BusinessMagazin

Tag: membri

  • Jumătate din investitorii străini cred că povara fiscală e încă mare, chiar dacă taxele au scăzut

    Aproape 50% din investitorii străini consideră povara fiscală ca fiind necompetitivă, în timp ce doar 38% o consideră competitivă, pe fondul reducerii de taxe, arată un sondaj al Consiliul Investitorilor Străini (FIC).

    O mare parte a membrilor FIC a raportat o creştere a poverii administrative, în special în domeniul fiscal, generată de formularele ANAF D088 şi D394 privind înregistrarea şi raportarea TVA. Mai mult, numeroşi membrii FIC consideră că procesul legislativ are un efect negativ asupra planificării afacerilor.

    Reprezentanţii FIC susţin că implementarea unei serii de legi fără studiu de impact poate destabiliza anumite domenii sau riscă să o facă în viitor.

    „Darea în plată şi legea conversiei creditelor au creat premisele a mii de procese, au ridicat probleme legate de principiul retroactivităţi aplicării legilor în România şi cel mai probabil vor avea un impact de durată asupra încrederii investitorilor în economia românească. Intervenţia statului privind preţurile în domeniul asigurărilor RCA a transmis de asemenea semnale negative către investitori. Trebuie să subliniem că încrederea investitorilor în predictibilitatea pieţei din România este uşor de pierdut ca urmare a unor astfel de legi şi greu de recâştigat”, se arată într-un comunicat al FIC.

  • Rusia ar putea ocupa statele baltice în mai puţin de 36 de ore, dacă ar dori

    Rusia ar putea obţine controlul militar asupra statelor baltice în mai puţin de 36 de ore, potrivit unei comisii de experţi ai NATO, informează site-ul publicaţiei The Guardian.

    În cadrul unui raport, RAND Corporation, care efectuează cercetare şi analiză pentru forţele armate ale Statelor Unite, a comunicat că activitatea militară NATO din Estonia, Letonia şi Lituania este inegală cu cea a Rusiei şi “mai degrabă conduce spre un război devastator, decât să-l împiedice”. Dacă Rusia ar dori să ocupe statele baltice, alianţa vestică nu ar mai rămâne decât cu opţiunea de a recunoaşte pierderea unora dintre cei mai vulnerabili membri NATO.

    Conform comisiei de experţi, au fost întreprinse o serie de simulări ale unui război ce luau în calcul un scenariu în care Rusia încerca să anexeze teritoriului rus capitala Estoniei sau Letoniei, ori ambele oraşe, în mod similar felului în care a procedat în cazul peninsulei Crimeea, în anul 2014.

    “Rezultatul acestor simulări a fost dezastruos pentru NATO”, potrivit raportului, fiecare act de simulare s-a încheiat cu mobilizarea forţele ruse la porţile capitalelor Tallin şi Riga, în mai puţin de 60 de ore.

    Rusia întrece numeric batalioanele terestre NATO şi posedă mai mult armament decât forţele baltice de Apărare, în cadrul unora dintre simulări, capitalele Tallin şi Riga erau ocupate în mai puţin de 36 de ore de la începerea ostilităţilor.

    “NATO nu poate proteja cu succes teritoriile celor mai expuşi membri ai alianţei”, a concluzionat raportul efectuat de RAND Corporation.

  • Rusia ar putea ocupa statele baltice în mai puţin de 36 de ore, dacă ar dori – experţi NATO

    Rusia ar putea obţine controlul militar asupra statelor baltice în mai puţin de 36 de ore, potrivit unei comisii de experţi ai NATO, informează site-ul publicaţiei The Guardian.

    În cadrul unui raport, RAND Corporation, care efectuează cercetare şi analiză pentru forţele armate ale Statelor Unite, a comunicat că activitatea militară NATO din Estonia, Letonia şi Lituania este inegală cu cea a Rusiei şi “mai degrabă conduce spre un război devastator, decât să-l împiedice”. Dacă Rusia ar dori să ocupe statele baltice, alianţa vestică nu ar mai rămâne decât cu opţiunea de a recunoaşte pierderea unora dintre cei mai vulnerabili membri NATO.

    Conform comisiei de experţi, au fost întreprinse o serie de simulări ale unui război ce luau în calcul un scenariu în care Rusia încerca să anexeze teritoriului rus capitala Estoniei sau Letoniei, ori ambele oraşe, în mod similar felului în care a procedat în cazul peninsulei Crimeea, în anul 2014.

    “Rezultatul acestor simulări a fost dezastruos pentru NATO”, potrivit raportului, fiecare act de simulare s-a încheiat cu mobilizarea forţele ruse la porţile capitalelor Tallin şi Riga, în mai puţin de 60 de ore.

    Rusia întrece numeric batalioanele terestre NATO şi posedă mai mult armament decât forţele baltice de Apărare, în cadrul unora dintre simulări, capitalele Tallin şi Riga erau ocupate în mai puţin de 36 de ore de la începerea ostilităţilor.

    “NATO nu poate proteja cu succes teritoriile celor mai expuşi membri ai alianţei”, a concluzionat raportul efectuat de RAND Corporation.

  • Facebook Workplace: cum funcţionează, cât costă şi cine ar trebui să îl folosească?

    Noul serviciu lansat de Facebook este deopotrivă reţea socială, serviciu de mesagerie şi unealtă de muncă pentru echipe. Contul de Workplace va fi vizibil doar pentru colegii din companie şi va fi separat de contul privat de Facebook. Mai exact, Workplace este o aplicaţie de mobil şi browser care are rolul principal de a ţine membrii unui grup conectaţi; original, serviciul a purtat numele Facebook Work.

    Angajaţii lui Zuckerberg folosesc de o bună perioadă de timp o versiune a serviciului, dar acum compania a anunţat că şi alte nume mari, precum Starbucks, Royal Bank of Scotland (RBS) sau Booking.com, au ales Workplace.

    Reprezentanţii Facebook spun că Workplace include cele mai populare opţiuni ale reţelei de socializare, precum News Feed, abilitatea de a crea şi distribui materiale în cadrul unor grupuri, opţiunea de a transmite conţinut video în timp real şi, evident, cea de a comunica cu alţi utilizatori. Există chiar şi ceva numit Multi-Company Groups, care permite angajaţilor din diferite organizaţii să lucreze împreună.

    Serviciul permite astfel crearea de grupuri, care pot fi deschise tuturor membrilor echipei sau doar unora dintre ei. În cadrul grupului pot fi adăugate imagini, clipuri video sau documente pentru a obţine părerea altor persoane din companie. News Feed-ul este similar cu cel de pe profilurile standard, diferenţa constând într-o mai mare importanţă dată anunţurilor ce privesc întreaga companie. Serviciul intern de mesagerie, numit Workchat, oferă posibilitatea de a te conecta cu orice alt coleg; utilizatorii pot avea conversaţii private sau de tipul conferinţă. Mesageria nu se rezumă doar la text, ci permite şi apeluri video.

    Serviciul este disponibil pe desktop şi mobile, prin aplicaţiile dedicate de pe AppStore şi PlayStore. Companiile care apelează la Workplace pot testa serviciul, gratuit, pentru 90 de zile. După această perioadă, costurile sunt de 3 dolari pe lună per utilizator în cazul oraganizaţiilor cu mai puţin de 1.000 de utilizatori activi şi de 1 dolar pe lună în cadrul companiilor cu peste 10.000 de utilizatori. Pentru organizaţiile nonprofit cât şi pentru cele din educaţie, serviciul va fi gratuit. Partea bună? Workplace va fi ad free, adică nu va servi niciun fel de reclame.

    La începutul acestei luni, Facebook a lansat un alt serviciu, numit Marketplace, care este în mare măsură echivalentul site‑ului Craigslist. Primul pas a fost introducerea funcţionalităţii „Sell” în cadrul grupurilor de Facebook, aceasta bucurându-se de un succes enorm la nivel global. Facebook susţine că 450 de milioane de utilizatori vizitează în fiecare lună astfel de grupuri, sugerând că este o mare nevoie de o soluţie centralizată, cu funcţii dedicate pentru căutare şi interacţiune.

    Marketplace foloseşte locaţia utilizatorilor pentru a sugera produse care sunt puse la vânzare în apropiere, însă oferă şi posibilitatea de a căuta produse în funcţie de cuvinte cheie. Nu în ultimul rând, Facebook va sugera utilizatorilor produse care sunt puse la vânzare, bazându-se pe interesele lor sau pe istoricul activităţii de pe reţeaua de socializare. Procesul de a pune la vânzare un produs este foarte simplu, fiind necesară apăsarea unui singur buton. Fotografiile pot fi realizate direct din aplicaţie, iar formatul articolului care se publică pe Marketplace este foarte similar cu cel de pe grupurile de vânzări, cu un nume, un preţ şi o scurtă descriere, alături de câteva poze descriptive. Platforma oferă posibilitatea de a trimite o ofertă de preţ către vânzător, iar comunicarea între utilizatori se face prin intermediul serviciului Messenger.

    Este deci un lucru obişnuit ca cei de la Facebook să prezinte noi şi noi facilităţi integrate în reţeaua socială: anul trecut, Zuckerberg a prezentat serviciul de publicare directă a ştirilor, numit Facebook Instant Articles; acesta este un proiect care a stârnit numeroase controverse în rândul analiştilor media.

    Reprezentanţii Facebook spuneau la acea vreme că prin acest nou serviciu s-ar elimina acele titluri sau postări menite să „agaţe” cititorul. Spre exemplu, un articol de pe un site de ştiri care este distribuit pe Facebook va avea, în 90% din cazuri, un alt titlu decât cel original. Acest lucru are menirea de a convinge cât mai multă lume să acceseze linkul, dar mulţi vor părăsi imediat pagina odată ce constată că titlul nu are prea mare legătură cu materialul. Este mai corect, din punctul de vedere al utilizatorului, ca articolele publicate să nu fie în vreun fel modificate pentru a creşte traficul unui site.

    O altă schimbare de care s-a vorbit multă vreme este butonul „Buy”, opţiune cu care Facebook speră să îşi extindă cota din piaţa de advertising. Google este lider de piaţă detaşat, încasând 40% din banii cheltuiţi în publicitate se segmentul online. Facebook se află pe a doua poziţie, cu o cotă de piaţă de 10%. Pe zona de internet mobil, diferenţa este semnificativ mai mică: conform eMarketer, Google deţine şi aici principala poziţie, cu 43%, urmat de Facebook cu 22%. Prin introducerea noului buton „Buy”, Facebook încearcă să convingă mediul de afaceri că poate concura serios cu cei de la Google atunci când vine vorba de transformarea vizitatorilor în clienţi. Deşi se află în teste de aproape cinci ani, opţiunea de a cumpăra produse direct de pe reţeaua socială nu este încă complet integrată.

  • Cursa pentru cea mai râvnită poziţie diplomatică: e-mailuri sparte, acuzaţii mincinoase şi înţelegeri ascunse

    E-mailuri sparte, conturi de Twitter false, acuzaţii mincinoase şi înţelegeri ascunse. Acestea au fost elementele ce au caracterizat cursa pentru cea mai râvnită poziţie diplomatică internaţională: secretarul general al ONU. Câştigătorul concursului are un statut aparte, de ambasador al păcii şi este vocea celor săraci şi asupriţi, dar drumul spre o astfel de poziţie înaltă este pavat cu mine de teren şi capcane.

    Miercurea trecută, în a şasea rundă de vot, niciunul dintre cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU nu şi-a exprimat vetoul faţă de Antonio Guterres, favoritul clar pentru a-l urma în funcţie pe Ban Ki-moon. Antonio Guterres, fost prim-ministru portughez şi înalt comisar ONU pentru refugiaţi, a fost lider detaşat şi în ultimele trei reuniuni ale Consiliului de Securitate, iar joi, la momentul predării materialului, se aşteaptă votul formal pentru confirmarea candidatului.

    Chiar dacă Guterres se află la mai puţin de un pas de funcţia mult dorită, cursa a fost una strânsă şi plină de controverse. Fiecare concurent a trebuit să prezinte un manifest personal în faţa celor 193 de ţări, în adunarea generală, iar Guterres a câştigat puncte pentru umorul, carisma şi discursul său. Dar traseul său către poziţia de secretar general ar fi putut fi totuşi blocat de un drept de veto venit de la unul dintre cei cinci membri permanenţi ai consiliului, cel mai plauzibil din partea Rusiei, care susţine că este rândul unui est-european să deţină funcţia. În urmă cu câteva săptămâni, un cont de Twitter cu numele lui Guterres a pretins că are asigurat sprijinul Moscovei, declanşând diverse speculaţii, însă contul s-a dovedit a fi un fals.

    Pe locul al doilea s-a aflat ministrul de externe al Slovaciei, Miroslav Lajčák, care în ultima secundă a primit o surpriză de proporţii, după ce Robert Fico, prim-ministrul ţării sale cu orientare prorusă, a vizitat Moscova cu patru zile înainte de al treilea scrutin şi a atras atenţia prin expunerea criticilor sale cu privire la sancţiunile UE asupra problematicii dintre Rusia şi Crimeea. Din acest motiv, Lajčák s-ar fi putut confrunta cu un veto de la unul sau mai mulţi dintre membrii occidentali ai consiliului permanent. Al treilea plasat a fost Vuk Jeremic, fostul ministru de externe sârb, „ce va fi aproape sigur respins“ de SUA, spuneau diplomaţii, pentru că Washingtonul nu a iertat opoziţia lui Jeremic faţă de independenţa Kosovo. Ameninţarea veto-urilor, cu toate acestea, este decisivă în turul următor, atunci când consiliul permanent votează doar cu buletine „colorate”. Orice candidat care primeşte un vot de culoare, pe lângă unul de descurajare, va şti că se află în faţa unui zid de piatră.

    Speranţa că o femeie ar putea prelua cârma Naţiunilor Unite a fost slabă, ultimul sondaj de opinie arătând că primele trei locuri au fost ocupate de bărbaţi. Helen Clark, fosta prim-ministră din Noua Zeelandă şi şefa Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, este una dintre cele câteva femei cu înaltă calificare în această cursă, care a ieşit mult mai rău decât se aştepta în sondaje, însă nu a dat vina pe sexism pentru asta. „Există o mulţime de alţi factori care contează. Există est-vest, este nord-sud, e stilul de abordare a acestei poziţii. Îşi doresc conducere puternică? Te doresc un om maleabil? Acestea sunt cu mult mai importante decât sexismul”, spune ea.

    Natalie Samarasinghe, şefa Asociaţiei Naţiunilor Unite din Marea Britanie, care a militat pentru un proces de selecţie mai transparent în acest an, crede că discriminarea de gen a jucat un rol, chiar dacă unul secundar. „Femeile cu înaltă calificare şi cu experienţă se poziţionează mai bine decât bărbaţii”, a spus Samarasinghe. „Nu am nicio îndoială că sexismul este un factor, însă nu cel determinant. Puterea contează mai mult în politică. Ceea ce vedem este o luptă de afirmare în cadrul P5 (consiliul permanent al celor cinci membri), în care profilul candidatului contează mai puţin decât cel care merge pe aceeaşi linie cu viziunea lor”, adaugă ea. Suişurile şi coborâşurile din sondaje sunt un semn exterior a ceea ce se întâmplă în spatele uşilor închise, dar nu spun întreaga poveste. Un subiect subsidiar de unde reiese aceeaşi rivalitate pentru cursa mult dorită are loc la mii de kilometri distanţă de sediul ONU, în capitala Bulgariei, Sofia.

  • Stare de alertă în Israel,cu ocazia Yom Kippur; frontierele cu Cisiordania, Fâşia Gaza, închise

    Autorităţile israeliene sunt în stare de alertă, pe fondul riscurilor teroriste, după atentatul comis duminică, soldat cu doi morţi şi cinci răniţi, şi în contextul sărbătorii Yom Kippur, informează presa israeliană şi internaţională.

    “Ştim că suntem într-o perioadă în care teroriştii şi instigatorii la acte de violenţă încearcă să genereze noi confruntări. Toţi cetăţenii trebuie să fie vigilenţi, începând cu membrii serviciilor de securitate”, a declarat luni premierul Benjamin Netanyahu, citat de cotidianul Le Figaro.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pentru prima dată, salariile şefilor din Petrom sunt dezvăluite

    Cei cinci membri ai directoratului Petrom, singurul producător local de petrol şi gaze, şi 34 de directori care le raportează direct, pornind de la directori de dezvoltare pentru Marea Neagră, Reusrse Umane sau Comunicare, au fost recompensaţi anul trecut cu 54 de milioane de lei, arată datele publicate în prospectul de vânzare a 6,4% din acţiunile pe care FP le deţine la Petrom.

    “Remuneraţia membrilor directoratului şi a directorilor care raportează membrilor directoratului, plătită de societate constă într-o indemnizaţie lunară fixă, bonusuri şi alte beneficii, incluzând beneficii în natură. 

    Pentru prima dată, salariile şefilor din Petrom sunt dezvăluite

  • Asociaţia profesioniştilor de resurse umane deschide un birou la Cluj

    HR Club, asociaţia profesioniştilor de resurse umane din România, deschide un birou regional la Cluj Napoca, la cererea membrilor comunităţii de resurse umane din regiune. După 12 ani de la înfiinţare, HR Club se extinde şi în afara Bucureştiului, organizând întâlniri formale şi informale care să vină în întâmpinarea nevoilor profesioniştilor de resurse umane din regiunea centrală şi de nord-vest a ţării.

    HR Club intenţionează în primă fază să identifice nevoile de dezvoltare şi interesele comunităţii de resurse umane din Cluj, iar apoi să organizeze evenimente şi întâlniri tematice pe teme de interes pentru noua comunitate formată, fiind deschis şi iniţiativelor noi din partea celor care vor să se implice. Managerii de resurse umane din companiile cu birouri în Cluj vor fi invitaţi la seminarii de bune practici pe diversele funcţiuni de HR, unde pot afla de la colegi din ţară cum au fost implementate proiectele participante la Gala Premiilor de Excelenţă în Resurse Umane, organizată de HR Club în fiecare an pentru a premia cele mai bune proiecte de HR implementate în anul anterior. Se vor mai organiza comunităţi de practică pe industrii, unde specialiştii din anumite industrii se întâlnesc pentru a face schimb de informaţii legate de activităţile şi procedurile care i-ar putea ajuta să aibă o performanţă mai mare în organizaţiile şi departamentele lor sau pur şi simplu să primească ajutor şi sfaturi pentru situaţiile cu care se confruntă.

    “Ne-am bucurat să găsim la Cluj o comunitate de profesionişti preocupaţi de dezvoltare personală şi profesională, care vor să implementeze în organizaţiile lor cele mai moderne şi eficiente practici în domeniu, fie că vorbim de recrutare, formare, management al performanţei sau strategie de HR. HR Club Cluj va fi locul unde vor fi mereu bineveniţi să se întâlnească şi să împărtăşească situaţiile cu care se confruntă în departamentul sau organizaţia lor. Anca Toma, noul nostru community manager de la Cluj, va oferi sprijin tuturor persoanelor interesate de activitatea HR Club şi ne va ajuta să extindem în timp toate beneficiile membrilor noştri din Bucureşti şi către cei din Cluj.“ spune Dana Cavaleru, Director Executiv HR Club.

    Lansarea oficială a noului birou se va face pe data de 6 octombrie în cadrul conferinţei Putere prin Oameni, organizată de Centrul pentru Dezvoltare Managerială (CDM), conferinţă dedicată comunităţii locale de specialişti HR. Pentru mai multe detalii o puteţi contacta pe Anca Toma la anca.toma@hr-club.ro.

    HR Club are peste 400 de membri din peste 300 de organizaţii ce activează în principalele industrii din România. HR Club este membru al Asociaţiei Europene pentru Managementul Oamenilor (EAPM) şi membru al Federaţiei Mondiale a Asociaţiilor din Domeniul Managementului Oamenilor (WFPMA).

  • Viaţa în interiorul mafiei japoneze.”Îmi imaginam că Yakuza sunt nişte nebuni tatuaţi ce se bat cu săbii şi se împuşcă”

    Fotograful belgian, Anton Kusters, a primit acces în cercul sindicatului de crimă organizată, Yakuza, iar prin intermediul fotografiilor sale a dezvăluit viaţa tumultoasă a membrilor Yakuza, potrivit Daily Mail.

    Anton Kuster  a petrecut luni de zile în organizaţie şi povesteşte experienţa în cartea sa “Odo Yakuza Tokyo”. “Îmi imaginam ca toată lumea că membrii Yakuza sunt nişte nebuni tatuaţi ce se bat cu săbii şi se împuşcă, dar primul membru Yakuza pe care l-am văzut era îmbrăcat la costum şi era foarte politicos”, a mărturisit fotograful. “Mergea pe stradă foarte încrezători şi oamenii îl salutau. Mai târziu aveam să aflu că era unul dintre şefi, familia sa controla cartierul.”a adăugat el.

    Începuturile Yakuza se regăsesc încă din 1600 când membrii organizaţiei se ocupau de pariuri ilegale, însă acum sunt cunoscuţi ca  fiind unul dintre cele mai puternice sindicate de crimă organizată din lume. Sindicatul face miliarde de dolari în fiecare an din trafic de arme, prostituţie, pariuri ilegale sau santaj.

    Gangsterii Yakuza sunt recunoscuţi pentru brutalitatea lor, tatuajele complexe şi codul de onoare foarte strict. În prezent se estimează că circa 100.000 de persoane din toată Japonia fac parte din Yakuza.

    Recent, cea mai mare bandă din Yakuza, care avea în jur de 3.000 de membrii, s-a despărţit în două facţiuni rivale. Astfel, tensiunile sunt mari între cele două bande aflate în partea de vest a oraşului Kobe. În anii 80, în urma unui conflict asemnănător, au fost ucişi 20 de persoane şi 500 arestate.

    Pentru a primi acces în organizaţie, fotograful a negociat un an până să fie lasat să fotografieze membrii Yakuza.

    Membrii Yakuza îşi taie degetul mic, parte dintr-un ritual, dacă au ofensat unul dintre membrii seniori ai sindicatului. Majoritatea membrilor sunt bărbaţi, doar puţine femei acced în rândurile gangsterilor, acestea sunt numite “sora cea mare”

    Gangsterii japonezi din prezent respectă tradiţiile, dar s-au îndepărtat de modelul vechi, armele şi tatuajele fiind înlocuite de costume şi iPad-uri.

    Anul trecut, Un grup aparţinând Yakuza, şi-a lansat de curând o pagină web pentru a încerca să schimbe percepţia oamenilor asupra sa. Pe pagina web, cei interesaţi pot găsi filmări cu membri din timpul unor sărbători sau materiale cu aceştia filmate în timpul acţiunilor de salvare de după tsunami-ul din 2011. Nu este prima aventură în lumea media a Yakuza: anul trecut organizaţia a început să publice o revistă pentru membri săi ce include o pagină de poezie, un jurnal de pescuit şi mesaje din partea liderilor.

  • Viaţa în interiorul mafiei japoneze.”Îmi imaginam că Yakuza sunt nişte nebuni tatuaţi ce se bat cu săbii şi se împuşcă”

    Fotograful belgian, Anton Kusters, a primit acces în cercul sindicatului de crimă organizată, Yakuza, iar prin intermediul fotografiilor sale a dezvăluit viaţa tumultoasă a membrilor Yakuza, potrivit Daily Mail.

    Anton Kuster  a petrecut luni de zile în organizaţie şi povesteşte experienţa în cartea sa “Odo Yakuza Tokyo”. “Îmi imaginam ca toată lumea că membrii Yakuza sunt nişte nebuni tatuaţi ce se bat cu săbii şi se împuşcă, dar primul membru Yakuza pe care l-am văzut era îmbrăcat la costum şi era foarte politicos”, a mărturisit fotograful. “Mergea pe stradă foarte încrezători şi oamenii îl salutau. Mai târziu aveam să aflu că era unul dintre şefi, familia sa controla cartierul.”a adăugat el.

    Începuturile Yakuza se regăsesc încă din 1600 când membrii organizaţiei se ocupau de pariuri ilegale, însă acum sunt cunoscuţi ca  fiind unul dintre cele mai puternice sindicate de crimă organizată din lume. Sindicatul face miliarde de dolari în fiecare an din trafic de arme, prostituţie, pariuri ilegale sau santaj.

    Gangsterii Yakuza sunt recunoscuţi pentru brutalitatea lor, tatuajele complexe şi codul de onoare foarte strict. În prezent se estimează că circa 100.000 de persoane din toată Japonia fac parte din Yakuza.

    Recent, cea mai mare bandă din Yakuza, care avea în jur de 3.000 de membrii, s-a despărţit în două facţiuni rivale. Astfel, tensiunile sunt mari între cele două bande aflate în partea de vest a oraşului Kobe. În anii 80, în urma unui conflict asemnănător, au fost ucişi 20 de persoane şi 500 arestate.

    Pentru a primi acces în organizaţie, fotograful a negociat un an până să fie lasat să fotografieze membrii Yakuza.

    Membrii Yakuza îşi taie degetul mic, parte dintr-un ritual, dacă au ofensat unul dintre membrii seniori ai sindicatului. Majoritatea membrilor sunt bărbaţi, doar puţine femei acced în rândurile gangsterilor, acestea sunt numite “sora cea mare”

    Gangsterii japonezi din prezent respectă tradiţiile, dar s-au îndepărtat de modelul vechi, armele şi tatuajele fiind înlocuite de costume şi iPad-uri.

    Anul trecut, Un grup aparţinând Yakuza, şi-a lansat de curând o pagină web pentru a încerca să schimbe percepţia oamenilor asupra sa. Pe pagina web, cei interesaţi pot găsi filmări cu membri din timpul unor sărbători sau materiale cu aceştia filmate în timpul acţiunilor de salvare de după tsunami-ul din 2011. Nu este prima aventură în lumea media a Yakuza: anul trecut organizaţia a început să publice o revistă pentru membri săi ce include o pagină de poezie, un jurnal de pescuit şi mesaje din partea liderilor.