BusinessMagazin

Tag: producatori

  • Schimbare la Facebook Messenger. Cum va arată aplicaţia pe telefoanele cu Android – FOTO

    Google a introdus în 2014 o un nou stil grafic al Android-ului, numit Material Design. Acesta a fost implementat în versiunea Lolipo a Android, iar producătorii de aplicaţii au sărit să-şi actualizeze aplicaţiile cu noul design. Un jucător important care a refuzat să facă trecerea către Material Design este Facebook, dar se pare că şi-au schimbat părerea despre interfaţa celor de la Google şi Facebook Messenger trece la Material Design.

    Un utilizator de pe site-ul Reddit a dezvăluit că a primit noua versiune a aplicaţiei. Astfel noua versiune aplică principiile design-ului Google. Facebook Messenger vine cu câteva modificari, însă nu este redesenată total.

    Capturile de ecran care au aparut pe Reddit:

  • Doi miliardari americani primesc bani ca să cumpere petrol. Cum s-a ajuns aici

    Piaţa de petrol se află într-o zonă extrem de periculoasă, barilul ajungând să fie tranzacţionat cu 20 de dolari. În Canada preţul este chiar mai mic, respectiv de 8 dolari pe baril.

    Cu toate acestea, chiar şi preţul de 8 dolari pare mare raportat la o tranzacţie recentă încheiată de fraţii Kock. Flint Hill Resources, o unitate de rafinare deţinută de fraţii Kock, a anunţat că va cumpăra petrol nerafinat din North Dakota la preţul de -50 de cenţi.

    Un preţ negativ pare ceva de necrezut, dar explicaţia stă în faptul că petrolul s-a depreciat atât de mult încât producătorii dau bani cumpărătorilor interesaţi doar pentru a scăpa de materia primă.

    Petrolul cumpărat de Flint Hills conţine de asemenea o cantitate mare de sulf, iar pentru rafinarea acestuia este necesar un proces destul de costisitor, acesta fiind un alt motiv pentru care producătorii renunţă la preţ. Cantitatea extrasă zilnic în statul american North Dakota este de aproximativ 15.000 de barili pe zi.

    Preţurile petrolului au coborât miercuri, în timpul tranzacţiilor asiatice, la sub 28 de dolari pe baril, un nou minim al ultimilor 12 ani, supraoferta din piaţă continuând să influenţeze investitorii, potrivit MarketWatch.

    La bursa din New York, petrolul cu livrare în februarie este tranzacţionat pe platforma electronică Globex în declin cu 3,2%, la 27,56 dolari pe baril, cel mai redus nivel din septembrie 2003.

    Cotaţia petrolului Brent, de referinţă la Londra, este în coborâre cu 2%, la 28,19 dolari pe baril.

    Agenţia Internaţională pentru Energie anticipează în raportul lunar publicat în această săptămână că preţurile ţiţeiului vor continua probabil să scadă în acest an, piaţa fiind incapabilă să absoarbă cantităţile suplimentare de petrol provenite din ţări precum Iranul, care a ieşit de sub sancţiunile occidentale.

  • Pariul tehnologic al anului

    „Vector Luna  este smartwatch‑ul cu cea mai lungă durată de viaţă a bateriei reîncărcabile“ – este recomandarea făcută recent de jurnaliştii publicaţiei americane CNN Money smartwatch-ului cu origini româneşti, inclus în rândul smartwatch-urilor ce pot fi oferite drept cadouri de sărbători. Jurnaliştii au mai precizat că modelul Vector Luna este şi printre cel mai uşor de folosit din oferta de pe piaţă, prin comparaţie cu modelele Apple Watch, Moto360, Pebble Classic, Pebble Time Steel, Samsung Gear S2, Withings Activité, Activité Pop şi Pebble Classic, incluse de asemenea în listă. Tot anul acesta, jurnaliştii de la New York Post descriau produsul prin titlul „Durata de viaţă a bateriei: atracţia vânzărilor pentru un nou brand britanic de ceasuri“, cei de la ComputerWorld, spuneau despre acesta că este „Un smartwatch superb – de la un producător de ceasuri, nu de la Apple“, iar Wareable spunea despre Vector Luna că este un smartwatch „simplu, subtil şi sexy“.

    Smartwatch-ul din oţel al Vector Watch, lansat în urmă cu câteva luni pe piaţa locală, a umplut paginile publicaţiilor din întreaga lume, impresionate mai ales de autonomia de 30 de zile a bateriei. Vector a atras anul acesta nu doar atenţia media internaţionale, ci şi pe cea a investitorilor. În noiembrie, compania a anunţat obţinerea celei de-a treia finanţări, în valoare de 5 milioane de dolari, rundă de investiţii condusă de Gecad Group, cu 2 milioane de dolari, urmat de fondul 3TS Catalyst România cu 1,6 milioane de dolari şi de investitorii privaţi Mihai Popescu şi cofondatorii eMag Radu Apostolescu şi Bogdan Vlad, care au adus o finanţare de 1,4 milioane de dolari companiei. Anterior, grupul Gecad a mai investit 2,5 milioane de euro în producătorul de ceasuri inteligente Vector Watch, devenind astfel cel mai important acţionar al companiei.

    Radu Georgescu, partener fondator al grupului, declara într-un interviu acordat ZF că start-up-ul Vector Watch va fi prima sa investiţie care va ajunge un „unicorn“ – adică va obţine o evaluare de un miliard de dolari – şi că infuzia recentă de capital va susţine dezvoltarea produsului şi extinderea biroului companiei din zona Bay Area, Statele Unite ale Americii.

    Andrei Pitiş, CTO şi cofondator al Vector Watch, a ezitat să facă estimări despre numărul de unităţi pe care şi-a propus să le vândă anual în cadrul interviului acordat recent Business Magazin, dar crede că Vector va ajunge în top 5 al producătorilor de smartwatch-uri, cu câteva zeci de mii de ceasuri vândute într-un an la nivel global, concurând cu jucători precum Apple, Samsung sau Motorola.

    Antreprenorul a povestit cum ideea de a face un smartwatch i-a venit în urmă cu doi ani, când singurii competitori erau Pebble şi primul smartwatch Samsung, iar despre Apple Watch nici nu se discuta încă. „Voiam un ceas inteligent care făcea ce face şi Fitbit, în acelaşi timp Pebble avea unele notificări şi aplicaţii, dar eu voiam ceva care să facă ambele lucruri, dar să fie într-o carcasă din oţel şi să arate mai bine decât Pebble.“ S-a asociat cu designerul Irina Alexandru (cofondator şi hardware manager) cât şi cu profesorul specialist în hardware Dan Tudose (cofondator şi hardware engineer), şi au început să construiască prototipul.

    Ca în mai toate poveştile cu antreprenori din zona IT, odată ce au format echipa de aproximativ 10 dezvoltatori, au început să lucreze la primele prototipuri într-un apartament din apropiere de Piaţa Victoriei. În iunie 2014, au prezentat proiectul fostului CEO al Timex, Joe Santana. Necesitatea de a aduce la conducerea Vector Watch un specialist din industria ceasurilor s-a dovedit ulterior un atu important al produsului, produsul fiind lansat la târgul de ceasuri de la Basel de către fostul CEO al Timex, care a devenit CEO al Vector Watch. Din echipa internaţională fac parte şi Steve Jarvis, fost design director pentru Timex şi Nike FuelBand, şi Ron Spencer, fost COO al Bulova Watches.

    Echipa Vector i-a atras şi pe români cu o puternică experienţă în IT precum Bogdan Rîpă, unul dintre fondatorii Interakt Online – compania achiziţionată în 2006 de gigantul american Adobe, Bogdan Dumitru, care a lucrat anterior pentru Huawei, Capgemini şi IBM, pe Bogdan Preduşcă, unul dintre românii care au lansat pe piaţa din SUA getFitter, o platformă online care le oferă angajaţilor din companii acces la programe personalizate de fitness şi nutriţie, şi pe Rareş Florea, recrutat de la procesatorul de plăţi online PayU. În prezent, echipa din România a Vector Watch numără peste 35 de angajaţi în departamentele de dezvoltare, design şi vânzări, iar în total compania are peste 50 de angajaţi în birourile din Londra, Silicon Valley, Amsterdam, Hong Kong şi Bucureşti.

    Unul dintre principalele atuuri ale Vector Watch, autonomia ridicată, de până la 30 de zile, este, potrivit antreprenorului, o consecinţă a faptului că au construit produsul de la zero în România. Au ales însă să îşi stabilească sediul central al companiei în Marea Britanie şi să coopteze specialişti din toată lumea în proiect. „Este foarte dificil să lansezi un brand internaţional ca brand românesc de ceasuri. (…) Să creezi un brand nou înseamnă să creezi un capital de încredere, iar pentru a face acest lucru trebuie să aduci lângă tine oameni sau ţări care să aducă din capitalul lor de încredere deja construit pentru acel brand nou. Ce avem noi în România, pentru ce suntem cunoscuţi? Avem programatori foarte buni, dar cumva doar programatorii şi-au făcut cunoscut un capital de încredere în afară. De ce? Pentru că au venit alte companii, au angajat programatori, iar ei au făcut ce au promis, au construit încredere. Nu a venit nimeni în schimb să ia designeri sau oameni de branding pe care să-i expună în piaţa internaţională şi să vadă dacă sunt buni sau nu, şi astfel România, în afară, are 0 capital de branding, spre exemplu.“

    În prezent, ceasurile Vector Watch sunt disponibile din 12 modele: cele din gama Meridian cu ecran dreptunghiular şi cele din gama Luna care au ecran rotund, au fost lansate în România în octombrie, la preţuri între 299 şi 499 de euro, fiind distribuite prin Orange.
    Piaţa de smartwatch-uri este în plină dezvoltare, iar în România va ajunge la un ritm în care, în maximum doi-trei ani, unu din doi utilizatori de smartphone va folosi un ceas inteligent, potrivit lui Julien Ducarroz, directorul comercial al operatorului telecom Orange. Astfel, dacă piaţa totală de smartphone‑uri este de aproximativ 1,2 milioane unităţi vândute anual, Ducarroz se aşteaptă la între 0,1 şi un milion de obiecte conectate.

    Ritmul de creştere al pieţei este susţinut şi de lansările smart-watch-urilor altor mari producători de electro-nice, precum Samsung – Samsung Gear S2, Apple – Apple Watch, LG – LG Watch Urbane, Huawei – Huawei Watch, Motorola – Motorola Moto 360 2nd edition, Sony – Sony Smartwatch 3, Pebble – Pebble Time Round, cât şi ale unor mari producători de ceasuri clasice, precum compania eleveţiană Tag Heuer care a dezvoltat împreună cu giganţii IT Google şi Intel un ceas inteligent al cărui preţ de vânzare este de 1.500 de dolari. Potrivit ZF, vânzările de ceasuri inteligente cresc cu circa 35% anual, nivelul pieţei locale situându-se în prezent la câteva zeci de mii de unităţi.

    Piaţa globală de ceasuri inteligente va avea un ritm de creştere anuală de 22,07% şi se estimează că va ajunge la 13,1 miliarde de dolari până în 2020, în condiţiile în care în 2014 era estimate la o valoare de 3,7 miliarde de dolari, potrivit unui raport al companiei de consultanţă şi cercetare Mordor Intelligence.
     

  • Rocada mică în FMCG

    În 2015 Albalact a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului producătorilor de lactate, depăşind rezultatele financiare înregistrate de Danone România anul trecut. Chiar dacă producătorul francez a revenit pe creştere anul acesta, nici afacerea controlată de Raul Ciurtin n-a stat pe loc, ci a bifat plusuri, deci este de aşteptat ca ordinea pe podium să se păstreze. Schimbări de clasament la fel de spectaculoase nu s-au regăsit în niciun alt segment al pieţei de bunuri de larg consum.

    „Albalact este deja lider de piaţă”, spunea persoana cu care am avut ultimul interviu din 2014,înainte de începerea vacanţei de iarnă. Am preluat ca atare informaţia, lansată off-the-record la acea vreme (implicit, tratată ca atare). Informaţia nu putea fi verificată atunci ci doar după ce Albalact şi Danone şi‑au publicat rezultatele oficiale. Atunci s-a văzut că piaţa lactatelor, cu o valoare anuală estimată la 4 miliarde de lei, are un nou lider. Albalact a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 475 de milioane de lei, în creştere faţă de 2013 (423 milioane de lei), iar profitul a crescut şi el, ajungând la 12,3 milioane de lei, faţă de 8,4 milioane de lei în 2013. Cifra de afaceri a Danone, în schimb, a scăzut de la 481 milioane de lei în 2013 la 456 de milioane de lei anul trecut, iar pierderile raportate au crescut, de la 5 milioane de lei la 16 milioane de lei, în acelaşi interval. În primul semestru al anului, Danone a realizat o cifră de afaceri de 230 de milioane de lei, în scădere cu 1,6% faţă de perioada similară a anului anterior; a raportat însă un profit net de 13,8 milioane de lei. Albalact îşi continuă creşterea, plusul estimat pentru 2015 fiind ceea ce Stephane Batoux, directorul general al Albalact, numeşte high single digit, adică un procent apropiat de 10%.

    Albalact este singura afacere controlată de investitori români în topul producătorilor din industria laptelui; francezi, greci şi nemţi (Danone, Friesland Campina, Fabrica de lapte Braşov, Delaco, Hochland, Dorna, Covalact) deţin felii importante din această industrie, abia pe locurile nouă şi zece, în funcţie de cifra de afaceri, mai aflându‑se businessuri locale (Simultan şi Lactag).

    Diametral opus se plasează antreprenorii români în industria cărnii, pe care o domină clar, iar prezenţa străinilor este mult mai slabă. Firme ca Avicola Bacău, Transavia, Cris-Tim, Aldis, Meda au poziţii puternice. Afacerile producătorilor din industria alimentară au primit o importantă gură de oxigen, odată cu reducerea TVA, de la 24% la 9%, la jumătatea acestui an. Primele date despre impactul acestei măsuri au fost anunţate încă din iulie de compania de cercetare de piaţă Nielsen şi indicau un avans de 17% al consumului de alimente în primele două săptămâni după aplicarea acestei decizii. „Efectul reducerii TVA este major şi a fost văzut de noi clar în creşterea din ultimele patru luni. Măsura este cert pozitivă, iar creşterea vânzărilor se datorează atât majorării consumului, cât şi unui proces de «albire» a vânzărilor de retail. Cred că reţelele mari au înţeles oportunitatea şi au transmis această reducere către consumator. Şi toată lumea a beneficiat de asta“, a declarat pentru ZF Dan Minulescu, CEO al Macromex, un grup cu afaceri de peste 100 de milioane de euro.
    Din suma totală pe care românii ar fi putut să o economisească în urma unor preţuri mai mici, 76% a fost reintrodusă în circuitul cumpărăturilor de larg consum, arată un studiu realizat de compania de cercetare de piaţă GfK despre impactul scăderii TVA. Mai mult de jumătate din această sumă a fost direcţionată către produsele alimentare şi băuturile non alcoolice. 17 procente au mers către zona produselor nealimentare – produse de îngrijire personală şi de îngrijire a casei. Restul sumei a rămas în buzunarul românilor, fie pentru alte cheltuieli, fie pentru economisire.

    Pâinea şi produsele de panificaţie au fost primele care au beneficiat de reducerea TVA, încă din 2013, iar pe parcursul a doi ani – din toamna acelui an până în toamna lui 2015 – populaţia a cheltuit pe pâine mai puţin cu jumătate de miliard de euro, potrivit calculelor făcute de Aurel Popescu, preşedintele Rompan, patronatul din industria de morărit şi panificaţie care reuneşte entităţi de profil cu afaceri de 1,5 miliarde de euro; piaţa de morărit şi panificaţie se ridică la peste 3 miliarde de euro. Mai mult, începând cu 1 ianuarie 2016, TVA pentru celelalte produse urmează a fi redusă de la 24% la 20%.

    Î

  • Pantofi la Paris şi cărămizi din praf la Beijing: protestele unei lumi care devine conştientă de schimbările climatice

    La Beijing, unde locuitorii oraşului stau în casă pentru a scăpa de norul greu de gaze care îmbâcseşte atmosfera oraşului, un artist s-a expus timp de 100 de zile la aerul toxic, patru ore pe zi, pentru a capta particulele nocive cu un aspirator. Obiectivul său nu a fost îmbunătăţirea indicelui calităţii aerului, ci de a demonstra nocivitatea smogului prin transformarea prafului colectat într-o cărămidă.

    Nut Brother, un artist în vârstă de 34 de ani din Shenzhen, şi-a anunţat pentru prima oară intenţia în luna iulie. De atunci, tânărul a putut fi văzut zilnic pe străzile din Beijing, uneori purtând o mască de protecţie, alături de un aspirator industrial şi cu furtunul acestuia ţinut sus în aer pentru captarea prafului. Pe 30 noiembrie, a 100-a zi a proiectului, Nut Brother a amestecat praful colectat cu argilă, iar cu amestecul obţinut a mers la o fabrică de cărămizi pentru a crea o cărămidă semifinisată, ulterior uscată şi arsă în cuptor.

    „Aerul din Beijing este nociv peste tot. Nu există o sursă specială de aer“, a spus Nut Brother. Ideea i-a venit în 2013, după ce a trăit în Beijing mai mulţi ani, timp în care „apocalipsa“ din Beijing a provocat indignare în China. Prin proiectul său, artistul vrea ca oamenii să se gândească mai mult la protecţia mediului şi să înţeleagă mai bine legătura dintre oameni şi natură.

    Marşurile împotriva schimbărilor climatice programate pentru perioada summitului de la Paris au fost anulate după atentatele teroriste în care şi-au pierdut viaţa 129 de oameni. În schimb, şiruri lungi de pantofi au fost plasate simbolic în Place de la Republique, pentru  susţinerea cauzei. La demonstraţiile programate pentru perioada 29 noiembrie – 12 decembrie erau aşteptaţi circa 200.000 de participanţi.

    Potrivit Naţiunilor Unite, secretarul general al organizaţiei, Ban Ki-moon, şi Papa Francisc şi-au donat pantofii în semn de solidaritate cu locuitorii Parisului.

    În acelaşi timp, activiştii de mediu activi în online vor să transforme tigrul Exxon, logo-ul companiei, în Joe Camel, scrie Bloomberg, referindu‑se la afişul de pe Twitter. Desenul îl înfăţişează pe Joe Camel, simbolul pensionat al industriei tutunului, mai elegant ca oricând, în mână cu un pachet de tutun pe care este inscripţionat numele Exxon. Titlul afişului este „Big Oil: The New Big Tobacco“.

    Ecologiştii au cerut de ani de zile investitorilor să nu mai plaseze bani în producătorii de carburanţi fosili responsabili pentru mare parte din încălzirea globală. Noul rol atribuit lui Joe Camel arată că mişcarea ecologistă are o ţintă mai largă, nu doar banii industriei, ci însăşi reputaţia acesteia. Şi, în timp ce la Paris se desfăşoară un summit mondial pe tema schimbărilor climatice, există semne, de la închiderea unor centrale pe cărbune şi până la moartea conductei Keystone XL, că eforturile dau rezultate.

    „Statutul de paria al industriei hidrocarburilor este în creştere. Industria carburanţilor fosili rămâne încă incredibil de puternică, este superbogată, dar nu este invincibilă, aşa cum a crezut“, consideră Bill McKibben, fondator al organizaţiei ecologiste 350.org.

    Discuţiile de la Paris au debutat pe 30 noiembrie cu participarea a peste 150 de lideri din întreaga lume, care s-au angajat să accelereze renunţarea la carburanţii fosili, iar reprezentanţii Statelor Unite şi ai altor 40 de ţări au promis că vor reduce subvenţii de ordinul miliardelor de dolari destinate industriei de profil. Asigurători, autorităţi locale şi investitori care controlează active de peste 3.400 de miliarde de dolari au promis să îşi ţină fondurile departe de companii producătoare de carburanţi fosili, a anunţat organizaţia condusă de McKibben.

    Procurorul general al statului New York, Eric Schneiderman, a deschis recent un nou front, cu o investigaţie legată de practicile înşelătoare ale Exxon Mobil, una dintre cele mai mari companii din lume în funcţie de venituri şi capitalizare. Potrivit procuraturii, Exxon ar fi susţinut grupuri care au pus sub semnul întrebării pericolul modificărilor climatice, chiar dacă propriii cercetători au informat şefii companiei despre riscurile existente. Schneiderman a cerut Exxon documente datând până în anii 1970, potrivit unei persoane apropiate situaţiei.

    Acuzaţiile aduse Exxon Mobil au inspirat campania online cu afişul Joe Camel, pe care mai scrie „ExxonKnew“ (Exxon ştia). Scott Silvestri, un purtător de cuvânt al Exxon, a spus că acuzaţiile că grupul a împiedicat cercetările în domeniul climei „sunt distorsionate“. Exxon a colaborat cu guvernul şi cercetătorii pentru a dezvolta ştiinţa climei într-o manieră transparentă şi deschisă timp de peste 40 de ani, potrivit reprezentantului companiei.

    În ultimii ani, Exxon şi alte companii din industria petrolieră şi-au nuanţat poziţia în privinţa limitelor impuse emisiilor de gaze cu efect de seră. Compania sprijină în prezent taxa pe emisiile de dioxid de carbon.

    Lista investitorilor care s-au angajat să nu finanţeze producători de carburanţi fosili a crescut în ultimul an, pentru a include asigurătorul francez Axa, fondul suveran de investiţii al Norvegiei, cu active de 900 de miliarde de dolari, Biserica Angliei şi fondurile de pensii din statul California.

    În timp ce astfel de angajamente au un impact redus asupra solidităţii financiare a companiilor petroliere, ele contribuie în schimb la înrăutăţirea climatului politic pentru carburanţii fosili, consideră Katie Bays, specialist în domeniul energiei la Height Securities în Washington. Cel mai mult au avut de suferit companiile care folosesc cărbunele drept carburant, multe centrale energetice fiind închise în urma adoptării unor noi reglementări sau a unor procese.

    Renunţarea la carburanţii poluatori s-a accelerat după 2010, an în care Congresul american a respins un proiect de limitare a poluării susţinut de preşedintele Barack Obama. Activiştii au decis să trebuie să atace legitimitatea industriei, nu doar să promoveze legi, şi s-au inspirat din mişcarea anti-apartheid din anii 1980 şi din „războaiele“ împotriva producătorilor de tutun, a spus McKibben.

  • Războiul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii cu biftecul

    Potrivit raportului OMS, există suficiente dovezi pentru încadrarea cărnii procesate în Grupa cancerigenă 1, ca urmare a unei legături cauzale cu cancerul de colon. Carnea roşie a fost plasată în Grupa 2A, ca „posibil cancerigenă pentru oameni“. Consumul de carne roşie este legat totodată de cancerul pancreatic şi de prostată, avertizează agenţia OMS.

    Experţii agenţiei au ajuns la concluzia că o porţie de 50 de grame de carne procesată consumată zilnic creşte riscul de cancer colorectal cu 18%. „Pentru o persoană, riscul dezvoltării de cancer colorectal din cauza consumului de carne procesată rămâne scăzut, dar acest risc creşte odată cu cantitatea. Având în vedere numărul mare de oameni care consumă carne procesată, impactul global al incidenţei cancerului este important pentru sănătatea publică“, a spus dr. Kurt Straif, şef de program la Agenţia Internaţională pentru Cercetări în Domeniul Cancerului (IARC).

    O DEFICIENŢĂ DE COMUNICARE

    Agenţia IARC se evidenţiază prin două lucruri, notează publicaţia The Atlantic. Primul este rolul de a analiza ce factori pot provoca maladii, de la pesticide şi până la lumina soarelui, şi de a avea un ultim cuvânt de spus în privinţa riscurilor. În al doilea rând, agenţia are o capacitate foarte redusă de a-şi comunica eficient descoperirile. Acestă deficienţă poate fi constatată în aceste zile, odată cu publicarea raportului, care include consumul de carne roşie în Grupa 2A (posibil cancerigenă pentru oameni), iar carnea procesată în Grupa 1 (cancerigenă pentru oameni).

    Pentru a explica, organizaţia include factorii analizaţi în cinci posibile categorii. Grupa 1 este rezervată cancerigenilor dovediţi, între care fumatul, azbestul, alcoolul şi carnea procesată. Următoarele două categorii, 2A (probabil cancerigene) şi 2B (posibil cancerigene), includ factorii pentru care legătura cu cancerul este mai puţin sigură. Grupa 3 este pentru substanţe care nu pot fi clasificate din cauza lipsei datelor.

    Aceste clasificări se bazează însă pe soliditatea dovezilor şi nu pe gradul de risc. Doi factori de risc pot fi incluşi în aceeaşi categorie chiar dacă unul dintre ei triplează riscul de cancer, iar celălalt numai într-o mică măsură. Factorii pot fi clasificaţi similar chiar dacă unul provoacă mai multe tipuri de cancer decât celălalt, dacă afectează o proporţie mai mare din populaţie sau dacă provoacă mai multe îmbolnăviri. Astfel, aceste clasificări nu sunt menite să arate cât de periculos este un factor, sau cât de sigur este că un factor este periculos, dar sunt prezentate cu un limbaj care eclipsează această distincţie.

    Grupa 1 include factori cancerigeni pentru oameni, ceea ce înseamnă că dacă folosim produsele respective putem fi siguri că au potenţialul de a provoca boala. Dar limbajul sec, care nu menţionează riscurile, probabilitatea sau condiţiile, invită oamenii să presupună că dacă fumează sau consumă carne procesată se vor îmbolnăvi sigur de cancer.

    În mod similar, când Grupa 2A este descrisă ca probabil cancerigenă pentru oameni, însemnă că există unele dovezi că factorii respectivi pot provoca un cancer, dar nu este sigur. Din nou, cuvântul probabil implică spectrul unui risc individual, dar clasificarea nu se referă deloc la indivizi. Grupa 2B, „posibil cancerigenă pentru oameni“, ar putea provoca cea mai mare confuzie. Ce înseamnă posibil? În practică, 2B devine o groapă uriaşă pentru toţi factorii de risc analizaţi de agenţie care nu pot fi dovediţi că sunt sau nu cancerigeni. Mai rău, practica de a include factorii de risc în categorii fără să fie însoţiţi de descrieri sau imagini, invită oamenii la comparaţii, inclusiv la titluri de presă precum „OMS: Carnea procesată este o cauză de cancer la fel ca fumatul“, cum a scris The Guardian.

    Confuzia nu este nouă, s-a întâmplat în repetate rânduri, explică The Atlantic. S-a întâmplat şi când agenţia s-a referit la riscul utilizării telefoanelor mobile şi la emisiile motoarelor diesel. Cel mai recent raport al OMS generează confuzie cu ajutorul cifrelor. „Experţii au conchis că 50 de grame de carne procesată consumate zilnic sporesc riscul de cancer cu 18%.“ În lipsa contextului, informaţia este inutilă. Care este baza de comparaţie? De asemenea, agenţia nu explică efectul consumului de carne procesată comparativ cu alţi factori cancerigeni, cum sunt fumatul sau azbestul.

    CARE ESTE LEGĂTURA DINTRE CARNE ŞI CANCERUL COLONO-RECTAL?

    Carnea procesată, precum crenvurştii şi cârnaţii, este sărată, tratată sau afumată pentru amplificarea gustului şi îmbunătăţirea conservării. Oamenii de ştiinţă sunt de mult timp îngrijoraţi că această procesare duce la formarea de chimicale posibil cancerigene, cum sunt hidrocarburile aromatice policiclice, în aceste produse.

    Îngrijorările legate de carnea roşie, respectiv vită, porc, miel, se referă mai mult la preparare decât la procesare. Prepararea cărnii la grătar sau prin prăjire generează factori posibil cancerigeni, între care aminele aromatice heterociclice. Raportul identifică o legătură între consumul de carne procesată şi cancerul colorectal şi posibil alte tipuri de cancer, dar recunoaşte că legătura dintre carnea roşie şi această boală nu a fost dovedită. Nu există suficiente date care să arate că fierberea sau gătirea cărnii în cuptor reduc riscul de cancer. Riscul de îmbolnăvire provocat de consumul de carne este mic comparativ cu fumatul sau consumul de alcool.

    Cancerul colorectal este al treilea cel mai răspândit cancer, în afară de cel de piele, din Statele Unite, iar în acest an ar urma să fie diagnosticaţi un număr estimat de 133.000 de pacienţi, marea majoritate cu vârste de peste 50 de ani. Riscul de dezvolta această formă de cancer pe parcursul vieţii este de 5%. Între metodele de reducere a riscului de îmbolnăvire se află dietele bogate în fructe, legume şi fibre, precum şi exerciţiile fizice. Obezitatea, fumatul şi consumul exagerat de alcool amplifică riscul de îmbolnăvire de cancer colorectal. Incidenţa a scăzut în ultimii 20 de ani, parţial datorită colonoscopiilor. O doză scăzută, zilnică, de aspirină poarte reduce riscul, dar metoda are efecte secundate, iar majoritatea experţilor nu o recomandă pentru persoanele cu risc mediu de îmbolnăvire.

    OBEZITATEA ŞI LIPSA EXERCIŢIILOR FIZICE, RISCURI MAI MARI DE CANCER.

    Elizabeth Lund, consultant independent în nutriţie şi sănătate gastrointestinală şi fost cercetător la Institutul pentru Cercetări Alimentare, care recunoaşte că a efectuat unele lucrări pentru industria cărnii în 2010, a arătat că în ţările dezvoltate consumul de carne roşie poate fi legat de apariţia a trei cazuri suplimentare de cancer de colon la 100.000 de locuitori. Lung consideră însă că obezitatea şi lipsa exerciţiilor fizice implică riscuri mai mari.

    „Pe ansamblu, cred că un consum de carne o dată pe zi, combinat cu fructe, legume şi fibre, plus exerciţii şi controlul greutăţii vor permite menţinerea la un nivel scăzut a riscului de cancer colorectal“, a spus cercetătoarea.
    Profesorul Ian Johnson, membru emerit la Institutul de Cercetări Alimentare, a spus la rândul său că riscul consumului de carne procesată este scăzut. „Este incorect să afirmi că efectul advers al baconului şi al cârnaţilor este comparabil cu pericolul fumului de ţigară, care conţine substanţe cancerigene şi amplifică de 20 de ori riscul cancerului la plămâni în cazul fumătorilor“, a explicat Johnson.
    Institutul Nord-American al Cărnii consideră că definirea cărnii drept un risc de cancer contravine bunului simţ.

    Carnea roşie şi cea procesată se află între 940 de agenţi analizaţi de IARC care implică un anumit nivel de risc teoretic. O singură substanţă, o chimicală din pantalonii de yoga, a fost declarată de agenţie ca nefiind cancerigenă.

    „IARC susţine că poţi să te bucuri de ora de yoga, dar să nu respiri (aerul este în clasa 1 de risc), să nu stai în dreptul unei ferestre aflate în plin soare (clasa 1), să nu aplici aloe vera (clasa 2B) dacă ai arsuri solare, să nu bei vin sau cafea (clasa 1 şi clasa 2B). De asemenea, nu ar trebui să mâncăm alimente la grătar (clasa 2A). Iar coafezele sau cei care lucrează în schimburi ar trebui să îşi schimbe ocupaţiile“, a spus Betsy Booren, vicepreşedinte la Institutul Nord-American al Cărnii.

  • La doar 20 de ani a pus bazele propriului atelier, iar acum numele său este cunoscut în toată lumea

    Edouard Heuer este numele orologierului elveţian care a pus bazele companiei TAG Heuer, ce produce ceasuri şi accesorii fashion, precum şi ochelari şi telefoane mobile sub brandul TAG. Sloganul TAG Heuer este „avangardă elveţiană din 1860“, iar compania pare să păstreze sensul acestuia şi în prezent: pe 8 noiembrie, TAG Heuer va lansa la New York „Ceasul conectat“, la care a lucrat împreună cu Intel şi Google, potrivit presei internaţionale.

    TAG Heuer îşi are rădăcinile în 1860, când Edouard Heuer a pus bazele Uhrenmanufaktur Heuer AG în Saint-Imier, Elveţia. Heuer s-a născut în 1840, în familia unui pantofar din Brügg, cantonul elveţian Berna. La doar 20 de ani, Edouard Heuer a pus bazele propriului atelier în Saint-Imier. Abordarea lui era să vândă cronografe mai uşor de realizat din punct de vedere tehnic şi, prin urmare, mai ieftine, aşa că s-a concentrat pe simplificarea procesului de fabricaţie a acestora, dat fiind faptul că producţia, finisajele şi asamblarea reprezentau un cost major.

    Edouard Heuer a devenit astfel primul producător de ceasuri care a introdus producţia în serie a cronografelor. În 1864, Heuer şi-a mutat compania la Biel, iar în 1876 şi-a extins afacerea în Londra. În 1882, Heuer a patentat primul cronograf, iar şase ani mai târziu, un pinion oscilant, folosit în continuare de majoritatea producătorilor de ceasuri pentru cronografele mecanice. A murit în 1892, iar fiii săi, Charles-Auguste şi Jules-Edouard Heuer, au preluat managementul companiei. Ulterior, Charles-Edouard Heuer a dus mai departe moştenirea familiei, iar în 1910 a creat cronograful medical, ce avea o scară de măsurare a pulsului, iar un an mai târziu a lansat pe piaţă primul ceas de maşină.

    În 1964, producătorii de ceasuri Heuer şi Leonnidas au fuzionat, formând Heuer-Leonnidas, cu Jack W. Heuer, fiul lui Charles, ca managing director. Compania a fost achiziţionată de Techniques d’Avant Garde în 1985, când brandul Heuer a devenit TAG Heuer. În anii următori, Jack W. Heuer a devenit responsabil de dezvoltarea noilor modele şi direcţionează marca în direcţia modelelor sport. În 1999, grupul TAG Heuer a vândut grupul către conglomeratul de bunuri de lux LVMH. În prezent, compania are sediul central în La Chaux-de-Fonds, în Elveţia, şi este condusă de preşedintele şi CEO-ul Jean-Claude Biver, iar Jack Heuer, nepotul fondatorului, este preşedinte onorific al companiei.

  • Românii şi secretele maşinii autonome

    România s-a transformat într-un adevărat hub european de IT pe măsură ce produce anual peste 100.000 de specialişti în domeniu, dintre care 90% vorbitori de limba engleză.

    Educaţia tehnologică este promovată în România de cinci universităţi, 59 de facultăţi şi 174 de licee private de profil, motiv pentru care economia locală a devenit un magnet pentru companiile care vor să dezvolte sisteme hi-tech, cum sunt producătorii de componente care lucrează la viitoarele maşini autonome.

    Miza industriei auto în momentul de faţă o reprezintă reducerea către zero a incidentelor rutiere, iar constructori auto precum Volvo au anunţat deja că până în 2020 nicio persoană nu va mai muri şi nu va mai fi grav rănită într-un automobil al mărcii. Mai mult, suedezii tocmai au anunţat de curând că, pentru viitoarele maşini autonome, în cazul unui accident ce ar avea loc din cauza sistemelor, compania îşi va asuma vinovăţia. Dincolo de strategia de marketing stă o armată de furnizori de componente care livrează sistemele necesare pentru ca următoarea generaţie de maşini să poată rula fără intervenţia celui de la volan. Cei de la BMW şi Mercedes-Benz au trecut deja de la vorbe la fapte, iar limuzinele de lux Seria 7 şi S-Klasse dispun de sisteme ce permit maşinii să vireze, să accelereze şi să frâneze singură în traficul de pe autostradă. Unul dintre cei mai mari furnizori de componente electronice pentru automobile din lume, Continental, lucrează în România încă din 2013 la sistemele necesare viitoarelor maşini autonome. Iar cel care coordonează proiectul la nivel mondial este Christian Senger, head of system and technology, care totodată este şi promotorul sistemului autonom de condus în cadrul Grupului Continental.

    Când vine vorba de cercetare şi dezvoltare, 70% din ce produce Continental este software. „Sunt oameni care vin dinspre informatică, electronică şi automatică. Ambiţia noastră de a creşte în România este limitată doar de lipsa de personal, pentru că nu găsim pe cât de mulţi angajaţi ne dorim“, a spus Christian Senger. El este responsabil în Continental de sistemele de automatizare şi de tehnologie şi şeful diviziei de predezvoltare şi cercetare pentru tot ce este la nivelul tuturor diviziilor precum tren de rulare, şasiu şi interior. Acum softul are o importanţă şi mai mare în dezvoltare, alături de electromobilitate sau reducerea emisiilor de dioxid de carbon. Departamentul de servicii are peste 1.000 de ingineri calificaţi în cadrul Continental la nivel mondial, iar în România o parte dintre aceştia se regăsesc în centrele de cercetare şi dezvoltare ale companiei de la Timişoara şi Sibiu.

    „Întrebarea este cum putem dezvolta şi mai mult divizia din România, ce talente putem găsi acum aici. Ne uităm la universităţi şi la absolvenţi în fiecare an. Vrem să ne extindem în continuare, mai ales pentru că avem clienţi tot mai exigenţi“, explică Senger motivul vizitelor tot mai dese în România, unde, înainte de a veni în Bucureşti, s-a oprit în Timişoara, de unde a continuat cu maşina spre Sibiu şi Braşov, iar pentru Iaşi avea deja pregătit biletul de avion, dat fiind că un drum de 150 km între Sibiu şi Braşov nu poate fi făcut în mai puţin de trei ore.

    „Am avea o şansă mai mare de a aduce proiecte în România dacă am avea un lanţ de livrare mai uşor de folosit. În România pentru a parcurge 150 km de la Bucureşti la Braşov avem nevoie de trei ore, în timp ce pe autostradă ai avea nevoie doar de puţin peste o oră, cum este de la Sibiu la Deva atunci când era autostrada întreagă. Din acest motiv noi avem nevoie de o zi întreagă de transport de la Braşov până la graniţă şi de o a doua zi de la graniţă până în Franţa sau Germania către clienţii noştri“, comentează Christian von Albrichsfeld, head of country şi director pentru cercetare şi dezvoltare al Grupului Continental în România.

    Spre deosebire de producătorii de componente care se concentrează pe plan local pe producţia de cablaje, plătind angajaţii cu salariul minim pe economie, în cazul Continental miza o reprezintă inginerii tocmai pentru a dezvolta sistemele viitorului.
    „Ne-am concentrat pe mai multe aspecte ale condusului autonom. În urmă cu doi-trei ani am creat divizia care acum nu mai este un vis. După 2025 vor veni maşinile autonome, însă şi din SUA vin semnale că se va întâmpla mai devreme şi toate companiile din auto investesc în aşa ceva“, spune Christian Senger.

    Dincolo de sistemele auto produse de către companiile din domeniu, cele din IT precum Google sau chiar Apple se implică în industria mobilităţii.

    Cum văd cei de la Continental implicarea giganţilor IT în industria auto? „Ele sunt acceleratoare ale industriei în acest moment. Mai este şi o discuţie despre risc – aceste companii din IT sunt mai mult experimentale, spun că fac un lucru, dar, dacă nu iese exact cum au spus, nu este o mare problemă. Dar şi industria auto a învăţat că trebuie să ţină sus standardul când vine vorba de securitate, şi totul este testat în detaliu. Companiile auto, cele de securitate, asiguratorii şi legislativul, toate trebuie pregătite pentru ce va urma“, spune executivul german.

     

  • Cum devin lucrurile din jurul nostru tot mai inteligente

    Tehnologia care poate transforma orice aparat, fie el frigider, cameră video, contor de gaze, maşină sau ecran publicitar, într-un device inteligent este disponibilă acum. A patra etapă a revoluţiei industriale a început deja şi va transforma modele şi metode de lucru, va schimba radical decizii pentru a eficientiza afacerile, iar comunicarea către consumatori va deveni din ce în ce mai personalizată. Maşini zburătoare, călătorii pe alte planete sau în timp sunt doar câteva dintre scenariile din literatura SF adeseori întâlnite şi în ecranizările de pe marile şi micile ecrane. Viteza cu care se dezvoltă însă tehnologia ne-a obişnuit cu ideea că scenariile imaginate de Jules Verne sunt firesc de realizabile, deşi, să nu uităm, scriitorul şi-a pus pe hârtie ideile în urmă cu mai bine de 100 de ani, pe vremea când nu exista nici măcar o schiţă pentru construcţia unui calculator.

    Oricât de inovatoare sunt unele descoperiri în prezent, adeseori ele sunt luate ca atare, fără a mai produce vâlva de care s-a bucurat apariţia telegrafului, a telefonului sau a televizorului. Tehnologia este adoptată rapid, iar ideea că o maşină are patru SIM-uri incluse în motor este mai degrabă interesantă, dar nu şocantă. Şi da, toate BMW-urile care ies acum pe poarta fabricilor au patru cartele care fac maşina mai inteligentă decât predecesoarele sale din urmă cu numai câţiva ani sau decât vehiculele produse în alte ţări, unde producătorii nu sunt interesaţi (încă) să profite de tehnologie, chiar dacă aceasta le oferă informaţii şi avantaje competitive.

    Unul dintre cipurile cu care este dotat fiecare vehicul BMW nou va emite, în mod automat, un semnal în cazul în care maşina este implicată într-un accident rutier; alt SIM verifică semnele vitale ale conducătorului auto, iar în cazul în care pulsul şi respiraţia nu sunt normale, maşina trage pe dreapta şi cartela efectuează un apel la ambulanţă. Este doar un singur exemplu despre cum lucrurile din jurul nostru devin tot mai inteligente, dar lista este mai lungă de atât. „Se întâmplă chiar acum“, subliniază hotărât Markus Lause, director, enterprise business market al Vodafone România, cu referire la faptul că prin simpla conectare a unui device la un echipament, fie el analog, nu numai digital, acesta poate oferi o sumedenie de informaţii şi poate fi controlat de la distanţă, de la tastatura unui calculator sau chiar cu un telefon mobil.

    Tehnologia machine-to-machine, numită şi M2M, câştigă tot mai mult teren, afirmă Markus Lause cu ocazia evenimentului prin care compania a lansat patru soluţii prin care companiile pot automatiza diferite activităţi conectând la internet printr-o cartelă SIM de comunicaţii mobile diferite echipamente – vitrine frigorifice, vehicule, camere video sau contoare de energie. „În România piaţa are o valoare anuală de 20-30 de milioane de euro, dar se va dubla în patru ani, conform unei estimări a companiei Analysys Mason. Eu cred că estimarea este conservatoare şi dezvoltarea va fi mai rapidă. Creşterea în valoare a pieţei va fi în strânsă legătură cu numărul de SIM-uri M2M conectate“, a declarat Lause, care precizează că Vodafone în acest segment nu vinde o simplă conexiune, ci un serviciu. Companiile au tot interesul să transforme „tot ceea ce este acum analog şi încearcă să facă în aşa fel încât să beneficieze de conexiunea la internet“, explică reprezentantul Vodafone.

    Tot el povesteşte că pentru dezvoltarea soluţiilor machine-to-machine compania a organizat workshopuri la care au participat oameni din diferite industrii. Urmărind subiectele discutate pe alte domenii, se întreabă cum pot fi aplicate în domeniul şi companiile pe care le reprezintă. „Sunt de pildă oameni care vor ca în momentul în care un client intră în magazinul lor să li se spună: «Bine ai venit, Diana». Ceea ce înseamnă că Diana, sau oricare ar fi numele clientului care intră în magazin, trebuie să fie recunoscută“, spune Lause. Companiile vor să ştie cât de des intră clienţii în magazin, informaţii care nu sunt la îndemână, dar „pe internet nu eşti un străin, se ştie totul despre tine. Iar tehnologia permite şi comercianţilor din offline, dacă le este permis de cumpărători, să îi cunoască. Dar pentru dezvoltarea de astfel de soluţii este nevoie de gândire creativă. De pildă, cineva a întrebat la un workshop cum ar putea face pentru a emite un voucher pentru un client şi în momentul în care intră în magazin să-i fie oferit, fără ca respectivul client să se recomande“, explică reprezentantul Vodafone.

    REVOLUŢIA INDUSTRIALĂ 4.0

    Tehnologia care face lucrurile din jurul nostru inteligente produce, povesteşte Markus Lause, cea de-a patra etapă a revoluţiei industriale. La jumătatea secolului XVIII, folosirea puterii aburului a fost declanşatorul revoluţiei industriale care avea să genereze nu numai schimbări radicale în fabrici, ci chiar la nivel de organizare politică în lume. La o sută de ani distanţă, o a doua etapă importantă în dezvoltarea industriei (şi nu numai) a avut loc la momentul descoperirii curentului electric. Mai apropiat de zilele noastre, o altă etapă a revoluţiei industriale a fost produsă în momentul în care a început conectarea calculatoarelor, în SUA, în perioada 1960‑1970. „A patra etapă a revoluţiei industriale a început să prindă contur în urmă cu circa trei-patru ani, iar acum în România suntem chiar la debutul acestui fenomen, industria 4.0,“ declară Markus Lause.

    Conceptul de machine-to-machine a fost definit în urmă cu aproape 50 de ani de tehnicianul Theodore G. Paraskevakos, în timp ce lucra la o soluţie pentru identificarea apelantului în telefonia fixă. Abia în acest secol însă tehnologia M2M a început să ia amploare, fiind produse sisteme de acces wireless şi routere, componente care permit maşinilor să comunice indiferent de locul în care se află. Vodafone este una dintre primele companii de comunicaţii care s-au implicat în tehnologia M2M, iar Lause povesteşte că ideea acestor servicii a pornit concomitent în Germania şi SUA, în urmă cu circa 10 ani. Vodafone a făcut apoi o propunere companiilor din domeniul energetic din Germania, iar ulterior subiectul a trezit şi interesul producătorilor germani de maşini. „În continuare, Germania se şi menţine în vârful listei în ce priveşte interesul producătorilor de maşini pentru tehnologia M2M“, afirmă Lause.

    La ediţia din acest an a congresului mondial al ITS au fost prezentate cele mai noi proiecte şi tehnologii pentru dezvoltarea sistemelor inteligente de transport. Astfel, maşinile care frânează singure dacă vehiculul din faţă acţionează brusc frâna, automobilele care se parchează singure după un mesaj transmis de pe smartphone sau sistemele care indică viteza cu care trebuie să circule o maşină pentru a prinde doar verde la semafoarele de pe traseu nu mai sunt doar simple idei, ci au trecut în registrul concret al soluţiilor care pot fi aplicate.

  • Un nou scandal în industria auto. Lista maşinilor care consumă mult mai mult decât susţin producătorii

    Un nou scandal se anunţă în industria auto: lista maşinilor care consumă mult mai mult decât susţin producătorii, Constructorii de automobile din Europa încearcă să îşi convingă clienţii, şi reuşesc, că vehiculele lor sunt mai economice decât în realitate, a descoperit un grup european de lobby. Drept urmare, mulţi şoferi ajung să plătească până la 500 de euro în plus pentru combustibil, în fiecare an. Care sunt cele mai păguboase maşini.

    Lista maşinilor care consumă mult mai mult decât susţin producătorii