BusinessMagazin

Tag: pamant

  • Un ingredient folosit zilnic în băuturi şi alimente, găsit de NASA în meteoriţii prăbuşiţi pe Pâmânt în urmă cu miliarde de ani

    O echipă internaţională de oameni de ştiinţă a găsit zahăr „bio-esenţial” în meteoriţi, care conţin de asemenea alte componente importante din punct de vedere biologic, potrivit unui comunicat publicat de NASA marţi.

    Asteroizii sunt de fapt „părinţii” meteoriţilor. Anumite teorii sugerează că reacţiile chimice care au loc în interiorul asteroizilor pot crea anumite elemente esenţiale vieţii.

    În studiul publicat, luni, în publicaţia Procedurile Acadamiei Naţionale de Ştiinţă, cercetătorii au analizat trei meteoriţi, înclusiv unul care a aterizat în Australia în anul 1969. De asemenea, studiile anterioare au încercat să testeze prezenţa zahărului în meteoriţi, dar de această dată, cercetătorii au folosit o metodă de extracţie diferită folosind acid clorhidric şi apă.

    Cercetătorii au făsit zaharuri precum arabinoză şi xiloză, dar cea mai important descoperire a fost riboza.

    Riboza este o componentă care are un rol uriaş în biologia umană. Componenta chimică există în moleculele noastre ARN (Acid ribonucleic) şi trimite mesaje de la ADN-ul nostru pentru a crea proteine în corpul uman, potrivit comunicatului publicat de NASA.

    „Este remarcabil faptul că o moleculă aşa de fragilă precum riboza a fost găsită într-un material atât de antic”, a declarat Jason Dworkin de la NASA, unul dintre cercetătorii care au participat la studiu.

    Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

  • Te-ai gandit sa pleci din Romania? Locuri in care esti platit doar sa vii si sa vrei sa locuiesti acolo. Ba, uneori ti se da si o vaca

    Baltimore, Maryland

    Baltimore, Maryland, SUA, e iar un loc unde esti asteptat cu bratele deschise. Al saptelea cel mai periculos oras din America vrea sa-si schimbe renumele si oamenii sa vada ca nu e asa de rau. Asa ca vei primi 5.000 de dolari ca sa-ti cumperi o casa aici. Iar daca vei lua una abandonata, vei capata chiar 10.000 de dolari!

    New Richland si Harmony, Minnesota

    Daca iti plac ideea de pustiu si temperaturile mici in mare parte a anului, exista cateva astfel de orase in Minnesota si toate te vor. Atata vreme cat reusesti sa-ti construiesti o casa in decurs de un an, pamantul va fi al tau gratuit.

    In New Richland si Harmony, golful e traditie, iar foarte aproape e si un lac care s-ar putea sa iti placa, St. Olaf.

    Mishima, Japonia

    Daca te atrag zone mai exotice de atat, poti incerca satul Mishima, din Japonia. Iar daca esti o persoana singura, care nu mai e la prima tinerete, esti cu atat mai binevenit! Satul e asezat pe trei insule mici, iar populatia e formata din circa 400 de persoane, cei mai multi in etate.

    Ti se vor oferi 100.000 de yeni, adica 840 de dolari, pentru mutat, si bani lunar, pentru primii trei ani in care locuiesti aici.In plus, casele sunt chiar ieftine. Poti inchiria una cu trei dormitoare cu mai putin de 200 de dolari pe luna.

    Esti binevenit aici si daca ai pereche. Daca apare si un copil, nasterea e suportata de autoritati, la fel si scoala. Iar daca esti singur, vei fi platit sa mergi la intalniri. Bonus, vei primi si o vaca!

    Insula Pitcairn, Pacific

    Iar daca visul tau de-o viata e sa locuiesti pe una dintre cele mai izolate insule, poate vrei sa iei in considerare Pitcairn, situata in Pacific. Cu o populatie de 50 de persoane si o intindere de uscat de circa 3,2 kilometri, e de ajuns doar sa te prezinti aici si vei primi pamant gratuit.

    Chiar daca e vorba de un paradis in adevaratul sens al cuvantului, in 2015, de exemplu, o singura persoana s-a aratat interesata sa locuiasca aici. Asta si pentru ca e un singur magazin “cu de toate”, deschis doar trei zile pe saptamana. Altfel, trebuie sa comanzi orice ai nevoie din Noua Zeelanda (aflata la o distanta de peste 6.000 dde kilometri), o data la fiecare trei luni. Dar ce conteaza asta, cand ai la picioare una dintre cele mai frumoase plaje din lume!

  • Cine este miliardarul elveţian care a donat un miliard de dolari pentru a salva planeta

    În urma incendiului de Notre Dame, care a devastat acoperişul celei mai iconice catedrale din Franţa, colaje au circulat online înfăţişând biserica arzătoare alături de fotografia premiată de Pulitzer a lui Kevin Carter, Starving Child and Vulture (1993), evident menită să sensibilizeze unele probleme mai presante ale lumii, cum ar fi foametea care încă mai există în zone întinse în Africa.
     
    Ca răspuns, miliardarul şi filantropul elveţian Hansjorg Wyss s-a angajat să doneze 1 miliard de dolari în următorii zece ani pentru a salva Pământul, scriu cei de la UNILAD.
     
    Prin fundaţia sa, Wyss va finanţa proiecte ştiinţifice şi va sensibiliza publicul cu privire la semnificaţia protecţiei mediului. “Din partea mea, am decis să donez 1 miliard de dolari în următorul deceniu pentru a contribui la accelerarea eforturilor de conservare a pământului şi oceanelor din întreaga lume, cu scopul de a proteja 30% din suprafaţa planetei până în 2030”, a declarat miliardarul pentru New York Times.
     
    Eforturile lui Wyss au venit la timp, deoarece oamenii de ştiinţă estimează că animalele şi plantele vor dispărea într-un ritm de o mie de ori mai rapid decât au făcut-o înainte de activitatea umană.
     
     
    Se pare că şi obiectivul ambiţios al lui Hansjörg de a avea o treime din planetă protejată în zece ani nu ar fi suficient pe termen lung, deoarece ecologiştii susţin că cel puţin jumătate din Pământ trebuie protejat acum pentru a putea susţine biodiversitatea actuală.
     
    Pentru început, Wyss urmează să sponsorizeze cercetările la Universitatea din Berna, Elveţia, care vizează determinarea celor mai eficiente şi fezabile metode de conservare. Când se vor finaliza aceste cercetări, miliardarul elveţian intenţionează să sprijine o serie de eforturi coordonate de la nivel local pentru a îmbunătăţi gestionarea parcurilor naturale şi a zonelor protejate de pe glob.

  • Cel mai bogat om al lumii dezvăluie care este singura soluţie ca omenirea să aibă un viitor în condiţiile în care planeta se distruge

    Jeff Bezos, fondatorul Amazon şi cel mai bogat om din lume, cu o valoare netă a averii estimată la peste 165 de miliarde de dolari, îşi îndreaptă investiţiile în dezvoltarea tehnologiilor spaţiale prin compania aeronautică Blue Origin, deţinută de acesta, conform USA Today.

    „Cred că este important pentru această planetă şi pentru dinamismul generaţiilor viitoare. Este ceva la care ţin foarte mult şi este ceva la care m-am gândit toată viaţa. Nu îţi alegi pasiunile, acestea te aleg pe tine”, a spus Jeff Bezos într-un interviu difuzat pe CBS Evening News.

    Fondatorul Amazon adaugă faptul că dezvoltarea tehnologiilor spaţiale este foarte importantă pentru că doar aşa omenirea va avea un viitor. De asemenea, Jeff Bezos este de părere că am devenit foarte numeroşi din punctul de vedere al populaţiei, ca specie, iar planeta este relativ mică. Astfel, suntem într-un proces de a distruge Pământul prin poluare şi prin dezvoltarea industriei.

    „La un moment dat va fi mult mai ieftin şi simplu să produci lucruri foarte complexe în spaţiu, cum ar fi micro-procesoare şi după aceea să le trimiţi înapoi pe Pământ. Prin această modalitate, fabricile foarte mari şi poluarea generată de industrii nu vor mai afecta Pământul”, a spus Jeff Bezos.

    Astronautul John Glenn, primul american care a orbitat în jurul Pământului, i-a scris lui Jeff Bezos în 2016 şi i-a spus că munca pe care o face în domeniul tehnologiei spaţiale va face călătoria în spaţiu să fie la fel de banală ca şi călătoria aeriană.

    „Cred că este foarte credibil. Dacă ne întoarcem în timp, acum 100 de ani şi le-am spune oamenilor că astăzi poţi cumpăra un bilet şi poţi zbura peste toată lumea cu ajutorul unui avion, ar crede ca eşti nebun. O astfel de schimbare poate să aibă loc în doar 100 de ani sau mai puţin”, a spus Jeff Bezos.

    Primul pas către realizarea unui viitor în spaţiu este turismul spaţial, iar Blue Origin are un număr de vehicule pe care le testează, cum ar fi New Shepherd, prin care oamenii pot călători în spaţiu pentru perioade scurte de timp, a adăugat fondatorul Amazon.

     

     

  • Prima fotografie clară cu chipul lui Neil Armstrong când a păşit pe Lună a fost făcută publică după 50 de ani

    Deşi a fost primul om care a păşit pe Lună, pe 20 iulie 1960, există puţine instantanee clare cu Armstrong pe suprafaţa satelitului natural al Pământului, pentru că el a fost cel care a şi făcut fotografiile.

    Imaginea în care chipul lui Neil Armstrong se vede extrem de clar în timp ce păşea pe Lună a fost descoperită de un fotograf amator britanic. Andy Saunders, în vârstă de 45 de ani, a remarcat că expresia feţei lui Armstrong este vizibilă în trei cadre din înregistrarea video de înaltă definiţie făcută publică de NASA. Astfel încât a îmbinat cadrele şi a obţinut o imagine detaliată a chipului astronautului, pe care cercetătorii l-au descris drept “tăios” şi “emoţionant”.

    De obicei, astronauţii îşi păstrează coborâtă viziera căştii, pentru a evita razele solare. Dar Neil pare că şi-o ridicase pentru a avea o mai bună vizibilitate în umbra modulului de aselenizare. Imaginea a fost realizată la scurt timp după ce a rostit ceea ce a devenit una dintre cele mai celebre fraze din istorie: “Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire”.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Prima fotografie clară cu chipul lui Neil Armstrong când a păşit pe Lună a fost făcută publică după 50 de ani

    Deşi a fost primul om care a păşit pe Lună, pe 20 iulie 1960, există puţine instantanee clare cu Armstrong pe suprafaţa satelitului natural al Pământului, pentru că el a fost cel care a şi făcut fotografiile.

    Imaginea în care chipul lui Neil Armstrong se vede extrem de clar în timp ce păşea pe Lună a fost descoperită de un fotograf amator britanic. Andy Saunders, în vârstă de 45 de ani, a remarcat că expresia feţei lui Armstrong este vizibilă în trei cadre din înregistrarea video de înaltă definiţie făcută publică de NASA. Astfel încât a îmbinat cadrele şi a obţinut o imagine detaliată a chipului astronautului, pe care cercetătorii l-au descris drept “tăios” şi “emoţionant”.

    De obicei, astronauţii îşi păstrează coborâtă viziera căştii, pentru a evita razele solare. Dar Neil pare că şi-o ridicase pentru a avea o mai bună vizibilitate în umbra modulului de aselenizare. Imaginea a fost realizată la scurt timp după ce a rostit ceea ce a devenit una dintre cele mai celebre fraze din istorie: “Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire”.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Ce s-a mai întâmplat cu Cuminţenia Pământului: preţul real este mult mai mare decât cel vehiculat anterior

    “Încă îi aşteptăm la Ministerul Culturii să vină clar cu o ofertă scrisă, să ne spună care este preţul, dacă se doreşte vânzarea acestei opere de artă, de acolo încolo vom lua o decizie şi vom discuta”, a declarat ministrul Culturii într-o conferinţă de presă care a avut loc joi, la Palatul Victoria.
     
    Totodată, acesta a declarat că preţul real al operei de artă este mai mare decât cel de 11 milioane de euro vehiculat anterior, în timpul mandatului lui Vlad Alexandrescu.
     
    “Vreau să îl anunţ (pe Vlad Alexandrescu, n.r.) că preţul nu este de 11 milioane de euro, atât cât a crezut dânsul la perioada respectivă, nu ştiu de unde a vehiculat această sumă, dar eu aştept, nu merg pe presupuneri şi să vehiculez cifre în spaţiul public decât în momentul în care voi avea la minister o ofertă scrisă din partea acelora care deţin în momentul de faţă această operă de artă”, a spus Breaz.
     

  • Keukenhof, grădina cu lalele a Europei – VIDEO

    Câmpurile de lalele par să se întindă la nesfârşit, iar culorile sunt absolut minunate. Interesant este că aceste câmpuri se mută în fiecare an, pentru că nu poţi creşte aceleaşi flori doi ani la rând pe un singur petec de pământ. Deşi vremea din Olanda e imprevizibilă, vizitatorii au cele mai mari şanse să vadă lalelele înflorite între jumpătatea lui aprilie şi jumătatea lui mai.

  • Ocolul pământului în 20 de ani

    Tot el discută cu oameni din interiorul companiei pentru care lucrează – gigantul Western Union -, care deţin diverse poziţii cheie. Deşi există această diversitate, există şi o structură în spatele acestui job. Care este jobul? General manager peste 69 de ţări din Orientul Mijlociu şi Africa pentru Western Union. Şi cine este executivul? Românul Alexandru Bădulescu.

    „Parcursul meu profesional a fost marcat de capacitatea de a mă adapta. Încă de mic am fost o persoană extrem de agilă, iar acest lucru mi-a influenţat parcursul academic şi mai apoi cariera”, povesteşte chiar el.

    Dintotdeauna i-a plăcut să înveţe lucruri noi, se descrie ca o persoană curioasă, dornică să descopere locuri noi şi să întâlnească oameni noi. Faptul că a fost deschis la schimbare şi a fost dispus să iasă din zona de confort i-a deschis orizonturi noi. „Sunt o persoană dispusă să îşi asume riscuri şi să îşi asume responsabilitatea pentru acţiunile sale, iar acest tip de comportament oferă multe oportunităţi.” A absolvit liceul Tudor Vianu, la specializarea informatică, iar apoi a urmat cursurile Academiei de Studii Economice din Bucureşti, obţinând o diplomă de la Facultatea de Finanţe-Bănci. Câţiva ani mai târziu, în 2005-2006, a absolvit şi un program de MBA la London Business School.

    „Cariera mi-am început-o în România, unde am lucat în mediul bancar, iniţial ca asistent al preşedintelui Băncii Româneşti.” Din această poziţie a fost implicat în diverse procese, a învăţat despre creditare şi plăţi. A evoluat apoi de-a lungul anilor şi a ocupat varii roluri, în departamente diferite, de la business development la dezvoltarea unui centru de relaţii pentru clienţi. Tot aici i-a cunoscut pe reprezentanţii companiei pentru care lucrează acum şi pentru care a lucrat în ultimele două decenii. „Tranziţia a fost una naturală. Aveau nevoie de o persoană cu experienţă în domeniul serviciilor financiare, o persoană care le înţelege modelul de business şi care, în acelaşi timp, are un background tehnic.” Era vorba totodată de o persoană dispusă să călătorească, să identifice potenţiali parteneri şi noi pieţe, un angajat cu abilitatea de a negocia contracte şi de a administra operaţiuni. Timp de trei ani a fost director de operaţiuni, având biroul la Viena şi unde s-a ocupat de 15 pieţe din Europa Centrală şi de Est.

    „Schimbarea graduală a strategiei Western Union de a deveni dintr-un jucător global un jucător global cu prezenţă locală puternică a venit la pachet cu primul meu job de general manager.” A avut misiunea de a deschide biroul local la Bucureşti. Timp de opt ani a fost country director pentru România, Republica Moldova şi Bulgaria, perioadă în care a coordonat echipa şi a dezvoltat businessul pentru a-l duce printre cele mai importante în ceea ce priveşte încasările de bani. „A fost o perioadă cu rezultate bune şi de care-mi amintesc cu plăcere atât pe plan personal, cât şi profesional. Dar, când te aştepţi mai puţin, alte provocări apar.”

    În 2011 a primit oportunitatea de a dezvolta o nouă arie geografică: Europa de Est cu statele CIS, inclusiv Rusia, Turcia, Israel şi ţările din Balcani, alături de Afganistan şi Pakistan. Timp de şase ani a locuit la Moscova, de unde a coordonat din poziţia de general manager operaţiunile din 23 de ţări. A fost totodată preşedinte al operaţiunilor bancare ale Western Union în Rusia.

    „A fost o perioadă care m-a testat din multe puncte de vedere: adaptabilitate, leadership, risk management. Tot atunci a trebuit să îmi reconstruiesc viaţa de familie într-un mediu nou. Per total, a fost una dintre cele mai frumoase experienţe ale vieţii mele.”

    Din 2017 o nouă oportunitate s-a ivit şi a devenit general manager peste 69 de ţări din Orientul Mijlociu şi Africa.

    „Lucrez pentru companie de două decenii.” Prima poziţie pe care a acceptat-o în afara ţării a fost tot în cadrul Western Union, dar în Viena. Era anul 1999.

    „Când m-am mutat din ţară încă lucram la abilităţile mele de a mă exprima fluent în limba engleză.” Despre compania de transfer de bani Western Union spune că e un angajator care înţelege diversitatea, care crede că tocmai diversitatea stă la baza inovaţiei.

    „Mi-a dat oportunitatea de a lucra într-un mediu nou, de a ieşi în afara zonei mele de confort.”

    Printre motivele pentru care oamenii aleg să lucreze cu Western Union se numără chiar posibilitatea de a lucra cu colegi din toate colţurile lumii, spune el. „De fapt, există persoane care compară joburile din cadrul Western Union cu cele de la ONU.”

    În prezent Alexandru Bădulescu este general manager la Western Union pentru Orientul Mijlociu şi Africa, având sediul în Dubai. Este responsabil pentru businessul de transfer de bani – digital sau în format clasic – din regiune.

    „Îmi concentrez atenţia pe dezvoltarea segmentului de transfer de bani de la un consumator la altul (consumer to consumer) şi analizez oportunităţile de creştere pe pieţe emergente cheie pentru Western Union atât în ceea ce priveşte trimiterea de bani, cât şi încasarea.” Este un rol complex, cu multe taskuri şi obiective de îndeplinit, dar se potriveşte ca o mănuşă pe profilul şi aptitudinile pe care le-a dezvoltat în timp, explică el. „Este o poziţie care îmi dă şansa de a obţine rezultate, dar şi de a intra în contact cu oameni diferiţi şi culturi diferite.” Din poziţia în care e, ajunge să vorbească cu clienţi de retail din Coasta de Fildeş, Arabia Saudită sau Kenia, dar şi cu CEO-ul unei bănci din Camerun, cu guvernatorul Băncii Centrale dintr-unul din statele din Golf sau cu ministrul de finanţe dintr-o ţară africană. Tot el discută cu oameni din interiorul Western Union care deţin diverse poziţii cheie. Deşi există această diversitate, există şi o structură în spatele acestui job.

    „O zi din viaţa mea ar putea să nu fie reprezentativă, aşa că o să dau exemplul unei săptămâni. Aş putea să o petrec în Dubai, la biroul central, sau să călătoresc către alte pieţe.”

    În mod obişnuit, îşi începe zilele făcând sport. Preferă să meargă pe bicicletă sau să alerge dis-de-dimineaţă pentru că îi oferă energie pentru minte şi trup. „Este rutina mea indiferent că sunt în Dubai sau călătoresc.” Soţia şi copiii sunt cei care îi oferă sprijin şi echilibru în viaţă, aşa că serile le petrece în familie.  Călătoreşte mult, iar acest stil de viaţă poate deveni dificil, după cum recunoaşte chiar el. „Îmi schimb paşaportul o dată pe an sau la doi ani pentru că epuizez rapid paginile disponibile. Doar anul trecut am mers în peste 20 de ţări.”

    Din punctul de vedere al businessului, când e în Dubai, primele două zile din săptămână şi le petrece alături de echipa dedicată pentru Orientul Mijlociu şi Africa, discutând despre risk management, mai exact ce poate merge rău şi cum poate fi prevenit. „Ne stabilim priorităţile şi ne trasăm direcţia de mers pentru a ne asigura creşterea businessului.” Restul zilelor sunt dedicate întâlnirilor cu parteneri externi, dar şi discuţiilor cu echipele pe care le coordonează privind execuţia strategiei. „Încerc să mă asigur că priorităţile sunt stabilite corect şi există o înţelegere a nevoilor clienţilor. În principiu, 90% din timp comunic cu oamenii.” Ultima zi a săptămânii e dedicată analizării rezultatelor şi progresului şi discutarea lor cu echipa globală.

    Când călătoreşte în diferite ţări din regiune are un program similar, mai exact îşi construieşte agenda în jurul aceleiaşi structuri. Începe prin a petrece timp pe teren, indiferent în ce ţară călătoreşte. „Merg în locurile unde merg clienţii noştri şi testez serviciile Western Union din perspectiva de client. Studiez totodată competiţia şi îmi organizez întâlniri cu partenerii.” Western Union deserveşte mai multe segmente diferite de clienţi. Antreprenorii folosesc Western Union pentru a naviga prin businessul unei economii globalizate. Un tată sau o mamă poate trimite bani acasă pentru a susţine educaţia copilului. Firmele internaţionale folosesc Western Union pentru a face plăţi în diferite monede şi în diferite colţuri ale lumii, explică executivul român.

    În prezent el coordonează activitatea Western Union din zona Orientului Mijlociu şi a Africii. Este una dintre cele cinci regiuni ale grupului, care are peste 10.000 de salariaţi la nivel mondial şi a intermediat tranzacţii de peste 300 de miliarde de dolari în 2018 în 130 de monede diferite, procesând per total 34 de tranzacţii pe secundă (incluzând aici toate serviciile pe care le oferă grupul).

    „Relaţia mea cu Western Union a început acum multă vreme şi sunt fericit că a rezistat peste timp. Este o companie care a pornit cu gândul de a uni familii şi afaceri într-o lume tot mai globalizată. De-a lungul anilor compania s-a schimbat şi odată cu ea şi lumea în care trăim şi tehnologia. Totuşi, misiunea iniţială a rămas aceeaşi.”

    Mulţi oameni cred că Western Union este un grup al cărui model de business se bazează pe cash şi retail, dar de fapt în ultimul deceniu a trecut printr-o transformare digitală radicală datorită unei strategii care a avut în vedere mai multe niveluri ale acestei lumi digitale, spune Alexandru Bădulescu. „De mai multe trimestre încoace businessul nostru din zona digitală creşte cu peste 10% (double digit – n.red.). Mai mult, acum, 75% din tranzacţiile noastre digitale sunt realizate de pe device-uri mobile. Veniturile anuale ale wu.com au depăşit 500 mil. dolari în 2018 după creşteri semnificative, de 21% doar în ultimul trimestru al anului trecut.”

    Deşi au trecut două decenii de când a plecat prima dată din ţară şi deşi s-a perindat prin toată lumea, spune că nu simte că a pierdut contactul cu România dat fiind că urmăreşte atent ce se întâmplă aici şi e mereu în legătură cu familia şi prietenii.

    „Venim în ţară de câteva ori pe an, iar copiii mei adoră să meargă în tabere în diverse colţuri ale României. La un moment dat mi-ar plăcea să mă întorc şi permanent, deşi nu am un plan bine pus la punct în direcţia asta.” Momentan îşi concentrează atenţia pe ce face, pentru că îi place. „Am acceptat rolul actual în Western Union, cu sediul în Dubai, şi se văd rezultate, dar mai e loc de dezvoltare. Familia s-a adaptat aici şi vreau totodată să îi ofer stabilitate mai degrabă decât să ne mutăm frecvent. Dar, la un moment dat, da, vreau să revin acasă.”

    O astfel de decizie ar depinde însă de impactul asupra celor dragi şi contribuţia pe care ar avea-o la nivel de societate, de ţară. Ultima dată a fost acasă de Crăciun, petrecând sărbătorile alături de familie. „Copiii s-au bucurat să schieze pe pârtiile din Azuga şi Predeal. Se vede că în timp calitatea vieţii se schimbă în bine în România.”

    Despre Dubai, unde locuieşte acum, afirmă că e un stat extrem de bine dezvoltat, care aduce laolaltă o varietate de culturi şi obiceiuri la care automat o persoană care locuieşte aici va fi expusă. „Doar în biroul meu sunt oameni din 24 de ţări. În toate ţările din Orientul Mijlociu şi Africa unde eu am călătorit am descoperit că oamenii sunt extrem de prietenoşi şi vor face tot ce le stă în putinţă pentru a te face să te simţi confortabil. Vor să te simţi binevenit în ţara lor.”

    Pentru a putea să te adaptezi unui loc nou, trebuie să înţelegi că toată lumea e diferită şi, mai mult decât atât, trebuie să respecţi acest lucru, adaugă el. „Eu spre exemplu am învăţat rusa cât am stat la Moscova, iar acum învăţ araba.”

    Dubai este un loc un climat tropical-deşertic, foarte diferit de cel de acasă cu patru anotimpuri. Alexandru Bădulescu recunoaşte că uneori îi e dor de zăpadă sau de o zi de primăvară sau toamnă cu ploi specifice sezonului. În ceea ce priveşte bucătăria, în Dubai în particular şi în regiune în general ai opţiuni multiple, pe care executivul le încearcă cu plăcere. Totuşi, ciorbă, sarmale, cârnaţi sau murături ca acasă nu găseşte nicăieri.

    „Mi-e dor de tot ce ţine de România. Iubesc România. Mi-e dor de familie şi prieteni. Mi-e dor de anumite locuri, de zona rurală, de litoral, de munte. Mi-e dor de mâncarea românească. Iubesc diversitatea ţării.”

    Copiii săi nu au avut oportunitatea de a petrece o perioadă lungă de timp în România, de aceea el şi soţia încearcă să vină în ţară de cel puţin 2-3 ori pe an. Astfel, copiii petrec timp cu familia şi ajung să cunoască ţara, cultura şi obiceiurile din România.

    „La polul opus, nu am niciun motiv sau o experienţă care să mă determine să evit România. Mulţi oameni se plâng de trafic, dar când ai văzut ce înseamnă traficul în alte locuri din lume, precum Moscova, Mumbai sau Lagos, vezi lucrurile cu alţi ochi. Dacă cineva m-ar fi întrebat acelaşi lucru acum 15 ani, poate că aş fi răspuns că cel mai puţin dor îmi e de traficul din Bucureşti. Astăzi, pus în perspectivă, traficul din Bucureşti pare mai lejer decât în alte locuri, nu mă pot plânge.”

    Ce crede că ar trebui schimbat în România? În primul rând crede că oamenii ar trebui să îşi asume responsabilitatea pentru ce au spus că vor face şi să facă lucrul acela cât pot de bine şi să îl facă acum, nu mai târziu. „Apoi, cred că ar trebui să fie conştienţi de consecinţele pe care le poate avea faptul că nu au făcut tot ce au putut atunci când au promis ceva, iar acţiunile lor au rănit pe cineva sau rezultatele au fost sub aşteptări.” Câteva exemple în acest sens ar fi calitatea infrastructurii sau lipsa de condiţii din spitale. Mai aminteşte şi faptul că sistemul educaţional nu este printre cele mai performante. Acestea sunt indicii ale faptului că ţara nu se dezvoltă cu viteza potenţialului său.

    „Un al doilea aspect pe care l-aş menţiona este faptul că ţara ar trebui să aibă un plan de viitor şi nu să îşi seteze obiectivele pentru acest an, ci pentru 10 sau chiar 20 de ani. Acest lucru este important pentru că ne forţează ca an de an să ne mobilizăm către atingerea acestor obiective.” Fără o viziune, oamenii sunt confuzi şi progresul este lent sau chiar inexistent pentru că nu există o singură direcţie clară de mers.

    Dacă ar fi să ofere un exemplu concret, el afirmă că dacă dedici 10% din timpul, energia şi banii proprii pentru ceva, un proiect pentru următorii 7-10 ani, în fiecare an vei vedea o dublare a ceea ce ai avut anterior. „Acum, să extrapolăm situaţia la nivel de infrastructură, sănătate sau educaţie. Aderarea la UE a avut un impact pozitiv, dar care este următorul proiect care ar putea ajuta ţara să se dezvolte?”

    Adaugă că îşi iubeşte ţara, a locuit şi lucrat în România, e un loc unde familia şi societatea l-au modelat, i-au oferit integritate, valori şi o educaţie care i-a permis să se adapteze şi să reuşească în alte locuri din lume.

    „Am văzut cum România s-a dezvoltat în ultimii ani şi îmi face plăcere să mă întorc. Nu e o ţară perfectă, dar face progrese şi mă bucur să aud lucruri bune şi feedback pozitiv de la colegi, prieteni şi oameni pe care îi întâlnesc.”

    Cine este Alexandru Bădulescu

    ¶  este din 2017 general manager la Western Union peste 69 de ţări din Orientul Mijlociu şi Africa, locuind în Dubai;
    ¶  anterior, timp de şase ani, a stat la Moscova şi a coordonat operaţiunile din 23 de ţări ale aceleiaşi companii. A fost totodată preşedinte al operaţiunilor bancare ale Western Union în Rusia;
    ¶  lucrează pentru grupul Western Union de două decenii, locuind de-a lungul anilor la Viena, Bucureşti, Moscova şi acum Dubai;
    ¶  anterior a lucrat în mediul bancar, pentru Banca Românească;
    ¶  a absolvit liceul Tudor Vianu, la specializarea informatică, iar apoi a urmat cursurile Academiei de Studii Economice din Bucureşti, obţinând o diplomă de la Facultatea de Finanţe-Bănci. Câţiva ani mai târziu, în 2005-2006, a absolvit şi un program de MBA la London Business School.

  • Povestea oraşului în care nu există bani, religie sau politică. Cum trăiesc oamenii aici

    Locul de care vă povestesc se află în India de Sud, la 150 de kilometri de Chennai. Auroville a fost fondat în 1968 şi este recunoscut de UNESCO ca un oraş internaţional – lucru firesc, din moment ce peste 100 de naţionalităţi sunt reprezentate aici. Aceşti oameni trăiesc la un loc aparent fără probleme, pentru că aici nu există un sistem politic, nu sunt recunoscute religiile şi, poate cel mai imporntant, nu se folosesc bani. Toată viaţa din Auroville se desfăşoară pe bază de troc.

    |n acest oraş epic, clădirile sunt experimente arhitecturale şi se schimbă în mod constant. Motivul, dincolo de imagine, este că structurile devin din ce în ce mai prietenoase cu mediul. Constructorii caută să optimizeze consumul de energie regenerabilă pentru a-şi atinge obiectivul declarat: reutilizare şi reciclare.

    Cine a pus bazele acestui experiment aproape utopic?

    ”Ar trebui să existe un loc pe Pământ pe care nicio naţiune să nu îl poată revendica; un loc în care toate fiinţele umane care aspiră la bine să poată trăi ca şi cetăţeni liberi ai lumii, respectând o singură autoritate, şi anume aceea a adevărului suprem. Un loc al păcii şi al armoniei, unde toate instinctele de luptă ale omului să fie folosite pentru a depăşi suferinţele, slăbiciunile şi ignoranţa, pentru a triumfa în faţa limitărilor şi a dizabilităţilor.“ Rândurile de mai sus îi aparţin Mirrei Alfassa, cunoscută celor din Auroville ca ”Mama“.

    Ea a avut ideea unei astfel de societăţi ca urmare a relaţiei cu filosoful indian Sri Aurobindo. ”Secolul al XIX-lea în India a fost unul imitativ, artificial“, scria Aurobindo în 1909. ”Dacă europenizarea noastră ar fi reuşit, ne-am fi pierdut capacitatea spirituală, forţa intelectuală, elasticitatea specifică şi puterea de a ne reinventa.“

    Mirra Alfassa a preluat ideile filosofului şi le-a transformat într-un proiect internaţional de ”realizare a unităţii umane şi stabilire a unei societăţi ideale“. Pe 28 februarie 1968, peste 5.000 de oameni din 124 de ţări au ajuns la locul stabilit: la acea vreme, Auroville însemna doar o zonă deşertică şi un vis.

    Alfassa a ales membrii societăţii privindu-i în ochi: mulţi îşi amintesc de moment ca o experienţă adânc spirituală şi chiar suprarealistă. Cei ”aleşi“ primeau şi prima sarcină: aceea de a planta un copac. |n câţiva ani, zona deşertică se transformase într-o pădure.

    Astfel, Auroville a fost construit de la zero de generaţia flower-power a anilor ’60; a fost o un soi de revoluţie psihologică a hipioţilor, după cum scria W.M. Sullivan în cartea sa ”Naşterea Auroville-ului“. Pe lângă lipsa banilor, a guvernului sau a religiei, aici nu există şosele şi oamenii nu au acces la ziare sau la ştiri legate de război, sărăcie sau genocid. Construit pentru 50.000 de oameni, Auroville mai are astăzi doar 2.500 de rezidenţi autoexilaţi din peste 100 de ţări. Iar numărul turiştilor este dublu – în orice moment, în Auroville se află în jur de 5.000 de vizitatori.

    Comunitatea defineşte modul de trai ca fiind unul sustenabil din punct de vedere ecologic. Astfel, pentru mâncare se folosesc 15 ferme ce acoperă mai bine de 160 de hectare. Aici sunt cultivate fruncte şi legume suficiente pentru hrana zilnică a celor din Auroville, în vreme ce animalele asigură lactate.

    Dar comunitatea nu este doar raiul hipioţilor, ci şi o imagine reprezentativă a Indiei: potrivit unei decizii a Curţii Supreme indiene din 1982, Auroville ”se află în conformitate cu cele mai înalte idealuri şi aspiraţii ale naţiunii“. Ca urmare, guvernul indian donează în jur de 200.000 de dolari anual comunităţii, în vreme ce UNESCO protejează proiectul încă de la naşterea sa, în 1968.

    Pentru un oraş aproape utopic, Auroville are însă destul de multe probleme: au fost raportate numeroase cazuri de viol, sinucideri şi chiar crime.

    Paradis sau înşelătorie?

    Elaine este o tânără din Auroville care a acceptat să răspundă mai multor întrebări adresate de cei de la Slate.com. Ea a venit în urmă cu mai bine de 10 ani, ca turistă, şi a decis apoi să devină rezidentă. ”Atunci când începi să verifici dincolo de suprafaţă, imaginea devine mult mai urâtă decât cea percepută din exterior“, a povestit ea. ”Începi să vezi problemele, iar acestea sunt deja stratificate în comunitate. Realitatea e cu totul alta atunci când devii parte din ea.“

    Ea a vorbit de crime, violuri şi alte acte de violenţă; cea mai mare problemă pare însă a fi cea legată de bani. ”Cine controlează banii într-o societate fără bani?“, se întreabă tânăra aproape retoric. În urmă cu şapte ani, ea a trebuit să facă o donaţie de 48.000 de dolari în contul casei pe care a primit-o; ulterior, a găsit imagini ale aceleiaşi case cu menţiunea că ar fi fost vândută pentru 20.000 de dolari. ”Nu ştiu ce s-a întâmplat cu banii. Nu ştiu cine controlează fondul“, a mai spus ea.

    Fondul de care vorbeşte Elaine este Fondul Unităţii, ”principalul canal pentru toate veniturile ce intră în Auroville“ – după cum menţionează site-ul oficial al comunităţii.

    Iar acest fond este unul care gestionează extrem de mulţi bani: pe lângă donaţiile ”oferite“ de cei care au nevoie de o casă, guvernul donează sume importante an de an; mai există donatori privaţi şi sumele date de cei care vizitează Auroville.

    Ce se întâmplă cu aceşti bani pare a fi, aşadar, o întrebare centrală. Şi una la care, pare-se, nu are cine să răspundă. |n lipsa unui guvern central, autoritatea este reprezentată de diverse comitete, formate uneori spontan, care gestionează oraşul: comitetul pentru case, comitetul pentru muncă, cel pentru siguranţa în muncă a femeilor, cel de gestionare a bunurilor şi aşa mai departe; sub comitete există o serie de consilii, grupuri private şi voluntari. Guvernul Indiei are de asemenea un reprezentant în Auroville, numit ”secretar permanent“. Reporterii de la Slate.com nu au reuşit însă să intre în contact cu niciun reprezentant: răspunsul cel mai des întâlnit era: ”Ne cerem scuze, dar sunt prea ocupaţi pentru a putea aranja o întâlnire“.

    |nsă aurovilienii nu sunt interesaţi de cine le gestionează banii; până la urmă, ideea de bază a fost aceea a unei societăţi fără valută. Cei mai mulţi locuitori sunt artişti, fermieri eco, aventurieri şi visători.

    Auroville va împlini, la anul, 50 de ani; ce ţine această comunitate în viaţă?

    ”Crezul“, explică Clare Fanning, una dintre femeile care au pus umărul la construcţia oraşului. ”Crezul e tot ceea ce contează.“

    Crezul, sau visul original, stă inscripţionat pe o placă în formă de lotus, la câţiva paşi de clădirea ce marchează centrul spiritual al oraşului. ”Auroville nu aparţine unei singure persoane. Auroville aparţine umanităţii. Dar pentru a trăi în Auroville, omul trebuie să fie servitor al Conştiinţei Divine.“