BusinessMagazin

Tag: uniunea europeana

  • Cum funcţionează piaţa GPL-ului: Mai bine de jumătate din cantităţi sunt folosite de populaţie în butelii pentru gătit sau încălzire. „Dacă infrastructura de gaze ar fi fost dezvoltată, stăteau altfel lucrurile“.

    Circa 85% din locuinţele din Olanda şi 60% dintre locuinţele din Ungaria folosesc gazul pentru a se încălzi, în timp ce numai 34% dintre români au acest „privilegiu“, deşi ţara defilează spre statutul de cel mai mare producător de gaze din UE.

    În lipsa infrastructurii, românii, mai ales cei din zonele rurale, apelează la lemne, iar uneori chiar la GPL. Datele de la INS arată că jumătate din consumul de GPL la nivel naţional se face chiar de populaţie, prin buteliile cu aşa-numitul aragaz sau prin instalaţii care folosesc GPL montate pe lângă casele izolate. De multe ori însă, încărcarea buteliilor sau a acestor instalaţii încalcă orice normă de siguranţă.

    Datele transmise de Institul Naţional de Statistică (INS) arată că în 2021 la nivel naţional a fost un consum de circa 403.000 de tone de GPL, peste 223.000 de tone fiind consumate de populaţie, deci 55%, restul fiind segmentul de autogaz.

    În bani, valoarea pieţei ar fi de circa 400-450 de milioane de euro, având în vedere preţurile medii din 2021. „Pe zona de populaţie, GPL-ul se consumă sub forma buteliilor pentru aragaz folosite mai ales la gătit, dar şi pentru instalaţii care permit încălzirea locuinţelor izolate. Amestecul este însă diferit pentru o butelie şi gazul folosit ca autogaz“, spun oameni din industrie. „Dacă infrastructura de gaze ar fi fost dezvoltată, stăteau altfel lucrurile.“

     

  • Răsturnare de situaţie: Uniunea Europeană a renunţat la gazul rusesc livrat prin conducte, însă cumpără GPL la niveluri record. Doar de la începutul anului tranzacţiile se ridică la 5,29 de miliarde de euro

     Uniunea Europeană va stabili un record în acest an cu privire la volumul de GPL importat din Rusia, în ciuda dorinţei de a renunţa la resursele ruseşti până în 2027, scrie Financial Times.

    În primele şapte luni ale acestui an, Belgia şi Spania au reprezentat al doilea respectiv al treilea cel mai mare cumpărător de GPL din Rusia, după China, conform unei analize realizată de Global Witness.

    La nivel general, importurile de GPL din Rusia au crescut cu 40% între ianuarie şi iulie anul acesta, comparativ cu 2021, înainte de invazia din Ucraina.

    Saltul semnificativ vine de la o bază scăzută deoarece UE nu importa gaz rusesc tip GPL, acesta consitutind doar 6% în perioada respectivă.

    Global Witness a explicat că preţul gazului importat din ianuarie până în iulie, analiză făcută pe baza preţurilor spot, s-a ridicat la 5,29 miliarde de euro.

    „Este şocat că ţările din UE s-au străduit să nu mai primească gaz rusesc prin conducte doar pentru a-l înlocui cu GPL”, a declarat Jonathan Noronha-Gant, senior fossil fuel campaigner la Global Witness. „Nu contează dacă vine prin conductă sau pe navă, companiile europene îi trimit miliarde de euro lui Putin.”

    Pe lângă faptul că sunt generate fonduri considerabile pentru Rusia într-un moment în care Uniunea Europeană vrea să înăsprească regimul de sancţiuni, nivelul ridicat al importurilor lasă statele vulnerabile deciziei bruşte de a reduce livrările, aşa cum s-a întâmplat anul trecut. 

  • România are 350 de medici la 100.000 de locuitori, aproape de coada clasamentului UE

    ♦ Ţări precum Grecia, Portugalia şi Austria, cele din fruntea clasamentului european, au mai mult de 500 de medici la 100.000 de locuitori ♦ Cele mai scăzute valori au fost înregistrate în Franţa, Belgia şi Ungaria.

    România are puţin peste 350 de medici la 100.000 de lo­cuitori, arată datele de la Eurostat, oficiul european de sta­tis­tică. Cu acest număr, Româ­nia înre­gis­trează a opta cea mai mică va­loare dintre statele mem­bre ale UE. 

    În total, România a avut un număr de 67.096 de medici în anul 2021, după cum arată statisticile europene. Dintre ţările membre ale Uniunii Europene, Grecia (629,2) şi Portugalia (562) au înregistrat cel mai mare număr de medici autorizaţi să-şi exercite meseria la 100.000 de locuitori, urmate de Austria, cu o valoare de 540,9.

    La polul opus, cele mai scăzute valori au fost înregistrate în Franţa (318,3), Belgia (324,8) şi Ungaria (329,8).

    Numărul de medici la 100.000 de locuitori a crescut în aproape toate statele membre ale UE între 2016 şi 2021. Singura excepţie a fost Estonia. Eurostat subliniază că aceste creşteri pot rezulta dintr-un număr mai mare de medici raportat la un număr mai mic de locuitori. Această tendinţă de creştere poate reflecta schimbări demografice din cauza îmbătrânirii populaţiei în Europa. Pe măsură ce proporţia gene­raţiilor mai în vârstă din UE a crescut în ultimii ani, cererea pentru servicii de sănătate şi asistenţă socială a crescut şi ea. În 2021, UE avea aproximativ 1,82 milioane de medici practicanţi.

    Cel mai mare număr de medici practicanţi a fost înregistrat în cele mai mari ţări din UE: Germania (377.000, echiva­lentul a 21% din totalul UE), urmată la o distanţă considerabilă de Italia (243.000), Franţa (216.000) şi Spania (213.000).

    Împreună, aceste patru state membre au reprezentat 57,7% din numărul total de medici practicanţi din UE.  Următorul cel mai mare număr de medici practicanţi a fost în Polonia, 130.000, echivalentul a 7,2% din totalul UE.

     

     

  • Cu cât a crescut numărul companiilor din România care au intrat în faliment. În UE, numărul falimentelor a crescut cu 8,4%

    ♦ Numărul falimentelor de la trimestru la trimestru a crescut cel mai mult în Ungaria, cu aproape 41%, ţară urmată de Letonia şi Estonia, ambele cu creşteri de circa 25% ♦ Cele mai mari scăderi ale numărului de falimente au fost în Cipru, Croaţia şi Danemarca.

    Numărul companiilor de pe piaţa locală care au intrat în faliment a crescut cu 0,5% în al doilea trimestru din 2023 faţă de trimestrul anterior, arată datele de la Eurostat, oficiul european de statistică. Cu această valoare, România se situează la mijlocul clasamentului european după evoluţia numărului falimentelor de la semestru la semestru, dar cu mult sub media europeană.

    Aşadar, la nivelul Uniunii Europene, în al doilea trimestru al anului 2023, declaraţiile de faliment ajustate sezonier au crescut cu 8,4% comparativ cu primul trimestru din 2023, atingând cel mai ridicat nivel înregistrat în perioada care a început cu anul 2015. În al doilea trimestru al anului 2023, numărul declaraţiilor de faliment ale întreprinderilor din UE a crescut pentru al şaselea trimestru consecutiv.

    Numărul falimentelor de la trimestru la trimestru a crescut cel mai mult în Ungaria, cu aproape 41%, ţară urmată de Letonia şi Estonia, ambele cu creşteri de circa 25%. La polul opus au fost ţări precum Cipru, Croaţia şi Danemarca, cu scăderi ale numărului de falimente de 23,6%, 15,9% şi 14,3% în T2 faţă de T1.

    În ceea ce priveşte sectoarele de activitate afectate, toate sectoarele economiilor din UE au înregistrat creşteri ale numărului de falimente în trimestrul al doilea din 2023 faţă de trimestrul precedent. Serviciile de cazare şi alimentaţie (plus 23,9%), transportul şi depozitarea (plus 15,2%) şi educaţie, sănătate şi activităţi sociale (plus 10,1%) au fost sectoarele cu cele mai mari creşteri ale numărului de falimente în T2 comparativ cu trimestrul precedent.

    Comparativ cu trimestrul IV din 2019, cel de dinaintea pandemiei, numărul declaraţiilor de faliment în trimestrul al doilea din 2023 a fost mai mare în majoritatea sectoarelor economiei. Cele mai mari creşteri ale numărului de falimente comparativ cu T4 din 2019 s-au înregistrat în servicii de cazare şi alimentaţie (plus 82,5%) şi transport şi depozitare (plus 56,7%).

    În schimb, în al doilea trimestru al anului 2023 au existat doar două sectoare economice în care numărul declaraţiilor de faliment a fost mai mic decât în T4 din 2019: industria (-11,5%) şi construcţiile (-2,7% ). 

     

  • UE respinge moştenirea creştină, realizează o înlocuire a populaţiei sale prin migraţie … şi desfăşoară o ofensivă LGBTQ”, a declarat Viktor Orban sâmbătă

    Premierul Ungariei Viktor Orban a reluat sâmbătă, la Tuşnad, în România, atacurile la adresa Uniunii Europene pentru ceea ce el a numit „ofensiva LGBTQ”.

    Reuters notează că, într-un discurs susţinut în România, Orban, un critic de lungă durată al Bruxellesului, a spus că speră ca alegerile pentru Parlamentul European de anul viitor să consolideze guvernele din cadrul blocului care resping „federalismul” reprezentat de Germania şi Franţa.

    UE este „fie un imperiu, fie naţiuni (individuale) … Nu ar trebui să ne facem iluzii: federaliştii încearcă să ne îndepărteze”, a declarat Orban.
    „Au vrut o schimbare de guvern (în 2022) în Ungaria”, a mai spus Orban, adăugând că acelaşi lucru este valabil acum şi pentru Polonia.

    Orban a declarat că un echilibru între federalişti şi naţiunile care nu sunt dispuse să cedeze mai multe puteri Bruxellesului a fost perturbat atunci când Marea Britanie a părăsit blocul, iar acum doar Varşovia şi Budapesta „îşi menţin poziţia”.


    Între timp, el şi-a intensificat retorica anti-LGBT pe măsură ce problemele economice ale Ungariei s-au agravat.

    „UE respinge moştenirea creştină, realizează o înlocuire a populaţiei sale prin migraţie … şi desfăşoară o ofensivă LGBTQ”, a declarat el sâmbătă.

    Viktor Orban i-a mulţumit, într-o scrisoare, premierului român Marcel Ciolacu, pentru întrevederile recente pe care le-au avut la Bucureşti şi pentru că a asigurat ca Universitatea de vară de la Băile Tuşnad să se desfăşoare fără a fi tulburată, a anunţat, sâmbătă, Bertalan Havasi, şeful biroului de presă al premierului ungar, citat de agenţia ungară de presă MTI.
    Premierul a mai spus că partea română i-a cerut să nu vorbească despre 3 teme: simboluri naţionale, drepturi minoritare colective şi unităţi teritoriale inexistente.

  • Ţara din UE care se rupe în două. Se schimbă harta Europei

    Belgia ar putea dispărea ca stat. Un important partid de extremă dreapta vrea ca regiunea Flandra să devină independentă

    Mai devreme sau mai târziu, Belgia ar putea înceta să mai existe ca stat. Statul vest-european care găzduieşte sediile UE şi NATO are de mult timp o viaţă politică naţională disfuncţională.
    Belgia deţine recordul mondial pentru cea mai lungă perioadă de timp necesară pentru formarea unui guvern în timpul negocierilor de coaliţie – peste 500 de zile.

    Acum, tensiunile dintre Flandra, de limbă olandeză, în nord, şi Valonia, de limbă franceză, în sudul ţării, ameninţă cu o criză mult mai mare.
    Alegerile urmează să aibă loc în iunie 2024. Potrivit sondajelor realizate de POLITICO, partidul de extremă dreapta Vlaams Belang, care doreşte să transforme Flandra într-un stat complet independent şi separat, este acum cea mai mare forţă politică din ţară.

    Tom Van Grieken, care a devenit preşedintele partidului când avea doar 28 de ani şi care a fost cheia succesului recent al acestei formaţiuni, a fost ferm în ceea ce priveşte planurile sale de independenţă dacă va câştiga.
    “Credem că Belgia este o căsătorie forţată”, a declarat Van Grieken pentru POLITICO în biroul său din apropierea cartierului UE din Bruxelles. “Dacă unul dintre ei vrea să divorţeze, vom discuta asta ca adulţi… trebuie să ajungem la o divizare ordonată. Dacă nu vor să vină la masă cu noi, o vom face în mod unilateral”.

    Chiar şi pentru mulţi dintre cei 12,6 milioane de locuitori ai ţării, sfârşitul iminent al ţării lor ar putea fi o surpriză. Luptele dure dintre nordul de limbă flamandă şi sudul francofon s-au răcit în ultimii ani.
    Cetăţenii flamanzi, cândva defavorizaţi în ciuda faptului că sunt mai numeroşi decât omologii lor francofoni, au acum drepturi lingvistice şi competenţe politice pe care le-au cerut de mult timp.
    Dar liderii Vlaams Belang nu se bazează doar pe politica lor pro-independenţă pentru sprijin.
    Ascensiunea partidelor de extremă dreaptaa
    În UE, extrema dreaptă a luat amploare în ultimele luni, în contextul în care blocul comunitar se confruntă cu imigraţia, creşterea economică lentă şi inflaţia ridicată. În acest context, partidele populiste şi anti-sistem au câştigat sprijin.
    Belgia este una dintre ţările europene care se confruntă cu un aflux major de solicitanţi de azil, cu un număr de sosiri similar cu cel din timpul crizei migraţiei din 2015.
    În Flandra, migraţia este considerată preocuparea numărul unu pentru alegători, potrivit unor studii recente. “Vlaams Belang deţine tema migraţiei, care este foarte importantă pentru o mulţime de alegători flamanzi”, a declarat Nicolas Bouteca, profesor asociat la Universitatea din Ghent. “Acesta este principalul motiv al succesului lor”.
    Pentru Bart De Wever, preşedintele partidului naţionalist flamand N-VA, “aceeaşi tendinţă se întâmplă în toată Europa în acest moment”.
    Există “un val de nelinişte imensă” în rândul cetăţenilor care se simt “abandonaţi din punct de vedere economic de propriile elite. Şi oricât de nedrept vi se pare acest lucru, extrema dreaptă profită de el”. În sondaje, partidul său, N-VA, este acum al doilea partid ca mărime în Flandra, după Vlaams Belang.
    Potenţialii alegători ai Vlaams Belang consideră că migraţia este cea mai importantă problemă politică, urmată de taxe şi economie. O reformă a statului belgian este semnificativ mai puţin relevantă pentru ei.
    Van Grieken spune că nimeni nu ar putea să nu observe sprijinul partidului său pentru independenţa flamandă. “Nu este vorba că oamenii nu ştiu. Este primul punct al programului nostru”, a declarat el. Van Grieken a recunoscut că nu toţi alegătorii săi ar putea fi emoţionaţi de ideea de independenţă. “Dar ştiu că cineva care este împotriva independenţei nu va vota pentru partidul meu”.
    Calea spre independenţă
    Strategia lui Van Grieken este de a deveni cel mai mare partid din Flandra la alegerile din iunie anul viitor, ceea ce i-ar oferi prerogativa de a-şi alege partenerul de coaliţie pentru guvernul flamand. În mod ideal pentru el, acesta ar fi N-VA. Apoi, guvernul flamand ar emite o declaraţie de suveranitate pentru a-i forţa pe partenerii de coaliţie francofoni să negocieze sfârşitul Belgiei, aşa cum există în prezent.
    Există obstacole, chiar dacă Van Grieken câştigă. În cadrul N-VA, există dezacorduri aprige cu privire la formarea unui guvern cu Vlaams Belang. O astfel de coaliţie ar încălca o promisiune veche de un deceniu în politica belgiană de a nu guverna cu extrema dreaptă. Chiar dacă N-VA ar face pasul fatidic de a face echipă cu extrema dreaptă, partea francofonă a politicii belgiene cel mai probabil nu va fi prezentă la masa negocierilor, cel puţin pentru început.
    Cu toate acestea, fiecare dintre aceşti paşi ar crea o instabilitate politică suplimentară în Belgia, iar acest lucru, în sine, ar putea contribui la promovarea cauzei independenţei.
    Instabilitate politică
    Prim-ministrul belgian Alexander De Croo, care conduce în prezent o coaliţie dificilă formată din şapte partide, a venit la putere după alegerile din 2019.
    Acest vot a fost urmat de discuţii chinuitoare de 500 de zile pentru un acord de coaliţie, iar de atunci De Croo se luptă să menţină partidele de guvernământ pe aceeaşi lungime de undă în privinţa problemelor cheie.
    Continuarea declinului partidelor de la centru la alegerile de anul viitor ar face şi mai dificilă formarea unui guvern de coaliţie naţională.
     

  • Austeritatea se întoarce în Europa, uneori pe tăcute, alteori în văzul lumii, însoţită de critici, proteste şi amintiri neplăcute

    Cheltuielile record pentru protec­ţie socială din timpul pandemiei şi crizei energetice au umflat de­ficitele şi datoriile statelor euro­pene.

    Cheltuielile record pentru protec­ţie socială din timpul pandemiei şi crizei energetice au umflat de­ficitele şi datoriile statelor euro­pene. Deşi disciplina fiscală la nivelul UE este mai relaxată, unele guverne nu se feresc să promoveze deschis austeritatea bu­getară, care de regulă înseamnă reducerea chel­tuielilor şi trezeşte amintirile amare ale trata­mentelor nesănătoase cu austeritate prescrise în marea criză financiară.

    Dar există şi ţări unde doctrina populistă a partidelor aflate la guvernare face ca austeri­tatea înţeleasă ca reducere a cheltuielilor să fie tabu. Cum de bani este nevoie, dar deficitele şi datoriile nu pot fi lăsate să crească la nesfârşit, sunt majorate taxele. Un an sau un întreg ciclu electoral complică şi mai mult lucrurile. Un astfel de exemplu este Polonia.

    Acolo, luna octombrie va aduce ale­geri parlamentare. Apoi urmea­ză ale­geri regionale şi europene. Partidul aflat acum la guvernare, conser­vatorul PiS, îşi pregăteşte încon­tinuu terenul cu majorări ale salariului minim şi cu supli­men­tarea diverselor programe socia­le destinate familiilor.

    Cum lupta este încinsă, ni­meni nu se aşteaptă ca guvernul să oprească baia de bani. Proiecţia de deficit din planul de buget pentru 2023 a fost majorată luna trecută cu 35%, la aceasta contribuind şi evoluţia economică mai slabă decât s-a anticipat. Analiştii de la ING prevăd un deficit bugetar de 5,2% din PIB anul acesta, limita de sus cerută de tratatele UE fiind de 3% din PIB. Pentru a creşte veniturile, gu­ver­nul polonez majorează taxele, direct sau indirect, şi introduce unele noi.

    Cel mai nou exemplu este un impozit im­pus companiilor care procesează şi depozitează produse agricole. Scopul este de a colecta mai mulţi bani într-un fond pentru protec­ţia fermierilor. Într-o eco­nomie liberă, nicio com­pa­nie nu va accepta taxe noi fără să facă gălăgie sau fără luptă. Firmele din indus­tria alimentară spun că impozitul va însemna creşterea preţu­rilor produselor alimentare din magazine.

    Impozitul este mic, de 0,25% din preţul net, dar va aduce la bugetul statului 170 milioane zloţi (38,2 milioane euro) pe an în mod direct. Dar un preţ mai mare la raft înseamnă şi înca­sări mai mari din TVA, taxa pe vânzare, bani care se duc tot la buget. Pentru a amortiza şocul inflaţiei asupra gospodăriilor, guvernul a redus TVA la energie şi la anumite alimente, dar nu la toate. Prin urmare, cu o mână dă, şi cu alta ia. În Polonia, cea mai mare economie est-euro­peană, 40% din companii spun că văd în creş­terea taxelor un pericol pentru viitorul lor. Este cel mai mare procent din lumea civilizată. 

    În regiune, Cehia, Slovacia şi Estonia au introdus sau pregătesc programe de reducere de cheltuieli care pot fi considerate măsuri de austeritate de-a dreptul, iar Comisia Euro­peană şi FMI le încurajează. „Consolidarea (reducerea cheltuielilor) ar trebui să fie şi mai ambiţioasă decât se intenţionează în prezent în cea mai mare parte a regiunii“, a spus Krista­lina Georgieva, directorul general al FMI. În Cehia, cea mai matură economie est-euro­pea­nă, guvernul a anunţat un set de măsuri echi­valent cu şase miliarde de euro destinat îngus­tării deficitului bugetar de la 3,5% din PIB anul acesta la sub 2% din PIB anul viitor.

    Pachetul susţinut de parlament este echi­librat între reduceri de cheltuieli şi creşteri de taxe şi prevede, printre altele, renunţarea la multe dintre subvenţii şi diminuarea costurilor pentru guvern cu 5%, scrie Reuters.

    La capitolul impozite pot fi menţionate majorarea taxei pe profit de la 19% la 21%, creşterea taxelor pe proprietate, a accizelor şi a contribuţiilor de asigurări de sănătate. Pachetul promite şi o reformă a pensiilor. Sindicatele, inclusiv din sănătate, au ieşit să protesteze, acuzând şi faptul că guvernul nu este dispus la dialog social.

    Un impozit pe profit de 21% ar putea să pară că descurajează afacerile, mai ales dacă este comparat cu cel general de 9% din Ungaria, al cărei guvern mizează pe cele mai mici taxe corporate din UE pentru a atrage investitori străini. Însă în anumite sectoare, impozitele pe profit din Ungaria pot ajunge şi la 50%. Iar impozitele excepţionale pe profiturile suplimentare făcute în criză (windfall tax) par să fi devenit regula în UE. În Ungaria, acest gen de impozitare, aplicat companiilor precum bănci, retaileri şi producători de carburanţi, tinde să se permanentizeze. De altfel, guvernul acestei ţări, unde inflaţia şi dobânzile sunt cele mai mari din Uniune, este printre primele care au aplicat măsuri de reducere a cheltuielilor încă de anul trecut, deşi nu au fost descrise ca fiind măsuri de austeritate. Costurile cadourilor electorale şi faptul că fondurile europene sunt blocate erodează bugetul. Deficitul din primele cinci luni ale anului este unul record. Guvernul a răspuns cu creşteri de taxe, precum cele pentru anumite depozite bancare, şi extinderea în 2024 a taxelor de tipul windfall. Astfel de planuri sunt de la un timp făcute publice când toată lumea doarme. Apoi a venit anunţul şoc: ministerele trebuie să caute modalităţi de a reduce cheltuielile cu cel puţin 3% în domenii sensibile politic cum ar fi programele de susţinere a familiilor, subvenţii pentru locuinţe şi sănătate. Cea mai mare bancă a ţării, OTP, cere să se facă mai mult, având în vedere deficitul bugetar de aproape 10% din PIB din primul trimestru. Pentru 2023, guvernul de la Budapesta are o ţintă de deficit de 3,9% din PIB, dar OTP estimează unul de 6% din PIB. În Germania, o ţară disciplinată fiscal, este mai simplu: proiectul de buget pentru 2024 aprobat de guvern prevede reducerea cheltuielilor cu 6,4% (scăderi în toate departamentele în afară de apărare) şi reactivarea frânei datoriilor. Aceasta înseamnă scăderea deficitului bugetar de la 1,1% din PIB anul acesta (în prezent indicatorul este mult mai mare) la 0,4% din PIB anul viitor. Fitch consideră că reducerile de cheltuieli fac aceste planuri realizabile.

  • UE se implică într-un uriaş proiect rupt din filmele SF în lupta cu schimbările climatice. Care sunt riscurile pentru oameni şi ecosisteme

    Uniunea Europeană se va alătura unui efort internaţional pentru a evalua dacă intervenţiile la scară largă, cum ar fi devierea razelor solare sau modificarea tiparelor meteorologice ale Pământului, reprezintă opţiuni viabile pentru combaterea schimbărilor climatice, scrie Bloomberg.

    Blocul comunitar va anunţa miercuri un plan pentru evaluarea implicaţiilor de securitate ale unei planete care se încălzeşte rapid, cum ar fi potenţialul ca lipsa apei sau a alimentelor să declanşeze conflicte şi migraţie. O parte din această evaluare include studierea pericolelor potenţiale ale interacţionării cu atmosfera.

    ”Aceste tehnologii vin cu noi riscuri pentru oameni şi ecosisteme, în timp ce ar putea, de asemenea, să sporească dezechilibrele de putere între naţiuni, să declanşeze conflicte şi să ridice o multitudine de probleme etice, juridice, de guvernanţă şi politice„ arată un studiu.

    Angajarea în aceste cercetări împinge UE în dezbaterea dacă aşa-numita geoinginerie climatică este o ştiinţă solidă sau doar o distracţie ştiinţifico-fantastică cu implicaţii periculoase pentru planetă şi atmosfera sa. Blocul comunitar ar dori să asiste la discuţii internaţionale privind crearea de norme pentru acest sector nou-înfiinţat.

    Astfel de intervenţii pe scară largă au apărut în paralel cu progresele ştiinţifice şi cu îngrijorarea tot mai mare că naţiunile îşi nu vor reuşi să îndeplinească obiectivul de limitare a încălzirii globale la 1,5C.

    Printre opţiunile potenţiale se numără injectarea de aerosoli stratosferici, care presupune creşterea concentraţiei de particule în atmosferă pentru a reduce cantitatea de lumină solară care ajunge la suprafaţa Pământului.

    Criticii spun că astfel de eforturi, în cel mai bun caz, distrag atenţia de la abordarea principalului factor declanşator al încălzirii globale: creşterea emisiilor.

     În cel mai rău caz, aceste intervenţii masive pot avea efecte secundare neprevăzute, cum ar fi modificarea modelelor vitale de ploaie şi a unor fenomene meteo necesare planetei.

  • UE se implică într-un uriaş proiect rupt din filmele SF în lupta cu schimbările climatice: Uniunea Europeană este gata să coopereze într-un plan climatic care presupune intervenţii asupra vremii sau blocarea razelor solare. Experţii spun că riscurile sunt enorme

    Uniunea Europeană se va alătura unui efort internaţional pentru a evalua dacă intervenţiile la scară largă, cum ar fi devierea razelor solare sau modificarea tiparelor meteorologice ale Pământului, reprezintă opţiuni viabile pentru combaterea schimbărilor climatice, scrie Bloomberg.

    Blocul comunitar va anunţa miercuri un plan pentru evaluarea implicaţiilor de securitate ale unei planete care se încălzeşte rapid, cum ar fi potenţialul ca lipsa apei sau a alimentelor să declanşeze conflicte şi migraţie. O parte din această evaluare include studierea pericolelor potenţiale ale interacţionării cu atmosfera.

    ”Aceste tehnologii vin cu noi riscuri pentru oameni şi ecosisteme, în timp ce ar putea, de asemenea, să sporească dezechilibrele de putere între naţiuni, să declanşeze conflicte şi să ridice o multitudine de probleme etice, juridice, de guvernanţă şi politice„ arată un studiu.

    Angajarea în aceste cercetări împinge UE în dezbaterea dacă aşa-numita geoinginerie climatică este o ştiinţă solidă sau doar o distracţie ştiinţifico-fantastică cu implicaţii periculoase pentru planetă şi atmosfera sa. Blocul comunitar ar dori să asiste la discuţii internaţionale privind crearea de norme pentru acest sector nou-înfiinţat.

    Astfel de intervenţii pe scară largă au apărut în paralel cu progresele ştiinţifice şi cu îngrijorarea tot mai mare că naţiunile îşi nu vor reuşi să îndeplinească obiectivul de limitare a încălzirii globale la 1,5C.

    Printre opţiunile potenţiale se numără injectarea de aerosoli stratosferici, care presupune creşterea concentraţiei de particule în atmosferă pentru a reduce cantitatea de lumină solară care ajunge la suprafaţa Pământului.

    Criticii spun că astfel de eforturi, în cel mai bun caz, distrag atenţia de la abordarea principalului factor declanşator al încălzirii globale: creşterea emisiilor.

     În cel mai rău caz, aceste intervenţii masive pot avea efecte secundare neprevăzute, cum ar fi modificarea modelelor vitale de ploaie şi a unor fenomene meteo necesare planetei.

  • Producţia şi consumul de cărbune au crescut în 2022

    În 2022, producţia şi consumul de căr­bune din UE au continuat să crească, ajungând la 349 de milioane de tone (plus 5% faţă de anul precedent) şi, respectiv, 454 de milioane de tone (plus 2%), potrivit datelor Eurostat, oficiul de statistică al UE. Revenirea a început în 2021 şi a fost determinată, în principal, de lig­nit, un combustibil fosil slab, cu conţinut scăzut de energie, aparţinând categoriei mai mari a căr­bunelui brun. Polonia este ţara care a majo­rat puternic producţia de lignit – jumătate din producţia cărbune a Poloniei este lignit.

    În ciuda revenirii recente, producţia a ră­mas sub cifrele din 2019, înainte de pandemie. Astăzi, cărbunele brun este produs de zece membri ai UE.

    Germania, care la nivelul declaraţiilor poli­tice este vârful de lance al economiei „verzi“, este campionul producătorilor de cărbune din UE. Anul trecut, Germania (131 de milioane de tone) a reprezentat aproximativ 44% din producţia totală de cărbune brun din UE.

    Ce­le­lalte state membre importante producă­toare de cărbune brun sunt Polonia (19%), Bulgaria (12%), Cehia (11%), România, Grecia, Un­garia, Slovenia şi Slovacia.

    Potrivit Eurostat, cifrele de consum de lig­nit şi cărbune brun sunt foarte asemănă­toare cu producţia, deoarece aceste tipuri de căr­bu­ne nu sunt de obicei comercializate, dar sunt utilizate pe plan intern pentru a produce ener­gie electrică.

    În timp ce lignitul este ra­reori principalul combustibil pentru pro­duc­ţia de energie electrică în ţările UE, acesta se află în frunte în mai multe ţări din Balcanii de Vest. Dar, în ultimii ani, ponderea lignitului în pro­ducţia de energie electrică a scăzut şi în Bal­canii de Vest, cu gazele naturale în creştere.

    Pentru cărbunele brun (dincolo de lignit), cu conţinut energetic mai mare, producţia în UE a ajuns la 55 de milioane de tone în 2022.

    Consumul de cărbune în 2022 a atins 160 de milioane de tone, cu 11% mai puţin decât în 2019. Polonia (38%) şi Germania (25%) au repre­zentat aproape două treimi din consumul total de cărbune al UE în 2022, urmate de Italia, Ţările de Jos, Franţa, Spania şi Cehia.