BusinessMagazin

Tag: munca

  • Paradoxul întoarcerii la birou sau de ce a devenit scump să munceşti. „Dacă aş fi obligată să mă întorc la birou full time, nu cred că mi-aş mai permite să lucrez”

    Cred că nu greşesc dacă mă numesc un angajat atipic – am început să lucrez de la birou chiar din perioada pandemiei, cred că nu se terminase nici starea de urgenţă (fiind jurnalişti, aveam voie) – şi am continuat cu munca de la birou până recent. Acum, însă, ni se mută birourile, aşa că până când se aşază lucrurile, am decis să fac un efort (fac parte, se pare, din rândul celor cărora nu le place să lucreze de acasă) şi să rămân „în confortul” casei mele.

    Şi am avut o revelaţie: chiar dacă sănătăţii mele mintale nu cred că îi prieşte asta, am constatat cu surprindere că pot exista şi zile în care să nu cheltuiesc bani. Pentru că munca de la birou pare să fie – mai ales acum – costisitoare. Poate avem parte de opţiuni de transport mai ieftine decât în vest (dar câţi dintre noi le folo­sesc, în locul maşinii personale?), însă munca la birou înseamnă de cele mai multe ori, şi cafea, şi prânz, uneori parcare şi, de ce nu, haine pentru birou actualizate în funcţie de sezon.

    Dacă ar fi să mănânc zilnic, cred că aş cheltui vreo 35 de lei pentru un prânz, încă vreo 12 pentru cafea (dacă aş bea doar una, dar nu e cazul) şi uneori 30 pentru parcare (la care se adaugă şi amenzile pentru zilele în care uit să reînnoiesc plata parcării publice când rămân la birou mai mult decât am planificat). Dacă ar fi să merg la birou chiar în fiecare zi, asta ar însemna circa 1.540 de lei – şi asta este o estimare optimistă, în care nu mănânc cele mai scumpe prânzuri, nu am inclus benzina, nici faptul că o cafea se  transformă în mai multe la prelungirea orelor de program.

    Aşa că, după cum spunea şi un articol din presa internaţională referitor la creşterea recentă a costului vieţii – „Dacă ar trebui să merg şi eu la birou zilnic, nu cred că mi-aş mai permite să muncesc”. Şi înţeleg şi de ce unii oameni chiar şi-au permis să economisească în vremurile pandemice. Se pare că nu sunt singura care gândeşte aşa – un studiu recent, publicat în luna octombrie, indică faptul că angajaţii care se opun obligativităţii de a reveni la birou pot avea cel puţin o scuză validă: este costisitor. Lucrătorii hibrizi au declarat că cheltuiesc în medie 51 de dolari în fiecare zi când merg la birou, potrivit unui sondaj recent realizat de firma de videoconferinţe Owl Labs – în rândul a peste 2.000 de angajaţi cu normă întreagă din SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Olanda, ţările nordice, dar şi de la nivel global, intervievaţi în luna iunie.

    Acest lucru reprezintă cu 36 de dolari mai mult decât au declarat că cheltuiesc în fiecare zi când lucrează de acasă. 27% dintre respondenţi erau angajaţi hibrizi, mergând la birou uneori fie din proprie alegere, fie din cauza faptului că acest lucru era impus de companie. Cheltuielile zilnice pentru angajaţii hibrizi la birou includ în medie 8 dolari pentru parcare, 13 dolari pentru micul dejun şi cafea, 16 dolari pentru prânz şi 14 dolari pentru transport, arată sondajul. Cei care au nevoie de îngrijire pentru animalele de companie cheltuiesc în plus 20 de dolari pe zi.

    Această cheltuială a contribuit, probabil, la faptul că 29% dintre angajaţii hibrizi şi cei care lucrează de la distanţă au declarat că ar aştepta o majorare a sala­riului dacă ar trebui să revină la birou cu normă întreagă. „Costul financiar al mersului la birou poate fi o povară pentru mulţi angajaţi”, a declarat Kayt Racz, manager superior de conţinut global la Owl Labs. Şi Racz nu se aşteaptă să se schimbe acest aspect: „Din cauza  unor aspecte precum inflaţia şi costul de trai în creştere constantă, mulţi angajaţi se aşteaptă ca şi costul lucrului în persoană să crească în timp”, a adăugat ea. Nu e de mirare astfel că firmele de închiriere de birouri încep să simtă efectele reticenţei angajaţilor de a reveni la birou. Compania de închiriere de spaţii de lucru la birou WeWork a suferit una dintre cele mai spectaculoase prăbuşiri corporative din istoria recentă a SUA în ultimii ani, potrivit ştirilor apărute săptămâna treecută.

    Aşadar, dacă luaţi în calcul să vă aduceţi angajaţii la birou, calculaţi şi rambursările posibile pentru a justifica o astfel de mişcare în vremuri încă inflaţioniste. Lucrătorii hibrizi chestionaţi de Owl Labs au declarat că rambursările oferite de companie pentru costurile cu  naveta, hrana şi băuturile gratuite sau subvenţionate, precum şi serviciile de îngrijire a copiilor oferite la locul de muncă sunt toate stimulente bune.

    Evaluată în 2019 la 47 miliarde de dolari într-o rundă de finanţare condusă de SoftBank, compania a încercat şi a eşuat să devină publică acum cinci ani. Pandemia de COVID-19 a cauzat şi mai multe probleme, deoarece multe companii au încheiat brusc contractele de închiriere, iar recesiunea economică care a urmat a determinat şi mai mulţi clienţi să-şi închidă uşile. Conform docu­mentelor sale de reglementare, compania închiriază milioane de metri pătraţi de spaţiu de birouri în 777 de locaţii din întreaga lume. Concluziile Owl Labs cu privire la costurile muncii în persoană vin în contextul în care companii precum Amazon, Google şi Meta cer angajaţilor să revină la birou – şi în birou, în majoritatea „corporaţiilor”, există o politică de muncă hibridă, în care angajaţii sunt obligaţi să revină la birou câteva zile pe săptămână.  Unii lideri cred că revenirea la munca în persoană va duce la creşteri ale productivităţii, colaborării şi moralului angajaţilor. Studiul menţionat sugerează că lipsa necesităţii de a face naveta este unul dintre principalele motive pentru care angajaţii preferă să lucreze de acasă, deoarece călătoriile zilnice la birou pot fi costisitoare, consumatoare de timp şi epuizante din punct de vedere mental. După ani de lucru de acasă, unii spun că cheltuielile cu hainele de lucru şi produsele cosmetice noi devin tot mai mari.

    Ioana Matei este editor Business Magazin

  • Şeful finanţelor germane rămâne greu de convins: Săptămâna de muncă de patru zile nu va creşte prosperitatea. Niciodată în istorie munca mai puţină n-a adus mai multe beneficii

    Ministrul german de finanţe, Christian Lindner, a respins ideea ca săptămâna de lucru de patru zile cu salariu integral să devină o normă în cea mai mare economie a Europei, relatează Bloomberg.

    „Niciodată în istorie o societate nu şi-a sporit prosperitatea lucrând mai puţin”, a declarat Lindner.

    Ideea de a reduce săptămânile de lucru a câştigat teren de când pandemia de COVID-19 a bulversat programul de lucru al angajaţilor şi le-a dat multora o idee despre cum moduri diferite de lucru le-ar putea îmbunătăţi viaţa.

    Programele pilot sugerează că o astfel de configuraţie poate duce la o reducere a stresului şi a anxietăţii în rândul lucrătorilor, precum şi la creşterea eficienţei şi a veniturilor pentru angajatorii lor. Aproximativ 50 de companii din Germania intenţionează să participe la un proiect de şase luni care va începe în februarie şi care presupune reducerea programului de muncă.

    „Cheia prosperităţii noastre rămâne munca grea”, a mai declarat Lindner, care conduce Partidul Liberal-Democrat pro-business, unul dintre partenerii minori din coaliţia tripartită din Germania.

  • Cel mai controversat proiect al lui Elon Musk primeşte undă verde: Neuralink, compania care se va ocupa de implantarea unui cip în creierul uman, a primit aprobare de la FDA pentru a-şi începe munca

    Elon Musk se pregăteşte pentru cel mai important moment din cariera sa. Neuralink, compania deţinută de CEO-ul Tesla, a primit aprobarea de la autorităţile americane pentru a îşi începe munca. Obiectivul companiei este să conecteze în mod direct oamenii cu computerele prin intermediul cipurilor şi să rezolve probleme precum AVC-ul, lipsa auzului sau a văzului, cu ajutorul acestei conexiuni, scrie Bloomberg.

    Candidatul ideal ar fi un adult până în 40 de ani ale cărui membre sunt paralizate. Pacientul ar putea avea inserat cipul într-o parte specifică a creierului care se ocupă de controlul membrelor, în special a mâinilor.

    Scopul proiectului este de a demonstra că cipul poate colecta în mod sigur date utile din acea parte a creierului, ceea ce ar fi un pas înainte pentru Neuralink, care caută convertească gândurile unei persoane într-o serie de comenzi pe care un computer le poate înţelege.

    Mai multe companii şi echipe de cercetare au creat deja implanturi care îi pot ajuta pe pacienţi să îndeplinească sarcini de bază cu ajutorul gândurilor, cum ar fi să facă clic pe obiecte pe un ecran cu ajutorul unui cursor.

    Neuralink, în maniera familiară a lui Musk, a făcut promisiuni mult mai ciudate. În ultimii patru ani, începând cu prima demonstraţie publică a companiei, el a vândut ideea că în curând vor exista clinici omniprezente unde oricine ar putea intra pentru o operaţie robotizată de 15 minute şi ar ieşi un hibrid om-maşină. Aceşti cyborgi ar fi capabili să descarce cunoştinţe aşa cum face Keanu Reeves în Matrix sau să-şi încarce gândurile într-un PC, chiar şi în alte creiere.

    Compania pare să fi accelerat progresul în acest domeniu lent şi constant, iar acum a construit cel mai puternic şi mai elegant implant cerebral din lume. Dacă produsul funcţionează aşa cum se preconizează, iteraţiile ulterioare ar putea îmbunătăţi, în mod miraculos, viaţa a milioane de oameni care suferă de paralizie, accident vascular cerebral, boala Lou Gehrig şi pierderea auzului şi a vederii.

    Istoria modernă a implanturilor cerebrale a început odată cu progresele tehnologice din anii 90. Ştiinţa, simplificându-se enorm: Gândurile determină neuronii să pornească în anumite tipare, iar aceste tipare au un anumit grad de consecvenţă între creiere. De fapt, aproximativ aceiaşi neuroni se declanşează atunci când o persoană se gândeşte la mişcarea braţelor şi a degetelor, indiferent dacă le poate mişca fizic sau nu.

    Creierele funcţionează în moduri similare şi consecvente atunci când oamenii doresc să mişte cursorul mouse-ului pentru a face clic undeva pe ecranul unui computer, de asemenea. Acelaşi lucru este valabil şi pentru vorbire: Dacă vă puteţi gândi să rostiţi o literă sau un cuvânt, faceţi ca aceiaşi neuroni să se aprindă ca şi cum aţi rosti fizic acel cuvânt. Chiar dacă nu puteţi vorbi atunci, un computer bine antrenat ar trebui să fie capabil să vă distingă intenţia şi, teoretic, să vorbească în locul dumneavoastră.

    Musk a co-fondat Neuralink în 2016 cu şapte oameni de ştiinţă şi 100 de milioane de dolari din banii săi. Caracterul strident al investiţiei sale şi promisiunile sale grandioase cu privire la fundamentele tehnologiei s-au dovedit irezistibile pentru investitorii cu apetit pentru risc. De atunci, Neuralink a strâns peste 500 de milioane de dolari, inclusiv 280 de milioane de dolari în acest an, iar atenţia pe care a atras-o compania a ajutat la atragerea investitorilor către alte eforturi de interfaţă creier-computer, inclusiv proiecte universitare de lungă durată, precum şi startup-uri mai noi. Anul trecut, 37 de astfel de companii au strâns peste 560 de milioane de dolari, potrivit companiei de cercetare PitchBook.

     

     

     

  • Cel mai controversat proiect al lui Elon Musk primeşte undă verde: Neuralink, compania care se va ocupa de implantarea unui cip în creierul uman, a primit aprobare de la FDA pentru a-şi începe munca

    Elon Musk se pregăteşte pentru cel mai important moment din cariera sa. Neuralink, compania deţinută de CEO-ul Tesla, a primit aprobarea de la autorităţile americane pentru a îşi începe munca. Obiectivul companiei este să conecteze în mod direct oamenii cu computerele prin intermediul cipurilor şi să rezolve probleme precum AVC-ul, lipsa auzului sau a văzului, cu ajutorul acestei conexiuni, scrie Bloomberg.

    Candidatul ideal ar fi un adult până în 40 de ani ale cărui membre sunt paralizate. Pacientul ar putea avea inserat cipul într-o parte specifică a creierului care se ocupă de controlul membrelor, în special a mâinilor.

    Scopul proiectului este de a demonstra că cipul poate colecta în mod sigur date utile din acea parte a creierului, ceea ce ar fi un pas înainte pentru Neuralink, care caută convertească gândurile unei persoane într-o serie de comenzi pe care un computer le poate înţelege.

    Mai multe companii şi echipe de cercetare au creat deja implanturi care îi pot ajuta pe pacienţi să îndeplinească sarcini de bază cu ajutorul gândurilor, cum ar fi să facă clic pe obiecte pe un ecran cu ajutorul unui cursor.

    Neuralink, în maniera familiară a lui Musk, a făcut promisiuni mult mai ciudate. În ultimii patru ani, începând cu prima demonstraţie publică a companiei, el a vândut ideea că în curând vor exista clinici omniprezente unde oricine ar putea intra pentru o operaţie robotizată de 15 minute şi ar ieşi un hibrid om-maşină. Aceşti cyborgi ar fi capabili să descarce cunoştinţe aşa cum face Keanu Reeves în Matrix sau să-şi încarce gândurile într-un PC, chiar şi în alte creiere.

    Compania pare să fi accelerat progresul în acest domeniu lent şi constant, iar acum a construit cel mai puternic şi mai elegant implant cerebral din lume. Dacă produsul funcţionează aşa cum se preconizează, iteraţiile ulterioare ar putea îmbunătăţi, în mod miraculos, viaţa a milioane de oameni care suferă de paralizie, accident vascular cerebral, boala Lou Gehrig şi pierderea auzului şi a vederii.

    Istoria modernă a implanturilor cerebrale a început odată cu progresele tehnologice din anii 90. Ştiinţa, simplificându-se enorm: Gândurile determină neuronii să pornească în anumite tipare, iar aceste tipare au un anumit grad de consecvenţă între creiere. De fapt, aproximativ aceiaşi neuroni se declanşează atunci când o persoană se gândeşte la mişcarea braţelor şi a degetelor, indiferent dacă le poate mişca fizic sau nu.

    Creierele funcţionează în moduri similare şi consecvente atunci când oamenii doresc să mişte cursorul mouse-ului pentru a face clic undeva pe ecranul unui computer, de asemenea. Acelaşi lucru este valabil şi pentru vorbire: Dacă vă puteţi gândi să rostiţi o literă sau un cuvânt, faceţi ca aceiaşi neuroni să se aprindă ca şi cum aţi rosti fizic acel cuvânt. Chiar dacă nu puteţi vorbi atunci, un computer bine antrenat ar trebui să fie capabil să vă distingă intenţia şi, teoretic, să vorbească în locul dumneavoastră.

    Musk a co-fondat Neuralink în 2016 cu şapte oameni de ştiinţă şi 100 de milioane de dolari din banii săi. Caracterul strident al investiţiei sale şi promisiunile sale grandioase cu privire la fundamentele tehnologiei s-au dovedit irezistibile pentru investitorii cu apetit pentru risc. De atunci, Neuralink a strâns peste 500 de milioane de dolari, inclusiv 280 de milioane de dolari în acest an, iar atenţia pe care a atras-o compania a ajutat la atragerea investitorilor către alte eforturi de interfaţă creier-computer, inclusiv proiecte universitare de lungă durată, precum şi startup-uri mai noi. Anul trecut, 37 de astfel de companii au strâns peste 560 de milioane de dolari, potrivit companiei de cercetare PitchBook.

     

     

     

  • Schimbări uriaşe pe piaţa muncii: Ce trebuie să ştie toţi salariaţii din România. Ce joburi puteţi face de acum

    În această lună a fost oficializată a treia schimbare, din acest an, a Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR) prin introducerea a trei noi ocupaţii şi modificarea mai multor ocupaţii conform Ordinului comun al Ministerului Muncii şi al Institutului Naţional de Statistică nr. 1.915/988/2023.

    Mai exact, este vorba despre Ordinul privind modificarea şi completarea Clasificării ocupaţiilor din România — nivel de ocupaţie (şase caractere), aprobată prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 1.832/856/2011.

    Clasificării Ocupaţiilor din România (COR) este un nomenclator apărut pentru prima dată în anul 1995.

    Cele trei noi ocupaţii sunt:

    • scafandru de mare adâncime, cod COR 754110;
    • animator emisiuni cultural-muzicale de radio şi televiziune, cod COR 265259;
    • responsabil producţie artistică teatru muzical, cod COR 265260;

    Ocupaţia existentă în codul COR şi care au suferit modificări prin mutarea sau schimbarea denumirii sunt:

    Se mută ocupaţia „analist tehnic pieţe financiare” din grupa de bază 3312 Ofiţeri de credite în grupa de bază 2413 Analişti financiari la codul 241312

    Se redenumeşte ocupaţia „instalator ventilare şi condiţionare apă” ca „instalator ventilare şi condiţionare aer” şi se păstrează acelaşi cod 712606 în grupa de bază 7126 Instalatori şi montatori de ţevi

    Se redenumeşte ocupaţia „scafandru” ca „scafandru autonom” şi se păstrează acelaşi cod 754101 în grupa de bază 7541 Scafandri

    Se redenumeşte ocupaţia „scafandru greu” ca „scafandru cu alimentare de la suprafaţă până la 30 metri” şi se păstrează acelaşi cod 754105 în grupa de bază 7541 Scafandri

    Se redenumeşte ocupaţia „scafandru lucrător subacvatic” ca „scafandru cu alimentare de la suprafaţă până la 50 metri” şi se păstrează codul 754102 în grupa de bază 7541 Scafandri

    Clasificarea Ocupaţiilor din România a mai suferit modificări în lunile februarie şi iunie.

     

     

  • Taxarea muncii în România, cea mai mare din 16 ţări din regiune: un român care câştigă 1.000 de euro pe lună râmâne în mână cu 81 de euro mai puţin faţă de un angajat bulgar şi cu minus 174 de euro faţă de un olandez

    Impozitarea muncii în România este printre cele mai împovărătoare raportat la costul total suportat de angajator, arată un studiu comparativ realizat de Romanian Business Leaders (RBL), cea mai cunoscută organizaţie antreprenorială locală, privind impozitarea veniturilor din salarii în 16 ţări europene, analizând cotele de impozit şi contribuţii sociale care se aplică salariilor, pentru două praguri de venituri: echivalentul a 1.000 euro brut şi, respectiv, a 3.000 euro brut pe lună.

    Astfel, pentru un salariu brut lunar de 1.000 euro (5.000 lei), românii rămân în mână cu 572 de euro după plata impozitelor şi taxelor către bugetul de stat, faţă de 653 de euro în cazul unui angajat bulgar şi de 746 de euro în cazul unui olandez.

    Principalul motiv pentru această situaţie este faptul că, deşi are o cotă unică de impozitare a veniturilor din salarii, România se află printre cele 6 ţări dintre cele 16 analizate, respectiv Austria, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania şi Ungaria, în care contribuţiile sociale se aplică neplafonat asupra veniturilor din salarii.

    În acelaşi timp, majoritatea ţărilor analizate care au impozit progresiv sau cote diferenţiate de impozit, au contribuţiile sociale plafonate maximal, pentru a echilibra povara fiscală totală asupra muncii.

    Studiul comparativ atrage atenţia asupra faptului că, în absenţa unei plafonări maximale a contribuţiilor sociale (CAS şi CASS), orice mărire de fiscalitate (precum un impozit progresiv) în ţara noastră ar conduce la o scădere şi mai mare a salariului net pe care un angajat român l-ar primi comparativ cu salariaţii din celelalte ţări analizate şi la o erodare şi mai accentuată a puterii de cumpărare comparativ cu ţările vecine.

    În schimb, o plafonare a contribuţiilor sociale, în paralel cu implementarea unor deduceri mai mari, mai ales pentru salariile mici, ar permite o eventuală ajustare a cotei unice de impozit pe salarii pentru a echilibra această povară fiscală prin redistribuirea ei în mod echitabil în societate.

     

  • Expat la graniţa cu acasă

    „Profesional, în toţi aceşti 26 de ani  am reuşit să trăiesc în JTI mai multe vieşi diferite, fără să părăsesc compania” spune Alexander Pitchka, General Manager JTI România, Moldova şi Bulgaria, povestindu-ne despre aventura pe care o trăieşte de peste două decenii şi jumătate ca expat. Ce perspective şi-a format asupra României, noua ţară adoptivă, aflată chiar la graniţă cu cea natală, Ucraina?

    „Am venit prima dată în România în octombrie 2017, într-o deplasare de afaceri şi am fost imediat impresionat de oameni. Anterior, din poziţia de Regional CFO la sediul central al JTI, am avut plăcerea de a lucra îndeaproape cu câţiva colegi români şi am văzut cât sunt de pasionaţi, dedicaţi şi cât de mult muncesc din greu. Când am vizitat Bucureştiul din nou şi am întâlnit echipa din România, acea primă impresie nu s-a schimbat, ci a devenit mai puternică”, povesteşte Alexander Pitchka, general manager, JTI România, Moldova şi Bulgaria. 

    El a ajuns să lucreze în această industrie printr-o coincidenţă fericită, „aproape ca o potrivire făcută în cer, dacă pot să spun aşa”. „Eram în Statele Unite, când mi s-a dat şansa de a mă alătura JTI (pe atunci RJR) şi am decis să încerc. Nu am regretat niciodată acea decizie, nici măcar o clipă. Am fost atât de fericit şi norocos cu oamenii care m-au înconjurat pe durata parcursului meu profesional şi care au contat pentru mine!” În plus, spune că a ales o companie mai degrabă decât o industrie. „Dacă mi-ar fi spus cineva cu 26 de ani în urmă că voi rămâne atât de mult la JTI, nu l-aş fi crezut. Dar aşa a fost. Pentru că, profesional, în toţi aceşti 26 de ani am reuşit să trăiesc în JTI mai multe vieţi diferite, fără să părăsesc compania.”

    Astfel, el s-a alăturat JTI în 1997, în cadrul Global Supply Chain (Manufacturing) din Ucraina. A ocupat apoi diverse poziţii în departamentul Finanţe al companiei şi a lucrat, de asemenea, în alte ţări, printre care Coreea şi Rusia, iar în 2012 s-a mutat la Geneva, unde a condus Departamentul Financiar pentru Regiunea Europa centrală a JTI. În 2013, a devenit regional chief financial officer pentru Regiunea Europa de Est, inclusiv câteva ţări din Asia, pentru ca în 2018 să fie numit general manager în Georgia, Armenia şi Azerbaidjan, preluând apoi, în 2020, rolul de general manager al JTI Kazahstan, Asia Centrală şi Mongolia. Executivul deţine rolul actual din mai 2022, iar relocarea în Bucureşti i-a dat şansa, spune el, să experimenteze cultura locală, pe care o descoperise anterior doar în treacăt, din interior, iar primele impresii s-au consolidat şi mai mult. „Sunt foarte fericit cu echipa de aici, fiecare e mândru de munca lui şi rezultatele sunt extraordinare. E înălţător să văd cât de mulţi colegi sunt motivaţi de ceea ce fac, nu pentru că e şeful prin preajmă să spună «bravo», ci pentru că sunt pasionaţi de job şi de companie. Acesta este cel mai important ingredient al succesului şi unul dintre motivele pentru care JTI a ajuns să aniverseze 30 de ani de creştere a afacerii în România.”

    Carte de vizită:  Alexander Pitchka, general manager JTI România, Moldova şi Bulgaria

    1. S-a alăturat JTI în 1997, în cadrul Global Supply Chain (Manufacturing) din Ucraina;

    2. A ocupat diverse poziţii în Departamentul Finanţe al companiei şi a lucrat, de asemenea, în alte ţări, printre care Coreea şi Rusia;

    3. În 2012 s-a mutat la Geneva, unde a condus Departamentul Financiar pentru Regiunea Europa centrală a JTI;

    4. În 2013, a devenit regional chief financial officer pentru regiunea Europa de Est, inclusiv câteva ţări din Asia;

    5. În 2018, a fost numit general manager în Georgia, Armenia şi Azerbaidjan, iar în 2020, a preluat rolul de general manager al JTI Kazahstan, Asia Centrală şi Mongolia;

    6. Începând din mai 2022, Alexander Pitchka este general manager al JTI România, Moldova şi Bulgaria.

    Pitchka crede, de asemenea, că românii sunt inovatori, curioşi şi deschişi la nou, şi îi admiră, totodată pentru căldura, energia şi pozitivismul pe care îl creează în jurul lor. „În afara pasiunii lor pentru viaţă şi muncă, despre care am vorbit mai sus, există multă grijă, amabilitate şi umanitate pe care le-am experimentat personal aici, în ultimele 18 luni. În plus, sunt bucuroşi să ia iniţiativa, să încerce lucruri noi, fiind direcţi, sinceri şi oneşti.”

    Dacă ar fi să descrie România într-un cuvânt, ar alege să o descrie prin oamenii ei: pasionaţi. Cât priveşte lucrurile pe care le-ar îmbunătăţi aici, spune că în calitate de reprezentant al unei companii, şi-ar dori cu siguranţă mai multă stabilitate a cadrului de reglementare şi mai multă predictibilitate a politicii fiscale.

    Legat de diferenţele între ţara natală şi cea adoptivă, spune că e dificil să facă o comparaţie, după mai bine de 20 de ani de când e departe de Ucraina, lucrând în diverse funcţii în cinci ţări diferite. Ultima dată când a petrecut mai mult de o săptămână acasă, în Harkov, Ucraina, a fost în 1995. De atunci, este mereu pe drumuri. „S-ar spune că, de-a lungul anilor, m-am învăţat cu dorul, dar mi-ar plăcea să-mi văd părinţii în casa lor, să-mi întâlnesc prietenii, să mă plimb prin locurile care îmi sunt dragi. Mi-e dor acum de pace pentru Ucraina şi vecinii ei buni şi sper că ea va veni curând. Glumesc cu soţia că «acasă este locul unde ţi-e familia şi unde ţi-e perna». Mutatul dintr-o ţară în alta îţi îmbogăţeşte foarte mult viaţa, pentru că îţi oferă şansa de a experimenta culturi noi, oameni diferiţi, de a te schimba, fiindcă înveţi permanent. Pentru asta trebuie să sacrificăm obişnuitul «acasă» în favoarea traiului în mai multe case. Ca urmare, acum, casa noastră este aici, în România.”

    Făcând o comparaţie între mediul de afaceri „natal” şi cel local, spune că din ceea ce a putut vedea aici, „fără stereotipii”, cel mai mult l-au impresionat pasiunea şi dedicarea, în afaceri, în cultură, în modul în care oamenii se bucură de viaţă. „Este foarte revigorant să vezi şi să simţi toate acestea. Admir cu adevărat acest mod de viaţă. E un mix puternic, rezultat din respectul pentru tradiţii şi un sentiment solid de mândrie.” O altă distincţie importantă din punctul său de vedere este că aici, afacerile sunt luate mult mai personal decât în alte locuri, mult mai puţin tranzacţional decât în alte ţări. „Adică, pe lângă ideea care contează pentru afacere, conexiunea personală între părţi, tradusă aici prin încredere şi bunăvoinţă, sunt la fel de importante.”

    Îmbogăţirea culturală, primul avantaj al vieţii de expat. Deşi în prezent încă învaţă despre România şi aşteaptă cu nerăbdare noi descoperiri, Alexander Pitchka şi-a format deja o serie de preferinţe. Mâncarea sa românească favorită este bulzul ciobănesc, iar referitor la destinaţiile locale de călătorie, susţine că sunt prea multe ca să poată alege. „Aş putea  enumera câteva care sunt pe lista oricui, de exemplu Cluj, Sibiu, Constanţa, Braşov – dar sunt multe altele de explorat.”

    Despre modul în care se desfăşoară agenda sa zilnică, spune că aceasta depinde de priorităţile curente. „În JTI, punem un mare accent pe a fi agili ca organizaţie, iar adaptarea rapidă la schimbări reprezintă o mare parte din această abordare. Ziua perfectă este cea în care echipa finalizează un proiect, o lansare de produs, o descoperire majoră, obţine aprobarea pentru o propunere foarte importantă sau o decizie strategică, la care se lucra de ceva vreme. Îmi concentrez eforturile în sprijinirea echipei ca să ajungă unde şi-a propus.”

    Pentru echilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală, crede că este important să-ţi placă ceea ce faci zi de zi şi că este esenţial să te trezeşti dimineaţa şi să te simţi fericit că mergi la muncă, nu să-ţi pierzi săptămâna aşteptând să vină ziua de vineri, mai ales că una dintre lecţiile învăţate în carieră este aceea că dacă îţi place cu adevărat munca ta şi viaţa pe care o duci, succesul va veni. „Chiar dacă uneori simţi că totul cade pe umerii tăi, este extraordinar dacă poţi să-ţi spui când ajungi acasă: «A fost o zi grea, dar mi-a plăcut pentru că am făcut câteva lucruri bune, am realizat ceva care contează.» A te bucura de munca zilnică este, cum spuneam, unul dintre cele mai importante elemente ale echilibrului. Să înveţi cum şi să-ţi aminteşti să te separi de muncă odată ce ai ajuns acasă, e un altul. Cât despre impactul evenimentelor asupra mea, să spun că am mai înaintat în vârstă şi am devenit ceva mai înţelept? Vorbind serios, cu toate câte s-au întâmplat în ultimii ani, cred că, din nefericire, am învăţat să ne aşteptăm la cele mai neaşteptate lucruri – covid, război, criza energiei… ce altceva? Sper la şi îmi doresc mie şi tuturor mai multă stabilitate în anii care vin!”

    La capitolul beneficii avute ca expat, susţine că principalul avantaj este că tot faptul că îţi îmbogăţeşti viaţa intrând în contact cu diverse culturi şi experienţe, înţelegând cum trăiesc oamenii din diferite ţări, învăţând de la ei şi din obiceiurile lor şi, astfel, creşti ca om. „Fiecare ţară îţi oferă o nouă perspectivă asupra vieţii şi asupra ta. Sunt foarte norocos cu JTI, pentru că odată la câţiva ani a fost ca şi când mi s-a schimbat complet viaţa. Fie o schimbare profesională majoră, fie schimbatul ţării (sau chiar continentului) în care îmi desfăşor activitatea, sau ambele. Astfel, chiar dacă sunt în companie de foarte mult timp, e întotdeauna nou şi interesant.” Potrivit lui, când oamenii ating maximul a ceea ce pot realiza într-o anumită poziţie, după câţiva ani, este în natura umană ca eficienţa să scadă, aşa că apare nevoia de o schimbare. „Sunt foarte recunoscător pentru oportunităţile continue de a-mi schimba viaţa odată la câţiva ani. Este uneori dificil, dar pentru mine reprezintă cu adevărat un câştig şi este principalul beneficiu de a fi expat.”

    „Mi-e dor acum de pace pentru Ucraina. Mutatul dintr-o ţară în alta îţi îmbogăţeşte foarte mult viaţa, pentru că îţi oferă şansa de a experimenta culturi noi, oameni diferiţi, de a te schimba, fiindcă înveţi permanent. Pentru asta trebuie să sacrificăm obişnuitul «acasă» în favoarea traiului în mai multe case. Ca urmare, acum, casa noastră este aici, în România.”

    Alexander Pitchka, general manager JTI România, Moldova şi Bulgaria

    Vorbind despre sine şi din posura de lider, executivul spune că este perseverant şi se concentrează pe ceea ce trebuie atins, continuând să încerce, pentru că de cele mai multe ori, obţii ce vrei dacă este ceea ce vrei cu adevărat şi depui tot efortul. „Această idee de a nu renunţa niciodată este foarte importantă pentru mine. Fiind foarte norocos să am o echipă extraordinară alături şi construind pe practicile de agilitate, folosesc prilejul pentru a creşte profesional împreună cu ea prin ceea ce se numeşte «Servant Leadership Style», în care rolul unui lider nu este de a gestiona sau de a conduce, ci de a împuternici şi de a sprijini. Astfel, rolul liderului devine acela de a furniza fiecăruia ce are nevoie pentru a avea succes şi de a elimina blocajele de pe parcurs. Este o călătorie captivantă şi sunt fericit să am sprijinul echipei la fiecare pas!” De altfel, în ceea ce priveşte provocările apărute în rolul său, crede că cea mai incitantă, dar şi cea mai dificilă parte a jobului este aceea de a convinge oamenii să te urmeze. „Pe cont propriu, pare uşor să ai o direcţie clară şi să înţelegi încotro te îndrepţi. Dar într-o companie nimeni nu e singur, întotdeauna lucrăm împreună, ca o echipă. E un slogan care rezumă foarte bine ceea ce spun: «Dacă vrei să mergi repede, mergi singur. Dacă vrei să ajungi departe, mergi împreună cu alţii.»” Astfel, subliniază că, cu cât creştem profesional, cu atât mai mult trebuie să ne bazăm pe oamenii din echipă ca să obţinem împreună rezultate, căci de cele mai multe ori, logica nu e suficientă, oamenii au nevoie să simtă pasiunea, conexiunea personală cu obiectivele şi scopurile comune. „Pentru mine, aceasta este cea mai interesantă parte – să conduci oamenii astfel încât să te urmeze nu pentru că trebuie, ci pentru că aşa vor. Este o diferenţă uriaşă. Să fii urmat pentru că oamenii au aceleaşi obiective, aceleaşi credinţe, pentru că văd şi simt că ceea ce vă străduiţi să realizaţi împreună merită şi sunt gata să contribuie la asta. Când vezi că se întâmplă astfel, este o descoperire foarte plăcută. După, urmează de obicei rezultatele extraordinare.”Cu privire la valori, la fel ca în viaţă, spune că se bazează pe sinceritate, credibilitate, integritate şi amabilitate, umanitate, pe care le consideră trăsături cheie ale unui om bun şi cele pe care ar vrea să le vadă la un lider. De asemenea, şi calităţile pe care le apreciază cel mai mult la un coleg sunt sinceritatea şi integritatea. „Integritatea, sinceritatea şi dedicarea sunt de bază pentru noi toţi. Trebuie să le avem. Plecând de la ele, construim încrederea, făcând tot ce putem mai bine şi sprijinindu-ne unii pe alţii. Totul este despre munca de echipă.” La fel de important notează că este şi moralul, atitudinea oamenilor şi cât de fericiţi sunt cu ceea ce fac. „Aşadar, atitudinea potrivită e fundamentală. Cât despre greşeli, sunt parte din procesul de învăţare şi de a deveni mai bun. Important este să nu fie intenţionate şi să nu se repete.”

    Iar sfatul pe care l-ar da tinerilor profesionişti ar fi: „Dacă vrei cu adevărat să faci ceva cu viaţa ta, fă-o mai devreme. Fă-o acum! Ţinteşte sus, crezi în tine şi treci la acţiune!” Din rândul obiectivelor viitoare, Pitchka spune că, pe scurt, ambiţia sa este să ajute JTI să devină compania de tutun numărul unu în clusterul lor (România, Moldova şi Bulgaria). „Probabil nu se va întâmpla la anul, dar vom munci ca să îndeplinim acest obiectiv. Avem planuri ambiţioase pentru cele trei ţări, în segmentul ţigaretelor, ca şi în categoria nouă pentru noi aici, a tutunului încălzit. Lansarea Ploom X confirmă angajamentul JTI de a investi în produse inovative, luând în considerare cerinţele şi aşteptările consumatorilor. E un debut al planurilor pe care ni le-am propus pentru produsele cu potenţial de risc redus, iar această lansare în România este un punct de reper în acest parcurs.”   

    În 2022, JTI a înregistrat, per total, o cifră de afaceri de 7.473 de milioane de lei – 6.391 mil. lei la nivelul diviziei J.T. International (Romania) SRL şi 1.082 mil. lei la nivelul diviziei JT International Manufacturing. Anul trecut, profitul total înregistrat a fost de 987,6 milioane de lei, cele două entităţi având, separat, un profit de 932 mil. lei, respectiv 55,6 mil. lei, şi un număr de 773, respectiv 586 de angajaţi (la 30 mai 2023).
     

  • Nu vă mai furaţi singuri căciula!

    Un sondaj recent realizat de bestjobs pentru a evidenţia principalele temeri ale angajaţilor români cu privire la jobul lor arată că una dintre principalele temeri este, pentru 23% dintre intervievaţi, creşterea volumului de muncă.

    La o analiză mai amănunţită a anunţurilor de recrutare postate pe LinkedIn poţi observa cum, pentru multe poziţii, „fişa postului” e umflată până la refuz cu responsabilităţi pe care în fapt un singur angajat ar trebui să facă sacrificii importante pentru a le acoperi, şi vorbim aici de sacrificarea timpului liber, a sănătăţii etc.

    La fel, dacă alegi la întâmplare angajatori din varii industrii şi cauţi feedbackul foştilor candidaţi/angajaţi pe platforma undelucram.ro, mulţi se plâng de faptul că după angajare au primit îndatoriri extra fără a primi şi remuneraţie extra ori că din start oferta de job a presupus o varietate de atribuţii care înglobau mai multe poziţii într-o singură funcţie, alocată unei singure persoane. Mai sunt şi cazurile când te angajezi pentru o funcţie şi, în realitate, faci cu totul altceva. Un exemplu simplu şi concret vine din retailul alimentar, unde oamenii se plâng că au fost angajaţi, de pildă, pe postul de casier şi, de fapt, munca prestată e aranjarea mărfii la raft.

    De obicei, încărcarea fişei postului unui angajat apare fie la angajare, fie când pleacă un om şi, în loc să angajezi înlocuitor, alegi, din dorinţa de a economisi timp de recrutare şi bani cu taxele unui nou salariat, să încarci un angajat mai vechi cu responsabilităţile celui care a demisionat.

    Economia pe care o faceţi însă cu un salariu pe care nu îl mai plătiţi pentru a angaja încă un om, sau chiar cu doar o jumătate de salariu economisită – căci cel mai probabil pretenţia salarială a celui care va accepta un astfel de rol va creşte direct proporţional cu lista de îndatoriri – se poate întoarce însă împotriva voastră.

    Şi asta pentru că omul pe care l-aţi angajat să acopere  munca a doi-trei lucrători, într-un orizont de timp mai apropiat sau mai îndepărtat fie va claca, fie se va sătura. Aşa că mai devreme sau mai târziu va trebui să o luaţi de la capăt cu recrutarea şi cu trainingul. În plus, vorbim şi de un randament mai scăzut al unei persoane care e nevoită să acopere sarcini multiple, aşa că acest lucru se va traduce în rezultate mai slabe sau întârziate pentru companie.

    La nivel individual, un salariu mai mare pe care îl primeşti pentru a suplini taskuri suplimentare poate fi motivant până la un punct. Punctul în care firele albe se înmulţesc, timpul petrecut cu familia se împuţinează tot mai mult şi apar certurile şi frustrările în cuplu, ratezi aniversări sau momente importante din viaţa copiilor, începi să dai banii pe prea multe şedinţe la psiholog, zilele de concediu rămân nefolosite şi prietenii devin cunoştinţe.

    O hartă realizată de Eurostat la nivelul anului 2022 colorează România în nuanţa ţărilor care lucrează peste 40 de ore pe săptămână (40,2), împreună cu doar alte patru state din Uniune (Bulgaria, Polonia, Serbia şi Grecia), comparativ, de pildă, cu Olanda, unde se lucrează doar 33,2 ore). La fel, într-un clasament realizat de remote.com cu privire la work-life balance în statele europene, România se află pe ultimul loc, cu un scor de 55,28,  luându-se în calcul, printre altele, numărul de zile de concediu, concediul medical plătit, concediul de maternitate, salariul minim şi media numărului de ore lucrătoare. Se pare că, dacă râvneşti la un work-life balance bun, după Luxemburg, ţara care conduce clasamentul, următoarele destinaţii ar fi Spania, Franţa, Norvegia, Danemarca, Ţările de Jos, Marea Britanie, Estonia, Slovenia şi Islanda.

    Fiţi atenţi la recrutare – fie că sunteţi angajaţi sau angajatori. Nu vă mai asumaţi mai mult decât puteţi duce, nu vă mai păcăliţi cu petice în echipă, angajaţi în formulă completă pentru a avea rezultate complete. Pe scurt, nu vă mai furaţi singuri căciula!  

  • Cât timp le ia roboţilor să preia munca oamenilor?

    Studiul Gartner arată că în 5 ani vor exista mai mulţi roboţi în fabrici decât oameni. În 2026, 30% din angajaţi vor folosi funcţii A.I. de carismă digitală pentru progrese. În 2027, GenAI va explica trucuri din afaceri, reducând astfel costuri de aproape 70%.

    În 2028, firmele vor cheltui peste 30 de miliarde de dolari pentru a combate dezinformarea. În 5 ani vor exista mai mulţi roboţi în fabrici, logistică şi retail decât oameni, conform studiului Gartner. La fel şi inteligenţa artificială are deja o amprentă puternică în multe firme şi domenii.

    Analiştii Gartner au prezentat câteva predicţii importante. Cele mai multe companii de producţie, de retail şi logistică nu pot păstra un număr suficient de angajaţi pentru munca zilnică, aşa că soluţia vor fi roboţii. Din decembrie 2022, Gartner a constatat că 96% dintre cei din domeniul tehnologiei au implementat automatizări cibernetice, iar 35% au implementat deja roboţi. În făbrici, depozite sau magazine vor fi văzuţi tot mai mulţi roboţi.

    Daryl Plummer, vice-preşedinte Gartner, recomandă firmelor: decât să treacă la roboţi, mai bine să se folosească de inteligenţa artificială şi să îmbunătăţească productivitatea şi calitatea muncii oamenilor. Ei prezic că în 2026, 30% dintre angajaţi vor folosi funcţii de carismă digitală ca să se obţină progrese, ceea ce până acum, a fost greu de atins în carieră.

    Cititi mai multe pe www.alephnews.ro

  • Schimbări uriaşe pe piaţa muncii: Care sunt noile ocupaţii apărute în România şi ce modificări au apărut la unele deja existente

    Pe site-ul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale a fost lansat recent, în dezbatere publică, un proiect de act normativ care prevede introducerea unor noi ocupaţii în codul COR (Clasificarea Ocupaţiilor din România), conform site-ului Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale (MMSS).

    Proiect de Ordin privind modificarea şi completarea Clasificării ocupaţiilor din România – nivel de ocupaţie (şase caractere), aprobată prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 1832/856/2011 prevede introducerea a două noi ocupaţii.

    Noile ocupaţii nu au fost încă publicate în Monitorul Oficial, până acum, şi nici aprobate. Astfel, noile modificări se vor aplica după aprobare şi publicarea în Monitorul Oficial.

    Clasificării Ocupaţiilor din România (COR) este un nomenclator apărut pentru prima dată în anul 1995.

    Cele două noi ocupaţii prevăzute în proiectul de act normativ sunt:

    • ataşat pe probleme de muncă şi sociale (242239);
    • investigator pentru siguranţa aviaţiei civile (242238).

    Pentru a intra în vigoare, acest proiect trebuie aprobat şi publicat în Monitorul Oficial.