BusinessMagazin

Tag: ccr

  • Ce se întâmplă dacă nu se prezintă la referendum 50% plus unu dintre alegători?

    Validarea referendumului intră, conform legii, în atribuţia Curţii Constituţionale a României (CCR), care verifică dacă a fost respectată procedura pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia, într-o hotărâre care se publică în Monitorul Oficial.

    Validarea referendumului, conform Legii referendumului 3/2000, este posibilă dacă la vot se prezintă cel puţin 50% plus unu din numărul alegătorilor. Demiterea preşedintelui României este aprobată dacă în urma desfăşurării referendumului, în condiţiile prezenţei la vot de cel puţin 50% plus unu dintre alegători, propunerea de demitere a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, conform articolului unic al Legii 131/2012 de modificare a Legii referendumului, promulgată de preşedintele interimar Crin Antonescu şi publicată în Monitorul Oficial din 17 iulie.

    Când a judecat constituţionalitatea Legii 131/2012, la 10 iulie, CCR a menţionat că aceasta este conformă cu Constituţia “în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente” special pentru a sublinia faptul că noua lege cu articol unic se va corobora, urmând logica juridică, cu Legea referendumului 3/2000, cea care a instituit de la bun început pragul de prezenţă de 50% plus unu pentru toate tipurile de referendum.

    Dacă referendumul este validat, preşedintele Traian Băsescu este demis, iar în termen de trei luni, conform art. 97 (2) din Constituţie, Guvernul organizează alegeri prezidenţiale. Dacă referendumul este invalidat, la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii CCR, încetează interimatul lui Crin Antonescu în exercitarea funcţiei de preşedinte al României, iar Traian Băsescu îşi reia exercitarea atribuţiilor de preşedinte al României.

    Decizia CCR privind validarea referendumului se adoptă cu o majoritate de două treimi dintre membri (respectiv 6 din cei 9 membri).

    DE CÂTE VOTURI ESTE NEVOIE PENTRU DEMITERE?

    Numărul persoanelor cu drept de vot înscrise pe listele electorale permanente este de 18.292.514, uşor mai mic decât la consultările electorale precedente, după cum urmează:

    Referendum demitere preşedinte, mai 2007: 18.301.309
    Referendum vot uninominal, noiembrie 2007: 18.296.459
    Alegeri parlamentare, decembrie 2008: 18.464.274
    Alegeri prezidenţiale, noiembrie 2009: 18.303.224
    Alegeri locale, iunie 2012: 18.315.880.

    Pentru aprobarea demiterii este necesar deci ca la vot să se prezinte cel puţin 50% plus unu din numărul alegătorilor, respectiv 9.146.258, iar majoritatea simplă – cel puţin 4.573.130 dintre aceştia – să voteze DA la referendum. Dacă însă există cel puţin 4.573.130 de voturi pentru demitere, iar la vot nu se prezintă numărul minim de alegători prevăzut de lege, referendumul nu poate fi validat.

    Mai departe, în condiţiile în care preşedintele suspendat şi PDL au cerut alegătorilor să boicoteze referendumul şi în condiţiile în care toate sondajele de opinie au dat ca majoritară opţiunea pro-demitere, se poate estima că numărul voturilor DA va fi superior voturilor NU. Ca atare, premierul Victor Ponta a declarat, joi, că dacă pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu vor fi exprimate mai multe voturi decât cele cu care a fost ales în 2009, atunci “este închisă deja problema. Nu poate decât să plece. Nu mai are ce să facă altceva”, lăsând de înţeles că un număr mare de voturi DA ar justifica demiterea chiar şi dacă nu s-ar întruni pragul de prezenţă la vot cerut de lege.

    Cu alte cuvinte, dacă preşedintele Băsescu a fost ales în 2009 cu 5.277.068 de voturi, acum ar însemna că poate fi demis, de pildă, cu 5.277.069 de voturi DA, în virtutea principiului juridic al simetriei. Are temei legal această logică?

    În Decizia 147 din 21 februarie 2007 privind una dintre legile de modificare a Legii referendumului, care voia să instituie praguri diferite de aprobare a demiterii preşedintelui în funcţie de felul cum a fost ales (din primul tur sau din al doilea tur), CCR arată că legea era neconstituţională, motivând astfel:

    “Principiul simetriei este un principiu al dreptului privat, fiind exclusă posibilitatea aplicării acestuia în dreptul public. De aceea, normele constituţionale sunt asimetrice prin excelenţă. Astfel, (…) în cazul Preşedintelui României, deţinerea acestei funcţii este încredinţată persoanei care a câştigat alegerile prezidenţiale, iar încetarea exercitării ei are loc ca urmare a unei hotărâri de condamnare pentru înaltă trădare, a aprobării demiterii prin referendum, a apariţiei unor incompatibilităţi etc. Aşadar, exigenţele stabilite de Constituţie pentru alegerea Preşedintelui României şi cele care se referă la demiterea acestuia în urma unui referendum nu sunt simetrice, deoarece ele reprezintă instituţii juridice diferite, cu roluri şi scopuri diferite, fiecare având un tratament juridic distinct.
    Astfel, alegerea Preşedintelui României este reglementată de un grup omogen de norme juridice, care stabilesc regulile privitoare la organizarea şi desfăşurarea scrutinului prezidenţial. (…) În schimb, demiterea prin referendum a Preşedintelui României nu are semnificaţia unei asemenea competiţii electorale. Dimpotrivă, ea reprezintă o sancţiune pentru săvârşirea unor fapte grave prin care Preşedintele României încalcă prevederile Constituţiei.”

    Prin urmare, pentru ca preşedintele Traian Băsescu să fie demis, nu poate fi invocat niciun alt temei legal decât cel prevăzut de legile referendumului, respectiv întrunirea unei majorităţi de voturi DA în condiţiile unui prag de prezenţă de 50% plus unu dintre alegătorii înscrişi pe liste. La limită, dacă acest prag înseamnă 9.146.258, ar putea exista chiar 9.146.259 de voturi DA, fără ca referendumul să fie validat şi deci fără ca demiterea să poată avea loc.

    În fine, dacă pragul de prezenţă nu este întrunit, adică mai mult de jumătate dintre alegători nu se prezintă la vot, nu se poate considera că absenţii pot fi asimilaţi unui vot pro-demitere, aşa cum se întâmplă în Parlament când o lege este aprobată tacit când nu există cvorum suficient ca s-o discute.

    Mai exact, la ora actuală, după intrarea în vigoare a Legii 131/2012 de modificare a Legii referendumului, legislaţia după care se organizează în România toate tipurile de referendum (pentru probleme de interes naţional, local şi pentru demiterea preşedintelui) a fost complet unificată, în conformitate cu recomandările CCR şi ale Comisiei de la Veneţia. Prin urmare, dacă la referendumul din 29 iulie nu s-ar prezenta 50% plus unu alegători, situaţia ar fi identică celei de la referendumul din noiembrie 2007, când electoratul a fost chemat să se pronunţe asupra propunerii de trecere la votul uninominal. Referendumul respectiv a fost invalidat pentru că nu au existat suficienţi alegători interesaţi să se pronunţe asupra ei (prezenţa a fost atunci de aproape 27%), iar propunerea a căzut, chiar dacă în favoarea ei s-au pronunţat peste 81% dintre alegătorii prezenţi la vot.

    POATE URMA UN NOU REFERENDUM?

    Hotărârea 34/12 a Parlamentului publicată în MO din 6 iulie prevede că “În situaţia în care Curtea Constituţională va stabili că nu au fost îndeplinite condiţiile de valabilitate stabilite de lege, Parlamentul României va lua act de hotărârea acesteia şi va decide asupra procedurii de urmat.”

    Înseamnă aceasta că, în cazul unui referendum nevalidat, Parlamentul poate trece peste decizia CCR şi poate convoca un nou referendum sau chiar mai multe, interpretând că perioada de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu s-ar încheia doar atunci când un referendum validat ar decide demiterea lui sau reluarea funcţiei de preşedinte?

    În Decizia 734 din 24 iulie 2012, referitoare la hotărârea 34/2012 a Parlamentului, CCR arată, referitor la atribuţiile sale de validare a referendumului, că “Nicio autoritate publică nu poate dispune în locul Curţii Constituţionale sau în mod contrar celor reţinute prin hotărârea general obligatorie a Curţii Constituţionale. Tot astfel, nicio autoritate publică nu poate dispune continuarea unei proceduri constatate ca fiind încheiată în mod oficial la publicarea în Monitorul Oficial al României a hotărârii pronunţate de Curtea Constituţională în exercitarea atribuţiei prevăzute de art. 146 lit. i) din Constituţie şi în conformitate cu cele statuate prin această hotărâre.”

    CCR arată în continuare că, în situaţia unei eventuale nerespectări de către Parlament a hotărârii Curţii Constituţionale sau a convocării unui nou referendum de demitere “în cadrul aceleiaşi proceduri întemeiate pe art. 95 din Constituţie, procedură finalizată în momentul publicării în Monitorul Oficial al României a hotărârii Curţii Constituţionale pronunţate cu privire la referendum”, hotărârea respectivă poate face la rândul ei obiectul controlului de constituţionalitate.

    Ce ar decide CCR într-o astfel de situaţie este deja expus în Decizia 420 din 3 mai 2007, care arată că “în sensul prevederilor art.95 alin.(3) din Constituţie, referendumul organizat pentru demiterea preşedintelui României reprezintă un act unic de manifestare a voinţei populare, care nu poate fi repetat în cadrul aceleiaşi proceduri, indiferent de rezultatul său”.

    Art.95 alin.(3) din Constituţie prevede că “Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea preşedintelui”. Propunerea de suspendare a fost aprobată la data de 6 iulie, astfel încât unicul referendum posibil pentru demitere în cadrul acestei proceduri este cel din 29 iulie.

  • Marea asmuţire: Electoratul, îmbrâncit să voteze şi somat să boicoteze

    Pe susţinătorii preşedintelui Băsescu, frica de a nu părea că au rămas prea puţini în perspectiva alegerilor din toamnă şi frica de o USL capabilă să scoată în stradă mulţimi furioase (dacă Traian Băsescu s-ar întoarce la Cotroceni cu o majoritate zdrobitoare de voturi împotrivă la un referendum invalidat din lipsă de prezenţă) i-a împiedicat să recunoască din capul locului că lipsa de la vot e singura carte pe care pot miza. Ei s-au trezit derutaţi chiar de inconsecvenţa preşedintelui suspendat, care întâi i-a înfierat pe boicotişti, pe motiv că Vestul trebuie să vadă că poporului îi pasă de democraţie, apoi i-a aprobat, pe motiv că a calculat că referendumul va fi fraudat cu 10%, pentru ca în final să anunţe că el participă la vot, deşi tocmai susţinuse că referendumul face parte dintr-o lovitură de stat pentru care liderii USL trebuie pedepsiţi penal.

    Pe susţinătorii USL, frica de propria lor prezenţă slabă la vot (în ciuda ideii general propagate că tot poporul vrea demiterea lui Băsescu) i-a împins spre iluzia că s-ar putea elimina în ultima clipă pragul de participare la vot (în pofida deciziei CCR, care a confirmat păstrarea pragului prin ambele legi promulgate de preşedintele interimar Antonescu) ori spre absurditatea că dacă referendumul nu e validat, se cheamă că Băsescu rămâne tot suspendat, iar Parlamentul ar trebui să decidă repetarea votului.

    În realitate, invalidarea unui referendum din lipsă de prezenţă e un lucru absolut firesc atunci când nu sunt suficienţi alegători interesaţi de tema propusă: aşa a fost în 2007, când referendumul organizat de preşedintele Băsescu pentru votul uninominal a căzut, fiindcă au participat numai 26% dintre alegători, deşi 81% dintre participanţi au aprobat iniţiativa preşedintelui. Pe atunci, Băsescu era cel care susţinea că pragul de prezenţă e ceva nedemocratic, deşi n-a încercat să-l desfiinţeze, iar liderii PSD şi PNL pomeneau de boicot, deşi nu l-au ridicat la rang de strategie electorală oficială. În consecinţă, nici pentru PSD şi PNL de atunci n-ar fi fost “democratică” o eliminare a pragului de prezenţă, nici pentru Băsescu de atunci n-ar fi fost “democratic” ca PSD şi PNL să ordone electoratului boicotul. Numai că memoria politicienilor e scurtă – sau, în termenii lui Băsescu, “numai boul e consecvent”.

  • CCR: Decizia privind programul la referendum între 7.00 şi 23.00, constituţională

    Plenul Curţii Constituţionale a analizat obiecţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.41/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, formulată de un număr de 63 deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

    În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile articolului unic pct. 4 (stabilirea intervalului de vot de la 7.00 la 23.00) din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.41/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului sunt constituţionale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum se explică verdictul CCR privind legea referendumului: Nu călcaţi pe logică!

    Pe de o parte, CCR a dezavuat dorinţa USL de a organiza un referendum nu numai fără cvorum de aprobare (aflat în vigoare atunci când demiterea preşedintelui se aprobă dacă pentru ea votează majoritatea alegătorilor înscrişi pe liste), dar şi fără cvorum de prezenţă (aflat în vigoare atunci când referendumul se validează dacă 50%+1 din alegătorii înscrişi pe liste vin la vot). Pe de altă parte, CCR a dezavuat dorinţa PDL de a organiza referendum de demitere nu numai cu cvorum de prezenţă (statuat în legea referendumului din 2000), dar şi cu cvorum de aprobare (statuat în legea referendumului din 2000, înlăturat de PSD în 2007, reinstaurat de PDL în aprilie 2012 şi desfiinţat din nou de USL prin legea aprobată în iunie de Parlament şi prin OUG 41/2012).

    Soluţia de acum a CCR, care spune că e necesar cvorumul de prezenţă, dar nu şi cel de aprobare, confirmă atât legea USL din iunie, contestată fără succes de PDL, cât şi OUG 41/2012 a guvernului Ponta, care afirmă exact acelaşi lucru – desfiinţează cvorumul de aprobare. Probleme apar doar în cazul ordonanţei, care prevede, în mod ilogic, că desfiinţarea cvorumului de aprobare ar presupune în mod necesar o “derogare” de la cvorumul de prezenţă din legea referendumului.

    Dar are această “derogare” importanţa pe care i-o atribuie unii lideri ai USL care susţin că referendumul din 29 iulie trebuie neapărat să se facă după OUG 41/2012, pentru a-i asigura validarea indiferent de prezenţa la vot?

    CVORUMUL DE PREZENŢĂ

    Legea referendumului (3/2000) prevede astfel în privinţa cvorumului de prezenţă: “Art. 5 (2). Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale”. Textul acestui articol, sub incidenţa căruia intră toate tipurile de referendum, nu a fost niciodată modificat direct de nicio lege ulterioară.

    CVORUMUL DE APROBARE

    În privinţa cvorumului de aprobare, Legea 3/2000 prevede pentru referendumurile privind probleme de interes naţional şi local că este nevoie de “majoritatea voturilor valabil exprimate pe întreaga ţară / la nivelul unităţii administrativ-teritoriale”, în timp ce pentru referendumurile privind demiterea preşedintelui prevede: “Art. 10. Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.” Acest articol este cel care de-a lungul anilor a făcut obiectul propunerilor de modificare, atât din partea partidelor din actuala USL, cât şi din partea PDL.

    @ Prima modificare a făcut-o PSD în 2007, prin Legea 129/2007, astfel: “Art. 10. – Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum.” Legea respectivă a fost declarată constituţională de CCR, cu motivaţia că rămâne la latitudinea legiuitorului să decidă ce fel de cvorum de aprobare preferă. Despre modificarea cvorumului de prezenţă, CCR a constatat, fără comentarii, că “valabilitatea referendumului nu mai este condiţionată de participarea majorităţii persoanelor înscrise pe listele electorale”. Intr-o opinie concurentă (nu contrară) faţă de decizia CCR, judecătorul Kozsokar Gabor a comentat însă, restabilind logica elementară, că precizarea privind derogarea “este inutilă şi ineficientă, întrucât, în realitate, noul text de lege nu conţine nici o derogare, art.5 alin.(2) şi art.10 reglementând chestiuni diferite”.

    Pe baza legii 129/2007 s-a desfăşurat referendumul din 19 mai 2007 de demitere a preşedintelui Traian Băsescu. Atunci, participarea la vot a fost de 44,45% din totalul alegătorilor, iar ponderea celor prezenţi la vot care au aprobat demiterea a fost de 24,75%. La finele lui mai 2007, CCR constata în decizia sa de validare, care examina atât participarea la vot, cât şi rezultatul votului, că “nu s-a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum”.

    @ Acest regim legal a rămas în vigoare până în aprilie 2012, când Legea 62/2012, promulgată de preşedinte, reinstituie formularea iniţială a art.10 din legea referendumului, îngreunând aşadar demiterea preşedintelui.

    @ În mai 2012, USL revine, propunând prin parlamentarii Georgică Severin şi Cornel Pieptea un proiect de lege cu un articol unic – modificarea cvorumului de aprobare din legea referendumului – care prevede: “Art. 10. Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum”. La sfârşitul lui iunie, legea Severin-Pieptea a fost aprobată de Senat şi de Camera Deputaţilor.

    La 27 iunie, PDL a contestat la CCR constituţionalitatea legii Severin-Pieptea pe motiv de cvorum de aprobare, intenţionând să obţină astfel reinstaurarea Legii 62/2012, cu argumentul că majoritatea de voturi cu care poate fi demis preşedintele României ca urmare a unui referendum nu poate fi mai mică decât majoritatea de voturi cu care acesta este ales. CCR a respins la 10 iulie contestaţia. “Niciun text constituţional nu condiţionează dreptul legiuitorului de a opta pentru fixarea unei anumite majorităţi care să se pronunţe pentru demiterea prin referendum a Preşedintelui României. Demiterea Preşedintelui României prin referendum reprezintă o sancţiune pentru săvârşirea unor fapte grave, motiv pentru care Curtea reţine că este justificat ca aceasta să fie aprobată de cetăţeni cu majoritatea voturilor valabil exprimate”, arată CCR.

    @ Între timp, guvernul Ponta a emis OUG 41/2012, publicată în MO din 5 iulie, care modifică legea referendumului în mod identic cu textul din Legea 129/2007: “Art. 10. Prin derogare de la art. 5 (2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetăţenilor care au participat la referendum.”

    CE URMEAZĂ?

    În decizia din 10 iulie privind constituţionalitatea legii Severin-Pieptea, CCR a amintit şi de existenţa OUG 41/2012 cu acelaşi obiect, precizând că ea instituie o derogare de la regula cvorumului de prezenţă. In acest context, CCR a simţit nevoia să afirme în privinţa regulii cvorumului de prezenţă că “întrunirea majorităţii absolute care constă în jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente (…) reprezintă o condiţie esenţială pentru ca referendumul să poată exprima în mod real şi efectiv voinţa cetăţenilor, constituind premisa unei manifestări autentic democratice a suveranităţii prin intermediul poporului, în conformitate cu principiul statuat în art.2 alin.(1) din Legea fundamentală.” Această precizare nu vine să conteste legea Severin-Pieptea, ci doar să confirme raportul firesc de coroborare între art.10 şi art. 5(2), raport pe care legea respectivă nu îl contrazice cu nimic.

    Insistenţa CCR asupra cvorumului de prezenţă este în conformitate cu recomandările Comisiei de la Veneţia, instituţia de referinţă a Consiliului Europei în materie de drept constituţional. În general, după cum reiese din mai multe documente ale Comisiei, instituţia nu recomandă instituirea unui cvorum de prezenţă (care stimulează strategiile bazate pe absenteism ca mijloc de invalidare a referendumurilor) şi nici a unui cvorum de aprobare (care riscă să ducă la situaţii când proiectul supus referendumului este aprobat cu majoritatea celor prezenţi la vot, dar nu şi cu majoritatea alegătorilor de pe listele electorale). Totuşi, Comisia precizează că sunt situaţii când un cvorum de prezenţă este necesar pentru a da autoritate rezultatului votului, iar atunci când legea generală a referendumului dintr-o ţară prevede cvorumuri, este recomandabil ca acestea să se aplice unitar pentru toate tipurile de referendum şi să se asigure stabilitatea legislativă (lucru amintit şi de CCR în decizia sa).

    În acest context, este riscantă insistenţa unor fruntaşi ai USL de a susţine în continuare OUG 41/2012 în dauna legii Severin-Pieptea, mizând pe presupunerea că precizarea din ordonanţă privind “derogarea” ar duce la validarea referendumului chiar şi în condiţii de prezenţă sub 50%+1 a alegătorilor înscrişi pe liste. În deciziile din 2007 ale CCR privind legea 129/2007 şi validarea rezultatelor referendumului de demitere de atunci – invocate de USL acum ca argumente – nu apărea nici ideea că numai asigurarea unui cvorum de prezenţă corespunde prevederilor art.2 din Constituţie, nici ideea că toate tipurile de referendum trebuie să aibă reglementări unitare în materie de cvorumuri. Aceste idei sunt esenţiale pentru înţelegerea deciziei de acum a CCR şi deci pentru determinarea sensului în care guvernul Ponta ar urma să-şi respecte propriile promisiuni, făcute inclusiv oficialilor de la Bruxelles, de a pune de acord cu deciziile CCR toate textele de lege privind referendumul.

    “În legătură cu referendumul, vreau să vă informez, stimaţi colegi, membri ai Cabinetului, eu am adresat astăzi o scrisoare preşedinţilor celor două camere, rugându-i, pentru că nu am dreptul constituţional să convoc eu, dar rugându-i să convoace cât mai rapid în sesiune extraordinară camerele Parlamentului, pentru a pune în acord toate textele de lege cu deciziile Curţii. Asta este opinia mea şi opinia noastră, a Guvernului, eu cred că toate deciziile Curţii Constituţionale sunt bune şi trebuie respectate şi am procedat în consecinţă”, a declarat Victor Ponta în şedinţa de guvern din 11 iulie. Singurul text în vigoare care nu este în acord cu decizia CCR este OUG 41/2012.

    Preşedintele Crin Antonescu, care a primit decizia CCR privind legea Severin-Pieptea, are acum două variante: să promulge legea în termen de 10 zile de la data primirii deciziei sau s-o retrimită spre reexaminare Parlamentului, dar nu pentru a o pune de acord cu decizia CCR (din moment ce legea este deja în acord cu decizia CCR), ci în virtutea unor eventuale obiecţii proprii. În acest din urmă caz, preşedintele trebuie să promulge legea în 10 zile de la primirea legii reexaminate de Parlament.

    Există şi varianta ca preşedintele să promulge legea imediat, iar în sesiunea parlamentară extraordinară convocată pentru 17-18 iulie să fie dezbătută OUG 41/2012, pentru transformarea ei în lege, care va rămâne ultimul act normativ adoptat înainte de referendum. În acest caz, legea rezultată va fi inevitabil atacată de PDL la CCR. Va fi interesant dacă CCR şi-ar menţine atunci insistenţa asupra păstrării cvorumului de prezenţă sau dacă, la fel ca în 2007, va lua act fără comentarii de faimoasa “derogare” lipsită de logică.

  • AFP: UE îl somează pe Victor Ponta să restaureze puterile Curţii Constituţionale. Premierul promite că va da curs solicitărilor UE

    Noul premier de centru-stânga, acuzat de încălcarea statului de drept în ţara sa, a fost convocat la Bruxelles de oficiali europeni pentru a oferi explicaţii asupra ofensivei fulgerătoare împotriva preşedintelui de centru-dreapta Traian Băsescu. Preşedintele Comisiei Europene (CE) Jose Manuel Barroso “a spus în mod clar că Guvernul român trebuie să respecte deplina independenţă a justiţiei, să restaureze puterile Curţii Constituţionale şi să se asigure că deciziile sale sunt aplicate”, a declarat Barroso, citat într-un comunicat publicat la finalul unei întâlniri cu Ponta la Bruxelles.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Curtea Constituţională: Sesizarea în cazul Blaga, inadmisibilă pentru că schimbarea a apărut în Monitorul Oficial după OUG privind CC

    Curtea mai notează că sesizarea ar trebui respinsă ca prematur introdusă, având în vedere că instanţa de contencios constituţional a fost sesizată cu verificarea constituţionalităţii Hotărârii Senatului nr.24 din 3 iulie 2012 înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României. Or, publicarea este o condiţie a validităţii, a intrării în vigoare a hotărârilor Parlamentului, respectiv ale fiecărei Camere. Totodată, CC apreciază că sesizarea este inadmisibilă întrucât hotărârea contestată a fost publicată în Monitorul Oficial ulterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 38/2012, prin care s-a modificat competenţa Curţii Constituţionale.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Motivarea Curţii Constituţionale: Parlamentul nu poate fi împiedicat în exercitarea dreptului de a suspenda preşedintele

    “Chiar dacă s-ar considera că numai Curtea Constituţională, în virtutea rolului său de garant al supremaţiei Constituţiei, prevăzut de normele constituţionale ale art. 142 alin.(1), poate califica faptele imputate Preşedintelui României ca fiind sau nu fapte grave de încălcare a Constituţiei, Parlamentul nu poate fi împiedicat în exercitarea dreptului de a suspenda sau nu din funcţie pe Preşedintele României, indiferent de avizul, pozitiv sau negativ, al Curţii Constituţionale, aviz care are un caracter strict consultativ, aşa cum stabileşte art. 146 lit.h) din Constituţie”, se arată în motivarea CC, publicată miercuri în Monitorul Oficial.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Duşa: Referendumul din 29 iulie, desfăşurat în baza Ordonanţei de Guvern şi nu a iniţiativei legislative asupra căreia s-a pronunţat CCR

    Duşa a sublinit că, în şedinţa de marţi, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra unei iniţiative legislative care reglementează referendumul, aparţinând a doi parlamentari, şi care a fost contestată de către un grup de parlamentari PDL. El a menţionat că, prin decizia luată în cazul acestei iniţiative legisaltive – respectiv de constatare a constituţionalităţii – Curtea Constituţională a procedat normal, fiind consecventă deciziilor luate anterior. Duşa a arătat că, după această decizie a Curţii, iniţiativa legislativă urmează a fi trimisă la promulgare, ea nefiind lege.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • CCR: Prezenţa minimă pentru validarea referendumului: 50% plus unu dintre alegătorii înscrişi pe liste

    CCR a respins, astfel, contestaţia PDL la modificările aduse la finele lunii iunie de Parlament legii referendumului, arătând că “Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este constituţională în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puţin jumătate plus unu din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente”.

    Decizia de marţi a CCR arată că instituţia se opune implicit OUG 41/2012 a guvernului Ponta, care decide că preşedintele poate fi demis cu majoritatea simplă a celor prezenţi la urne, adică aşa cum prevedea iniţiativa legislativă votată de Senat şi Cameră la finele lunii iunie. OUG 41/2012 folosea, la rândul ei, ca temei o decizie a CCR emisă cu ocazia referendumului de suspendare din 2007 şi care confirma că “in condiţiile noii reglementări privitoare la demiterea Preşedintelui României, valabilitatea referendumului nu mai este condiţionată de participarea majorităţii persoanelor înscrise pe listele electorale”. CCR nu a fost sesizată însă de nimeni în privinţa OUG 41/2012, care rămâne deci în vigoare pe moment. Contestarea OUG se poate face numai de către Avocatul Poporului.

    Tot în cursul zilei de marţi, CCR a respins ca inadmisibilă contestarea de către PDL a deciziei de revocare a lui Gheorghe Iancu din funcţia de Avocat al Poporului, ceea ce înseamnă că desemnarea ulterioară de către Parlament a lui Valer Dorneanu ca interimar în această funcţie rămâne în vigoare.

    VEZI AICI DECIZIILE CCR

  • CCR a decis: Suspendarea lui Traian Băsescu – constituţională, Crin Antonescu – preşedinte interimar

    CCR a respins, de asemenea, ca inadmisibilă cererea preşedintelui Traian Băsescu de a lua în discuţie un conflict constituţional între Preşedinţie şi Parlament. “Curtea Constituţională a constatat că cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională între Parlamentul României, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte, formulată de Preşedintele României, este inadmisibilă”, se arată în comunicatul instituţiei.

    În acelaşi timp, CCR a declarat neconstituţională OUG ce limitează atribuţiile CCR de a se pronunţa asupra constituţionalităţii acelor decizii ale Parlamentului “care afectează valori şi principii constituţionale”.

    De asemenea, CCR a respins ca inadmisibile contestaţiile înaintate de Vasile Blaga şi Roberta Anastase privind revocarea lor din funcţiile de preşedinte al Senatului, respectiv al Camerei Deputaţilor.

    VEZI AICI TEXTUL DECIZIILOR CCR

    Marţi, CCR va trebui să se pronunţe asupra celorlalte puncte în privinţa cărora a fost sesizată: legea de desfăşurare a referendumului (respectiv care este majoritatea necesară pentru ca un preşedinte să poată fi revocat) şi revocarea Avocatului Poporului, Gheorghe Iancu.