Tag: Statele Unite

  • AVEREA Simonei Halep: Este mai bogată acum decât Gică Hagi! Cum arată acum CLASAMENTUL veniturilor

    Halep a reuşit o performanţă financiară notabilă: să depăşească averea de azi a lui Gică Hagi, scrie b1.ro.
    Top 300 Capital îl credita pe Hagi, la finalul anului trecut, cu o avere totală de 28 de milioane de dolari. În această evaluare sunt incluse toate proprietăţile, maşinile, Academia şi clubul de fotbal, dar şi sumele din conturi.

    Datorită faptului că premiile au crescut enorm în ultima perioadă, Halep se poate lăuda deja că a câştigat mai mult decât câteva dintre jucătoarele de top din anii ’90 şi 2000.

    TOP 10 CÂŞTIGURI ÎN TENISUL FEMININ

    Serena Williams (Statele Unite) 84.811.149 $

    Venus Williams (Statele Unite) 40.585.544 $

    Maria Şarapova (Rusia) 37.993.393 $

    Caroline Wozniacki (Danemarca) 30.763.360 $

    Victoria Azarenka (Belarus) 28.910.591 $

    Agnieszka Radwanka (Polonia) 27.252.427 $

    Petra Kvitova (Cehia) 26.749.597 $

    SIMONA HALEP (România) 26.214.792 $

    Martina Hingis (Elveţia) 24.749.074 $

    Kim Clijsters (Belgia) 24.442.340 $

    În afara banilor din tenis, Halep câştigă bine şi din contractele de sponsorizare sau de imagine pe care le-a semnat în ultimii ani. Pe lângă Nike, alături de Halep au venit alte două branduri importante din domeniul auto şi al ceasurilor de lux: Mercedes şi Hublot. Notorietatea pe care a câştigat-o în aceşti ani i-a produs Simonei contracte mari şi cu firme din România: Dedeman, Vodafone şi Dorna.

    Prima afacere importantă în care Halep a investit din banii câştigaţi din tenis a fost o cafenea în Constanţa, pe care a denumit-o “SH cafe”. Investiţia s-a ridicat la 500.000 de euro, dar după un an s-a luat decizia să se renunţe la ea, să fie demolată şi să demareze un proiect imobiliar, unde să fie ridicat un hotel. Una dintre cele mai mari investiţii pe care Simona le-a făcut a fost să achiziţioneze, anul trecut, două hoteluri din Braşov, valoarea investiţiei a fost de 2.000.000 de euro.

  • Cum a ajuns o tânără de pe bancheta din spate a maşinii, pe scenă alături de Snoop Dogg

    La doar 17 ani, Kali Uchis a fost dată afară din casa părinţilor, deoarece lipsea frecvent de la şcoală pentru a-şi urma pasiunile, muzica şi filmul. A reuşit să îşi găsească un job într-un aprozar, pentru a-şi putea cumpăra mâncare, însă noaptea dormea pe bancheta din spate a maşinii, un Subaru vechi, singurul bun care îi rămăsese. Greutăţile nu începuseră însă acum, ci cu mult timp în urmă.

    Crescută în Columbia, Uchis, pe numele său real Karly-Marina Loaiza s-a mutat cu părinţii săi în Alexandria, Virginia, în anii 2000. Viaţa de acasă era haotică, o mulţime de rude venind în mod repetat să locuiască în casa familiei sale până îşi găseau de muncă. Încă de la o vârstă fragedă, tatăl său şi-a pus copiii să muncească în locuinţele pe care le administra. Cu toate acestea, artista spune că nu o deranja să muncească din greu pentru a-şi ajuta familia.

    Uchis şi-a descoperit pasiunea pentru muzică în copilărie, când tatăl său, care se ocupa cu administrarea complexelor de apartamente, îi aducea uneori acasă CD-uri cu muzică lăsate în locuinţe de unii chiriaşi. În liceu, a învăţat să cânte la pian şi la saxofon şi a performat într-o trupă de jazz. În acea perioadă, părinţii au alungat-o de acasă, ca urmare a absenţelor dese de la şcoală.

    În cele din urmă, tânăra s-a împăcat cu părinţii săi şi, după ce s-a întors acasă, s-a dedicat din ce în ce mai mult muzicii, ajungând să compună chiar şi 17 cântece într-o noapte.

    Un album improvizat, realizat la calitate redusă, a câştigat totuşi atenţia unor artişti renumiţi, precum rapperii Snoop Dogg şi Tyler. Ei au   au invitat-o să cânte alături de ei; astfel tânăra a ajuns să îi acompanieze în câteva dintre melodiile de pe albumele lor.

    Devenind astfel populară, următoarele ei albume,  Ridin’ Round şi Know What I Want, au ajuns la 10 milioane de vizualizări pe YouTube; cifre care o motivează să muncească în continuare pentru a ajunge la rezultatele unor artişti de talier internaţională.

    ”Numerele mint. Câteva dintre vedetele care au lansat hituri plătesc sute de mii de dolari ca să fie auzite la radio la fiecare 5 minute – dar nu au parte de concerte precum ale mele. Fanii mei vor fi alături de mine nu doar fiindcă am lansat un hit.”, declară ea.
    Aceşti fani au susţinut-o în cei trei ani în care a lucrat la lansarea albumului ei de debut.

    ”Acum pot să investesc în mine însămi, să mă pregătesc pentru a fi un artist mai bun”, descrie ea momentul în care se află acum, precizând că nu crede că există vreo perioadă în viaţă în care cineva să fie sigur de succesul său.
     

  • A locuit într-o pădure, fără apă şi curent electric. La 21 de ani a fondat o companie care valorează miliarde de dolari

    Stewart Butterfield s-a născut în Lund, Canada, în 1973, în familia Normei şi a lui David Butterfield. El a crescut în condiţii grele, după ce tatăl său a decis să fugă din Statele Unite în Canada, pentru a evita să lupte în războiul din Vietnam. Familia a locuit o perioadă într-o baracă de lemn dintr-o pădure şi, timp de trei ani, nu a avut apă curentă şi electricitate.

    Pe când Butterfield avea cinci ani, părinţii săi au decis să se mute în Victoria, Canada. Tot atunci, antreprenorul a primit primul său computer şi a început să înveţe programare, folosindu-se de publicaţii cu profil tehnic. Iniţial, a creat jocuri simple.

    În perioada liceului şi-a pierdut însă interesul pentru computere şi a decis să studieze filosofia la Universitatea Victoria. A urmat apoi un program masteral la Cambridge, în Marea Britanie.

    În 1997, când se pregătea să aplice pentru un post de profesor de filosofie, internetul a prins avânt şi tot mai mulţi prieteni de-ai săi s-au îndreptat spre domenii din mediul online. Aici se câştiga de două-trei ori mai mult decât în învăţământ, lucru ce l-a motivat să renunţe la ideea de a deveni profesor şi să se întoarcă la vechea sa pasiune.

    După ce a lucrat ca web designer timp de câţiva ani, în 2002 a înfiinţat compania de jocuri online Ludicorp, împreună cu, soţia sa, Caterina Fake, cu care a fost căsătorit timp de şase ani, între 2001 şi 2007. Jocul nu a avut însă succesul scontat, aşa că cei doi şi-au pierdut toţi banii.

    Totuşi, nu au abandonat ideea de a face bani în online, aşa că în 2004 au lansat Flickr, un serviciu care permitea depozitarea şi utilizarea ulterioară de către utilizatori a fotografiilor digitale şi a clipurilor video.

    În acea perioadă, tot mai multe companii lansau telefoane cu cameră foto şi din ce în ce mai mulţi oameni se abonau la servicii de internet, ceea ce a impulsionat creşterea companiei. Un an mai târziu, în 2005, fondatorii Flickr au vândut firma către Yahoo, pentru suma de 25 de milioane de dolari. Butterfield a spus, ulterior, că a fost o decizie greşită, deoarece ar fi putut obţine o sumă mult mai mare dacă ar mai fi aşteptat o perioadă.

    În 2009, după ce a experimentat un nou eşec cu un joc online, lui Butterfield i-a venit ideea de a crea Slack, o platformă de comunicare în reţea, destinată în special angajaţilor companiilor. În prezent, platforma are 8 milioane de utilizatori zilnic. Dintre aceştia, 3 milioane optează pentru servicii avansate cu plată şi peste 70.000 de clienţi sunt reprezentaţi de corporaţii. IBM, Samsung, 21st Century Fox şi Marks & Spencer sunt doar câteva dintre numele mari care folosesc Slack, evaluată acum la peste 5 miliarde de dolari. Principalii „rivali” ai platformei Slack sunt un serviciu gratuit oferit de Microsoft, inclus în pachetul Office 365, dar şi Zoom, o platformă care oferă servicii la un preţ asemănător. În 2015, Slack a fost numită compania anului de către Inc. Magazine.

    Stewart Butterfield deţine o avere de aproape 2 miliarde de dolari, însă, în ciuda acestui fapt, încearcă să trăiască cât mai simplu: „Mă simt cu adevărat vinovat când cheltuiesc prea mulţi bani”, spune antreprenorul. El are o fiică născută în 2007, din căsătoria cu Caterina Fake.

  • China raportează un excedent comercial record cu SUA în luna iunie

    Suma de 28,97 miliarde de dolari a fost obţinută în ciuda taxelor vamale pe oţel şi aluminiu – de 25%, respectiv 10% – impuse în luna mai. Totodată, a fost raportată o creştere a exporturilor de la an la an, de 3,8% (mai mică decât cea de anul trecut), precum şi o creştere a importurilor din Statele Unite cu 4%.

    Potrivit CNBC, Administraţia Vămilor a Chinei a precizat şi că nu va impune măsuri regulatoare pe produsele americane, dar şi că nici nu va întârzia circulaţia lor. Asta deşi Beijingul avertizase zilele trecute că, în situaţia în care Statele Unite vor impune noi taxe vamale pe produse în valoare de 200 de miliarde de dolari, va răspunde cu măsuri de retorsiune.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Comisia Europeană: Creşterea economică a zonei euro va scădea la 2,1% în 2018 şi 2% în 2019

    Astfel, Comisia a estimat o creştere economică de doar 2,1% anul acesta pentru cele 19 state din zona euro, mai mică cu 0,2 puncte procentuale decât cea estimată în luna mai a acestui an şi cu 0,3 pp sub cea estimată anul trecut. Iar pentru anul următor previziunile indică o creştere economică de 2%, atât pentru zona euro, cât şi pentru Uniunea Europeană per ansamblu.

    „Scăderea creşterii PIB-ului din mai încoace arată că un mediu extern nefavorabil, precum tensiunile comerciale cu Statele Unite, poate reduce încrederea şi să aibă un impact asupra expansiunii economice”, a precizat Valdis Dombrovskis, vicepreşedintele Comisiei Europene pentru Euro şi Dialog Social.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Are Trump dreptate? În 2017, cheltuielile SUA în NATO au fost de peste două ori mai mari decât ale celorlalţi membri

    Doar în Europa, cheltuielile au fost de 36 de miliarde de dolari. Din acest total, cele mai mari cheltuieli au fost cele cu personalul, în număr de 88.350 de persoane cu diferite funcţii. Cheltuielile cu personalul au ajuns la 20,3 miliarde de dolari în 2017, iar în 2018 la 24,4 miliarde de dolari.

    La suma de mai sus se adaugă 685 de milioane de dolari – contribuţia SUA la fondul comun al NATO – şi încă 4,78 miliarde de dolari, cheltuiţi cu Iniţiativa Europeană de Descurajare (European Deterrence Initiative – EDI). EDI a fost înfiinţată în 2015, ca urmare a anexării Crimeei de către Fedraţia Rusă, bugetul ei crescând în fiecare an, iar pentru anul 2019 se estimează un buget de aproximativ 6,5 miliarde de dolari.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • În 2017, cheltuielile SUA în NATO au fost de peste două ori mai mari decât ale celorlalţi membri

    Doar în Europa, cheltuielile au fost de 36 de miliarde de dolari. Din acest total, cele mai mari cheltuieli au fost cele cu personalul, în număr de 88.350 de persoane cu diferite funcţii. Cheltuielile cu personalul au ajuns la 20,3 miliarde de dolari în 2017, iar în 2018 la 24,4 miliarde de dolari.

    La suma de mai sus se adaugă 685 de milioane de dolari – contribuţia SUA la fondul comun al NATO – şi încă 4,78 miliarde de dolari, cheltuiţi cu Iniţiativa Europeană de Descurajare (European Deterrence Initiative – EDI). EDI a fost înfiinţată în 2015, ca urmare a anexării Crimeei de către Fedraţia Rusă, bugetul ei crescând în fiecare an, iar pentru anul 2019 se estimează un buget de aproximativ 6,5 miliarde de dolari.

    În sfârşit, o cifră estimată pe anul în curs la 24 de milioane de dolari – în scădere la jumătate comparativ cu 2017 – este cheltuită pe ajutoare către aliaţii din cadrul NATO. Raportat la întreg bugetul militar al SUA din 2017, de 602,8 miliarde de dolari, cheltuielile din Europa reprezintă 5,5% din buget.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea antreprenoarei care a renunţat la viaţa in America pentru a deschide o afacere în România. Acum face sute de mii de euro cu un business in stil american

    „Maggie’s Ranch a fost visul meu din copilărie. Este totodată o modalitate prin care mă simt aproape de casă. Atunci când oamenii vizitează Maggie’s Ranch – şi am auzit asta deseori – simt că şi-au luat o vacanţă în Statele Unite, fără să aibă nevoie de paşaport”, descrie Maggie Marina businessul pe care îl administrează la Râşnov.

    Maggie’s Ranch, ferma ce aminteşte de Vestul Sălbatic american, se întinde pe o suprafaţă de 2 hectare şi este formată dintr-un hotel de 30 de camere, un restaurant tip Steak House, un teren de tenis cu zgură, o piscină/jacuzzi şi biciclete de munte; din peisaj nu lipsesc, evident, caii.
    Valoarea veniturilor generate de Maggie’s Ranch a ajuns anul trecut la 600.000 de euro, iar profitul net se plasează la circa 100.000 de euro anual.

    Planurile antreprenoarei pentru vara aceasta includ însă şi inaugurarea unui parc de aventură, a unei săli de evenimente cu 250 de locuri, dar şi extinderea cu un restaurant în Bucureşti. Investiţiile în noile proiecte au ajuns până acum la circa 100.000 de euro.
    Pentru anul viitor, lucrează la un plan de extindere a capacităţii de cazare cu încă 40 de camere, împreună cu un centru Spa ce include piscina indoor, diferite tipuri de saună şi de masaj şi alte zone de relaxare.

    Cum a ajuns Maggie Marina să dezvolte un business în România şi nu în Statele Unite? „M-am îndrăgostit de un român”, mărturiseşte ea. L-a cunoscut în Chicago şi a locuit timp de câţiva ani cu el acolo, însă apoi s-a întors în România, cu prilejul unor oportunităţi de afaceri.
    Era perioada anilor 2003-2004, a boomului în imobiliare, iar soţul său venise atunci să investească în acest sector (a cumpărat un teren, a construit şi un hotel în Braşov, afacere din care a ieşit ulterior). „Era o perioadă bună pentru afaceri; m-a invitat să vin cu el, dar eram convinsă că se va întoarce în Statele Unite”, îşi aminteşte ea.

    După aproximativ doi ani şi jumătate în care a aşteptat întoarcerea lui, a decis să îl urmeze. „Primele mele luni petrecute în România nu au fost uşoare. Nu vorbeam limba, cultura era mult diferită de cea americană şi mi-a lipsit enorm familia. Aveam nevoie să îmi găsesc nişte preocupări şi să-mi ţin mintea şi inima ocupate”, spune ea.

    Noua ocupaţie s-a regăsit în îngrijirea a doi cai care „au fost «coechipieri» de căruţă pentru cea mai mare parte a vieţii lor. Unul dintre ei era orb de un ochi, iar celălalt ura oamenii cu toată fiinţa lui”.

    În Statele Unite, Maggie Marina lucra ca antrenor de cai şi instructor de călărie, dar nu s-a ocupat niciodată de caii care aveau probleme mai grave. „Am suficiente poveşti despre primii mei doi cai români pentru a umple paginile unei cărţi pe care, într-o zi, sper să o scriu”, spune ea. Astăzi, la 29 şi 28 de ani, cei doi cai îşi trăiesc „anii de pensie“ la Ranch.

    Cei doi cai au motivat-o să construiască un hambar în stil american în Râşnov, pe care l-a umplut treptat cu alţi cai. După câţiva ani, într-o conjunctură creată de criza economică, proiectul cu cai s-a transformat într-un business.
    Antreprenoarea povesteşte că soţul ei i-a spus: „Maggie, trebuie să găsim o modalitate prin care să strângem bani să plătim cheltuielile cu caii, altfel va trebui să îi vindem”.

    Costurile de îngrijire a unui cal se ridică la câte sute de euro în fiecare lună: „Dacă vorbim despre modul în care eu am grijă de caii mei, este foarte costisitor: încerc să fac ce este cel mai bine pentru ei, acest lucru înseamnă fân de cea mai bună calitate, cea mai bună îngrijire medicală şi găsirea celor mai buni îngrijitori”. 

    De altfel: „Cel mai ieftin lucru legat de a fi proprietarul unui cal este de fapt achiziţia propriu-zisă a acestuia”,  spune ea.
    Vânzarea cailor nu era o opţiune pentru Maggie Marina: „Nu poţi să îţi vinzi copiii”, astfel a decis să pregătească caii cu scopul de a organiza ore de echitaţie pentru călăreţi neexperimentaţi.

    Ulterior, a început să organizeze şi tabere pentru copii, iar de acolo, businessul a explodat. A devenit necesară construirea unui manej acoperit, iar după aproximativ un an, au construit şi o cabană.
    „Iniţial era un loc în care să stăm noi, familiile noastre şi prietenii noştri şi poate, când aveam taberele, îi puteam găzdui şi pe copii. Am realizat apoi că oamenii vor să rămână acolo”, descrie Maggie Marina modul în care s-au orientat spre un business în domeniul turismului. În mod natural, a venit apoi, spune ea, nevoia de a transforma cabana într-un loc mai mare, într-un hotel, cât şi cea de a construi un restaurant. 

    „Nu ne imaginam că în 12 ani lucrurile vor evolua în ceea ce sunt în prezent. Am construit totul cărămidă cu cărămidă, puţin câte puţin, am început cu hambarul şi cu doi cai, am ajuns apoi la cinci cai, apoi am construit manejul”, descrie Maggie Marina modul în care a construit businessul, precizând că nu a calculat niciodată valoarea totală a investiţiei.

    De-a lungul acestor ani, spune că a învăţat multe şi importante lecţii de viaţă. „Prima lecţie, pe care o cam ştiam deja, dar care s-a confirmat oficial, a fost aceea că viaţa unui cal şcolar nu este atât de uşoară precum pare, mai ales când stă şase ore în coardă şi merge în cerc încercând să suporte un călăreţ neexperimentat.”

    O altă lecţie pe care a învăţat-o este că pentru o afacere de succes trebuie să „vinzi ceea ce îşi doreşte clientul – lucru care este posibil să nu fie ceea ce vrei tu să vinzi“. „Mi-am dorit să îi învăţ pe oameni cum să călărească corect în stilul clasic de călărie englezesc (deoarece acesta este preferatul meu şi îl cunosc cel mai bine), însă majoritatea clienţilor mei au vrut să se urce pe cal şi să plece cu el, atât. Nu îşi doreau să înveţe nimic, doar să se plimbe! Să fim cinstiţi, ei erau în vacanţă şi ceea ce îşi doreau era să se simtă bine, să se relaxeze, nu să se antreneze pentru echipa olimpică de călărie”, glumeşte ea.

    Totuşi, în acel moment, trebuia să decidă dacă va face ceea ce îşi doreşte clientul şi să facă faţă efectelor secundare, respectiv caii chinuiţi şi nefericiţi, sau să pună caii pe primul loc. „După mutatul în România, această decizie a fost, probabil, a doua cea mai grea şi mai curajoasă dintre toate. Am decis să-mi închid şcoala de călărie şi să reduc numărul cailor de la 27 la 11, dintre care patru sunt ponei.”
    Decizia a fost una grea în contextul în care elementul de echitaţie a fost centrul întregii afaceri şi atracţia principală pentru clienţii lor. Spune că nu i-a fost uşor să renunţe; îi vor lipsi, însă toţi sunt pe mâini bune.

    Recent, şi-a schimbat din nou maşina, iar soţul ei a ales „04 MGR“ pentru plăcuţa de înmatriculare.
    „Se pare că în România lumea ţine mult la ce transmit iniţialele de pe aceste plăcuţe. MGR trebuia să fie prescurtarea pentru Maggie’s Ranch. La câteva zile după ce a luat noua maşină, proprietarul unui magazin cu care s-a împrietenit, i-a spus: «Dar, nu înţeleg ceva… După treizeci de cai, cum ati rămas numai cu patru magari?». Amândoi am râs cu lacrimi”, îşi aminteşte ea.

    În ceea ce priveşte dificultăţile în domeniul în care activează, acestea se leagă de găsirea de angajaţi buni: „Vrem să găsim oameni serioşi, conştiincioşi, care să fie mândri de munca lor, acesta este cel mai greu lucru, dar când îi găsim, este minunat şi avem grijă de ei”.
    Numărul angajaţilor Maggie’s Ranch a ajuns la aproximativ 30, însă spune că aceştia nu sunt suficienţi pentru a satisface nevoile afacerii, în plină dezvoltare.

    „Creştem. Vom continua să creştem”, descrie antreprenoarea perioada următoare. Maggie Marina spune că în prezent lucrează la dezvoltarea a trei proiecte, pentru care şi-au bugetat investiţii de aproximativ 100.000 de euro.

    Şi-au propus să transformare manejul acoperit într-un parc de aventură, cu activităţi pentru familiile cu copii, să construiască o sală de evenimente pentru 250 de persoane şi, pe 4 iulie, tot în stil american, au inaugurat şi un restaurant în Bucureşti, în cadrul centrului comercial AFI Palace Cotroceni.

    „Am considerat că este o oportunitate, ni s-a propus, ne-am gândit şi am ajuns la concluzia că este o oportunitate grozavă, de ce nu? Suntem mândri de restaurantul nostru şi de mâncarea noastră, aşadar, de ce să nu o răspândim?”

    Deschiderea restaurantului ar putea fi primul pas spre transformareaîntr-un lanţ de restaurante, în marile oraşe ale ţării.
    Pe termen lung, însă, şi-a propus: „Să mă bucur de viaţă, să râd cât mai mult posibil, să mă menţin ocupată, concentrată. Dacă asta înseamnă extinderea, asta vom face”, descrie antreprenoarea, subtil, planurile sale. 

    Dacă ar fi să dea un sfat pentru tinerii antreprenori, spune: „Pasiunea este cel mai important lucru; îţi vei pune sângele, transpiraţia şi lacrimile în ceea ce construieşti. Trebuie să crezi în produsul tău, în ceea ce vinzi, în ceea ce faci, dacă nu ai pasiunepentru ceea ce faci, nu merită.
    Găsiţi-vă pasiunea”. 


    Smart Business
    este o emisiune în care dorim să vi-i aducem în faţă, în cadrul unui material video publicat pe site-urile şi paginile de Facebook ale revistei Business Magazin şi Ziarului Financiar, pe reprezentanţii noii generaţii de antreprenori, cei care au avut curajul să dezvolte pe piaţa locală afaceri ieşite din tipar.