BusinessMagazin

Tag: Bancheri

  • Gheţea: Nu suntem entuziasmaţi să facem provizioane pentru a curăţa bilanţurile, dar e un rău necesar

     “Noi, bancherii, am solicitat Băncii Naţionale curăţarea portofoliilor de neperformante de foarte mult timp. Discuţia că ar trebui scoase din bilanţ creditele provizionate în totalitate a plecat de la ARB în urmă cu un an jumate. În ultima perioadă BNR a adoptat o normă prin care putem să scoatem din bilanţuri creditele neperformate provizionate în totalitate şi adiţional a venit cu două recomandări: prima privind provizionarea creditelor care au un serviciu al datoriei mai mare de 360 de zile şi pentru care n-au început procedurile judiciare de executare silită şi a doua de a proviziona 90% din creditele care au fost acordate clienţilor care au intrat în insolvenţă”, a declarat marţi preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), Radu Graţian Gheţea, la conferinţa ZF Bankers Summit’14.

    El a arătat că, în condiţiile celor două recomandări, provizioanele înseamnă cheltuieli mari şi o reducere a profitabilităţii sau chiar intrarea pe pierdere în cazul unor bănci, lucru pentru care bancherii nu sunt “încântaţi”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Băsescu: Au greşit că l-au schimbat pe Gheţea de la CEC, se bucura de o anumită statură între bancheri

     “Au greşit că l-au schimbat pe Radu Gheţea, era şi preşedintele Asociaţiei Băncilor, dar politizarea trebuie să meargă până la ultima consecinţă. Au pus politic la Eximbank, au mers şi la CEC”, a afirmat Băsescu, la Digi 24.

    El a spus că Radu Gheţea se bucura de o anumită statură în rândul bancherilor.

    “Este păcat, pentru că Gheţea se bucura de o anumită statură în rânul bancherilor şi chiar dacă CEC Bank-ul nu era cea mai mare bancă care operează în România, dădea totuşi preşedintele Asociaţiei Băncilor, ca singură bancă de stat”, a mai spus Băsescu.

    Premierul Victor Ponta a declarat, marţi, că CEC trebuie să devină o bancă mult mai dinamică, el arătând că Enache Jiru, propus pentru conducerea executivă a instituţiei de credit, are pregătirea şi experienţa profesională pentru realizarea acestui obiectiv.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bogdan Preda, fost consilier în BNR, se ocupă de comunicarea noului patronat al bancherilor

    El s-a ocupat de lansarea acestei iniţiative pe piaţă la sfârşitul săptămânii trecute, prilej cu care CPBR a încercat să explice raţiunile înfiinţării unei structuri paralele cu Asociaţia Română a Băncilor (ARB), cu rol similar de reprezentare a comunităţii bancare în raport cu autorităţile şi cu publicul, dar, ca element de noutate, şi cu sindicatele din bănci. În acelaşi timp CPBR susţine că nu doreşte o scindare a breslei prin acest demers.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Bogdan Putinică, la BM Storytellers: Pentru cei care vor şi care pot România este în continuare un El Dorado pentru investiţii

    Iată discursul lui Bogdan Putinică, vicepreşedinte ENEA Software, la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    Istoria mea de antreprenor începe în anul 2000, când aveam 23 de ani, eram foarte tânăr, şi când printr-o conjunctură fericită am pus bazele unei companii româneşti de software. Lucrând în 95% din cazuri pentru clienţi din afara ţării, nu pot să povestesc prea multe realităţi româneşti. Cu toate acestea, lucram din România.

    În 2005, am avut un moment în care compania noastră depăşea un pic mai mult decât puteam noi doi (eu şi partenerul meu de afaceri Daniel) să conducem; cerinţele, stafful, provocările de business erau prea mari, aşa că ne-am oprit şi am acceptat că este momentul să angajăm o echipă de management profesionist. A fost o furtună internă, deoarece doi antreprenori tineri, cu posibilităţi infinite de decizie, s-au acomodat cu nişte fărâme de dezvoltare organizaţională care le-au prins foarte bine. Primul sfat foarte bun pe care l-am primit de la unul dintre noii colegi a fost: „Bogdan, ai mare grijă, contabilul şi avocatul te fac şi te desfac„; în timp, am învăţat că şi bancherul e foarte important. Nu este atât de uşor să ai o relaţie bună cu banca; poate băncile din România îşi doresc să fie flexibile şi facile, dar e departe de a fi aşa, spune experienţa mea. E o discuţie mai lungă despre cum ar putea băncile să îşi întoarcă faţa către antreprenoriatul românesc.

    Am avut un moment de tip «Aha» când am început să lucrăm cu avocaţii noştri şi ne-am dat seama că trebuia să facem asta mult mai devreme; avocatul este una dintre componentele importante ale unui business care se doreşte de succes.
    Din poziţia noastră de firmă românească înfiinţată de doi oameni foarte tineri am făcut toate greşelile din manual, ba chiar şi mai multe. Îmi aduc aminte de momentul 2005, când am învăţat ce înseamnă cash-flowul: ne întinseserăm cu personalul mai mult decât ne era plapuma când partenerul nostru din America ne-a lăsat fără nimic de lucru. Atunci a intrat în schemă bancherul, iar o linie de credit deschisă ne-a ajutat să trecem peste moment; cu această ocazie ne-am angajat un CFO, care ne-a băgat minţile în cap şi ne-a învăţat cum să lucrăm cu banii.

    Provocările companiei noastre au fost tot timpul generate de piaţa din afară; noi suntem o industrie perfect globalizată – poţi lucra în acest domeniu cu o firmă de oriunde din lume şi sunt puţini factori de diferenţiere între furnizorii de servicii din această zonă. Industria din care facem parte a cunoscut un moment de vârf în 2006, când mai multe companii de servicii de pe piaţa locală au fost cumpărate. Industria noastră a trecut printr-un proces în care s-a ales grâul de neghină; au fost mai multe companii vizate pentru achiziţii, dar nu foarte multe au reuşit să treacă prin proces.

    Am trecut în 2005 prin duşul rece al unui process de due-dilligence, când o firmă adversă de avocatură, împreună cu o firmă adversă de contabilitate şi cu o firmă de investment banking ne-au puricat bilanţurile şi contractele. O lecţie foarte bună pentru un tânăr de 26 de ani. În 2006, am semnat cu Adecco, un gigant elveţian care a cumpărat pachetul de control. Aici începe momentul când doi tineri antreprenori români se iau la trântă cu un gigant elveţian şi într-o oarecare măsură pierd, într-o altă măsură câştigă. Uitându-mă înapoi, pot spune că a fost un MBA pe gratis, de top, la care nu ai acces în România. Văzând o corporaţie pe dinăuntru şi învăţând enorm în fiecare zi, am ajuns la performanţa de a şti ce înseamnă un salt de 0,1% al cursului valutar în profitul nostru operaţional de la final de an. Îţi dă un control asupra businessului cu care, antreprenor fiind în România, nu eşti obişnuit. Lucrând cu o corporaţie, am învăţat să îmi bazez deciziile pe cifre.

    După perioada supracorporatistă din aceşti doi ani, am învăţat să nu ne pierdem într-un colos corporatist unde eşti o căsuţă în Excel şi să producem valoare. Am crescut aproape în permanenţă, ceea ce e foarte greu pentru o companie românească care lucrează pentru exterior. În 2008 am avut oportunitatea de a face un nou M&A pentru companie şi astfel am vândut firma de două ori. Exitul complet a fost către un grup suedez, Enea, care a văzut oportunitatea de a investi în oamenii deştepţi din România. Între timp, am devenit cea mai mare divizie de cercetare pe care acest grup o are în toată lumea, nu numai în Europa. Suntem 300 de ingineri în Bucureşti care lucrăm pentru companii de top din toată lumea, de la Boeing până la Eriksson şi altele.

    Începând din 2010, drumul meu profesional s-a îndepărtat de România şi fac parte din boardul Enea. Nu sunt în vârstă şi nu am avut un parcurs profesional ca să găsesc aseemenea oportunităţi. Pentru un român, este o poziţie excepţională. Oamenii mă întreabă de ce am renunţat la antreprenoriat şi am devenit un animal de corporaţie. Nu am renunţat la antreprenoriat, antreprenoriatul este ceva la care nu poţi renunţa odată ce dai nasul cu el, în primul rând pentru că eu cred că asta îţi asigură un drum către libertate. Cu toţii avem obiective şi suntem mai mult decât un job şi o carte de muncă; un individ dezvoltat complet nu este doar jobul pe care îl are, trebuie să aibă idealuri şi în afara lui. Am afaceri pe care le conduc din poziţia de investitor. Vârsta fragedă la care am început prima afacere şi faptul că am ajuns destul de târziu să lucrez cu avocaţi şi adviseri de top au avut ca rezultat o grămadă de eşecuri ca antreprenor, dar stau mai bine decât media pe industrie.

    Din 20 de proiecte în care am investit, patru se ridică frumos şi asta este o lecţie, o lecţie de umilinţă că nu eşti cel mai bun şi întotdeauna mai ai ceva de învăţat. Drumul meu de până acum a fost foarte frumos şi m-a adus foarte sus, dar cred că mai este loc de mai mult şi voi face acest lucru din România. Cred că oportunităţile din România sunt mult mai mari decât în altă parte, iar pentru cei care vor şi care pot România este în continuare un El Dorado pentru investiţii.

  • Cum văd bancherii evoluţia cursului leu/euro în 2014?

    Turbulenţele politice au Început deja să-şi facă simţită prezenţa, încă de la debutul anului electoral 2014, iar cursul de schimb leu-euro riscă să (re)devină instrument electoral şi teren de luptă în războiul politic. S-a mai întâmplat şi în alţi ani electorali şi ar fi greu de crezut că 2014 va face excepţie, după cum anticipează şi analiştii. Deteriorarea evoluţiei de pe scena politică creşte riscurile unor presiuni mai persistente de depreciere a leului. Şi, concomitent, creşte şi tensiunea românilor cu credite în euro.

    Tema cursului de schimb a fost şi rămâne foarte prezentă în spaţiul public. Evoluţia cursului este un subiect extrem de sensibil pentru români având în vedere că peste 60% dintre împrumuturile contractate de populaţie şi companii sunt în euro. În aceste condiţii, episoadele de depre-ciere a leului au un efect psihologic puternic asupra românilor.

    Cea mai importantă consecinţă a deprecierii leului este îngreunarea poverii creditelor în euro, care devine tot mai greu de suportat la un palier de curs mai ridicat. Iar rata creditelor neperformante a sărit deja de 20%. În aceste condiţii, perioadele de stabilitate a cursului vin ca un moment de respiro pentru clienţii cu credite în valută, pe umerii cărora s-a acumulat o presiune uriaşă în anii de criză. Fluctuaţiile cursului vor depinde, ca întotdeauna, atât de evenimentele interne, cât şi de evoluţiile în plan regional şi internaţional. Dar intensitatea evenimentelor poate fi diferită. Bancherii văd riscuri de depreciere a leului în 2014 în contextul presiunilor electorale interne şi al modificărilor de politică monetară din SUA.

    Pe plan extern, cea mai mare provocare pentru cursul valutar în 2014 este reprezentată de schimbările de politică monetară ale Fed-ului (banca centrală a SUA). Decizia Fed de a reduce cumpărările de active financiare va avea consecinţe asupra tuturor pieţelor emergente, iar amplitudinea impactului va depinde de modul în care Fed va gestiona politica de retragere a stimulilor cantitativi. Evoluţia cursului leu/euro poate fi influenţată şi de alte evenimente externe, cum ar fi eventualitatea implementării unor măsuri neconvenţionale de către Banca Centrală Europeană, sau de procesul legat de construirea uniunii bancare în Europa, care vor influenţa sentimentul investitorilor pe plan internaţional, cu impact asupra monedelor emergente, precum leul, susţine Florentina Cozmâncă, senior economist la RBS Bank. În România, băncile şi fondurile de investiţii din străinătate au ajuns să deţină circa un sfert din obligaţiunile guvernamentale în lei, iar o ieşire a lor de pe piaţă va duce la deprecierea leului, potrivit bancherilor.

    Posibila volatilitate a capitalurilor străine şi procesul de dezintermediere financiară, care aduc presiuni de depreciere, ar trebui să fie într-o anumită măsură compensate de creşterea anticipată a absorbţiei de fonduri europene, care antrenează presiuni de apreciere.

    Totodată, o variabilă devenită foarte importantă este Ministerul Finanţelor, care ar putea să îşi consolideze poziţia de jucător indirect pe piaţa valutară având în vedere că împrumută sume mari în valută de pe piaţa externă şi locală, la care se adaugă fondurile UE, care ar urma să crească. Pentru perioada următoare sunt aşteptate noi momente când Trezoreria Statului va schimba valută cu BNR pentru a face rost de lei, iar BNR va vinde valuta în funcţie şi de starea lichidităţii din piaţa monetară. În a doua jumătate a lunii ianuarie 2014 leul a avut o tendinţă de apreciere, cursul intrând sub pragul de 4,5 lei/euro, contrar trendului înregistrat de alte valute din regiune, în timp ce ratele Robor la trei luni, folosite ca referinţă pentru stabilirea costului creditelor în lei, au sărit în două zile de la 2% la 3,5%.

    Cum se explică această fluctuaţie a leului decuplată de trendul regional? Cursul de schimb s-a apreciat pentru că Ministerul Finanţelor a vrut să facă plăţi în avans şi a schimbat la banca centrală valuta din conturi. Iar lichiditatea excedentară a fost retrasă din piaţă de banca centrală prin vânzări de valută, după cum a explicat guvernatorul BNR Mugur Isărescu.

    Guvernatorul BNR a repetat de nenumărate ori că regimul de curs de schimb din România este controlat, administrat, pentru a men-ţine cursul într-o zonă de echilibru şi a evita volatilităţi foarte mari. Mugur Isărescu spunea că intervalul de echilibru urmărit de BNR ar fi de plus/minus 5%. În aceste condiţii, modificări de curs de 1-2% sunt normale, „sunt de natură să bonifice sau să penalizeze anumite mişcări”. Pe de altă parte, având în vedere dependenţa multor „bilanţuri şi cămine” de creditul în valută, BNR se fereşte de o volatilitate prea mare a cursului: „O permitem, dar să nu fie foarte mare”, a susţinut Isărescu. Cel mai important risc asociat prognozelor rămân turbulenţele politice, având în vedere presiunile anului electoral, au avertizat analiştii. Iar experienţa anilor electorali anteriori pare să le dea dreptate, susţinând această ipoteză. În 2014 vor fi organizate atât alegeri prezidenţiale, cât şi europarlamentare.

  • Capitalistul săptămânii: John Pierpont Morgan

    Şi-a început cariera în 1857 în calitate de contabil în cadrul firmei Duncan, Sherman & Co. din New York, reprezentanţa americană a firmei londoneze George Peabody & Co. Patru ani mai târziu, a devenit agent în cadrul firmei din New York a tatălui său, Junius Chase. Între 1864 şi 1871 a fost membru al firmei Dabney, Morgan & Co., iar apoi partener în cadrul Drexel, Morgan & Co., care a devenit în scurt timp sursa predominantă pentru finanţarea guvernului american.

    Firma a fost reorganizată drept J.P. Morgan and Co. în 1895 şi, datorită abilităţii lui Morgan, a devenit una dintre cele mai puternice bănci din lume. Datorită legăturilor cu firma englezească Peabody şi a conexiunilor cu lumea financiară londoneză, Morgan a reuşit să asigure capitalul pentru finanţarea marilor corporaţii americane cu ajutorul bancherilor britanici.

    A început reorganizarea companiilor constructoare de căi ferate în 1885, odată cu stabilirea unei înţelegeri între două dintre cele mai mari astfel de companii, New York Central Railroad şi Pennsylvania Railroad. În procesul de restructurare a acestora, Morgan a devenit membru al consiliului director al mai multor astfel de companii. Între 1885 şi 1888, şi-a extins influenţa asupra liniilor ferate din Pennsylvania şi Ohio, iar după panica financiară din 1893 a fost solicitat pentru reabilitarea mai multor companii feroviare importante din ţară.

    A câştigat, în acelaşi timp, control asupra acţiunilor de restructurare ale acestor companii, devenind unul dintre cei mai puternici magnaţi din industria feroviară: controla, în 1902, 8.000 de kilometri din liniile ferate. Apoi Morgan a alcătuit un sindicat care a realimentat rezerva de aur epuizată a guvernului american cu 62 de milioane de dolari în aur şi a început să finanţeze mai mulţi din giganţii industriali americani.

    În 1891, a participat la fuziunea dintre Edison General Electric şi Thomson-Houston Electric Company, realizând astfel General Electric, liderul pieţei de producţie a echipamentului electric. În 1898 a finanţat fondarea Companiei Federale de Oţel, iar în 1901 a participat la fuziunea dintre aceasta şi gigantul Carnegie Steel Company şi alte câteva companii producătoare de oţel, formând United States Steel Corporation, prima corporaţie de miliarde de dolari din lume. În 1902, Morgan a reunit mai multe companii producătoare de echipament agricol sub numele International Harvester Company.

    În acelaşi an, a organizat, cu mai puţin succes, International Mercantile Marine (IMM), o aglomerare a majorităţii liniilor de vapoare transatlantice, inclusiv White Star, compania care deţinea Titanic. În 1912, Morgan avea locuri rezervate pentru prima călătorie a Titanicului, dar a renunţat din cauza unei boli. J.P. Morgan este una dintre cele mai importante figuri ale capitalismului american, statut păstrat chiar şi după moartea lui din 1913.
     

  • Temele financiar-bancare ale anului 2013 şi previziunile pentru 2014, la “Romania Financial Forum”

     Astfel, Mediafax continuă tradiţia de a supune anual dezbaterii principalele teme din domeniul financiar-bancar împreună cu membri ai conducerii BNR, bancheri de top şi principalii jucători în domeniu şi, bineînţeles, alături de presa generalistă şi de specialitate.

    La ediţia din acest an vor participa ca lectori Bogdan OLTEANU – Viceguvernator; Banca Naţională a României; Henk PAARDEKOOPER – CEO, RBS Romania; Mişu NEGRIŢOIU – Chairman, ING Bank Romania; Daniela BODÎRCĂ – Vicepreşedinte Executiv, Unicredit Ţiriac Bank; Ludwik SOBOLEWSKI – director general al Bursei de Valori Bucureşti; Adrian VASILESCU – Consilierul Guvernatorului, Banca Naţională a României; Mircea URSACHE – Vicepreşedinte, Autoritatea de Supraveghere Financiară; Eugen VOICU – preşedinte, Certinvest; Valentin IONESCU – şeful Direcţiei de Supraveghere Integrată din Autoritatea de Supraveghere Financiară; Raluca ŢINTOIU – CEO, ING Pensii. De asemenea, în timpul conferinţei vor avea intervenţii şi alţi reprezentanţi ai băncilor, ai companiilor de asigurări şi de pensii private.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Au fost ziarişti de business, iar astăzi sunt bancheri, manageri, antreprenori sau experţi în comunicare

    La momentul discuţiei, Laurenţiu Ispir, investment director la fondul de investiţii Oresa Ventures, avea mâinile ştampilate, la propriu, de fiul său şi, povestind despre aventurile unui tată în lumea unui copil de trei ani şi jumătate, am convenit împreună că acesta este cel de-al doilea pseudo-MBA pe care l-a absolvit, după perioada de jurnalism la Ziarul Financiar: „Fiul meu m-a ajutat să privesc lucrurile dintr-o altă perspectivă. Nu mai eşti concentrat doar pe propria persoană, devii mai puţin important. Mi-am dat seama cât de mult contează nu atât raţiunea şi judecata, cât creativitatea şi emoţia. Dacă vorbeşti raţional cu un copil, nu-l interesază, dar, dacă ai inventat povestea, l-ai prins imediat. O poveste de cinci minute îţi salvează două ore de argumentaţii şi discuţii. Mă gândesc că şi în business e la fel; în foarte puţine cazuri funcţionează raţiunea. Importantă este povestea, cu care te prind şi un vânzător bun, şi un manager bun.”

    Ne aflăm într-un bar din apropierea BNR, în ziua când instituţia găzduia seminarul „15 ani de la lansarea Ziarului Financiar: România 1998, 2013, 2028″. Laurenţiu, fost jurnalist la ZF şi primul redactor-şef al Business Magazin, a coordonat tranzacţiile pentru investiţiile Oresa în Fabryo Corporation, Bau Profil şi Kiwi Finance, dar şi fuziunea Fabryo – Atlas Paint şi este membru al Advisory Board pentru toate cele patru companii din portofoliul Oresa – Fabryo-Atlas, Kiwi Finance, Somaco şi RTC. Venit la ZF în 2000, Ispir a făcut parte din echipa care a restructurat jurnalul; spune că perioada de ziarist i-a fost folositoare nu atât prin prisma oamenilor pe care i-a cunoscut, a realizărilor şi eşecurilor întâlnite, cât prin prisma echipei din care a făcut parte. „Am învăţat să mă disciplinez pe mine, să-mi folosesc resursele, să respect un deadline. Am învăţat despre mine. Despre prioritizare, despre echipă. Despre ce poate face o echipă motivată şi cu viziune. Era ceva mai mult decât jobul în sine, era susţinerea mediului de afaceri.”

    Laurenţiu Ispir face parte din dintr-un grup de absolvenţi de ASE care au făcut întâi presă şi pe urmă au trecut în afaceri, din care mai fac parte Radu Stoica, CFO Baumax, Oana Nuţă, director de marketing şi comunicare la Eximbank, Cristian Micu, directorul general al firmei de brokeraj NBG Securities, Radu Ionescu, antreprenor, care a vândut recent agenţia de digital Kinecto către grupul britanic Aegis pentru 5 milioane de euro, sau Corina Vasile, director de comunicare la Raiffeisen Bank. Ei, dar şi alţii pe lângă ei, fac parte din cel de-al doilea val de ziarişti despre care vorbeam mai sus, cel al profesionalizării presei.

    Din primul val, cel romantic, al presei primului deceniu de după Revoluţie, cu tiraje uriaşe şi abordări, să le spunem, pătimaşe, fac parte Alexandru Păiuş, care conduce acum agenţia de relaţii publice şi comunicare Image şi care a fost şeful secţiei Economic la începuturile agenţiei de presă Mediafax, Doru Lionăchescu, fost la Tineretul Liber şi Capital, în prezent partener la casa de investiţii Capital Partners, Crenguţa Roşu, fostă ziaristă la săptămânalul Tinerama, în prezent partener la DC Communication, sau Virginia Gheorghiu, alternate director for Romania, Ukraine, Moldova, Armenia, Georgia la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

    Citiţi articolul integral în ediţia tipărită a revistei Business Magazin, începând de luni, 25 noiembrie 2013.

  • Fiul neascultător al celei mai puternice familii de bancheri din istorie

    O senzaţie ciudată de ameţeală îl invadează pe interlocutor atunci când îl cunoaşte pe David Mayer de Rothschild (născut la Londra, în 1978). Nu doar pentru că acesta din urmă e membru (ramura britanică) al celei mai puternice şi celebre familii de bancheri din istorie. Nici pentru că tatăl lui, Evelyn de Rothschild, este un guru financiar respectat pe plan internaţional şi care până de curând trasa direcţia City-ului londonez. Nici pentru că a fost numit „Young Global Leader“ de către Forumul Economic Mondial şi „Emerging Explorer“ de revista National Geographic. Şi cu atât mai puţin ştiind că acest bărbat de 30 de ani a fost la vremea lui cel mai tânăr britanic care a traversat Antarctida.

    Este mai ales din cauză că acest aventurier, filantrop, atipic Rothschild, cu ochii săi albaştri, cu jumătatea lui de coamă, cu barba neîngrijită şi cu ai săi 190 de centimetri înălţime este atrăgător. Foarte atrăgător. Pare ieşit dintr-o versiune contemporană a lui „Jesus Christ Superstar“. David este conştient de acest lucru. Şi te priveşte cu siguranţă. Aceea de a şti că este unul dintre cei mai râvniţi burlaci din lume. Acesta este titlul pe care i l-au atribuit, în 2003, colegii de la revista Tatler. De atunci, i s-au tot pus în seamă poveşti romanţate cu actriţe precum Cameron Diaz sau modele ca Annabel Horsey, dar, în realitate, nimeni nu ştie cu cine iese sau intră…

    Citiţi mai multe despre povestea tânărului aici

  • Croitoru, BNR: Reglementarea crescută a capitalului reface încrederea. Bancherii vor încerca să o evite

     “O cerinţă crescută de reglementare a capitalului duce la subestimarea riscurilor, pe de altă parte este şi altă tendinţă: această creştere a cerinţelor de capital duce la refacerea încrederii şi la menţinerea ei, într-o criză încrederea se distruge”, a declarat Croitoru la o conferinţă pe tema inovaţiei în domeniul bancar.

    Croitoru apreciază că bancherii percep creşterea cerinţelor de reglementare a capitalului ca pe o îngrărire a libertăţii şi vor începe o “luptă” pentru ocolirea acestor prevederi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro