabricii a celor care finalizează programele, aceştia obţinând un nivel de angajat specializat.”

    În contextul în care anterior pandemiei de COVID-19 se vorbea despre o criză a forţei de muncă pe piaţa locală, mai ales când vine vorba despre industrie, am întrebat-o pe Monica Constantinescu şi cum stau lucrurile acum. „Piaţa muncii din România este influenţată foarte mult de situaţia economică, precum şi de sistemul de educaţie şi formare profesională. Ceea ce se resimte mai pregnant la momentul actual este o nevoie de forţă de muncă calificată. Acesta este şi motivul pentru care am investit, în cadrul fabricii Bosch Cluj, încă din 2015, în dezvoltarea centrului de învăţământ dual.” Şcoala Duală este o metodă alternativă a învăţământului profesional clasic, centrată pe nevoile elevilor şi ale angajatorilor, şi face parte din sistemul de stat gratuit, fiind susţinută adiţional de un sistem bursier privat din partea companiei, explică ea.  „Este modalitatea noastră de a contribui la pregătirea viitorilor specialişti în industrie. Chiar şi aşa, răspunsul este da. Este încă cazul să vorbim despre un deficit al forţei de muncă – atenţie – specializată în industria automotive locală.”

     


    Din ce este format ecosistemul Bosch în România

    Pe piaţa locală sunt prezente mai multe activităţi din ecosistemul global al Bosch: două unităţi de producţie pentru soluţii de mobilitate –fabrica din Cluj, dar şi o alta în Blaj, un centru de cercetare – dezvoltare în Cluj, o unitate de producţie de tehnologie industrială, localizată de asemenea în Blaj, precum şi un centru de servicii de externalizare a proceselor de afaceri (BPO) în Timişoara. În Bucureşti, Bosch are un birou de vânzări pentru produsele sectoarelor Soluţii de Mobilitate, Bunuri de Larg Consum şi Tehnologie pentru Construcţii şi Energie. În plus, o filială a BSH Hausgeräte GmbH, activă pe piaţa electrocasnicelor, are sediul, de asemenea, în capitala ţării. Per ansamblu, toate aceste activităţi au generat vânzări consolidate pe piaţa locală în valoare de 436 de milioane de euro.


     

    Noua faţă a producţiei

    „Industria 4.0 are foarte mult de a face cu ceea ce putem numi astăzi noua faţă a producţiei”, răspunde Monica Constantinescu, întrebată cum se poziţionează compania pe care o reprezintă în raport cu noile mijloace de producţie. Adaugă că Bosch este familiarizată încă din 2013 cu aceasta şi beneficiile aferente, care reprezintă deja unul dintre factorii cheie ai productivităţii în cadrul fabricii din Cluj: „Încă de la deschidere sunt implementate aici soluţii de digitalizare a producţiei şi logisticii, dar şi a altor arii, inclusiv a celor comerciale”.

    În acest sens, dezvoltă şi implementează la rândul lor soluţii noi care vin în ajutorul angajaţilor, eliminând sarcinile repetitive şi oferind sprijin la îndeplinirea sarcinilor complexe sau la controlul calităţii, ceea ce presupune că beneficiază de un proces de producţie mai rapid. Fabrica în ansamblu este mai eficientă, oferind soluţii de trasabilitate a întregului lanţ de producţie, iar astfel pot fi optimizate procesele din cadrul acestuia. „O fabrică inteligentă ajută managementul şi echipele în procesul decizional şi sporeşte productivitatea. Am alocat întotdeauna o parte considerabilă din investiţii soluţiilor de digitalizare şi Industrie 4.0, cu obiectivul de a menţine utilizarea tehnologiilor de ultimă oră în cadrul fabricii Bosch Cluj.”

    Iar în ceea ce priveşte una dintre temerile angajaţilor, discutate şi în presa internaţională, din care reiese că „angajaţii roboţi” vor lua locul celor umani – Constantinescu subliniază că, dimpotrivă, astfel de soluţii vor reprezenta un sprijin pentru angajaţi. „Soluţiile de digitalizare înlocuiesc sarcini care vor îmbunătăţi experienţa profesională a fiecărui angajat şi, mai mult decât atât, au capacitatea de a crea, pe viitor, noi locuri de muncă.”

    Precizează că soluţiile de Industrie 4.0 sunt din ce în ce mai folosite în mediul de producţie – iar Bosch este un utilizator convins al Industriei 4.0, investind constant în dezvoltarea acesteia. „Pe măsură ce lumea întreagă evoluează şi paradigmele se schimbă, anumite activităţi şi profesii vor dispărea – ca şi în ultimele decenii – ca urmare a schimbărilor tehnologice. În acest scop, vor fi create şi consolidate activităţi şi profesii noi, mai solicitante. Astăzi, tehnologia sprijină oamenii din producţie mai bine ca niciodată. Procesele din producţie devin mai transparente decât înainte, angajatul poate acţiona mai repede, fiind eliberat de activităţile de rutină şi asumându-şi din ce în ce mai mult sarcini de coordonare. Instrucţiunile de lucru adaptate individual angajaţilor din diverse zone de producţie reduc stresul şi scad rata de eroare.” La nivel global, Bosch operează o multitudine de proiecte de industrie conectată în fabricile proprii, iar în România, ambele unităţi de producţie utilizează astfel de tehnologii. „Cu toate acestea, este esenţial să nu uităm că oamenii sunt stâlpii de bază ai unei companii şi că dincolo de avantajele economice, angajaţii rămân actori cheie în procesul de producţie, fie ea şi conectată”, subliniază Constantinescu.

    Agenda de director de fabrică – la feminin

    Monica Constantinescu îşi descrie agenda zilnică drept „încărcată sau foarte încărcată”. Chiar şi în aceste condiţii, programul ei zilnic implică situaţii neprevăzute, flexibilitate şi adaptare rapidă la o serie de provocări care nu întârzie să apară. În timpul programului de lucru, spune că tratează cu prioritate întâlnirile cu colegii, vizitele regulate în fabrică şi în depozit, întâlnirile pe teme operaţionale şi proiecte strategice, precum şi întâlnirile strategice internaţionale. La finalul programului însă, atenţia sa completă este dedicată familiei. „Nu cred în mitul celor două vieţi şi sunt de părere că echilibrul între viaţa profesională şi cea personală trebuie să existe, de aceea mă bucur în egală măsură de timpul petrecut împreună cu familia şi de munca de birou. Încerc să mă adaptez unui program care să-mi permită să acord timp şi preocupărilor personale, iar ceea ce mi se pare cu adevărat important este să te deconectezi complet de zona profesională în timpul pe care îl petreci cu cei dragi. Pentru mine, o sursa suplimentară de energie pentru săptămâna următoare o reprezintă sfârşitul de săptămână în familie. Întotdeauna, fără excepţii.” Când vine vorba despre hobby-uri, Monica Constantinescu spune că acestea sunt atât călătoriile, fie în scop personal sau profesional, cât şi lectura. „Călătoresc destul de mult în scop profesional în diferite ţări şi am învăţat să folosesc timpul de aşteptare şi chiar şi pe cel de călătorie pentru a citi. Mi-am făcut un obicei de a purta mereu câte o carte cu mine, în format fizic sau electronic. Subiectele sunt variate, în funcţie de ce anume îmi atrage atenţia în momentul respectiv, de la economie şi finanţe, la ştiinţe politice, relaţii internaţionale, macroeconomie sau beletristică. De asemenea, mă bucur de călătoriile împreună cu familia şi de fiecare loc nou vizitat, toate complet diferite, încărcate de cultură şi istorie, atât în România, cât şi în străinătate.”

    Mai spune că reuşitele sale se  leagă de şansa de a învăţa, datorită lucrului în medii şi industrii inovatoare, adaptabile şi riguroase în acelaşi timp, dar şi de posibilitatea de a lăsa în urmă ceva tangibil. „Mă simt norocoasă să fiu, chiar şi după atâţia ani, pasionată de ceea ce fac şi apreciez rolul şi importanţa fiecărui moment dificil din cariera mea, deoarece am convingerea că fix aceste experienţe au condus la desăvârşirea mea ca profesionist.” Ea numeşte două realizări importante din cariera sa: apartenenţa la boardul Danone South East Europe în trecut şi respectiv Bosch Automotive Electronics în prezent.

    În ceea ce priveşte stilul său de management, îl descrie ca fiind o combinaţie între stilul de management democratic, cel vizionar şi cel de laissez-faire. „Este un mix bun, zic eu. Îmi place să lucrez în echipă şi cred cu tărie în ideea de colaborare, în comunicarea transparentă şi dezbaterea ideilor împreună cu colegii, pentru a ajunge la o decizie optimă, dar cred, de asemenea, şi în autonomia angajaţilor. Mai mult, cred că este cu atât mai important pentru mine acest aspect ţinând cont că m-am alăturat relativ recent unui nou sector industrial.”

    Directorul comercial al fabricii din Cluj se mai autodescrie şi ca fiind o adeptă a învăţării continue şi încearcă să fie propriul său critic şi să ridice mereu ştacheta cât mai sus. Este conştientă însă că acest lucru presupune să ai puterea să accepţi că nu cunoşti toate răspunsurile şi nu deţii toate soluţiile. „Sunt de părere că oamenii puternici se inspiră reciproc şi se inspiră, de asemenea, din propriile experienţe – este o opinie şi un crez personal, confirmat şi de persoanele care m-au inspirat pe mine de-a lungul vremii.”

    Tocmai de aceea, spune că  nu a avut o serie de mentori în carieră, ci a fost animată de dorinţa de a se perfecţiona continuu. „Nu am privit niciodată către cineva anume ca la un mentor, însă întotdeauna am încercat să învăţ sau «să fur meserie» de la oameni cu mai multă experienţă decât mine, fie colegi sau superiori ierarhici pe care îi apreciam.” De la oamenii pe care îi admiră a învăţat că evoluţia este mai mult despre schimbare, despre cum fiecare este pregătit să o îmbrăţişeze şi mai puţin despre noi epoci şi trecerea timpului. A mai învăţat şi că trebuie să fii mereu autentic în relaţiile interumane pentru a fluidiza şi fructifica rezultatele favorabile de pe urma lor şi încă ceva ce a şi reconfirmat în ultimii ani: „Atâta timp cât faci ceea ce îţi place, cu pasiune şi dedicare, totul devine mult mai uşor”. Iar unui tânăr aflat la început de carieră îi transmite să se concentreze pe trei aspecte care ei i se par deosebit de important: „În primul rând, consider că este important să realizezi ce anume ţi-ar plăcea să faci în funcţie de pregătirea ta academică, în al doilea rând, să păstrezi vie dorinţa de a-ţi consolida în mod constant cunoştinţele (încă de la începutul carierei), iar în al treilea rând, să fii mereu curios şi deschis către noi provocări. Cum spuneam, nimic nu este imposibil dacă îţi place ceea ce faci şi doreşti mereu să te autodepăşeşti!”.

    Ce urmează?

    Din punctul de vedere al obiectivelor de business, viziunea Monicăi Constantinescu prevede dezvoltarea continuă a fabricii Bosch din Cluj şi transformarea acesteia în una dintre cele mai mari unităţi de producţie a diviziei Automotive Electronics. „Ne-am propus să atragem şi să implementăm cât mai multe proiecte complexe şi tehnologii noi care să genereze plusvaloare produselor pe care le fabricăm aici. Având în vedere evoluţia pandemiei generate de Covid-19, ne concentrăm în principal pe a oferi siguranţă colegilor noştri, dar şi pe securizarea locurilor de muncă şi să continuăm deschiderea de noi poziţii de specialişti şi experţi”, descrie ea principala strategie a companiei. Îşi doresc să ducă mai departe şi anul acesta planurile de creştere a activităţii, precum şi pe cele de dezvoltare profesională a angajaţilor lor. „Independent de criza din sănătate şi de implicaţiile sale economice şi macroeconomice, este vital pentru noi să menţinem standardele de calitate la cel mai înalt nivel şi să putem atrage astfel proiecte cât mai ample, să le continuăm pe cele din sfera digitalizării şi a eficientizării proceselor şi să ne menţinem competitivitatea business-ului în piaţă.”

    În sfera obiectivelor de carieră, spune că îşi doreşte să contribuie cu dedicare şi cunoştinţe la dezvoltarea şi consolidarea activităţilor fabricii pe termen lung. „Grupul Bosch oferă extraordinar de multe oportunităţi de dezvoltare în aria profesională şi nu neg că mă încântă ideea de a explora şi alte oportunităţi profesionale şi proiecte ambiţioase în cadrul organizaţiei, însă pentru moment eforturile mele sunt canalizate pe evoluţia fabricii din Cluj.”

  • Cea mai mare investiţie înregistrată vreodată în istoria statelor est-europene

    Acesta este titlul, dar ca să nu existe neînţelegeri, nu este vorba despre guvernul României, ci despre guvernul Viktor Orban din Ungaria. Investiţia este reală.

    Pe 29 ianuarie 2021, agenţia de informaţii globală Bloomberg a anunţat această investiţie şi l-a citat pe Peter Szijjarto, ministrul ungar de externe: SK Innovation va investi 2,3 miliarde de dolari în ceea ce va deveni cea de-a treia lor fabrică din Ungaria. Sud-coreenii au anunţat că proiectul va fi terminat în 2028, iar finanţarea va fi asigurată din surse externe.

    Ce mai spunea agenţia Bloomberg: Ungaria a curtat în mod agresiv producătorii de baterii din întreaga lume prin facilităţi semnificative, într-o încercare de a atenua impactul negativ generat de revoluţia electrică care mătură toată industria auto, un sector de importanţă crucială pentru economia ţării, cât şi pentru întreaga regiune.

    Nu ştiu ce discută guvernul Cîţu, ce investiţii străine în România şi cu ce companii, dar nu cred că această temă este în fruntea listei de priorităţi a autorităţilor române, începând cu preşedintele Iohannis, ambasadorii români în străinătate şi terminând cu celebrii ataşaţi comerciali pe care îi plătim din taxele şi impozitele noastre, dar nimeni nu ştie ce fac, mai ales că investiţia sud-coreenilor nu este în România.

    Guvernul Cîţu ar fi trebuit să preia dosarele investiţiilor străine în România de la guvernul Orban, care ar fi trebuit să preia dosarele de la guvernul Dăncilă şi tot aşa.

    După pensionarea lui Sorin Vasilescu, celebrul director care gestiona dosarele investiţiilor străine din România, nu-mi amintesc să fi apărut altcineva nou. Dacă vine un om de la USR, având în vedere că Ministerul Economiei este la USR, îi trebuie cel puţin un deceniu pentru a înţelege acest domeniu.

    Între timp, în 2020, Microsoft a anunţat o investiţie de peste 1 miliard de euro în Polonia, iar Google o investiţie de peste 1 miliard de euro în Grecia, negociată personal de premierul Kyriakos Mitsotakis.

    Nu ştiu ce a negociat personal nici Viorica Dăncilă şi nici Ludovic Orban şi nici ce negociază personal Florin Cîţu, fost ministru de finanţe în guvernul Orban.

    Polonia stă mai bine la IT decât România, dar Grecia nu cred că are sectorul de IT la fel de dezvoltat ca România.

    În timp ce Viktor Orban întinde covorul roşu investitorilor străini, săptămâna trecută am aflat că Mitsubishi Corporation, cea mai mare companie de trading din Japonia, şi-a închis biroul de la Bucureşti.

    Probabil că s-au săturat să aştepte materializarea sloganului cu care administraţia politică din România îl întâmpină pe orice investitor: România este o ţară foarte bună de investiţii, cu o forţă de muncă ieftină şi bine calificată, cu taxe şi impozite mici.

    Mitsubishi Corporation are venituri anuale care depăşesc 100 de miliarde de euro, aproape dublu veniturilor anuale strânse de guvern. Ca să nu mai vorbim că unul dintre acţionarii Mitsubishi Corporation este cel mai mare investitor american, Warren Buffett.

    Nu pot să cred că japonezii, care făceau afaceri în România din anii ‘70, nu ar fi vrut să investească aici.

    Bine că au plecat, pentru că tot ne furau ţara!

    Ungaria, care are o populaţie la jumătate faţă de România, cu un PIB de 140 de miliarde de euro faţă de 220 de miliarde al nostru, fără resurse energetice – petrol, gaze – a atras în 30 de ani investiţii străine de 87,3 miliarde de euro şi a investit în afară, prin companiile cu sediul în Ungaria, 33,2 miliarde de euro.  În România, Ungaria a investit 1,27 de miliarde de euro.

    În aceeaşi perioadă, după căderea comunismului, România a atras investiţii de 88,304 de miliarde de euro (la 31 decembrie 2019), pe primele locuri fiind Germania – cu 13,1 miliarde de euro, Austria – cu 10 miliarde de euro şi Franţa – cu 8,2 miliarde de euro. În Ungaria americanii sunt investitorii numărul doi, după nemţi, cu 11 miliarde de euro, în timp ce în România investiţiile americane (originea investitorului final, conform datelor BNR) au fost de 5,8 miliarde de euro, fiind pe locul 5.

    Bine că avem parteneriatul strategic, politic şi militar prin care achiziţionăm armament de la americani de câteva miliarde de euro.

    În retorica publică, premierul ungar Viktor Orban este bastardul Uniunii Europene, care face afaceri cu Putin. În realitate, Orban şi tot cabinetul de la Budapesta nu ştiu cum să atragă mai multe investiţii străine. Constructorul german BMW a decis să-şi facă fabrică de peste 1 miliard de euro în Ungaria, şi nu în România.

    Dacă nu greşesc, cea mai mare investiţie anunţată în România, de 200 de milioane de euro, este cea de acum 3-4 ani, a grupului german B Braun, care face într-un parc industrial de lângă Timişoara injecţii perfuzabile.

    Altă investiţie majoră nu-mi amintesc să se fi anunţat. Între timp au trecut vreo patru guverne, cu acelaşi preşedinte, Klaus Iohannis.

    Ca o statistică istorică, din cele 88 de miliarde de euro investiţii străine în 30 de ani, aproape jumătate, mai precis 35 de miliarde de euro, s-au realizat între 2005-2008, în timpul guvernului Tăriceanu.

    În 2019 România a atras investiţii străine de 5,2 miliarde de euro, iar în 2020, an de criză, în 11 luni soldul a fost de 1,876 de miliarde de euro, din care participaţii la capital şi profitul reinvestit de 3,8 miliarde de euro, în timp ce creditele intragrup au avut o valoare negativă de 1,969 de miliarde de euro, conform datelor BNR. Adică au ieşit bani din România.

    Pentru România este vital să aibă investiţii străine, pentru că pe lângă acestea vin şi investiţii româneşti. Investiţiile străine aduc comenzi, pieţe de desfacere, aduc knowledge în anumite domenii, aduc tehnologie şi pregătesc angajaţii.

    Şi bine ar fi dacă ar achiziţiona companii şi active româneşti.

    Aproape tot ce a învăţat businessul românesc în ultimii 20 de ani are legătură cu multinaţionalele care au venit în România şi cu angajaţii pe care i-au pregătit, şi care ulterior au început să lucreze pentru companiile româneşti.

    Dacă îi întrebi pe celebrii ambasadori români din străinătate sau pe ataşaţii comerciali, care nici nu ştii la cine raportează – Ministerului Economiei, Ministerului de Externe, SIE, la partid etc. – ce investiţii au adus personal în România sau ce pieţe externe au deschis pentru exporturile companiilor româneşti, le-ai stricat toată luna.  

    Cred că mulţi trăiesc şi acum cu ideea că pe vremea lui Ceauşescu România era un mare exportator mondial. Nu mai contează că acum România exportă într-o lună cât se exporta într-un an pe vremea comunismului.

    Politica externă este responsabilitatea preşedintelui României, acum Klaus Iohannis, şi nu-mi amintesc să existe un plan integrat  la Cotroceni pentru a atrage investitori străini, dincolo de companii care vor să vândă ceva în România.

    Vorba lui Dragoş Damian, CEO Terapia Cluj: În loc să vorbească cu fabricile din ţară să facem medicamente aici, autorităţile române au stat la taclale cu ambasadorii, lobbyştii şi reprezentanţii marilor companii internaţionale care nu au niciun interes să fabrice în România – pe bună dreptate, de ce ar face-o? -, pentru că e aşa de simplu să imporţi încoace.

    Pentru că vine din sectorul privat şi mai ales dintr-o bancă, cunoscând cât de importante sunt ISD-urile, premierul Florin Cîţu ar trebui să-şi pună lista de priorităţi ca în 4 ani de mandat să aibă un sold al ISD-urilor de cel puţin 30 de miliarde de euro, iar companiile străine să găsească un covor mai roşu la Bucureşti decât la Budapesta.

    Până când vor veni investiţiile străine, asta dacă România mai este o ţară interesantă, să ne bucurăm că cei mai mari investitori în România sunt românii care lucrează în afară şi, de ce nu, “turiştii” români din Cancun.

    Bine că măcar ei aduc bani în ţară.

     

    P.S. Eu cred că momentul în care investiţia sud-coreeană din Ungaria va fi gata, cel puţin 20% din angajaţi vor fi români, aşa cum se întâmplă acum în fabricile auto germane din Ungaria.

  • Gigantul Ford cheamă înapoi la fabrică 3 milioane de vehicule din cauza unor airbaguri defecte

    Producătorul autor Ford Motor Co a anunţat joi că va chema înapoi la fabrică 3 milioane de vehicule din cauza unor defecţiuni la sistemul de airbaguri, într-o mutare care îi aduce companiei costuri totale de 610 milioane de dolari, potrivit Reuters.

    Administraţia pentru Siguranţa Traficului Rutier din SUA (NHTSA) a ordonat joi companiei Ford să înceapă rechemarea vehiculelor la fabrică, după ce producătorul auto a depus o cerere în 2017 prin care a încercat să evite această acţiune.

    Defecţiunea în cazuri rare la ruptura airbagurilor, ceea ce are un potenţial letal în anumite situaţii. Această defecţiune a declanşat cea mai amplă acţiune de rechemare la fabrică din istoria americanilor, cu peste 67 de milioane de airbaguri defecte în total. La nivel global, peste 100 de milioane de vehicule au fost rechemate la fabrică de un total de 19 producători auto.

    Dintre vehiculele pe care Ford le cheamă înapoi la fabrică de această dată, 2,7 milioane sunt în Statele Unite.

    Airbagurile Takata au lăsat în urmă 400 de răniţi şi 27 de morţi la nivel global.

  • O cooperativă din Suceava vrea să-şi facă propria fabrică de lactate cu magazin de desfacere în Şaru Dornei şi a accesat fonduri europene de peste 3 mil. lei

    Peste 100 de fermieri din judeţul Suceava s-au adunat în cooperativa agricolă Caşcaşaru Dornei, cu efective de numai câteva bovine până la câteva zeci sau sute, şi îşi propun să construiască o fabrică de lactate cu magazin de desfacere în Şaru Dornei, pentru care au atras fonduri europene de peste 3 milioane de lei, arată datele Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR).

    „Ne dorim să deschidem cât mai curând fabrica”, spun reprezentanţii cooperativei agricole Caşcaşaru Dornei, înfiinţată în urmă cu doi ani, care a realizat în 2019 o cifră de afaceri de peste jumătate de milion de lei, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe.

    În luna august a anului 2020, gigantul francez Lactalis a închis fabricile La Dorna din judeţul Suceava, aflate în Vatra Dornei şi Dealu Floreni, însă oficialii companiei spuneau atunci că decizia nu afectează în niciun fel activitatea de colectare a laptelui de la producătorii locali, menţionând că vor păstra contractele încheiate cu fermierii români şi vor direcţiona laptele către celelalte fabrici. Grupul mai are în România companiile Albalact, Covalact, Dorna Lactate, Lactate Harghita şi Rarăul.

    Suprafaţa totală pe care o deţine cooperativa Caşcaşaru Dornei în localitatea Şaru Dornei este de aproape 1.900 mp, iar suprafaţa construită desfăşurată va fi de aproximativ 1.000 mp, conform proiectului tehnic depus pe site-ul AFIR.

    La nivel naţional sunt peste 150 de unităţi de prelucrare a laptelui crud, dintre care 14 se află în Suceava, fiind judeţul cu cele mai multe fabrici de lactate, în care lucrează peste 1.500 de persoane şi au afaceri cumulate de peste 400 milioane de lei, potrivit calculelor făcute de ZF pe baza datelor de la Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) şi de la Ministerul de Finanţe. 

    Totodată, în judeţul Suceava se cresc şi cele mai multe bovine, peste 130.000 anul trecut, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică.

  • Cum a pornit de la un fier de călcat povestea unui brand folosit azi în toată lumea

    Antreprenorul Robert Weintraud a pus bazele unei companii cunoscute în toată lumea în urmă cu peste un secol, într-un domeniu cu totul diferit de activitatea din prezent a brandului. Cu toate acestea, apariţia electricităţii în gospodăriile de pretutindeni l-a determinat să ia decizia – norocoasă – de a schimba traiectoria businessului, lansându-se în producţia de electrocasnice mici, produsele companiei fiind FOLOSITE ÎN PREZENT DE CLIENŢI din aproape 150 de ţări.

    Robert Ferdinand August Weintraud s-a născut în 1860, în Germania, în familia lui Johann Christian Weintraud, un producător de portofele. În 1884, la vârsta de 24 de ani, pentru a urma tradiţia familiei, antreprenorul a fondat, alături de doi parteneri de business – Aulmann şi Heyne, compania „Weintraud & Comp”, un distribuitor de accesorii metalice, precum carabine, pentru industria de prelucrare a pielii. În 1909 afacerea şi-a schimbat numele în „Robert Weintraud GmbH & Co KG”, iar brandul Rowenta – un acronim al numelui Robert, Weintraud – a fost înregistrat cu patentul imperial. Activitatea businessului a fost extinsă ulterior şi în producţia de ustensile pentru fumat, scris şi aparate de uz casnic.

    Antreprenorul a sesizat, într-un stadiu incipient, potenţialul pieţei aparatelor electrocasnice şi a dezvoltat un fier de călcat electric produs în fabrica sa din Offenbach am Main începând cu 1912. La un an distanţă, compania a început să fabrice şi echipamente de încălzire şi gătit, alături de produse de iluminat şi brichete. În 1914, Robert Weintraud s-a retras din companie.

    La începutul anilor ’20, Rowenta a produs pentru prima dată aparate electrocasnice de lux, precum fiare de călcat, aparate de cafea şi fierbătoare. În 1927, Robert Weintraud a murit.

    În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fabrica Rowenta din Offenbacher a fost aproape complet distrusă, iar producţia a fost oprită. După război, centrul de producţie a fost repornit în acelaşi loc, funcţionând până în 1997, când producţia a fost din nou oprită pentru a permite demolarea clădirii, înlocuită de un parc industrial.  

    Începând cu 1988, Rowenta face parte din portofoliul grupului francez SEB, alături de alte branduri cunoscute pe plan internaţional, precum Tefal. Prezent în aproape 150 de ţări, în 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, Groupe SEB a înregistrat venituri de 6,8 miliarde de euro.

  • Cum se traduce sustenabilitatea în cifre?

    În cele aproape trei decenii de activitate pe piaţa locală, companiile Coca-Cola România şi Coca-Cola HBC România, parte din sistemul Coca-Cola, s-au implicat activ nu doar în dezvoltarea businessului cu milioane de consumatori, ci şi în sprijinirea comunităţilor locale, prin investiţiile anuale de peste 1 milion de euro realizate în plan local pe zona de CSR. Anul acesta a reprezentat un nou început, prin care reprezentanţii celor două entităţi au hotărât să îşi unească eforturile pentru a continua, sub aceeaşi platformă, alături de angajaţi şi de ONG-urile partenere, proiectele de mediu şi implicare în viitorul societăţii româneşti. Ce urmează acum?

     

    Unul dintre de responsabilitate socială ale sistemului Coca-Cola în România este programul După Noi, lansat în 2016, la iniţiativa Coca-Cola HBC România, companie care deţine, în Ţara Dornelor, la Poiana Negrii, fabrica de îmbuteliere a apelor minerale Dorna, Dorna Izvorul Alb şi Poiana Negri.

    „Ideea a apărut natural. De fiecare dată când îi vizitam pe colegii noştri de acolo rămâneam profund impresionaţi de acele locuri. De oameni, de poveştile lor, de tradiţiile frumoase şi bine păstrate. Ne-am dat seama că ne întâlneam cu o moştenire culturală unică şi am decis că este de datoria noastră să o facem cunoscută şi să ajutăm la păstrarea ei. Aşa a apărut După Noi, un program a cărui misiune este să contribuie la schimbarea în mai bine pe care să o lăsăm în urma noastră”, povesteşte Alice Nichita, Public Affairs and Communication ManagerCoca-Cola HBC România.

     Astfel, După Noi a pornit cu o iniţiativă amplă de a promova şi cultiva obiceiurile, meşteşugurile şi potenţialul turistic din Ţara Dornelor, zona de unde izvorăşte apa pentru produsele Dorna, Dorna Izvorul Alb şi Poiana Negri. Ţara Dornelor a fost însă doar începutul. Treptat, programul s-a extins şi în alte domenii în care compania a sesizat nevoia de implicare pentru a ajuta comunităţile locale. Printre iniţiativele din portofoliul După Noi se numără, de pildă: ThinkBIGăr, proiectul de reamenajare a traseului eco-turistic din zona cascadei Bigăr, dezvoltat la iniţiativa angajaţilor de la fabrica Coca-Cola HBC din Timişoara, prin intermediul căruia a fost posibilă reaşezarea pe harta turistică a unui obiectiv extrem de valoros şi totodată dublarea numărului vizitatorilor; Poveşti din Ciocăneşti, un serial online despre viaţa oamenilor din Ciocăneşti, singurul sat-muzeu din România din proiectul După Noi; Muzeul Viu de la Tecşeşti, proiect în care compania este parteneră, dar şi Via Transilvanica şi Şcoala de Mers pe Munte. Ulterior, în 2018 au fost lansate, sub umbrela „După Noi, strângem tot noi”, o serie de iniţiative de educare şi încurajare a colectării separate a deşeurilor, în urma cărora au luat naştere mai multe proiecte precum Big Belly, Harta Reciclării şi diverse campanii desfăşurate în cadrul celor mai mari festivaluri din România.

    La 4 ani distanţă, în 2020, anul în care mediul de business românesc a fost mai unit ca niciodată, companiile Coca-Cola HBC România şi Coca-Cola România fac la rândul lor front comun pentru a duce mai departe programul După Noi, sub filosofia #NuNeOprimAici, prin care sistemul Coca-Cola îşi întăreşte promisiunea de a continua să acţioneze pentru un viitor mai sustenabil, având patru direcţii principale de interes. „Anul acesta, ne luăm un angajament în plus: să nu ne oprim aici. «După Noi» a devenit platforma de sustenabilitate a Sistemului Coca-Cola în România, format din companiile Coca-Cola HBC România şi Coca-Cola România. Ne unim eforturile pentru o viziune comună – să facem o diferenţă în comunitate, prin protejarea mediului înconjurător, a resurselor de apă, prin dezvoltarea comunităţilor şi susţinerea tinerilor. #NuNeOprimAici e felul nostru de a spune că e important să credem într-o lume mai bună ca s-o putem construi. La nivel strategic, am avut dintotdeauna o agendă de sustenabilitate comună, iar iniţiativele noastre se adresau unor cauze similare. De aceea am considerat firesc acest pas de a aduce împreună, sub aceeaşi umbrelă de acţiune şi comunicare, toate iniţiativele noastre locale şi eforturile comune de sustenabilitate”, notează Constantin Bratu, Public Affairs & Communication Manager Coca-Cola România.


    Alice Nichita, public affairs & communication manager Coca-Cola HBC România: „Împreună, ca Sistem, am sprijinit şi continuăm să creştem proiecte care pot contribui la un mâine mai bun. Investiţiile se traduc fie în donaţii directe, în bani sau băuturi, fie în resurse alocate pentru dezvoltarea de programe inovatoare, care pot ajuta comunitatea în momentele dificile.”

    Constantin Bratu, Public Affairs & Communication manager Coca-Cola România: „Credem că fiecare poate produce o schimbare. Ce este important este să găsim punctele forte ale unei companii şi să folosim toate resursele pe care le avem la dispoziţie, pe lângă cele financiare – timp, echipe, cunoştinţe şi capabilităţi – pentru a oferi sprijin şi pentru a lăsa un «După Noi» mai bun generaţiilor următoare.”


    Unul dintre principalele motoare ale acestor proiecte este reprezentat de echipele celor două companii, care însumează un număr mediu total de 1.528 de angajaţi. „Primim constant întrebări din partea echipelor despre ce pot şi putem face să intervenim în comunitate atunci când sesizează probleme care afectează oamenii.” Am amintit deja exemplul proiectului de punere în valoare a cascadei Bigăr, care a început de la o idee a angajaţilor noştri de la fabrica din Timişoara. Apoi există colegii noştri care se implică în traininguri pentru tineri, pe care le facem în cadrul proiectului «La TINEri Este Puterea», sau devin mentori – cum s-a întâmplat şi anul acesta în cadrul proiectului de antreprenoriat «Future Makers». Anul acesta a venit cu provocările legate de COVID-19, dar chiar şi aşa am avut colegi care s-au implicat în amenajarea unei unităţi medicale de suport pentru cazurile uşoare, în sprijinirea celor din prima linie cu un echipament care a crescut capacitatea de testare Sars-CoV-2 în Spitalul Municipal Timişoara şi chiar viziere produse la imprimanta 3D din fabrica noastră din Ploieşti. Dacă e să exemplificăm prin cifre, în anul 2019, mai bine de 10% din angajaţii noştri au fost implicaţi în acţiuni de voluntariat”, spune Constantin Bratu.

    Un sprijin important pentru dezvoltarea celor patru piloni ai platformei După Noi vine şi din partea partenerilor non-guvernamentali cu care compania colaborează. „Pe zona de încurajare a colectării separate partenerii noştri sunt asociaţiile CSR Nest, Viitor Plus şi Alucro. Colaborăm de asemeneaa şi cu GreenPoint Management, care vine din zona organizaţiilor de preluare a responsabilităţii extinse a producătorului. Apoi sunt cei de la Tăşuleasa Social, care sunt alături de noi în proiecte de valorificare a potenţialului turistic şi cultural din zone cum este Ţara Dornelor”, menţionează Alice Nichita. Acestora li se adaugă şi alte nume precum Global Shapers, Social Innovation Solutions, The Social Incubator şi World Wide Fund.

    Anual, investiţiile sistemului Coca-Cola în proiectele de CSR se ridică la peste 1 milion de euro. În 2019, investiţiile totale realizate alături de ONG-urile partenere s-au ridicat la 5,8 milioane de lei, bani direcţionaţi către iniţiative ale celor patru piloni strategici ai platformei După Noi #NuNeOprimAici, respectiv programe care contribuie la protejarea resurselor de apă, protejarea mediului şi creşterea gradului de conştientizare privind importanţa colectării separate, păstrarea valorilor culturale şi a tradiţiilor precum şi susţinerea tinerilor în cariera profesională. „Împreună, ca sistem, am sprijinit si continuăm să creştem proiecte care pot contribui la un mâine mai bun. Investiţiile se traduc fie în donaţii directe, în bani sau băuturi, fie în resurse alocate pentru dezvoltarea de programe inovatoare, care pot ajuta comunitatea în momentele dificile”, notează Alice Nichita.

    Legat de numărul beneficiarilor, reprezentanţii sistemului Coca-Cola spun că acesta se ridică la câteva milioane de români, în cazul beneficiarilor indirecţi, iar în cazul beneficiarilor direcţi, de ordinul zecilor de mii. „De exemplu, doar anul acesta, în cadrul proiectului de colectare separată «Azi pentru Mâine pe Plajă», am avut peste 60.000 de turişti informaţi şi 60 de operatori din sectorul HoReCa implicaţi direct în proiect, fiind dotaţi cu infrastructura specifică de colectare separată. În ediţia de anul trecut a proiectului «Azi pentru Mâine» derulat în şcoli au participat peste 25.000 de elevi, părinţi şi profesori. «Harta Reciclării» are, de asemenea, o componentă educaţională prin care am ajuns la mai bine de 15.500 de elevi. Şi nu uităm nici de cei peste 1.800 de tineri implicaţi în cursurile de dezvoltare personală şi profesională «La TINEri Este Puterea». Acestora li se adaugă cei peste 2.000 de participanţi la sesiunile proiectului «Future Makers», tineri cu idei inovatoare şi aptitudini antreprenoriale”, rezultatele fiind valabile pentru 2019, spune Constantin Bratu.

    Anul acesta, pe fondul incertitudinii şi a imprevizibilităţii aduse de pandemie, reprezentanţii sistemului Coca-Cola spun că, odată cu necesitatea de a gestiona foarte multe nevoi, pe mai multe planuri, proiectele planificate pentru prima parte a anului au fost fie puse pe pauză, priorităţile fiind siguranţa şi sprijinul acordat comunităţii, fie readaptate la noul context. Două exemple în acest sens sunt „Future Makers”, prin care s-au promovat idei de business pentru sprijin în noul context, şi „La TINEri Este Puterea”– aplicaţie mobilă cu traininguri de dezvoltare.

    O altă bornă marcată de cele două companii anul acesta a fost lansarea, pe piaţa locală, a ambalajelor din pet reciclat. „Apele minerale naturale reprezintă 20% din portofoliul nostru de produse, iar odată cu introducerea ambalajului din PET 100% reciclat pentru Dorna şi Poiana Negri am făcut un pas important către ţelul nostru global de reduce impactul ambalajelor asupra mediului”, spune Alice Nichita.

    Iniţiativa vine după o inovaţie anterioară – sticla PET realizată în procent de 30% din materie primă obţinută din plante. „Este o tendinţă la nivelul întregului grup din care facem parte, care a introdus astfel de ambalaje în cinci ţări. Ne dorim să creştem procentul de ambalaje de tip rPET şi pentru asta e nevoie de un nivel de colectare cât mai bun, pentru a avea materie primă de calitate, provenită din procesul de reciclare. Succesul sistemului de garanţie-returnare ar ajuta şi mai mult pentru a beneficia de această materie primă. În paralel, investim în soluţii inovatoare şi regândim toate ambalajele, pentru a reduce cantitatea de plastic. De altfel, încercăm periodic să reducem greutatea ambalajelor noastre. În 2021, ca partea a programului «Doze fără plastic» propunem consumatorilor un nou ambalaj din carton de tip KeelClip pentru tot portofoliul de doze, reducând cu 200 tone cantitatea de folie de plastic pusă pe piaţă”, spune Constantin Bratu. La rândul său, Alice Nichita este de părere că în prezent comparaţiile cu vestul Europei nu ne avantajează. „Motivele pentru care încă suntem departe de ţintele de colectare şi reciclare sunt multiple, dar cert este ca e nevoie de un efort comun, al tuturor părţilor implicate. Responsabilitatea pentru a îmbunătăţi acea cifră de colectare care nu ne place o avem cu toţii şi fiecare dintre noi poate să contribuie. Suntem conştienţi de responsabilitatea noastră şi de aceea ne asumăm ţinte mai ambiţioase decât cele pe care le impune legislaţia, pe care le creştem în fiecare an, până în momentul în care vom ajunge sa recuperăm 1:1 ambalajele băuturilor noastre. Noi ne dorim ca acest lucru să se întâmple în 2030, când ne propunem ca pentru fiecare sticlă sau doză vândută, să ajutăm la colectarea şi la reciclarea unei cantităţi identice de ambalaje. În plus ne asigurăm că 100% din ambalajele noastre sunt reciclabile şi reducem cantitatea de plastic nou folosit, introducând ambalaje din PET reciclat în portofoliul nostru. Însă avem nevoie de obiective mai ambiţioase şi măsuri mai eficiente la nivel de ţară, de aceea am susţinut, împreună cu întreaga industrie, implementarea sistemului de garanţie-returnare a ambalajelor de băuturi. Proiectul este acum în dezbatere publică şi colaborăm cu toate părţile implicate pentru ca sistemul să fie unul coerent şi eficient. El prevede ca pentru fiecare ambalaj din PET, sticlă sau aluminiu să se reţină o garanţie de 50 de bani ce poate fi recuperată prin înapoierea acestui ambalaj la magazin. Dacă vom înţelege că această sumă nu este o taxă în plus, sau o scumpire, ci o motivaţie de a fi mai atenţi la felul în care gestionăm ambalajele după ce le folosim, cred ca vom asista la o îmbunătăţire a colectării deşeurilor reciclabile în România.”

    În 2019, Coca-Cola HBC România a înregistrat o cifră de afaceri de 2,8 de miliarde de lei, iar Coca-Cola România a avut venituri de 94 de milioane de lei. Potrivit celui mai recent raport de sustenabilitate al sistemului Coca-Cola, cifrele reprezentative pentru anul 2019 arată că peste 1,1 miliarde de litri de băuturi produse de companie au ajuns în casele a milioane de români, „menţinând produsele Coca-Cola pe locuri fruntaşe în topul preferinţelor consumatorilor”, conţinutul de zahăr la nivelul portofoliului de băuturi carbonatate a scăzut cu 11% în 2019, comparativ cu anul de referinţă 2015, 13% din cantitatea totală de PET folosit în ambalarea produselor companiei a fost PET reciclat, iar 26% PET provenit din surse regenerabile, brandurile de ape minerale naturale Dorna şi Poiana Negri fiind primele ape ambalate în PET 100% reciclat din România. În plus, „măsurile luate în 2019 pentru eficientizarea consumului de resurse se reflectă şi în reducerea cu 1,8% a intensităţii consumului de apă şi cu 2,5% a intensităţii energetice, comparativ cu anul anterior”, notează Constantin Bratu.

    În opinia sa, aşa cum fiecare dintre noi poate produce un impact pozitiv pe anumite zone prin calităţile pe care le are, la fel şi companiile pot aduce un plus de valoare semnificativ concentrându-se pe identificarea unor probleme şi dezvoltând soluţii. „Expertiza pe care o avem în domeniile conexe businessului nostru, experienţa dobândită din activitatea desfăşurată în anumite zone ale ţării şi colaborările noastre cu numeroşi parteneri externi ne-au ajutat să devenim parte din comunitate şi să înţelegem anumite nevoi. În momentul de faţă identificăm trei direcţii principale care au nevoie de implicare din partea tuturor: numărul mare al celor cu probleme cauzate de pierderea slujbelor, fapt cauzat de pandemie, şi managementul deşeurilor de ambalaje şi dezvoltarea tinerilor care este, de asemenea, impactată negativ de tot contextul actual. În industrie lucrăm cu foarte mulţi parteneri, fie din domenii asemănătoare, fie cu experienţe total diferite. Credem că fiecare poate produce o schimbare. Ce este important este să găsim punctele forte ale unei companii şi să folosim toate resursele pe care le avem la dispoziţie, pe lângă cele financiare – timp, echipe, cunoştinţe şi capabilităţi – pentru a oferi sprijin şi pentru a lăsa un După Noi mai bun generaţiilor următoare.”

     

     

    Proiect susţinut de sistemul Coca-Cola.