Britanicii ar trebui să-şi cumpere alimentele necesare pregătirii mesei de Crăciun de-acum şi să le conceleze dacă vor să nu fie dezamăgiţi, avertizează experţii, potrivit The Independent.
Aceştia susţin de asemenea că planurile lui Boris Johnson de la pune capăt haosului din lanţurile de aprovizionare are şanse reduse să funcţioneze.
Când vine vorba de ulei de gătit, rafturile supermarketurilor sunt pline de diverse sortimente. Dintre toate acestea, există unul la care este posibil să nu vă fi gândit niciodată să îl folosiţi dar, cu toate acestea, l-aţi consumat cu siguranţă. Este prezent în aproape tot ce mâncaţi, inclusiv în pâine, ciocolată, supă sau pizza.
Cu toate acestea, modul în care este produs afectează oamenii, aerul pe care îl respirăm şi vieţuitoarele sălbatice, scriu cei de la BBC. Este vorba de uleiul de palmier, cel mai popular tip de ulei vegetal din lume. E folosit în mai multe alimente, uneori în cantităţi mari. Se estimează că ar fi în aproape jumătate din produsele întâlnite în supermarketuri.
Motivul pentru care e posibil să nu fi auzit de el este că timp de mulţi ani a fost deghizat sub diferite nume. O directivă din 2014 a Uniunii Europene a forţat producătorii să menţioneze produsele în care acesta este folosit, dar această regulă nu a inclus şi industria produselor cosmetice, aşa că aproape nimeni nu realizează că acesta e prezent într-o gamă variată de produse de îngrijire şi înfrumuseţare, de la şampon la ruj. Motivul pentru care este atât de popular este dat de anumite calităţi care îl fac un ingredient brut excelent. Nu conţine grăsimi trans, are un punct de topire foarte ridicat şi are costuri mici de producţie.
În fond, nu uleiul de palmier este problema, ci faptul că această specie de palmieri creşte în pădurile tropicale care sunt casa unor animale ca urangutanii. Pe lângă vânătoare, defrişările cauzate de producţia de ulei de palmier a condus la punerea pe lista de specii pe cale de dispariţie a unor animale precum specia „bornean oragnutan”. Dar nu numai animalele sunt în pericol.
În 2016, organizaţia Amnesty International a acuzat industria că foloseşte copii foarte mici, chiar şi de opt ani, în procesul de producţie. De asemenea, studiile arată răspândirea la scară largă a unor conflicte între marii producători şi comunităţile locale. Producţia de ulei de palmier a fost şi unul dintre cauzele incendiilor de vegetaţie din 2015, care au cauzat un grad foarte ridicat de poluare a aerului, iar defrişările au contribuit la schimbările climatice.
Mulţi ar spune că soluţia este să fie stopat consumul de ulei de palmier. Cu toate acestea, multe companii au protestat, aducând argumente diverse, cum ar fi cel potrivit căruia uleiul de palmier este foarte eficient, mai ales că pentru cultura acestor palmieri se folosesc mai puţine pesticide. Schimbându-l cu ulei de soia sau de rapiţă, mediul ar avea mult mai mult de suferit. Au spus, de asemenea, că producţia sa reperzintă o sursă de locuri de muncă pentru mulţi oameni din comunităţi mici.
Industria spune că soluţia stă în dezvoltarea unei producţii sustenabile, în care să nu fie afectate pădurile tropicale, animalele sau oamenii. În 2003 s-a creat şi o comunitate care să sprijine această mişcare. Totuşi, multe alte organizaţii, printre care şi WWF, care a susţinut ideea de sustenabilitate, spun însă că acest lucru nu este posibil, în prezent doar 18% din producţie fiind „sustenabilă”.
Cercetătorii din domeniul sănătăţii de la Universitatea din Michigan au descoperit că mâncatul unui singur hot dog poate să scurteze viaţa cu 36 de minute, relatează CNN.
Înre-un studiu publicat luna aceasta în revista Nature Food, cercetătorii au analizat 5.853 de alimente din dieta SUA şi au măsurat efectele în minute de viaţă sănătoasă câştigate sau pierdute.
“Am vrut să facem o evaluare a efectelor benefice şi dăunătoare ale alimentelor în întreaga dietă”, a declarat pentru CNN Olivier Jolliet, autor principal al lucrării.
Echipa a venit cu un indice care calculează sarcina benefică sau dăunătoare pentru sănătate în minute de viaţă sănătoasă.
“De exemplu, se pierd 0,45 minute pe gram de carne procesată sau se câştigă 0,1 minute pe gram de fructe. Ne uităm apoi la compoziţia fiecărui aliment şi apoi înmulţim acest număr cu profilurile alimentare pe care le-am dezvoltat anterior”, Jolliet spus.
Unul dintre alimentele pe care cercetătorii le-au măsurat a fost un hot dog standard de vită. Cele 61 de grame de carne procesată duc la pierderea a 27 de minute de viaţă sănătoasă, a spus Jolliet – dar când au fost luate în considerare ingrediente precum sodiul şi acizii graşi trans, valoarea finală a fost de 36 de minute pierdute.
Consumul de alimente precum nuci, leguminoase, fructe de mare, fructe şi legume fără amidon, pe de altă parte, are efecte pozitive asupra sănătăţii, a constatat studiul.
Când vine vorba de ulei de gătit, rafturile supermarketurilor sunt pline de diverse sortimente. Dintre toate acestea, există unul la care este posibil să nu vă fi gândit niciodată să îl folosiţi dar, cu toate acestea, l-aţi consumat cu siguranţă. Este prezent în aproape tot ce mâncaţi, inclusiv în pâine, ciocolată, supă sau pizza.
Cu toate acestea, modul în care este produs afectează oamenii, aerul pe care îl respirăm şi vieţuitoarele sălbatice, scriu cei de la BBC. Este vorba de uleiul de palmier, cel mai popular tip de ulei vegetal din lume. E folosit în mai multe alimente, uneori în cantităţi mari. Se estimează că ar fi în aproape jumătate din produsele întâlnite în supermarketuri.
Motivul pentru care e posibil să nu fi auzit de el este că timp de mulţi ani a fost deghizat sub diferite nume. O directivă din 2014 a Uniunii Europene a forţat producătorii să menţioneze produsele în care acesta este folosit, dar această regulă nu a inclus şi industria produselor cosmetice, aşa că aproape nimeni nu realizează că acesta e prezent într-o gamă variată de produse de îngrijire şi înfrumuseţare, de la şampon la ruj. Motivul pentru care este atât de popular este dat de anumite calităţi care îl fac un ingredient brut excelent. Nu conţine grăsimi trans, are un punct de topire foarte ridicat şi are costuri mici de producţie.
În fond, nu uleiul de palmier este problema, ci faptul că această specie de palmieri creşte în pădurile tropicale care sunt casa unor animale ca urangutanii. Pe lângă vânătoare, defrişările cauzate de producţia de ulei de palmier a condus la punerea pe lista de specii pe cale de dispariţie a unor animale precum specia „bornean oragnutan”. Dar nu numai animalele sunt în pericol.
În 2016, organizaţia Amnesty International a acuzat industria că foloseşte copii foarte mici, chiar şi de opt ani, în procesul de producţie. De asemenea, studiile arată răspândirea la scară largă a unor conflicte între marii producători şi comunităţile locale. Producţia de ulei de palmier a fost şi unul dintre cauzele incendiilor de vegetaţie din 2015, care au cauzat un grad foarte ridicat de poluare a aerului, iar defrişările au contribuit la schimbările climatice.
Mulţi ar spune că soluţia este să fie stopat consumul de ulei de palmier. Cu toate acestea, multe companii au protestat, aducând argumente diverse, cum ar fi cel potrivit căruia uleiul de palmier este foarte eficient, mai ales că pentru cultura acestor palmieri se folosesc mai puţine pesticide. Schimbându-l cu ulei de soia sau de rapiţă, mediul ar avea mult mai mult de suferit. Au spus, de asemenea, că producţia sa reperzintă o sursă de locuri de muncă pentru mulţi oameni din comunităţi mici.
Industria spune că soluţia stă în dezvoltarea unei producţii sustenabile, în care să nu fie afectate pădurile tropicale, animalele sau oamenii. În 2003 s-a creat şi o comunitate care să sprijine această mişcare. Totuşi, multe alte organizaţii, printre care şi WWF, care a susţinut ideea de sustenabilitate, spun însă că acest lucru nu este posibil, în prezent doar 18% din producţie fiind „sustenabilă”.
Reţelele de socializare online sunt bune nu numai să aduni public pentru creaţiile tale, dar şi să-i ceri idei atunci când rămâi în pană de inspiraţie, această soluţie fiind aleasă de o artistă taiwanezo-americană, Stephanie H. Shih.
Artista, care realizează sculpturi din ceramică, şi-a dorit să creeze ceva care să amintească de diaspora est si sud-est asiatică, alegând pentru aceasta să se concentreze pe produse alimentare şi întrebându-şi publicul online ce alimente vestice percepe ca mai apropiate de asiatici.
Din aceasta a rezultat o expoziţie intitulată „New World Mall”, scrie LA Times, al cărei nume este inspirat de centrul comercial din Chinatown de la New York. Expoziţia constă din 30 de piese ceramice în mărime naturală, pictate manual, amintind de produsele alimentare sugerate de internauţi, care le folosesc în diverse preparate ce le aduc aminte de bucătăria zonelor din care provin.
Victor Cămărăşoiu este unul dintre acei antreprenori care şi-a creat afacerea dintr-o nevoie proprie, respectiv dorinţa de a asigura hrană sănătoasă familiei. Cum s-a transformat în business ograda sa?
În momentul în care a luat naştere Ograda Verde, adică în 2012, piaţa oferea o gamă extrem de restrânsă de surse de unde puteai cumpăra animale crescute 100% natural şi, de altfel, nici în prezent nu există prea multe opţiuni viabile. Pe atunci, noile date cu privire la efectele negative ale substanţelor adăugate în hrana animalelor l-au determinat pe fondatorul companiei să ia măsuri şi să îşi crească propriile sale păsări, activitatea sa devenind în scurt timp un business în toată regula.
„Astăzi, dorinţa de a oferi publicului o alternativă la produsele de provenienţă animală este un motor foarte important, care ne motivează să continuăm creşterea animalelor în această formă”, susţine Victor Cămărăşoiu, fondatorul afacerii de familie Ograda Verde, o microfermă în care se cresc păsări în condiţii similare celor din gospodăriile ţărăneşti.
Firma a atins anul trecut o cifră de afaceri de aproximativ 300.000 de euro, în creştere cu 27% faţă de 2019. Alimentate de interesul crescut al publicului pentru produsele sănătoase, pe fondul pandemiei, rezultatele au fost susţinute şi de tendinţa de adopţie în număr mare a achiziţiilor online.
„Noi ne-am format şi o bază solidă de clienţi fideli, pentru că odată ce au descoperit gustul produselor de la animale crescute după principii naturale şi tradiţionale, nu mai renunţă la el şi devin cumpărători recurenţi”, continuă fondatorul Ogrăzii Verzi. De asemenea, 2020 a reuşit să marcheze extinderea gamei de produse oferite pe site. Pe lângă păsările crescute în ferma de la Breaza, judeţul Prahova, firma a listat o serie de produse ale unor producători care operează după aceleaşi principii marcate de lipsa adausurilor artificiale.
Printre criteriile de selecţie se numără în primă instanţă faptul că produsele trebuie să fie 100% naturale, gustul acestora urmând să treacă testul familiei Cămărăşoiu şi, nu în ultimul rând, activitatea micului producător trebuie să fie autorizată de către direcţia sanitar-veterinară pe raza căreia îşi desfăşoară operaţiunile pentru a nu pune în pericol sănătatea consumatorilor. „Produsele pe care le livrăm au un termen de valabilitate mic comparativ cu majoritatea bunurilor prezente în comerţ. Noi realizăm livrări cu propria noastră flotă frigorifică, către Bucureşti, Braşov, Ploieşti şi Ilfov. Dezvoltarea la care lucrăm vizează acoperirea unui număr cât mai mare de oraşe către care ne propunem să livrăm la domiciliul clienţilor. Publicul nostru este preponderent urban, cu un stil de viaţă destul de agitat, care apreciază confortul livrării acasă a produselor pe care le consumă.”
În prezent, cu o echipă de opt angajaţi, Ograda Verde intenţionează să îşi majoreze capacitatea de livrare şi să exploateze cererea din oraşe mai îndepărtate, precum Timişoara, Cluj-Napoca şi Oradea. Perspectivele de creştere au luat naştere în urma unui an bun, întrucât pandemia de coronavirus a adus în online un număr tot mai mare de potenţiali clienţi, oameni care poate înainte îşi procurau produsele sănătoase din offline şi căutau alternative în mediul digital, cu o expunere mai redusă. Totodată, criza sanitară a conturat apariţia unui public nou, caracterizat de oamenii care au început să fie mai atenţi la alimentele pe care le consumă în cadrul familiei pentru a-şi menţine starea de sănătate la un nivel cât mai ridicat.
Laboratoarele Fares Bio Vital, o afacere deţinută de antreprenori români, a raportat pentru 2020 o cifră de afaceri de aproape 102,7 mil. lei (21,3 mil. euro), în creştere cu 25% faţă de anul anterior, când compania a avut afaceri de 81,9 mil. lei (17,3 mil. euro), potrivit calculului făcând de ZF pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor. Compania aproape şi-a dublat profitul în 2020, ajungând la 21,7 mil. lei (4,5 mil. euro), de la 11,4 mil. lei (2,4 mil. euro) în anul precedent, conform informaţiilor publice.
Fares produce şi comercializează ceaiuri, uleiuri, siropuri, pulberi din plante, creme, capsule sau comprimate, aflându-se pe primul loc în rândurile brandurilor de pe piaţa locală a ceaiurilor, un teren pe care să le concureze cu mărci autohtone precum Plafar, cât şi cu branduri ale unor giganţi precum Unilever. Produsele sub brandul Fares, făcând Orăştie, ajung în mai multe ţări în afară de România, printre care Ungaria, Italia, Spania, Marea Britanie, Malta, Cipru, Grecia, Norvegia sau Belgia. Şi în prezent, plantele din care sunt făcute produse Fares sunt cultivate pe 200 de hectare de lângă Orăştie, locul în care a fost fondat businessul.Compania utilizează în producţia 200 de specii diferite de plante medicinale şi realizează în jur de 400 de produse, dintre care undeva la 65-70% sunt reţete originale, create de Fares.
Brandul Fares şi-a început istoria în 1929 la Orăştie. Bazele mărcii se leagă însă de înfiinţarea primei farmacii din acest oraş hunedorean, sub numele „La Leul de Aur’’, consemnată în anul 1697.
Două secole mai târziu, la conducerea farmaciei a ajuns farmacistul Andrei Farago. El a fost cel care în 1929 a fondat firma ’’Digitalis, Prima Companie Română pentru Cultivarea Plantelor Medicinale Orăştie’’, premergătoare actualei Fares. Folosindu-se de maşini de tocare şi selectare şi de uscătoare, sub îndrumarea farmacistului Farago, au fost comercializate ceaiuri, siropuri şi uleiuri esenţiale din plante medicinale. Perioada interbelică a adus primele exporturi, prin relaţii comerciale în Europa, dar şi în America de Nord.
În perioada comunistă, firma a fost inclusă în structura de stat numită Plafar, iar imediat după căderea regimului comunist, în 1989, businessul fondat de Andrei Farago s-a desprins din forma de organizare impusă de stat, devenind companie privată cu capital integral românesc. Obiectul principal de activitate era la acea vreme fabricarea zahărului, a produselor din cacao, a ciocolatei şi a produselor zaharoase, prelucrarea ceaiului şi a cafelei, fabricarea condimentelor, a preparatelor alimentare omogenizate şi a alimentelor dietetice, precum şi a altor produse alimentare.
Cu cine se bate
Pachetul majoritar de acţiuni în cadrul Laboratoarele Fares Bio Vital, compania care deţine brandul Fares, este deţinut de Silviu Socol, potrivit celor mai recente date ale ZF. În perioada 2011-2015, Fares a investit aproximativ 2,5 mil. euro în spaţiile de producţie din Orăştie, în utilaje şi logistică, potrivit unor informaţii anterioare. Compania lucrează direct cu aproximativ 5.000 de farmacii, magazine naturiste, magazine alimentare din comerţul tradiţional, precum şi cu lanţurile internaţionale de hipermarketuri şi supermarketuri.
Printre concurenţii Fares, cel mai mare jucător din piaţă după vânzare, se găsesc branduri precum Kalpo (un producător român de ceai înfiinţat în urmă cu 26 de ani în Buzău), producătorul polonez Belin, Plafar (compania de stat care a înglobat brandul născut în Orăştie), dar şi Celmar din Polonia. Jucătorii sunt prezenţi atât în farmacii şi magazine naturiste, cât şi în supermarketuri, acolo unde au acces la un bazin mai mare de clienţi.
Risipa alimentară reprezintă o preocupare din ce în ce mai mare la nivel global, fiind în atenţia principalelor organizaţii mondiale, dar şi a autorităţilor naţionale, care monitorizează fenomenul şi caută soluţii pentru optimizarea consumului de alimente şi accesul echitabil la hrană pentru ţările care se confruntă cu dificultăţi în această privinţă.
Pandemia de COVID-19 a accentuat fenomenul, din cauza panicii care a indus un comportament iraţional în rândul populaţiei, respectiv constituirea de provizii exagerate care, în scurt timp, s-au transformat în deşeuri alimentare.
Cea mai mare risipă alimentară este generată de gospodării, fiind urmate de comercianţii şi operatorii din industria ospitalităţii (HoReCa). Un studiu publicat recent de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) arată că 17% din totalul hranei produse la nivel mondial ajunge la gunoi. Pentru România, în lipsa studiilor locale, reprezentanţii ONU au folosit date estimative în studiul menţionat, din care a rezultat că, în fiecare an, românii aruncă la gunoi aproximativ 1,35 milioane de tone de hrană. Este vorba doar de risipa din gospodării, pentru deşeurile alimentare rezultate din comerţ sau HoReCa nefiind suficiente date disponibile.
Cu aproximativ 70 de kilograme de alimente pe cap de locuitor care ajung anual la pubelă, ţara noastră se situează la jumătatea clasamentului european în ceea ce priveşte cantitatea de alimente aruncate, conform studiului ONU. Cehia şi Slovacia înregistrează o cifră identică, Bulgaria are un indicator de 68 de kg per cap de locuitor, în timp ce Republica Moldova sau Ucraina au câte 76 de kilograme.
Potrivit celor mai recente date publicate de Institutul Naţional de Sănătate Publică pe această temă (2019), în România, risipa alimentară este estimată la 6.000 de tone pe zi, 49% provenind din gospodării, 37% din industria alimentară, 7% din retail, 5% din alimentaţie publică şi 2% din sectorul agricol.
Aşadar, risipa alimentară se află la cote ridicate, iar pandemia a accentuat fenomenul, creşteri fiind consemnate atât la populaţie, care a cumpărat cantităţi foarte mari pentru a realiza provizii pe fondul incertitudinii cu privire la evoluţia pandemiei, dar şi pe lanţurile de distribuţie, care au suferit perturbări din cauza restricţiilor de circulaţie impuse pentru a limita răspândirea virusului, a lipsei personalului disponibil sau din cauza închiderii unităţilor de alimentaţie publică.
Ce trebuie să ştie operatorii din domeniu?
În aceste condiţii, autorităţile din întreaga lume caută soluţii pentru a reduce amploarea fenomenului, de la programe educaţionale care au drept scop responsabilizarea populaţiei, la prevederi legale care fie recompensează buna conduită (spre exemplu, credit fiscal în cuantumul produselor donate), fie impun unele reguli în gestionarea alimentelor.
România a adoptat Legea 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, care prevede o serie de obligaţii pentru operatorii economici din domeniul alimentar. Printre acestea se numără elaborarea unui plan anual de diminuare a risipei alimentare, derularea de comunicări interne cu angajaţii pe această temă, adaptarea producţiei la condiţiile de piaţă (cerere-ofertă, asigurarea trasabilităţii), plan de cultură în funcţie de piaţa de desfacere, măsuri de educare şi informare referitoare la prevenirea risipei de produse agroalimentare, cuantificarea risipei de alimente, măsuri de redistribuire/utilizare a surplusului.
Din perspectivă fiscală, sponsorizarea acordată în condiţiile prevăzute de lege (sub formă de produse) asigură o recuperare prin intermediul creditului fiscal a costurilor aferente şi pare a fi o soluţie utilizată şi în alte ţări pentru diminuarea risipei alimentare.
De asemenea, Codul fiscal oferă posibilitatea deducerii costurilor generate de scoaterea din gestiune a bunurilor cu termen aflat aproape de expirare sau care nu mai pot fi consumate, dacă acestea respectă prevederile legii risipei alimentare şi/sau sunt transferate pentru reintroducerea în circuit, pentru transformare în compost sau biogaz.
În concluzie, limitarea risipei alimentare este o obligaţie reglementată legislativ, dar, prin pregătirea unui plan de măsuri ce include urmărirea termenului de expirare a produselor, reducerea preţului de vânzare înainte de expirare, sponsorizarea produselor sau transmiterea acestora pentru utilizarea în obţinerea compostului sau biogazului, operatorii economici pot obţine şi un tratament fiscal favorabil.
Material de opinie de Camelia Malahov, Director Taxe Directe, Deloitte România
Vara, mulţi oameni au tendinţa să consume mai mult zahăr, mai multe dulciuri ori să bea alcool. Aşadar, păstrarea unui meniu echilibrat este destul de importantă.
Cei care pleacă în vacanţă cred că totul este permis, însă trebuie să ştie că, în ceea ce priveşte mâncarea, e bine să facă alegeri sigure, de sezon şi să mănânce multe legume, fructe, seminţe, peşte.
Indiferent de destinaţie, turiştii ar trebui să caute părerea celor care au mai fost acolo.
Şi nutriţioniştii recomandă să se evite carnea pentru că poate fi stricată din cauza temperaturilor ridicate. Cei care nu preferă restaurantele trebuie să se asigure că mâncarea pe care şi-au luat-o pe drum sau la picnic rezistă la temperaturi ridicate.
De asemenea, o mare atenţie trebuie acordată şi produselor de sezon, care au preţuri mai mici. Ceea ce consumaţi poate avea un aport foarte mare în reuşita unei vacanţe.
Când vine vorba de ulei de gătit, rafturile supermarketurilor sunt pline de diverse sortimente. Dintre toate acestea, există unul la care este posibil să nu vă fi gândit niciodată să îl folosiţi dar, cu toate acestea, l-aţi consumat cu siguranţă. Este prezent în aproape tot ce mâncaţi, inclusiv în pâine, ciocolată, supă sau pizza.
Cu toate acestea, modul în care este produs afectează oamenii, aerul pe care îl respirăm şi vieţuitoarele sălbatice, scriu cei de la BBC. Este vorba de uleiul de palmier, cel mai popular tip de ulei vegetal din lume. E folosit în mai multe alimente, uneori în cantităţi mari. Se estimează că ar fi în aproape jumătate din produsele întâlnite în supermarketuri.
Motivul pentru care e posibil să nu fi auzit de el este că timp de mulţi ani a fost deghizat sub diferite nume. O directivă din 2014 a Uniunii Europene a forţat producătorii să menţioneze produsele în care acesta este folosit, dar această regulă nu a inclus şi industria produselor cosmetice, aşa că aproape nimeni nu realizează că acesta e prezent într-o gamă variată de produse de îngrijire şi înfrumuseţare, de la şampon la ruj. Motivul pentru care este atât de popular este dat de anumite calităţi care îl fac un ingredient brut excelent. Nu conţine grăsimi trans, are un punct de topire foarte ridicat şi are costuri mici de producţie.
În fond, nu uleiul de palmier este problema, ci faptul că această specie de palmieri creşte în pădurile tropicale care sunt casa unor animale ca urangutanii. Pe lângă vânătoare, defrişările cauzate de producţia de ulei de palmier a condus la punerea pe lista de specii pe cale de dispariţie a unor animale precum specia „bornean oragnutan”. Dar nu numai animalele sunt în pericol.
În 2016, organizaţia Amnesty International a acuzat industria că foloseşte copii foarte mici, chiar şi de opt ani, în procesul de producţie. De asemenea, studiile arată răspândirea la scară largă a unor conflicte între marii producători şi comunităţile locale. Producţia de ulei de palmier a fost şi unul dintre cauzele incendiilor de vegetaţie din 2015, care au cauzat un grad foarte ridicat de poluare a aerului, iar defrişările au contribuit la schimbările climatice.
Mulţi ar spune că soluţia este să fie stopat consumul de ulei de palmier. Cu toate acestea, multe companii au protestat, aducând argumente diverse, cum ar fi cel potrivit căruia uleiul de palmier este foarte eficient, mai ales că pentru cultura acestor palmieri se folosesc mai puţine pesticide. Schimbându-l cu ulei de soia sau de rapiţă, mediul ar avea mult mai mult de suferit. Au spus, de asemenea, că producţia sa reperzintă o sursă de locuri de muncă pentru mulţi oameni din comunităţi mici.
Industria spune că soluţia stă în dezvoltarea unei producţii sustenabile, în care să nu fie afectate pădurile tropicale, animalele sau oamenii. În 2003 s-a creat şi o comunitate care să sprijine această mişcare. Totuşi, multe alte organizaţii, printre care şi WWF, care a susţinut ideea de sustenabilitate, spun însă că acest lucru nu este posibil, în prezent doar 18% din producţie fiind „sustenabilă”.