BusinessMagazin

Tag: clienti

  • Lux cu moderaţie: “In vremurile bune, un client putea cumpăra şi zece perechi de pantofi o dată, în timp ce acum se limitează la una, maximum două”

    Inainte clienţii cumpărau mai uşor. Acum au intervenit şi criza şi saturaţia„, spune Carmen Şeitan, care este implicată alături de soţul său în industria modei de lux de mai bine de un deceniu şi nu se vede făcând altceva. Familia Şeitan deţine în România patru buticuri de lux: Brunello Cucinelli, Moschino, Canali şi Distinto.

    Explicaţia vine din faptul că mulţi clienţi au deja produsele de bază, motiv pentru care acum mai cumpără doar la nevoie. „Înainte cumpărau mai uşor.„ Astfel, în vremurile bune, un client putea cumpăra şi zece perechi de pantofi o dată, în timp ce acum se limitează la una, maximum două”.

    Istoria declinului nu a fost însă una liniară, ca în alte industrii. 2009 a fost un an agitat pentru piaţa de lux. Companiile au intrat în silentio stampa, iar cumpărătorii au început să se lase aşteptaţi. Trecătorii nu făceau mai mult decât să arunce o privire către vitrinele frumos amenajate ca parte a plimbării lor prin centrul oraşului. Pentru unele nume mari acesta a fost începutul sfârşitului.

    La început a fost Escada. Apoi au urmat La Perla, Versace Jeans Couture şi Hugo Boss. Începând cu 2010 însă, situaţia a luat o altă întorsătură, multe dintre mărci au revenit pe piaţă şi şi-au încercat norocul a doua oară. Piaţa a câştigat câteva zeci de nume în perioada 2010-2012. Începând cu 2013 însă, prudenţa a devenit cuvântul de ordine şi în industria luxului. Astfel, s-a schimbat în totalul afacerilor ponderea vânzărilor realizate în perioada de reduceri, tot mai mulţi clienţi preferând să meargă la cumpărături în perioada ofertelor şi discounturilor.

    „Acest comportament de consum nu îţi permite să te dezvolţi, ci doar să te menţii în piaţă.” Mai mult, chiar şi după ce va trece criza iar românii vor avea din nou mai mulţi bani ei vor fi obişnuiţi cu acest nou comportament de consum şi vor avea nevoie de trei-cinci ani pentru a reveni la obiceiurile iniţiale. „Dacă nu reuşeşti să vinzi 45-50% din marfa comandată înainte de perioada reducerilor ai o problemă.„

    Carmen Şeitan mai spune că nu doar comportamentul de consum s-a schimbat, ci şi unii clienţi: unii au dispărut, alţii sunt nou intraţi. Există însă şi aceia care au rămas fideli anumitor mărc i încă de la intrarea acestora pe piaţă. „Numărul total al clienţilor a rămas similar, iar vânzările sunt în uşoară creştere. Profitul însă este cel care a avut de suferit.„ Afacerile familiei Şeitan au fost în 2012 de circa 5 milioane de euro, iar pentru acest an estimează o stagnare sau o creştere de 1-2%. Marja de profit se situează la 10-12%.
     

  • Valoarea veniturilor înregistrate de Orange România în primul semestru

     Astfel, veniturile Orange România au coborât cu 0,6%, de la 452 milioane euro în primul semestru al anului trecut la 449 milioane euro, dar au urcat uşor în trimestrul al doilea, cu 0,2%, la 230 milioane euro, potrivit unui comunicat transmis joi de operator.

    Dacă se exclude efectul reducerii tarifelor de interconectare, creşterea veniturilor la nivelul celui de-al doilea trimestru este de 3,8%, precizează Orange România.

    Compania avea 10,2 milioane clienţi la finalul lunii iunie, faţă de 10,283 milioane la sfârşitul anului trecut, potrivit raportului financiar prezentat joi de grupul francez Orange.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cel mai scump restaurant din România: o masă costă cât un salariu minim

    Degajat şi volubil, Florin Rădulescu îşi primeşte oaspeţii în restaurantul Osho din cartierul bucureştean Primăverii, pe care l-a deschis în 2010, în urma unei investiţii de 320.000 de euro din fonduri proprii. „Îmi place foarte tare să gătesc şi mi-am dorit mult să deschid un restaurant”, spune Rădulescu, care are 47 de ani şi este de profesie inginer. Încă din 2003 şi-a făcut propria firmă, cu activităţi în domeniul instalaţiilor de aer condiţionat, iar acum îşi petrece dimineţile la firma de instalaţii iar de la 12 până seara la 8 se ocupă de restaurant.

    „Am două slujbe„, glumeşte antreprenorul, care a avut de la începutul investiţiei un pachet de 75% din acţiuni, dar acum o deţine în întregime, pentru că alţi doi parteneri au ieştit din afacere în toamna anului trecut. „Osho este marcă înregistrată şi nu mai am alte afaceri în Horeca”, spune el.

    Antreprenorul a mai cheltuit încă 320.000 de euro pentru deschiderea celui de-al doilea spaţiu, în 2011, cu specific pescăresc, iar la finalul anului trecut investiţia totală ajunsese deja la 800.000 de euro. Osho s-a consacrat în Capitală drept unul dintre cele mai scumpe restaurante, bonul de casă mediu plasându-se la 180 de lei; cele mai scumpe feluri de mâncare ajung la 340 de lei o porţie de  Black Angus Tomahawk sau Black Angus Beeef Chops.

    Privite însă din perspectiva gramajului, scumpe sunt carnea de bizon – 220 de lei porţia de 300 gr. şi vita de tip Wagyu – 240 de lei porţia de 300 gr. Restaurantele au în medie între 450 şi 500 de clienţi în fiecare zi, împărţiţi în mod egal între mesele de prânz şi seară. 65% dintre ei sunt deja clienţi fideli, iar proprietatul spune că pentru ei a dezvoltat un sistem de bonusuri:  carduri cu reduceri de 15%. „Peste 80% dintre clienţi au peste 35 de ani, sunt corporatişti, politicieni sau oameni de afaceri”.

    Deschis după instalarea recesiunii, Osho nu a resimţit în niciun fel criza economică dintr-un motiv foarte simplu: ţinteşte clienţi cu putere de cumpărare ridicată. „Clienţii noştri ştiu ce vor şi, de multe ori, din partea lor vin sugestii foarte pertinente. Meniul de pe mese, de pildă, este completat şi în funcţie de ideile lor”, explică Rădulescu. Nu doar meniurile au fost recent schimbate, ci a investit deja anul acesta 100.000 de euro pentru publicitate, rebranding şi extinderea sistemului de livrări.

    Despre alegerea specificului restaurantului, povesteşte că a călătorit mult şi a prins gustul cărnii de vită, „care nu este aşa cum o cunoaştem noi – tare, aţoasă, fiartă mult pentru o mâncare. Sunt specii de vită crescute special pentru carne„, explică el. De fapt, pentru o friptură după standardele lui Florin Rădulescu, animalele sunt alese – cinci, poate zece dintr-un lot anume, sunt sacrificate exact când trebuie (altfel carnea se întăreşte), iar carnea este maturată, în frigidere, vreme de 10, 21 sau 45 de zile, Osho fiind primul restaurant din România care face acest lucru. Iar cu cât este mai lung timpul de maturare, cu atât creşte şi preţul felului de mâncare.
     

  • Cât datorează firmele româneşti furnizorilor de energie. Jumătate din sumă revine CFR

     “O problemă majoră rămâne cea privind arieratele companiilor de stat către furnizorii de energie. Unul dintre cei mai mari debitori este în continuare CFR, care înregistra, la jumătatea acestui an, datorii de aproximativ 525 millioane lei către companiile din sectorul energetic. Alte aproximativ 520 de milioane de lei ar trebui recuperate de la clienţi aflaţi în insolvenţă”, se arată într-un comunicat al Federaţiei Patronale a Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie (ACUE).

    Reprezentanţii ACUE au arătat că furnizorii sunt forţaţi să-i alimenteze cu energie şi gaze pe clienţii în insolvenţă, chiar dacă aceştia nu-şi plătesc facturile. Având în vedere că pentru astfel de clienţi nu există sancţiuni, există pericolul ca rău-platnicii să abuzeze de situaţie. Această tendinţă este valabilă atât pentru clienţii privaţi, cât şi pentru cei de stat. Foarte importantă în acest sens este propunerea de modificare a Codului insolvenţei, prin care clienţii aflaţi în astfel de situaţii să fie obligaţi să-şi achite datoriile, conform sursei citate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Producătorii de profiluri metalice nu văd revenirea clienţilor industriali

    Clienţii mari de profiluri metalice, care demarează investiţii pentru clădiri de mii sau zeci de mii de metri pătraţi, sunt din ce în ce mai puţini, iar vânzările de profiluri mici pentru acoperişuri sau pereţi, folosite în proiectele rezidenţiale individuale, sunt insuficiente pentru a readuce piaţa pe plus, scrie revista BUSINESS Construct.

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

    Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 24.07.2013

    ZF Corporate este serviciul specializat de ştiri cu plată al Ziarului Financiar. Pentru a putea citi aceste ştiri trebuie să vă abonaţi la ZF Corporate sau la unul din cele 12 fluxuri ale sale, profilate pe sectoare de activitate (Bănci, Retail, Imobiliare şi altele). Detalii de abonare la ZF Corporate: Alexandru Matei (tel. fix: 0318.256.286, tel. mobil: 0766.606.994) sau trimiteţi un email cu datele dumneavoastră de contact prin care solicitaţi informaţii şi abonare la adresa alexandru.matei@zf.ro sau stefan.paraschiv@m.ro. Veţi fi contactat în maximum o oră.

     

  • Cea mai spectaculoasă scurgere de date bancare secrete din ultimii ani: “SUA m-au avertizat că ar fi uşor ca cineva să plătească să fiu ucis”

    DATELE SUSTRASE DE FOSTUL INGINER DE SISTEM DE LA DIVIZIA DIN ELVEŢIA A HSBC AU AJUNS ÎN POSESIA MAI MULTOR ŢARI, inclusiv Marea Britanie, Franţa, Italia, Spania şi SUA, ajutând la descoperirea de cazuri de evaziune fiscală în valoare de 200 de miliarde de euro, potrivit revistei germane Der Spiegel.

    Falciani a plecat din Elveţia în Franţa, unde a colaborat cu ministrul de Finanţe de la acel moment, actualul şef al Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde.Printre numele „grele„ găsite în aceste date se află şi Emilio Botin, preşedinte al grupului bancar spaniol Santander. Botin a acceptat să plătească statului taxe din urmă de 200 de milioane de euro, dar a continuat să susţină că nu avea cunoştinţă despre contul din Elveţia prin care s-a produs evaziunea.

    Michael Shanly, un dezvoltator imobiliar din Marea Britanie,  a plătit, de asemenea, taxe restante şi penalităţi în valoare de 555 de milioane de euro, înţelegerea cu Fiscul britanic fiind bazată pe informaţii obţinute de la fostul angajat HSBC.
    Lagarde a transmis din datele lui Falciani şi altor ţări, inclusiv Greciei. În Grecia, informaţiile primite, numite deseori „Lista lui Lagarde„, au fost date uitării până la intrarea ţării în criza datoriilor. S-a aflat ulterior că în rândul evazioniştilor apar rude de politicieni, dar şi că s-a încercat chiar scoaterea unor astfel de persoane de pe listă.

    Falciani a colaborat şi cu autorităţile americane. Înarmaţi cu datele sustrase  de fostul inginer IT, SUA au obligat HSBC să plătească 1,9 miliarde de dolari pentru a încheia prin înţelegere amiabilă o investigaţie, după ce o comisie a Senatului a ajuns la concluzia că mecanismele de control ale HSBC împotriva spălării banilor au permis unor grupări teroriste şi unor carteluri de droguri acces la sistemul financiar american.

    VIAŢA PE FUGA. Falciani, 41 de ani, are dublă cetăţenie, franceză şi italiană. Mulţi ar considera că ceea ce a făcut este corect. Mai puţin Elveţia, care îl socoteşte infractor şi îl urmăreşte cu un mandat de extrădare. În ultimii ani, Falciani a trecut prin mai multe ţări europene, întotdeauna cu un pas înaintea mandatelor de extrădare trimise de Elveţia.

    Într-un interviu acordat cotidianului El Pais în aprilie, fostul angajat HSBC a afirmat că a fost încurajat de oficiali americani să se refugieze din Franţa, unde locuia şi avea chiar o slujbă de cercetător, în Spania, pentru că viaţa sa ar fi fost în pericol. „Statele Unite m-au avertizat că ar fi uşor ca cineva să plătească să fiu ucis”, a spus el.

    A fugit din Franţa în Spania în vara anului trecut, însă la graniţă a fost arestat în baza mandatului emis de Elveţia. Justiţia din Spania a refuzat, în mai, să-l extrădeze, afirmând că ceea ce a făcut „nu este considerată o încălcare a legii în Spania„. Spania este una dintre ţările care au folosit agresiv informaţiile fostului angajat HSBC pentru a descoperi evazionişti.Procurorii spanioli s-au opus extrădării lui Falciani, afirmând că datele obţinute de la acesta au ajutat să fie scoase la lumină acte de evaziune fiscală totalizând 200 de miliarde de euro în Europa.

    „Nu putem pedepsi pe cineva care, atunci când observă un act de încălcare a legii acolo unde lucrează, îl aduce la cunoştinţa autorităţilor”, au afirmat procurorii spanioli.La câteva săptămâni după ce Spania a respins cererea Elveţiei, Falciani s-a întors în Franţa, unde magistraţii au deschis o nouă investigaţie împotriva HSBC.

    CU GARZI DE CORP ASIGURATE DE STATUL FRANCEZ.
    Falciani a acordat după revenirea în Franţa mai multe interviuri presei, inclusiv pentru Bloomberg şi Der Spiegel. La ambele întâlniri, a venit însoţit de mai multe gărzi de corp despre care a afirmat că sunt asigurate de statul francez.

  • Fiecare client Amway a făcut cumpărături de 400 de lei

    Fiecare client al companiei de vânzări directe Amway cheltuie în medie 400 de lei (90 de euro) pentru fiecare comandă, cea mai mare parte a banilor mergând către produse cosmetice şi de îngrijire.

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

    Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 23.07.2013

    ZF Corporate este serviciul specializat de ştiri cu plată al Ziarului Financiar. Pentru a putea citi aceste ştiri trebuie să vă abonaţi la ZF Corporate sau la unul din cele 12 fluxuri ale sale, profilate pe sectoare de activitate (Bănci, Retail, Imobiliare şi altele). Detalii de abonare la ZF Corporate: Alexandru Matei (tel. fix: 0318.256.286, tel. mobil: 0766.606.994) sau trimiteţi un email cu datele dumneavoastră de contact prin care solicitaţi informaţii şi abonare la adresa alexandru.matei@zf.ro sau stefan.paraschiv@m.ro. Veţi fi contactat în maximum o oră.

  • Ce-au ajuns restaurantele din Franţa: mâncare pregătită industrial, congelată şi încălzită la microunde

    Mitul micului restaurant parizian care serveşte bucate alese a fost spulberat recent de rezultatele unui sondaj care a relevat că o treime dintre localuri, deşi se laudă cu mese gourmet, oferă clienţilor produse pregătite industrial, congelate şi încălzite la cuptorul cu microunde.

    Proprietarii de restaurante estimează că numărul real al cârciumarilor care optează pentru această „scurtătură” este cu mult mai mare, deoarece multor bucătari-şefi le-ar fi prea ruşine să recunoască un asemenea sacrilegiu.

    PE LÂNGĂ ELEMENTUL DE FRAUDĂ, BUCĂTARII NEMULŢUMIŢI SUBLINIAZĂ CĂ MÂNCĂRURILE PREPARATE ÎN FABRICĂ REPREZINTĂ TRĂDAREA TRADIŢIEI DE PATRIMONIU A MESEI GOURMET ŞI SUBMINAREA UNEIA DINTRE PRINCIPALELE ATRACŢII TURISTICE FRANCEZE. Un bucătar care nu se sfieşte să admită că a apelat la controversata practică este Bernard Grateloup, proprietarul Cafe de la Poste din Carmaux, un oraş mic, situat la aproximativ 80 de kilometri nord-est de Toulouse.

    Grateloup a declarat că achiziţionează „când poate„ fructe şi legume proaspete de la piaţă, însă apelează fără resentimente la cărnuri congelate şi produse vegetale extrasezon, deoarece sunt mult mai ieftine şi mai uşor de depozitat.

    O porţie de ton gătit „provencal„ cu garnitură ratatouille poate fi cumpărată congelat, dintr-o fabrică specializată, pentru 3 euro. Preparatul poate fi depozitat pentru perioade îndelungate în camera frigorifică a restaurantului şi vândut unui client pentru 13 euro, după trei minute la microunde, potrivit informaţiilor publicate de revista Marianne. Un ecler cu ciocolată, de asemenea congelat, costă 45 de eurocenţi la poarta fabricii şi ajunge în farfuria clientului cu un adaos de câteva sute de procente, scrie Washington Post.

    Practica bucătăriei gourmet congelate s-a răspândit la scară largă în rândul restaurantelor din Franţa în ultimii ani, din cauza dificultăţilor economice şi odată cu evoluţia tehnicilor de congelare rapidă. Astfel, mulţi proprietari de restaurante sunt determinaţi să încerce să-şi asigure profitul prin renunţarea la personalul de bucătărie. Totodată, situaţia din restaurante coincide cu industrializarea tot mai acută a industriei alimentare în Europa, dramatizată în acest an de scandalul cărnii de cal, cu repercusiuni puternice în Franţa.

    Bucătarul Alain Fontaine, şeful restaurantului Le Mestruret din apropierea Operei din Paris, pregăteşte „în casă„ toate preparatele din meniu. Fontaine se plânge că tendinţa tot mai răspândită de servi mese congelate la restaurante, pe lângă faptul că trădează încrederea mesenilor, distruge cultura culinară şi gusturile clientelei deoarece toată lumea mănâncă acelaşi lucru, produs în masă, cu gust omogenizat, fără caracteristici diferenţiate. „Nu este normal. Ne vom atrofia simţurile!„, spune bucătarul parizian.

    Însă corectitudinea şi respectarea tradiţiei pot afecta profitul, recunoaşte Fontaine. Bucătarii din restaurantul său câştigă 2.000 de euro pe lună, iar asistenţii 1.500 de euro, cheltuieli care ar putea fi reduse substanţial prin utilizarea unei baterii de cuptoare cu microunde, cu echipaj de imigranţi ilegali fără pretenţii financiare. Costul în creştere al ingredientelor şi cheltuielile ridicate cu personalul împiedică multe restaurante să respecte tradiţia gătitului în bucătăria proprie, notează şi The Economist. Presiunile sunt accentuate de situaţia economică dificilă, care limitează puterea de cumpărare a francezilor. Tot mai multe persoane merg la lucru cu sandvişuri preparate de acasă, după modelul englezesc, iar numărul buticurilor care vând snacks a crescut. Ieşirile la restaurant, tot mai rare, sunt caracterizate de o atenţie sporită la preţuri.

  • Cum se face educaţie cu dobândă de 100%

    EDUCAŢIA ESTE PARTE DIN ASPECTUL SOCIAL AL AFACERII CU SISTEME DE MICROCREDITARE PENTRU CARE, ÎN 2006, MUHAMMAD YUMUS A PRIMIT PREMIUL NOBEL PENTRU PACE. Soluţia pe care a găsit-o în oraşul nativ Bangladesh viza ajutorarea săracilor pentru depăşirea condiţiei lor. Cât din modelul acestuia s-a păstrat pe măsură ce instituţiile financiare nebancare s-au răspândit în întreaga lume, cu precădere în ţările mai puţin dezvoltate?

    Un studiu efectuate de compania de cercetare britanică YouGov la iniţiativa grupului International Personal Finance pe clienţii din cele şase ţări în care sunt prezenţi – România, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria şi Mexic – poate ajuta la conturarea unui răspuns. „Un sfert dintre cei care se împrumută de la noi o fac în scopul educaţiei„, spune Vlad Şandru, senior corporate affairs manager al Provident.

    Educaţia copiilor este cel de-al treilea motiv de împrumuturi rapide pe termen scurt, după „mini-investiţiile în confortul vieţii de familie„ (35%) şi plata cheltuielilor curente (28%). Restul de procente este împărţit între cheltuieli pentru divertisment şi hobby-uri şi pentru alte cheltuieli personale. Datorită acestora, Provident, cea mai cunoscută instituţie financiară nebancară care face astfel de îm-prumuturi în România a avut, de la intrarea pe piaţă în 2006 şi până în prezent, circa 600.000 de clienţi.

    Creditele acordate au adus un profit de 2,7 milioane de euro şi o cifră de afaceri de 106 de milioane de euro în 2012, în creştere cu 10% faţă de anul precedent. „Nu aş spune că sunt săraci, sunt persoane cu venituri medii şi sub medie„, precizează Şandru, referindu-se la profilul clientului

    Provident. Potrivit studiului realizat online pe un eşantion de 1.478 de respondenţi, veniturile a 40% dintre clienţi se situează între 600 şi 1.000 de lei, circa 30% au venituri cuprinse între 1.000 şi 2.000 de lei, dar există şi un procent de aproximativ 20% care câştigă mai puţin de 600 de lei. Un portret-robot al celui care se împrumută prezintă, potrivit aceluiaşi studiu, o persoană cu vârsta cuprinsă între 31 şi 55 de ani (62%), cu un loc de muncă (76%) şi dorinţa de a face un împrumut de 1.500 de lei.

    Rambursările medii lunare sunt de aproximativ 300 de lei. Între cheltuielile zilnice ale respondenţilor primează costurile pentru alimente (30%), pentru facturile lunare (20%) sau pentru medicamente (10%). Printre produsele financiare pe care şi le doresc se numără un cont de economii (42%), asigurarea de sănătate (36%) şi investiţii pe termen lung (27%). Mai mult de jumătate din participanţii la studiu au ca principala grijă presiunea cheltuielilor zilnice asupra bugetelor personale, iar aceasta este urmată de preocuparea faţă de locul de muncă (17%) şi de educaţie(7%). În rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 24 şi 34 de ani, procentul celor preocupaţi de educaţie depăşeşte 20%.
     

  • Clienţii ING pot face plăţi cu mobile din gama iPhone4 şi Samsung Galaxy

    ING Bank a introdus în oferta standard serviciul de plăţi contactless cu telefonul mobil. Pentru cumpărăturile mai mici de 100 de lei în România, respectiv de circa 20 de euro în străinătate, nu este necesară introducerea codului PIN.

    Practic, plata se face prin trecerea telefonului prin faţa unui terminal special instalat la comercianţi şi pe care este afişată suma de plată. Tranzacţia se realizează doar dacă telefonul este apropiat la maximum 4 cm de POS, astfel fiind exclus riscul unor plăţi neintenţionate. În ultimul an serviciul a fost testat de angajaţii băncii.

    Alte stiri pe zf.ro

    Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 17.07.2013