BusinessMagazin

Tag: articol

  • A pornit afacerea cu banii primiţi de zilele de naştere. Acum face 5 milioane de dolari pe an

    La doar 24 de ani, Ian Purkayastha generează vânzări de peste cinci milioane de dolari anual prin intermediul companiei sale, conform unui articol al publicaţiei Bloomberg. Firma are ca domeniu de activitate comerţul cu „ingrediente de lux”, cum ar fi trufe negre şi albe, caviar, ciuperci de elită şi diverse fructe de mare. Regalis Food lucrează cu peste 300 de chefi de top din întreaga ţară şi furnizează deliciile respective la un nivel pe care alţi distribuitori nu îl pot atinge.  

    Fondatorul Regalis Food este un tânăr brunet, liniştit, genul de persoană studioasă, care stă în spatele clasei şi nu iese în evidenţă decât atunci când are ceva de spus. Purkayastha a fost ademenit de lumea ciupercilor de lux încă de la 14 ani, când a mâncat pentru prima dată trufe negre cu sos de foie gras.

    Deoarece părinţii nu i-au susţinut ideea de a crea un business cu trufe, Purkayastha şi-a strâns banii primiţi la zilele de naştere şi Crăciun, iar la un moment dat a găsit pe eBay Franţa o companie mică din Provence care a fost dispusă să-i vândă un kilogram de trufe. Cu produsele obţinute, acesta a mers la cele mai bune trei restaurante din Fayetteville, Ark., unde a făcut 600 de dolari de la cei 100 de dolari investiţi. Avea doar 15 ani.

     De atunci, Purkayastha s-a făcut remarcat  nu doar ca  un agent de vânzări de top, ci şi unul foarte ingenios. Îi place foarte mult să negocieze, cel mai mare succes al său fiind tranzacţionarea unei cutii de trufe pentru un ceas de 20.000 de dolari în Caraibe. Tânărul este, de asemenea, co-autorul unui unui memoriu- Truffle Boy –  care va fi publicat în februarie.

    Poate cel mai interesant este faptul că Purkayastha are o nouă sursă de trufe negre de iarnă: propria sa fermă. În urmă cu şase ani, un vecin – susţinător al afacerii sale cu trufe- i-a dat 100 de metri pătraţi de teren în zona Fayetteville pentru a începe producerea de trufe. Purkayastha a plantat alune de pădure, copaci şi se pregăteşte să înceapă recoltarea de trufe.

    A cumpărat anticipativ un câine de trufe pe care îl formează. „Porcii nu nu mai sunt alegerea preferată de mult deoarece sunt dificil de controlat. Oamenii şi-au pierdut degetele încercând să tragă trufele din gura porcului”, a spus el. În cel mai bun an, livada sa a produs 113 kg de trufe negre, pe care le vindea cu circa 400 de dolari pe kilogram.

     

  • Cum se pregătesc de Apocalipsă miliardarii din Silicon Valley: insule private sau adăposturi fortificate

    Reid Hoffman, cofondatorul LinkedIn, a declarat publicaţiei americane că estimează cum mai mult de 50% din miliardarii din Silicon Valley şi-au luat măsuri de precauţie în ce priveşte un posibil sfârşit al lumii.  Adăposturi fortificate, menite să facă faţă unor evenimente catastrofale precum o epidemie virală sau un război nuclear, au început să capete interesul lor, după ce din ce în ce mai multe indicii referitoare la un posibil Război Rece au început să apară.

    Hoffman a mai spus că anumiţi oameni bogaţi se tem de o reacţie negativă împotriva miliardarilor din Silicon Valley, din cauza faptului că inteligenţa artificială creată acolo ar putea lua locurile de muncă a din ce în ce mai mulţi oameni.

    Steve Huffman, CEO-ul Reddit, care locuieşte în San Francisco, a cumpărat câteva motociclete, arme şi muniţie, astfel încât să poată să se adăpostească în casa lui cât mai mult timp în situaţia unui dezastru. În 2015, şi-a făcut chiar şi o operaţie la ochi pentru că a considerat că aceasta i-ar creşte şansele de supravieţuire.

    Antonio García Martínez, un fost product manager al Facebook, care locuieşte şi el în San Francisco, şi-a cumpărat circa cinci acri de pădure pe o insulă în Pacific, unde s-ar putea ascunde de un Armaggedon. Insula lui are generatoare, panouri solare şi arme.

    Articolul din New Yorker arată şi cum există anumite grupuri private pe Facebook care sunt gazdele unor discuţii între bogaţii lumii care îşi caută adăposturi în care să se ascundă. Noua Zeelandă a devenit o destinaţie cunoscută pentru cei care vor să îşi caute adăposturi în cazul unui război.

     

  • Ce tip de persoane ar trebui să eviţi dacă vrei să te îmbogăţeşti

    Cercetătorul şi autorul Thomas C. Corley a cercetat obiceiurile zilnice ale oamenilor bogaţi timp de cinci ani şi a ajuns la concluzia că ei evită întotdeauna un tip de persoană: pesimiştii. 
     
    ”Miliardarii care şi-au construit singuri averile sunt foarte atenţi cu cine se asociază. Ai atât de mult succes cât cei cu care te asociezi în mod frecvent. Bogaţii sunt mereu în căutare de indivizi care au obiective înalte, sunt optimişti, entuziaşti şi au o atitudine pozitivă în generaş”, spune autorul în cartea ”Change Your Habits, Change Your Life.”
     
    86% din persoanele din studiul său şi-au construit obiceiul de  a se asocia cu alte persoane orientate spre succes.  El observă că succesul pe termen lung este posibil doar printr-o tendinţă de a privi pozitiv lucrurile din viaţa ta. 
     
    Corley nu este singurul care a ajuns la o astfel de concluzie. În urmă cu aproape un secol, jurnalistul Napoleon Hill a cercetat peste 500 de milionari şi a ajuns la aceleaşi idei. ”Oameii preiau din natura, obiceiurile şi puterea celor cu care se  asociază şi nu există speranţă pentru succces celor care se raportează mereu la persoanele  cu o personalitate negativistă”, a scris şi el în bestsellerul publicat în 1937, ”Think and Grow Rich”.

  • Povestea omului care “încalţă” atât cei mai cunoscuţi rapperi, cât şi vedetele de pe covorul roşu

    De când şi-a lansat prima colecţie de „pantofi-bijuterie” în New York, în urmă cu 23 de ani, şi până în prezent, Giuseppe Zanotti s-a remarcat în lumea modei prin designul elaborat şi ingenios – materiale cu tentă rock & roll mixate cu unele rafinate, modele futuristice, ce îşi propun să „bată gravitaţia”, ori tenişi auriţi pentru „orgoliul” vedetelor hip-hop, după cum el însuşi le descrie. În ultimele două decenii, sub marca Zanotti sunt produse şi poşete, bijuterii sau colecţii ready-to-wear (articole vestimentare care sunt produse în fabrici, la dimensiuni standard), însă amprenta fondatorului se remarcă în stilul fiecăreia.

    Giuseppe Zanotti (n. 1957) s-a născut în micul oraş San Mauro Pascoli, în Italia, la câţiva km de Rimini, zonă cu tradiţie de aproape un secol în producţia de încălţăminte. Deşi părinţii săi erau comercianţi – aveau un magazin de îngheţată – el a ales să ducă mai departe tradiţia oraşului natal. „M-am născut într-un loc în care toată lumea era obişnuită cu mirosul de piele. Eram creativ şi am decis să îmi îndrept talentul şi ideile spre acest lucru”, spune designerul. Însă calea spre cariera actuală nu a fost prea uşor de parcurs. Unul dintre cei mai apreciaţi designeri de astăzi a fost cândva DJ de radio. „Pasiunea mea pentru muzică a început în jurul vârstei de 14 ani, când învăţam să cânt la chitară. Până la 17 ani am lucrat pentru un post local de radio, care îmi permitea să pun ce muzică voiam, neobişnuită pentru Italia anilor ’70”, povesteşte despre prima sa pasiune. Din păcate, cu banii câştigaţi la radio nu îşi putea plăti facturile, iar părinţii nu mai erau dispuşi să îl întreţină. Deşi îşi iubea jobul, şi-a dat seama că trebuie să facă ceva mai mult, aşa că a demisionat în ideea de a-şi găsi un serviciu stabil şi mai bine plătit. Însă căutările sale au durat nu mai puţin de şapte ani. „Familia mea era foarte supărată, din moment ce m-au susţinut financiar de la 17 până la 24 de ani. Tatăl meu nu mai credea în mine, mă considera un ratat”, povestestea el în urmă cu doi ani jurnaliştilor de la Forbes USA.

    Ce l-a condus pe tânărul de 24 de ani spre modă? Acelaşi lucru care l-a îndreptat şi spre radio: pasiunea pentru muzică. Ca un avid colecţionar de viniluri – pe care le obţinea din Londra, pe circuitul pieţei negre – Zanotti era pasionat de stilul lui Jimi Hendrix şi artişti de muzică soul din Philadelphia, care erau ilustraţi pe coperţile vinilurilor. „Pe atunci nu existau videoclipuri, aşa că singura modalitate prin care puteam intra în lumea aceea erau coperţile respective. Am început să iubesc moda pentru că iubeam muzica.”

    Crescând în San Mauro Pascoli, nu a fost o mişcare surprinzătoare pentru Zanotti să-şi îndrepte creativitatea spre pantofi, aşa că timp de patru ani a lucrat în cadrul unei companii locale de încălţăminte. După această perioadă, în care a prins gustul designului, şi-a oferit serviciile în regim de colaborare pentru diverse branduri precum Gianfranco Ferre sau Valentino. Această experienţă l-a determinat să-şi creeze propriul brand – a achiziţionat o mică firmă producătoare de încălţăminte, numită Vicini. „Aveam un vis, dar nimeni nu voia să pună în practică ideile mele despre pantofi. Aşa că am început să îi produc singur”, povesteşte designerul. În 1994, la New York, Giuseppe Zanotti şi-a prezentat prima colecţie cu numele său, ce a surprins prin metoda inedită de a împodobi pantofii cu diverse bijuterii strălucitoare. Aceasta a apărut pe piaţă un an mai târziu.  

    Celebrităţile au dezvoltat rapid o afinitate pentru pantofii şi accesoriile Zanotti. Prima ce i-a purtat creaţiile a fost Madonna, urmată de nume mari din lumea muzicii, dar şi vedete de pe platourile Hollywood. În anii 2000, a fost deschis şi primul boutique destinat publicului – Giuseppe Zanotti Design, în Milano, ce s-a extins rapid spre marile capitale ale modei: New York, Paris, Londra, Moscova, Dubai sau Hong Kong. Astăzi, eticheta Zanotti se află în peste 100 de magazine premium din lume. În 2014, LVMH (Louis Vuitton, cea mai mare companie producătoare de bunuri de lux din lume) a achiziţionat 30% din acţiunile grupului Giuseppe Zanotti, mişcare ce a permis brandului să-şi întărească strategia de extindere internaţională.

  • Săraca fată bogată. A câştigat 1 milion de lire sterline la loto dar se plânge că banii i-au distrus viaţa aşa că dă în judecată loteria

    Pentru început, „s-a răsfăţat” cu o mărire de sâni în valoare de 4.500 de lire sterline, cu care se mândrea  în fotografiile cluburilor de noapte din Glasgow. Pozele postate pe Facebook i-au adus un număr de 17.000 de urmăritori noi. Ulterior, a investit în cosmetice şi tratamente scumpe precum Botox, dar şi în haine şi accesorii din blănuri naturale. Rispia sa nu s-a oprit aici- Jane şi-a mai cumpărat un Range Rover personalizat şi mai multe vacanţe în Spania, America sau Maldive. Mai târziu, Jane şi-a achiziţionat două proprietăţi şi a început să-şi spună „dezvoltator”. Însă, se pare că  bogăţia nu i-a adus fericirea şi nici banii nu i-au adus iubirea mult dorită.

    Astăzi, tânăra de 21 de ani din Edinburgh se plânge că nu poate găsi un bărbat care nu stă cu ea pentru bani. S-a despărţit de iubitul său când acesta a refuzat să poarte un tricou cu poza ei la o petrecere a burlacilor în Ibiza şi de atunci, spune ea, a obosit de viaţa în cercuri înalte.

    „Viaţa mea ar fi fost mult mai uşoară dacă nu aş fi câştigat. Îmi doresc să nu fi avut aceşti bani. Credeam că îmi va face viaţa de 10 ori mai uşoară, dar se pare că mi-au făcut-o de 10 ori mai grea. Am toate lucrurile materiale pe care mi le doresc, dar înafară de asta viaţa mea este goală. Care e scopul meu în viaţă?”, declara tânăra. În cele din urmă, Jane s-a hotărât să dea vina pe altcineva pentru existenţa sa mizerabilă, aşa că plănuieşte să dea în judecată loteria pentru că i-a vândut acel bilet când era prea tânără. De asemenea, ea propune ca vârsta legală pentru a juca la loterie ar trebui să se ridice la 18 ani.  

  • A reuşit să devină un autor bestseller pe Amazon cu o carte ce conţine o singură pagină: o imagine a piciorului său

    Amazon este cel mai mare retailer de cărţi din lume, având peste 33 de milioane de titluri. Însă cărţile nu vin doar de la edituri, ci şi prin propria platformă de publishing. În 2014, o carte nouă apărea la fiecare cinci minute astfel.

    Cum reuşeşti să devii un autor cu o carte best-seller? Brent Underwood povesteşte mai jos : 

    Pasul 1.

    Trebuia să scrie o carte dar nu avea chef. Aşa că şi-a pozat piciorul. Cartea lui denumită “Putting my Foot Down” avea să conţină o singură pagină cu o imagine a piciorului său.

    Pasul 2.

    A urcat cartea pe Amazon, i-a ales un titlu şi subtitlu, categoria (Transpersonal – cărţi de psihologie) şi preţul (99 de cenţi).

    De asemenea, a creat coperta cărţii folosind aceeaşi imagine din interior.Apoi în câteva minute a primit şi ok-ul de la Amazon şi cartea a apărut în magazin

    Pasul 3.

    Şi-a rugat trei prieteni să-i cumpere cartea. Aceştia au făcut întocmai. A vândut trei copii în doar câteva ore, popularitatea cărţii a crescut foarte mult apoi a ajuns să primească etichetarea de best seller în categoria respectivă.

    Apoi, bineînţeles, Brent Underwood se putea folosi de această distincţie şi şi-a actualizat profilul de LinkedIn cu -autor bestseller şi nu minţea.

    Cartea sa a fost nr 1 în categoria Transpersonal, nr 2 şi 3 în categoria “francmasonerie”.

    “Nu am făcut asta să-mi fac piciorul faimos, ci pentru că m-am săturat de vanitatea oamenilor, succesul lor fără a avea o calitate. Şi am mai vrut să arăt cât de simplu oricine poate deveni un autor al unei cărţi bestseller. Eu am reuşit să fac asta în cinci minute şi cu doar trei dolari.

     

  • Articol în limba română, publicat pe site-ul The New York Times. Jurnaliştii au făcut publice scrisorile românilor despre corupţie

    Palko Karasz notează că ”România a atras atenţia întregii lumi în ultima săptămână de când sute de mii de oameni au ieşit în stradă, protestând împotriva unei ordonanţe de urgenţă a guvernului percepută ca o frână în lupta împotriva corupţiei”.

    ”Corupţia este o problemă endemică în toată Europa de Est. Însă lupta României împotriva ei a plasat-o în centrul dezbaterii politice. Ordonanţa de urgenţă ar fi decriminalizat unele fapte de corupţie, ceea ce a alarmat judecătorii şi procurorii români. La Bruxelles, Comisia Europeană şi-a exprimat îngrijorarea şi numeroşi oameni din interiorul şi din afara României se temeau că această ordonanţă ar putea submina statul de drept dintr-una din cele mai tinere democraţii europene. Deşi guvernul a abrogat ordonanţa şi a supravieţuit unei moţiuni de cenzură în parlament miercuri, oponenţii se angajează în continuarea luptei”, notează jurnalistul New York Times.

    În continuare, autorul aduce în discuţie campania lansată de cotidianul american New York Times, săptămâna trecută, numită  “Ai experimentat corupţia din România? Spune-ne povestea”, scopul declarat al acestei acţiuni fiind acela de a colecta mărturii din partea românilor despre efectele corupţiei.

    “În ce fel corupţia vă afectează viaţa? Aţi fost victimă sau martor la fapte de corupţie la servici sau în timpul liber, la medic, în educaţie sau în alte domenii? Este posibil să vă folosim mărturiile într-un articol viitor”, a fost mesajul campaniei, scris în limba engleză, dar şi în română.

     

    Mărturiile românilor, trimise şi în engleză şi în română

    Dintre poveştile românilor despre corupţie, se remarca cea a unui doctor, intitulată sugestiv ”Nu iau bani de la pacienţii mei”: ”Corupţia este atât de împământenită în sistemul medical încât orice schimbare este aproape imposibilă fără sprijinul sistemului juridic. Mulţi dintre colegii mei iau mită de la pacienţi. Unii refuză să-şi trateze pacienţii dacă nu li se oferă bani, în timp ce sistemul medical din România garantează accesul gratuit la serviciile medicale. Eu nu iau bani de la pacienţii mei, iar când le refuz banii, unii se sperie crezând că-i refuz pentru că au vreo boală în stadiu terminal. Alţii cred că nu eşti un medic bun dacă îi tratezi fără să te plătească”.

    Medicul a mai mărturisit că a fost prezent la fiecare protest desfăşurat în Capitală.

    ”Ca mulţi alţii am simţit că recenta ordonanţă de urgenţă, care a fost adoptată la ora 22.30, a fost primul semn că România întoarce spatele democraţiei şi justiţiei”.

    O româncă a povestit cum a oferit mită pentru ca soţul ei să primească un tratament mai bun în spital. ”Am dat bani mulţi — echivalentul a 5000 euro în lei, — în spital de la portar la infirmiere, asistente, rezidenţi, doctori şi pe medicamente pentru soţul meu pentru care nu mai era speranţă de viaţă! În general, trebuie să dai mită ca să rezolvi orice problemă. Aşa era pe vremea lui Ceauşescu, aşa a rămas până azi”.

    O gălăţeancă a evocat tragedia din Colectiv, în urma căreia şi-a pierdut 3 prieteni: ”În 2015, incendiul fatal din clubul Colectiv din Bucureşti a fost pus pe seama corupţiei. Protestele care au urmat au dus la demiterea guvernului. Am participat la toate protestele din Galaţi începând cu noaptea în care guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă 13/2017. Nu sunt genul revoluţionar, dar indignarea pe care am simţit-o în acea noapte m-a făcut să mă alătur sutelor de mii de oameni din stradă”.

    O profesoară a mărturisit cum a fost obligată să dea note de trecere unor studenţi care nu aveau nici măcar o prezenţă la cursuri: ”S-au făcut presiuni asupra mea ca să trec studenţi care nu veniseră niciodată la curs. Mi s-a oferit mită pentru a face asta şi am fost sancţionată pentru integritatea mea. Am fost forţată să părăsesc ţara de multe ori din cauza corupţiei teribile şi din cauza salariului insuficient pentru supravieţuire. Colegii mei au luat sume de bani enorme pentru diplome de absolvire sau note de trecere, dar şi alimente făcute în casă, cum ar fi brânză, băuturi alcoolice, chiar şi ouă!”.

    Câţiva tineri au evocat, de asemenea, amintiri din copilărie înconjurate de corupţie.

    ”Într-o comună mică, ca cea în care am crescut, nepotismul e la fel de obişnuit ca o moştenire de la părinţi, ca mersul la biserică duminica sau ca trecerea anotimpurilor : e ceva în tradiţia noastră, ceva acceptat pur şi simplu”, a mărturisit un student din Cluj, în vârstă de 25 de ani.

    ”Când creşti în România eşti înconjurat de <<corupţie>>. Îţi auzi părinţii vorbind despre cutare politician care a făcut avere folosindu-şi puterea. La televizor se discută numai despre asta. Când devii adult percepi corupţia ca pe o parte activă a societăţii”, a spus şi un student român care învaţă la Paris.

    ”Am crescut în anii ‘90 într-o ţară în care întotdeauna se păstra un pachet de Kent şi o sticlă de whiskey în sertar. Le păstrai pentru o vizită la medic, ca să intri într-o şcoală mai bună; le păstrai în caz că aveai un proces şi chiar pentru mers în concediu. România a făcut progrese mari în ultimii ani. A apărut o nouă generaţie care nu mai păstrează în sertar cadouri pentru dat mită. Totul se poate spulbera în următoarele 10 zile”, a povestit un expert în comunicare din Bruxelles.

     

  • A reuşit să devină un autor bestseller pe Amazon în cinci minute cheltuind trei dolari

    Amazon este cel mai mare retailer de cărţi din lume, având peste 33 de milioane de titluri. Însă cărţile nu vin doar de la edituri, ci şi prin propria platformă de publishing. În 2014, o carte nouă apărea la fiecare cinci minute astfel.

    Cum reuşeşti să devii un autor cu o carte best-seller? Brent Underwood povesteşte mai jos : 

    Pasul 1.

    Trebuia să scrie o carte dar nu avea chef. Aşa că şi-a pozat piciorul. Cartea lui denumită “Putting my Foot Down” avea să conţină o singură pagină cu o imagine a piciorului său.

    Pasul 2.

    A urcat cartea pe Amazon, i-a ales un titlu şi subtitlu, categoria (Transpersonal – cărţi de psihologie) şi preţul (99 de cenţi).

    De asemenea, a creat coperta cărţii folosind aceeaşi imagine din interior.Apoi în câteva minute a primit şi ok-ul de la Amazon şi cartea a apărut în magazin

    Pasul 3.

    Şi-a rugat trei prieteni să-i cumpere cartea. Aceştia au făcut întocmai. A vândut trei copii în doar câteva ore, popularitatea cărţii a crescut foarte mult apoi a ajuns să primească etichetarea de best seller în categoria respectivă.

    Apoi, bineînţeles, Brent Underwood se putea folosi de această distincţie şi şi-a actualizat profilul de LinkedIn cu -autor bestseller şi nu minţea.

    Cartea sa a fost nr 1 în categoria Transpersonal, nr 2 şi 3 în categoria “francmasonerie”.

    “Nu am făcut asta să-mi fac piciorul faimos, ci pentru că m-am săturat de vanitatea oamenilor, succesul lor fără a avea o calitate. Şi am mai vrut să arăt cât de simplu oricine poate deveni un autor al unei cărţi bestseller. Eu am reuşit să fac asta în cinci minute şi cu doar trei dolari.

     

  • A reuşit să devină un autor bestseller pe Amazon în cinci minute cheltuind trei dolari

    Amazon este cel mai mare retailer de cărţi din lume, având peste 33 de milioane de titluri. Însă cărţile nu vin doar de la edituri, ci şi prin propria platformă de publishing. În 2014, o carte nouă apărea la fiecare cinci minute astfel.

    Cum reuşeşti să devii un autor cu o carte best-seller? Brent Underwood povesteşte mai jos : 

    Pasul 1.

    Trebuia să scrie o carte dar nu avea chef. Aşa că şi-a pozat piciorul. Cartea lui denumită “Putting my Foot Down” avea să conţină o singură pagină cu o imagine a piciorului său.

    Pasul 2.

    A urcat cartea pe Amazon, i-a ales un titlu şi subtitlu, categoria (Transpersonal – cărţi de psihologie) şi preţul (99 de cenţi).

    De asemenea, a creat coperta cărţii folosind aceeaşi imagine din interior.Apoi în câteva minute a primit şi ok-ul de la Amazon şi cartea a apărut în magazin

    Pasul 3.

    Şi-a rugat trei prieteni să-i cumpere cartea. Aceştia au făcut întocmai. A vândut trei copii în doar câteva ore, popularitatea cărţii a crescut foarte mult apoi a ajuns să primească etichetarea de best seller în categoria respectivă.

    Apoi, bineînţeles, Brent Underwood se putea folosi de această distincţie şi şi-a actualizat profilul de LinkedIn cu -autor bestseller şi nu minţea.

    Cartea sa a fost nr 1 în categoria Transpersonal, nr 2 şi 3 în categoria “francmasonerie”.

    “Nu am făcut asta să-mi fac piciorul faimos, ci pentru că m-am săturat de vanitatea oamenilor, succesul lor fără a avea o calitate. Şi am mai vrut să arăt cât de simplu oricine poate deveni un autor al unei cărţi bestseller. Eu am reuşit să fac asta în cinci minute şi cu doar trei dolari.

     

  • Cel mai frumos sat din Japonia de care nu a auzit nimeni

    În acest context, un om precum Fujiwara Kiyohira este de admirat. Acesta a trăit în nord-estul Japoniei, între 1056 şi 1128, iar în ciuda faptului că şi-a pierdut tatăl, soţia şi copilul din cauza acuzaţiilor de trădare, Fujiwara a decis să închidă cercul vărsării de sânge şi să-şi folosească averea şi puterea pentru a crea şi menţine pace, nu pentru a instiga la război.

    Stabilindu-şi reşedinţa în satul Hiraizumi, acesta şi-a dedicat ultimile decenii din viaţă pentru crearea unui rai budist pe Pământ, în care sufletele prietenilor şi inamicilor săi, atât oameni cât şi animale, să găsească consolare şi să trăiască în armonie. Fiul şi nepotul său au adăugat la viziunea sa şi mai multe grădini ori temple, făcând recunoscut numele acestuia de-a lungul şi latul Japoniei.

    În 1189, însă, după 100 de ani de pace sub generaţiile Fujiwara, visul budist a fost atacat şi dărâmat de Minamoto Yoritomo, al cărui unic scop a fost să devină shogun şi să stabilească dictatura militară. De-a lungul secolelor care au urmat, războaiele şi focul au devastat clădirile magnifice din lemn ale lui Hiraizumi. Cu toate acestea, realizarile familiei Fujiwara, extrem de influente în istoria Japoniei, nu au fost vreodată estompate din identitatea populară japoneză. Sala puternic aurită, „Holul de aur”, singura structură care a supravieţuit intactă încă din secolul al XII-lea, este considerată una dintre cele mai importante clădiri din Japonia.  De fapt, Hiraizumi ar putea fi chiar cel mai important sat japonez.