Mai mulţi oameni sunt omorâţi anual de uragane decât de orice alt tip de furtună.
Uraganul Matthew a provocat moartea a aproape 850 de persoane şi a lăsat alte sute fără adăpost în trecerea sa prin Haiti, înainte de a se îndrepta spre statul american Florida şi apoi spre coasta americană a Atlanticului, informează site-ul agenţiei Reuters.
Bilanţul victimelor din Haiti, cel mai sărac stat de pe continentul american, a atins vineri 842 de morţi,
Mulţi dintre români încă poartă amintirea marelui cutremur din 1977 când România a fost îndoliată, Bucureştiul fiind cel mai afectat. De atunci au trecut aproape 40 de ani fără vreun alt eveniment major…
Statistic, însă, se dovedeşte că la un anumit interval de timp, în ultimele secole, câte un cutremur major a zguduit ţara noastră. Dacă această schemă a naturii se va păstra în continuare, atunci ne putem aştepta ca într-un viitor apropiat să ne confruntăm cu un alt eveniment similar.
Potrivit specialiştilor de la Institutul Naţional pentru Fizica Pământului, problema nu se pune DACĂ, ci CÂND. De aceea e bine să fim informaţi şi să ne şi luăm, preventiv, măsuri de protecţie pentru orice eventualitate. Mai mult decât atât, estimările vorbesc despre un cutremur simţitor mai puternic decât cel din 1977, ceea ce ar face ca România să se confrunte cu o adevărată catastrofă.
Potrivit ziarului Ring, profesorul Gheorghe Mărmureanu, director onorific al Institutului Naţional de Fizica Pământului ar fi declarat următoarele, acum câteva zile:
„Eu am spus că urmează acum un cutremur foarte adânc. Aşa rezultă din analizele noastre. Poate să fie tip ’40 sau poate să fie tip 1802„, a spus directorul onorific al Institutului Naţional pentru Fizica Pământului (INFP), profesorul Gheorghe Mărmureanu într-o emisiune la Pro TV. Acesta s-a referit la seismele produse, tot în Vrancea, în 1940 şi 1802, care s-au produs la adâncimea de 150 de kilometri şi au avut magnitudinea de 7,7 grade, respectiv 7,9 grade pe scara Richter. „Cutremurul va fi la o anumita distanta din timp, peste 60 sau peste 100 de ani fata de cel din ’77. Asta am gasit din punct de vedere istoric.”
John Thackwray, regizor şi fotograf francez, a călătorit de-a lungul pământului din 2010 până în prezent şi fotografiat 1200 dormitoare de-ale tinerilor (milenialilor) de peste tot din lume.
Totul a început la el în apartamentul din Paris, apoi a ajuns într-o călătorie prin Europa, Orientul Mijlociu, Africa, Asia şi America de Sud. Proiectul este un fel de studiu vizual antropologic.
“Lumea se schimbă extrem de repede şi cineva trebuia să surprindă aceste elemente. În 20 de ani cred că aceste fotografii vor fi foarte valoroase”, spune el, care a obţinut şi un contract pentru o carte numită “My Room: Portrait of a Generation”.
Vara tocmai s-a încheiat, iar unii dintre voi încă se gândesc cu bucurie la vacanţa de vară şi cu teroare la iarna ce va urma. Totuşi pentru cei dintre voi care nu vor să suporte iarna există locuri pe glob unde iarna nu vine niciodată.
Puerto Rico. Aici iarna nu vine niciodată, iar temperatura medie este situată între 23 şi 29 de grade Celsius.
Insula Sfânta Lucia, situată în arhipelagul Caraibe între Martinica şi Barbados şi are capitala la Castries
Provincia Western Cape din Africa de Sud
Seychelles sau Seişele este o ţară insulară formată din 115 de insule din Oceanul Indian, la 1,600 km est de Africa.
Belize, unde temperatura este situată intre 21 şi 31 de grade celsius
Riviera Maya este situată în Mexic, iar temperatura medie este de 24-25 de grade Celsius
Fiji, o altă destinaţia ideală pentru iubitorii de vară
Desertul Sahara şi desertul Wadi Rum
Vara tocmai s-a încheiat, iar unii dintre voi încă se gândesc cu bucurie la vacanţa de vară şi cu teroare la iarna ce va urma. Totuşi pentru cei dintre voi care nu vor să suporte iarna există locuri pe glob unde iarna nu vine niciodată.
Puerto Rico. Aici iarna nu vine niciodată, iar temperatura medie este situată între 23 şi 29 de grade Celsius.
Insula Sfânta Lucia, situată în arhipelagul Caraibe între Martinica şi Barbados şi are capitala la Castries
Provincia Western Cape din Africa de Sud
Seychelles sau Seişele este o ţară insulară formată din 115 de insule din Oceanul Indian, la 1,600 km est de Africa.
Belize, unde temperatura este situată intre 21 şi 31 de grade celsius
Riviera Maya este situată în Mexic, iar temperatura medie este de 24-25 de grade Celsius
Fiji, o altă destinaţia ideală pentru iubitorii de vară
Desertul Sahara şi desertul Wadi Rum
„Arderea în propulsor completă şi orbita obţinută. Sunt gata să-ţi aflu secretele, Jupiter. Obişnuieşte-te cu ideea.“ Aşa sună invitaţia la dans făcută de Juno misteriosului Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul nostru solar.
O ardere în motor de 35 de minute a încetinit Juno la 1.950 km/h, suficient pentru ca nava spaţială să poată fi capturată de câmpul gravitaţional al lui Jupiter. Ca să ajungă acolo, Juno a călătorit cu 210.000 km/h într-o cursă nebunească şi periculoasă pentru un dans la fel de nebunesc şi de periculos. Coregrafia a fost pregătită acum 10 ani, pe Pământ.
Susan G. Finley, o aventurieră a spaţiului în vârstă de 79 de ani, a urmărit pentru NASA dansul lui Juno (în mitologia romană, Juno este zeiţa căsătoriei şi regina zeilor). Susan G. Finley este o deschizătoare de drumuri. A lucrat cu rachete încă dinainte ca NASA să existe, scrie The New York Times.
Pe 4 iulie, când lumea sărbătorea independenţa Americii şi admira spectacolul de artificii, inginerul Finley aştepta la Jet Propulsion Laboratory din Pasadena confirmarea succesului celei mai recente aventuri spaţiale.
Doamna Finley, specialist al reţelei Deep Space de radiotelescoape, a avut misiunea de a identifica un semnal radio important trimis de nava spaţială – acela care ar fi arătat că exploratorul planetar a ajuns pe orbita lui Jupiter după o călătorie de cinci ani. Din cauza latenţei cu care semnalele de pe Pământ ajung la Jupiter şi invers, Juno s-a bazat pe pilotul ei automat pentru a executa manevra îndrăzneaţă. „Este un semnal greu de urmărit“, spune doamna Finley. Iar semnalul a venit, sub forma unor tonuri primitive, traduse apoi de computere puternice în mesaje liniştitoare. O fază importantă a misiunii de un miliard de dolari s-a încheiat cu succes. Tonurile sunt folositoare când antena principală a navei spaţiale nu este îndreptată înspre Pământ, aşa cum a fost cazul lui Juno în timpul etapei în care şi-a pornit motoarele pentru a putea fi prinsă de câmpul gravitaţional al lui Jupiter. O antenă mai mică, mai slabă, transmite doar tonuri simple pentru comunicare.
Ce face acum doamna Finley diferă mult de ce făcea în ianuarie 1958, când a păşit pentru prima dată în Jet Propulsion Laboratory. Inclusă pe lista pionierelor spaţiului în cartea „Ascensiunea rachetistelor“ a Nathaliei Holt, doamna Finley a început cu puţin înainte de lasarea Explorer I, primul satelit pe care SUA l-au trimis cu succes în spaţiu. Şase luni mai târziu, Congresul a adoptat legea prin care a fost creată NASA şi la sfârşitul anului laboratorul, care lucra până atunci pentru armată, a fost transferat la agenţia spaţială pentru a se concentra pe explorarea planetelor cu sonde robotice.
Doamna Finley nu era pe atunci inginer. La facultate visa să devină arhitect, dar a renunţat după trei ani. „Arta pur şi simplu nu se lipea de mine“, povesteşte ea. A urmat cursuri de matematică şi, având o afinitate pentru numere, a devenit la propriu un computer uman. Computerele electronice erau încă rare şi scumpe, aşa că inginerii – în acele vremuri cei mai mulţi erau bărbaţi – dădeau spre rezolvare ecuaţiile de care aveau nevoie unui computer uman – aproape întotdeauna o femeie. Doamna Finley calcula, la început la Convair, o companie de aeronautică din Pomona, din California, apoi la Jet Propulsion Laboratory.
Chiar dacă munca părea anostă, „dacă-ţi plăceau puzzle-urile şi chestii din astea, era distractiv“. „Şi întotdeauna obţineai un răspuns, spre deosebire de multe probleme din această lume pentru care nu există răspunsuri.“ Şi-a lăsat munca deoparte timp de şase ani pentru a-şi creşte copiii, doi băieţi, până când cel mai tânăr a putut fi dat la grădiniţă. S-a întors în 1969, a învăţat programare şi a devenit inginer. „Să fii programator este mai distractiv decât să fii un computer“, spune ea.
De-a lungul anilor a lucrat şi ca inginer de teste şi ulterior ca inginer la reţeaua Deep Space. NASA a folosit tehnica tonurilor simple în aterizarea sondei Mars Pathfinder în 1997. Le-a exclus însă din alte două misiuni marţiene ulterioare, Climate Orbiter şi Polar Lander. Ambele sonde au fost pierdute în 1999. Investigaţiile privind cauzele eşecurilor au fost îngreunate de lipsa informaţiilor care puteau fi furnizate de tonurile transmise.
Thonis – Heraclion, oraşul care făcea legătura dintre Egiptul Antic şi Marea Mediterană, scufundat şi îngropat sub straturi de nisip, este un memento straniu ce demonstrează încă o dată vulnerabilitatea oraşelor în faţa forţelor naturii, conform unui articol al publicaţiei The Guardian.
Hapy, o statuie înaltă de 5,4 metri, elementul reprezentativ al oraşului pierdut Thonis – Heracleion, „a privit” imperios, timp de secole, spre navele de transport ce veneau dinspre Marea Mediterană spre Egipt. Statuia supranumită zeul fertilităţii, stăpânul râului, majordomul inundaţiilor, era aşezată pe un masiv de granit roşu şi reprezenta gardianul unuia dintre cele mai mari porturi de pe pământ.
Până într-o zi, probabil spre sfârşitul celui de al doilea secol î.Hr., când un cutremur puternic a început să zgâlţâie pământul şi să sfărâme picioarele lui Hapy. La scurt timp, şase tone de piatră sculptată s-au prăbuşit în mare, iar restul aşezării căreia Hapy „îi asigura protecţia” i-a urmat exemplul imediat. În câteva clipe, un loc memorabil – descris în legendele Antichităţii ca fiind locul în care eroul Hercule a făcut primii paşi în Africa şi unde faimoasa Elena din Sparta s-a refugiat cu răpitorul ei, Paris din Troia – a dispărut complet sub apă şi a fost îngropat, aparent pentru totdeauna, de straturi de nisip şi nămol.
Cu toate acestea, la începutul anilor 2000, un grup de scafandri care lucrează în largul coastelor egiptene au găsit un mare fragment de rocă sub fundul mării şi l-au adus la suprafaţă pentru a-l analiza. Era o bucată din Hapy, încrustat cu sare, dar intact. Bineînţeles, au continuat căutarea şi în cele din urmă au descoperit încă şase bucăţi, iar pe lângă acestea numeroase alte comori: ruinele templelor, cioburi de ceramică, bijuterii preţioase, monede sau lămpi cu ulei.
„Ca arheolog, atunci când descopăr un mormânt este interesant, bineînţeles, dar este un mormânt individual”, spune Auerlia Masson – Berghoff, curator al expoziţiei „Oraşele întunecate” a British Museum. „Însă atunci când descopăr un întreg oraş, care a fost casa a mii şi mii de oameni în urmă cu mii de ani… ei bine, asta e altceva”, adaugă aceasta.
În timpul Războiului Rece, Statele Unite ale Americii îşi puneau la punct strategia de apărare prin amplasarea armelor nucleare la câteva minute de bazele şi oraşele sovietice. Unul dintre proiectele cele mai ambiţioase a fost implantarea rachetelor balistice în stratul de gheaţă al Groenlandei.
În 1959, corpul de ingineri ai armatei au realizat tabăra Century, ce cuprindea o reţea de tuneluri săpate în interiorul îngheţat al suprafeţei Groenlandei. Până în 1962, situl a fost punctul central al ,,Proiectului Viermele de Gheaţă”
Vezi aici de ce rachetele îngropate de americani sunt acum o mare ameninţare pentru Pământ!
Înregistrările temperaturilor de la anul 1800 încoace arată că în ultimii zeci de ani, încălzirea s-a accelerat într-un ritm nemaivăzut de 1.000 de ani.
Este foarte greu de crezut că vom reuşi să menţinem încălzirea globală în limita agreată de naţiuni anul trecut, afirmă Gavin Schmidt, un om de ştiinţă din cadrul NASA, conform The Guardian.
Deja anul acesta temperatura medie globală a crescut cu 1,38 grade Celsius faţă de cea din secolul XIX, apropiindu-se periculos de mult de limita maximă stabilită, de 1,5 grade Celsius, agreată printr-un acord semnat anul trecut la Paris, scrie Rador.
Iulie a fost cea mai fierbinte lună de când se măsoară temperaturile. De altfel, fiecare lună, începând cu octombrie 2015, a venit cu un nou record. Chiar dacă măsurătorile nu se fac de foarte multă vreme, mostrele de gheaţă analizate şi sedimentele arată că Pământul nu a mai trecut printr-un proces de încălzire atât de accentuată în ultimul mileniu.
Ce s-a întâmplat în ultimii 30 de ani este fără precedent, explică Gavin Schmidt, director al Institutului Goddard pentru Studii Spaţiale, în cadrul NASA. „Este fără precedent în 1.000 de ani. Nu există nicio perioadă care să fi trecut prin acest trend (…)”, a mai spus omul de ştiinţă.
Cumpăratul de scaune sau şezlonguri pentru curte ori grădină nu este absolut necesar, acestea putând fi confecţionate acolo unde este nevoie de ele, susţine o firmă de design, Nucleo, care a lansat un proiect prin care să o demonstreze.
Proiectul TERRA! al Nucleo propune mobilier de grădină pe care proprietarii îl pot creşte în curtea lor, folosind cadre de carton, pământ şi seminţe. Cei interesaţi cumpără cadrul de carton, îl instalează în grădină sau pe peluză, îl acoperă cu pământ şi apoi plantează seminţele de iarbă, iar când aceasta a crescut, pot folosi scaunul sau canapeaua.
Pentru a începe producţia de cadre de carton, Nucleo caută finanţare pe site-ul de crowdfunding Kickstarter, sperând să găsească suficienţi amatori de scaune de iarbă.