Înguste la partea superioară şi mai largi la bază, rochiile copiază aspectul multistratificat al turnului şi se regăsesc în colecţiile unor case ca Chanel, Valentino, Dior, Oscar de la Renta ori sub formă de modele mai ieftine în ofertele unor retaileri de modă. Motivul popularităţii acestui tip de rochie îl reprezintă faptul că le permite femeilor să fie foarte relaxate când o poartă, deoarece nu accentuează talia şi nu scoate în evidenţă silueta.
Tag: femei
-
Bogaţii lumii, din ce în ce mai bogaţi
Studiul dezvăluie că femeile sunt cel mai afectate de această inegalitate – primii 22 de bogaţi ai lumii au mai mulţi bani decât toate femeile din Africa, de pildă. De asemenea, 12,5 miliarde de ore de muncă neplătită sunt făcute de femei în fiecare zi, care contribuie cu 10.800 de miliarde de dolari anual la economia globală. Potrivit Bloomberg Billionaire Index, Jeff Bezos este în continuare cel mai bogat om din lume, chiar şi după ce a pierdut 10 miliarde de dolari într-un an. El are o avere estimată la 115 de miliarde de dolari, fiind urmat îndeaproape de fondatorul Microsoft, Bill Gates, cu o avere estimată la 113 miliarde de dolari.
-
De ce femeile care sunt promovate la locul de muncă sunt mai predispuse la un divorţ decât bărbaţii aleşi în funcţii de conducere
A avea o carieră de succes alături de o relaţie care să te împlinească este un obiectiv pentru mulţi dintre noi. Dar chiar şi în cele mai multe ţări în care există egalitate de gen, găsirea unui astfel de partener de viaţă este mai dificilă pentru femeile de succes decât pentru bărbaţi.
În Suedia, care se situează pe primul loc în UE privind egalitatea de gen, economiştii au studiat recent modul în care promovările la locuri de muncă au crescut probabilitatea de divorţ pentru fiecare sex. Rezultatul: femeile erau mai predispuse să plătească un preţ personal mai mare pentru succesul lor în carieră, scrie BBC.
„Promovarea la un loc de muncă în politică creşte rata divorţului în rândul femeilor, dar nu şi a bărbaţilor, iar femeile care devin CEO divorţează mai repede decât bărbaţii care sunt promovaţi pe aceeaşi poziţie”, spune Johanna Rickne, profesor la Universitatea Stockholm şi coautor al cercetării.
Lucrarea, care a analizat viaţa bărbaţilor heterosexuali şi a femeilor care lucrează pentru companii private cu 100 sau mai mulţi angajaţi, a constatat că femeile căsătorite aveau două ori mai multe şanse de a fi divorţate la trei ani de la promovarea lor ca CEO, comparativ cu omologii lor bărbaţi. În sectorul public, folosind date strânse de-a lungul a trei decenii, femeile alese ca primari şi parlamentari, după alegeri şi-au dublat şansele de a se despărţi de partenerii lor; 75% au fost încă căsătorite încă opt ani după vot, comparativ cu 85% dintre cele care nu au primit o promovare, în timp ce nu au existat dovezi ale unui efect similar pentru bărbaţi. Au urmat, de asemenea, medicii de sex feminin, poliţiştii şi preoţii care au evoluat în cariera lor.
Rickne susţine că, deşi Suedia a furnizat legislaţia şi structurile societăţii necesare pentru a crea impresia „că nu ar trebui să fie nevoie să alegi între familie şi carieră”, cercetările dezvăluie că ceea ce se întâmplă cu familiile atunci când femeile progresează pe scara carierei sunt adesea o poveste diferită.
Multe cupluri se confruntă cu un stres suplimentar atunci când există schimbări în diviziunea rolurilor lor economice şi sociale, de exemplu datorită impactului asupra cantităţii de timp liber pe care îl pot petrece împreună sau a modului în care îşi împart sarcinile gospodăreşti. Dar aceasta, susţine echipa de cercetare, este adesea amplificată atunci când este femeia care este promovată, deoarece creează mai mult o nepotrivire de aşteptări.
În timp ce cercetările lui Rickne nu au măsurat care parte a iniţiat divorţul în fiecare caz, o teorie este că soţii fmeilor-manageri de top care au fost promovate au găsit situaţia mai greu de abordat decât soţiile care erau căsătorite cu bărbaţi de succes. Ea subliniază că piaţa căsătoriei nu a ţinut pasul cu piaţa muncii atunci când vine vorba de egalitatea de gen. „Cred că această schimbare a normelor este destul de departe”, adaugă ea. Cercetările echipei sale, susţine ea, ar putea, prin urmare, să acţioneze ca o lecţie despre ceea ce le mai rămâne de făcut altor ţări care se îndreaptă către economii mai egalitare.
Pentru Charlotte Ljung, 39 de ani, CEO în cadrul unui companii de mobilă de lux din Suedia, care de asemenea administrează o platformă de consiliere online pentru persoanele care divorţează, cercetările lui Rickne reflectă preocupări comune în cadrul reţelei proprii. „Ironia este că, cu cât te descurci mai bine la locul de muncă, cu atât ai mai multe şanse să divorţezi ”, spune ea. A divorţat în timp ce cei doi copii ai ei erau încă mici şi spune că pentru ea, jonglarea între rolul de părinte şi cel de CEO a fost o sursă cheie de erodare a căsniciei sale. Dar Ljung consideră că „aspectele practice” din viaţa de CEO, cum ar fi călătoriile frecvente, orele lungi peste program şi presiunile pot provoca adesea conflicte cu partenerii managerilor de sex feminin, chiar dacă cuplul nu are copii.
Deci, cum ar putea femeile care vizează locuri de muncă de top să-şi atenueze şansele de a intra într-o relaţie care se destabilizează atunci când ajung în vârf?
Rickne subliniază că, chiar şi în ţările egalitare ca Suedia, femeile au încă tendinţa de a se căsători cu bărbaţi mai în vârstă, care încep să aibă mai mulţi bani decât ele. „Femeile cu venituri mari şi cu statut ridicat nu se căsătoresc cu un bărbat cu venituri mici care vrea să fie soţ casnic. Ele tind să caute un soţ cu venituri şi mai mari. Dar poate e mai bine să încercaţi să intraţi într-o relaţie pe picior de egalitate încă de la început.”
Cercetările efectuate în Suedia au constatat că divorţurile după promovări au avut loc cu preponderenţă în cuplurile în care soţia era mai tânără decât soţul cşi a luat o pondere mai mare din concediul pentru creşterea copilului (în Suedia, partenerii având dreptul legal să îl împartă egal între ei.
Cuplurile care au fost mai apropiate de vârstă şi au adoptat o abordare mai egalitară în ceea ce priveşte îngrijirea copilului, au fost mai puţin expuse la un divorţ în urma promovării unei soţii.
-
Moda rămâne în offline
Ambiţia industriei româneşti de modă de a rămâne în offline se vede în comportamentul întreprinzătorilor de îmbrăcăminte, încălţăminte ori accesorii, care se uită către spaţii stradale, generoase, cu vitrine atrăgătoare, situate central, în detrimentul magazinelor online sau al spaţiilor costisitoare din malluri.
Monarh Concept este un showroom multibrand, un magazin fizic care adună zece branduri româneşti, IE Clothing, (brand de îmbrăcăminte) inspirat din tradiţia românească, Paisi, (producător de hiane de blană), Cielle Couture, (creator de rochii de seară şi de mireasă), La Ami, (brand de articole din piele naturală de reptile, struţ sau nurcă), Megami, producător de pijamalele handmade din mătase naturală pentru femei, Ama Pijama, (brand de pijamale pentru copii şi femei), Morph Parfumuri, Bubble of Beauty Jewelry, (brand de bijuterii), Pălăria Dărârlat şi Monarh Design.
„Un comportament repetat creează un trend. Dacă majoritatea celor din sfera fashion se concentrează pe prezenţa în online, acest concept store are un obiectiv diferit, ce mizează pe o nevoie reală a clienţilor: satisfacţia unei achiziţii bune, respectiv alegerea piesei potrivite după un proces riguros de selecţie. Ideea unui concept store a venit în timp, iar unul dintre argumentele acestei decizii este costul ridicat al unui spaţiu închiriat în mall. Un showroom multibrand înseamnă şi o intersectare a comunităţilor fiecărui brand, ceea ce este un avantaj pentru expozanţi şi un plus pentru clienţi”, crede Larisa Lupoiu, designer vestimentar şi fondatorul brandului Monarh Design.
Potrivit ei, Monarh Concept se adresează femeilor care nu au răbdare să aştepte o comandă câteva zile şi pot chiar să rămână dezamăgite din cauză că produsele nu corespund fotografiilor sau nu sunt mărimea potrivită. De altfel, locaţia centrală, bdul. Iancu de Hunedoara 33, este un punct forte, fiind o zonă centrală a Bucureştiului, accesibilă clienţilor. „Clientele Monarh Concept pot solicita şi o întrevedere cu designerul şi pot să comande o anumită ţinută sau accesorii personalizate.”
Magazinul a fost gândit de Larisa Lupoiu pornind de la nevoia clienţilor de a interacţiona direct cu producătorii, de a vedea produsele şi de a avea posibilitatea să probeze, eliminând astfel riscul returului. Totodată, ea spune că atunci când o clientă intră într-un magazin îşi doreşte să-şi cumpere din acelaşi loc şi rochia, şi pantofii, şi poşeta, şi parfumul, pentru a economisi timp, iar de cele mai multe ori are nevoie şi de o validare sau o sugestie pentru alegerile sale din partea cuiva avizat.
„Ideea unui magazin era undeva în planurile de viitor, iar vestea că există un spaţiu central liber spre închiriere a mobilizat întreaga echipă. Am investit aproximativ două luni în amenajare, selecţia expozanţilor şi pregătirea evenimentului de inaugurare, iar investiţia în utilitare şi deco s-a ridicat la 20.000 de euro”, a mai spus antreprenoarea. Spaţiul are 86 de metri pătraţi.
Monarh a fost deschis la începutul lunii septembrie, iar Larisa Lupoiu spune că numărul clienţilor creşte de la o zi la alta, iar la fel, se întâmplă şi cu numărul de cereri ale altor branduri de a-şi expune produsele în magazine. În primele două săptămâni, numărul bonurilor emise s-a ridicat la 30.
Potrivit Larisei Lupoiu, selecţia celor nouă branduri partenere a fost realizată astfel încât să aibă produse variate în showroom, de la haine casual, ţinute de eveniment, poşete, pălării, bijuterii şi parfumuri la pijamale pentru femei şi copii. Ea adaugă că îşi propune să colaboreze şi cu un producător de pantofi.
„Aşa cum publicaţiile au o determinare ca printul să existe pentru totdeauna, aşa şi creatorii vestimentari vor ca magazinele fizice să reprezinte o atracţie pentru public şi să fie în continuare cea mai plăcută şi eficientă formă de achiziţie.”
Potrivit reprezentanţilor Monarh Concept, clienţii magazinului sunt persoane cu venituri medii şi mari, în special femei preocupate de fashion, care consideră că fiecare ţinută a sa este un aliat, ce îi completează calităţile. Unul dintre cele mai căutate produse de către cliente este o rochie-sacou din colecţia Monarh Design, cu volane din mătase, prevăzută cu cordon. „Îmbinarea a două piese vestimentare creează o piesă hibrid de impact, pe care şi-o doresc multe persoane pasionate de fashion care vor să iasă din tipar.”
Referitor la comportamentul de achiziţie, antreprenoarea precizează că femeile consideră o rochie de eveniment drept o investiţie în imaginea lor, motiv pentru care sunt dispuse să achite o sumă mai mare de bani, deşi produsul va fi purtat o dată sau doar de câteva ori.
„Acesta este un indicator relevant, care ne ajută să ne ghidăm în producţie, dar şi un semnal că trebuie să educăm publicul şi cu privire la ţinutele de zi cu zi, care sunt, la rândul lor, elemente ce contribuie la brandul personal”, conchide Larisa Lupoiu.
Pe piaţa locală mai există modele de astfel de asocieri, precum asociaţii ori marketplace-uri online care au evoluat în această formă pe o piaţă puternic concurenţială.
Din ce este format monarh concept:
Monarh Design a fost creat de Larisa Lupoiu în urmă cu doi ani, după ce a lucrat încă din 2012 în domeniu, timp în care spune că a experimentat diverse forme ale unui business în fashion. A ales să producă haine şi accesorii cu notă boemă, piese exclusiviste care să stimuleze pasionatele de modă să iasă din zona de confort. De asemenea, pe lângă serviciile şi produsele obişnuite, a creat şi o linie made to measure.
Pălăria Dădârlat este un brand creat în 1896 de Ion Dădârlat în Săliştea Sibiului, fiind prima fabrică românească de pălării. Pasiunea pentru acest tip de accesorii s-a transmis din generaţie în generaţie, iar astăzi atelierul familiei este reprezentat de Dan Dădârlat, nepotul fondatorului, şi Mădălina Dădârlat, strănepoata acestuia.
IE Clothing, fondat de tinerii designeri Iulia Ghenea şi Emilia Tudoran, este un brand inspirat din tradiţia românească, reinterpretat într-o manieră modernă şi avangardistă. Porţile atelierului unde sunt realizate produsele au fost deschise în anul 2018, iar iile au fost reinterpretate.
Cielle Couture este un brand axat pe rochii de seară şi de mireasă, creat de Cristina Trandafir în 2002. Compania, cu experienţă şi activitate de peste un deceniu pe piaţa românească şi la târgurile din străinătate, îşi comercializează produsele în România. în oraşele Constanţa, Bucureşti, Iaşi, Arad şi Buzău şi în Germania, la Berlin, iar în prezent este în curs de extindere.LA.AMI este un brand care a luat naştere din dorinţa de a face cât mai cunoscute produsele din piele naturală de reptilă publicului feminin din România. Este un brand ce oferă produse autentice, realizate manual, din piele naturală de reptile, struţ sau nurcă, importată din Indonezia. Produsele sunt realizate manual, atelierul fiind localizat în regiunea Toscana, în Florenţa, de tăbăcari cu experienţă în domeniu şi comercializate în România prin intermediul site-ului şi magazinelor partenere.
Ama Pijama este un brand de pijamale, care cuprinde o gamă variată de produse în diferite culori şi stiluri, atât pentru copii, cât şi pentru femei. Compania a fost înfiinţată în 2009 de patru tineri cu pregatire profesională în domenii diferite, precum web design, fotografie, marketing şi vânzări, iar pijamalele sunt fabricate exclusiv în România.
Bubble of Beauty Jewelry este o firmă care produce bijuterii handmade, din aur sau argint, realizate unicat, gândite şi create de designerul Ana Maria Simoiu. Atelierul a fost înfiinţat în 2017, în Râmnicu Vâlcea.
Paisi este un brand de haine de blană, a cărui poveste a început acum şapte decenii în Grecia, devenind la mijlocul anilor ’70 unul dintre cei mai mari furnizori de blănuri din Europa. Produsele sunt realizate din diferite tipuri de blănuri, acoperind o paletă coloristică variată.
Megami este un producător de pijamale ce se adresează femeilor. Produsele sunt făcute handmade din mătase naturală, iar modelele sunt inspirate din diverse culturi.Morph Parfumuri este un brand italian de nişă, creat pentru pasionaţii de esenţe tari, care sfidează tendinţele actuale, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii brandului.
-
Jurnalul unei femei singure care devenise „sluga” părinţilor
„Încă de mică, am fost învăţată să ţin cont de părerea tuturor, să încerc să nu greşesc nimănui cu nimic, să fiu respectuoasă şi corectă.
Relaţia cu părinţii a fost minunată în copilărie şi digerabilă în adolescenţă şi tinereţe.
Mereu mi-au spus ce să fac şi ce este bine pentru mine, însă, odată cu înaintarea în vârstă, am ajuns să mă simt din ce în ce mai rău, mai singură, mai abătută şi lipsită de dorinţa de a mai face ceva.
Aşa am ajuns să apelez la psihoterapie. Nu înţelegeam de ce aveam tendinţa de a vedea totul în negru, de ce nu mă mai mulţumea nimic, cu toate că, din perspectiva celor care mă cunoşteau, aveam tot ce îmi trebuie.
Pe de altă parte, ai mei erau foarte nemulţumiţi de mine, cu toate că nu lipseam la mesele de weekend, îi ajutam la cumpărături, mă îngrijeam de nevoile lor de sănătate, dar le eram şi un soi de entertainer. Luam bilete la film, la spectacole de teatru şi concerte, unde mergeam împreună.
Primul lucru de care mi-am dat seama, după începerea terapiei, a fost faptul că pentru părinţii mei eram încă un copil model, însă la vârsta mea încă nu învăţasem să am grijă şi de mine, de nevoile mele. Chiar dacă îmi reproşau faptul că nu am o relaţie, îmi creaseră atât de multe obligaţii, încât, practic, nu mai aveam timp de mine.
-
Româncele care conduc companii în domenii considerate „ale bărbaţilor”. Sunt responsabile de afaceri de milioane de euro, cu mii de angajaţi
Construcţiile sunt unul dintre aceste domenii, dar asta nu este – şi nu a fost nici până acum – o piedică în calea femeilor care simt că au frâiele necesare pentru a struni un astfel de business. În definitiv, nici Margaret Thatcher nu ar fi devenit „doamna de fier” a politicii britanice fără determinarea obligatorie într-o lume dominată de bărbaţi.
Andreea Hancioglu, director executiv al subsidiarei locale a producătorului turc de ţevi Superlit, Camelia Olesen, executivul care conduce filiala din România a grupului danez producător de lavoare pentru băi Kuma, şi Ileana Nicolae, şefa pe Europa de Est a producătorului elveţian de materiale de construcţii Sika, sunt doar câteva exemple care demonstrează că nu există drum închis pentru femei. La fel cum, de altfel, nici bărbaţii nu au „interzis” în industria frumuseţii.
Un job temporar devenit rol de conducere permanent
Andreea Hancioglu a ajuns la Superlit, companie turcă a cărei activitate este de producţie de ţevi şi tuburi, după ce lucrase deja într-o altă companie cu acţionariat turc. La sfârşitul anilor ’90, a lucrat un an în cadrul unei firme de construcţii din această ţară, care între timp s-a desfiinţat, dar care, atunci când a cooptat-o pe ea, îşi dorea să se extindă pe piaţa din România.
„A fost, practic, primul job pe care l-am avut după ce m-am mutat în Turcia, în anul 1999, obţinut în urma unui interviu profesional. După perioada în care am lucrat la firma de construcţii pe relaţia cu România, am fost recrutată de firma Superlit, producătoare de tubulatură din material compozit. De atunci lucrez în cadrul grupului Superlit, deci de peste 17 ani.” Superlit face parte din grupul turc Superlit Pipe Corporation, înfiinţat în 1961, care la rândul său este parte a Karamaci Holding, deţinut de familia Karamaci, care mai are de asemenea afaceri în domeniul industriei textile şi al energiei.
Vreme de opt ani, în perioada 2001-2009, Andreea Hancioglu a lucrat pentru firma-mamă din Istanbul, fiind responsabilă pentru vânzările din zona Eurasia. A avansat până în poziţia de management.
„Am fost plăcut surprinsă să observ că, într-o ţară cu o cultură de business destul de conservatoare, o femeie poate avea acces aproape la orice tip de job ca bărbaţii. Mai mult decât atât, femeile au parte de condiţii similare, inclusiv salariale, cu cele ale bărbaţilor, spre deosebire de alte ţări, inclusiv din Uniunea Europeană, unde diferenţele acestor condiţii pot fi relativ mari între bărbaţi şi femei”, povesteşte Andreea Hancioglu.
Aceasta spune că, în toată perioada în care a lucrat în Turcia, nu a simţit niciun moment că a fi femeie este o piedică pentru dezvoltarea în carieră.
În 2009, Andreea Hancioglu a ajuns în România, la scurt timp după ce a intrat în funcţiune fabrica Superlit de la Buzău. Planul era ca, după o vreme, să revină la biroul din Istanbul. „Dar, cum nimic nu e mai permanent decât provizoratul, de atunci mă aflu la conducerea acestei firme în poziţia de director executiv.”
În România, Superlit are o fabrică în Buzău, unde produce ţevi şi tuburi din PAFSIN (poliester armat cu fibră de sticlă şi inserţie de nisip). În 2018, afacerile Superlit au ajuns la aproape 51 de milioane de lei, cu 88 de angajaţi.Ce provocări îi aduce funcţia actuală Andreei Hancioglu?
„Firma noastră produce tubulatură – deci material pentru construcţii. Pe de o parte trebuie să faci faţă unor exigenţe extrem de ridicate pe o piaţă foarte concurenţială. Pe de altă parte, trebuie să demontezi prejudecăţi într-un domeniu dominat de bărbaţi. În România, ca femeie într-o poziţie de conducere trebuie, de multe ori, să munceşti dublu, să dovedeşti dublu, pentru a fi luată în serios şi a reuşi”, spune Andreea Hancioglu.
Nu se întâmplă foarte des să interacţioneze cu alte femei în lumea de business legată de construcţii, dar astfel de situaţii nu sunt complet inexistente. Domeniul rămâne însă unul dominat de bărbaţi.
Leadership feminin cu influenţe nordice
Istoria producătorului danez de lavoare pentru băi Kuma în România se leagă, încă de la început, de numele Cameliei Olesen, actualul director executiv al subsidiarei de pe piaţa locală. Iniţial, a ocupat o poziţie consultativă şi era reprezentant al companiei daneze în România. Lucrurile s-au schimbat în iunie 2000, când reprezentanţa din România a început să funcţioneze cu capital majoritar danez, iar Camelia Olesen a preluat funcţia de director executiv, având, de asemenea, ca responsabilitate, deschiderea pieţei româneşti.
„Suntem un business colateral construcţiilor. În general, îmbin stilul de comunicare şi de conducere nordic cu cel românesc. Lumea de business în acest domeniu aparţine bărbaţilor, dar văd în piaţă şi alte businessuri unde liderii sunt femei. Trăim vremuri moderne, în care respectul este reciproc”, spune Camelia Olesen.
Este de părere că nu poţi avea o funcţie de conducere până când nu lucrezi efectiv în producţie cel puţin jumătate de an. Astfel, şi ea a lucrat, în Danemarca, alături de angajaţii din fabricile Kuma, constatând că forţa exemplului este foarte importantă în cultura nordică.
„Am lucrat în secţiile de turnare, finisare, ambalare în 1999, înainte de a deveni directorul companiei în România. Avantajele acestui tip de pregătire înaintea unei promovări în fruntea companiei sunt foarte mari în relaţiile de muncă. Nu există mentalitatea pantofilor strălucitori, iar deviza este «It’s nice to be important, but it’s more important to be nice» (E drăguţ să fii important, dar e mai important să fii drăguţ)”, spune Camelia Olesen.
Lunilor petrecute în producţie în Danemarca le-a urmat numirea în funcţia de director al operaţiunilor din România. Kuma România a fost înfiinţată în decembrie 1998 şi a început producţia de lavoare dedicate exportului către ţara-mamă, Danemarca, un an mai târziu. Astăzi, fabrica din România – din localitatea Băneşti, judeţul Prahova – deserveşte întreaga piaţă nordică, în Danemarca existând doar laboratoarele de creaţie şi cercetare, precum şi biroul de vânzări pentru Europa de Nord.
În 2018, producţia de lavoare pentru băi a Kuma a adus peste 22 de milioane de lei în conturile danezilor. Din Băneşti, lavoarele ajung la export pe pieţele nordice din Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda, dar şi în Italia, Ungaria, Olanda. Circa 20% din producţie rămâne în România.
Un lider atent la succesori
Pe Ileana Nicolae, grupul elveţian Sika, producător de materiale de construcţii, a cooptat-o aproape de la înfiinţarea subsidiarei locale, în 2003. În cei 12 ani în care a condus businessul Sika în România, a dat în funcţiune două unităţi de producţie, iar o parte din membrii echipei pe care a coordonat-o au fost promovaţi în structuri regionale în cadrul grupului sau chiar au preluat poziţii de director general în alte ţări.
De altfel, şi Ileana Nicolae este în prezent director regional pentru 18 ţări din Europa Centrală şi de Est şi coordonează activitatea Sika AG pentru 15 subsidiare. Anterior venirii la Sika, a lucrat ca director general în cadrul companiei producătoare de ciment HeidelbergCement.
„Am provocări în fiecare zi. De la a cunoaşte o piaţă vastă cum este Rusia, a creşte într-o piaţă mică şi saturată ca în Slovenia, a dezvolta echipa şi linia a doua de manageri pentru a asigura succesiunea”, spune Ileana Nicolae. În România, Sika a început ca distribuitor, în 2002, deschizând prima fabrică şase ani mai târziu, în 2008, la Braşov, în care produce aditivi pentru construcţii. Acesteia i s-a adăugat o a doua, la Căpuşu Mare, în judeţul Cluj, unde sunt fabricate mortare speciale şi mortare folosite ca aditivi.
„Nu mi-am pus niciodată problema interacţiunilor cu alte femei în lumea de business legată de construcţii. Sunt un partener de business care se întâlneşte cu partenerii săi, fie ei bărbaţi sau femei.”
În 2018, afacerile Sika în România s-au situat la circa 35 de milioane de euro. La nivel de grup, cei peste 18.000 de angajaţi Sika realizează anual afaceri de peste şase miliarde de franci elveţieni (peste 5 mld. euro).
Sika îşi are sediul în Baar, Elveţia, şi este activă la nivel global în domeniul materialelor chimice speciale, deservind industria construcţiilor şi industriile producătoare de componente auto, autobuze, camioane, trenuri, faţade, parcuri solare şi eoliene.
România, cele mai mici discrepanţe între salariile femeilor şi cele ale bărbaţilor
Statisticile europene arată că România are cea mai redusă discrepanţă salarială din Uniunea Europeană, astfel că o femeie salariată câştigă, în medie, cu 5,2% mai puţin decât un bărbat, conform celor mai recente date publicate de Eurostat – biroul de statistică al Uniunii Europene – şi aferente anului 2016.
La nivelul tuturor celor 28 de state membre ale UE, femeile câştigă, în medie, cu 16% mai puţin decât bărbaţii. Cele mai mici diferenţe salariale dintre femei şi bărbaţi, dincolo de România, care conduce acest top, se întâlnesc în Italia (5,3%), Luxemburg (5,5%), Belgia (6,1%), Polonia (7,2%), Slovenia (7,8%) şi Croaţia (8,7%). La polul opus, cu cele mai mari decalaje salariale dintre femei şi bărbaţi, se află Estonia (25,3%), Cehia (21,8%), Germania (21,5%), Marea Britanie (21%) şi Austria (20,1%). -
Gina Rinehart, una dintre cele mai bogate femei din lume: “Oamenii săraci sunt săraci pentru că sunt leneşi şi beţivi”
Gina Rinehart, una dintre cele mai bogate femei din lume, are o poziţie radicală atunci când vine vorba de oamenii ce trăiesc la limita sărăciei. Ea spune că oamenii ajung săraci pentru că sunt leneşi şi beţivi: “Dacă eşti gelos pe cei care au mai mulţi bani, nu trebuie să stai şi să te plângi. Găseşte o soluţie ca să câştigi şi tu mai mulţi bani – nu mai pierde timp cu băutura sau ieşirile în oraş; mai bine foloseşte timpul muncind.”
Declaraţia făcută în urmă cu patru ani nu a fost foarte bine primită de ministrul de finanţe australian la acea vreme, Wayne Swan. “Astfel de comentarii reprezintă o insultă la adresa milioanelor de australieni care trag de ei zi de zi, încercând să câştige bani pentru mâncarea celor mici”, a răspuns acesta.
Gina Rinehart, din Australia, a moştenit o avere de peste 30 de miliarde de dolari, devenind peste noapte una dintre cele mai bogate femei din lume.
-
Cum este în realitate viaţa unuia dintre cei mai cunoscuţi miliardari, celebru pentru petrecerile monstruase pe care le organizează
În ciuda acestor aparenţe, Ashley, o tânără de 22 de ani, o fostă iubită a acestuia, care a locuit pentru scurtă vreme la conac, spună că cei ce cred asta nu ar putea fi mai departe de adevăr. Ea a dezvăluit detalii şocante despre perioada de doar zece zile pe care a petrecut-o în 2018 în locuinţa magnatului, spunând că nimic nu a fost aşa cum şi-a imaginat, relatează Daily Mail.
Ashley, o fostă chelneriţă din America, povesteşte că a călătorit până în Queensland, Australia, pentru a locui cu Travers, cu soţia acestuia, Taesha şi cu diversele iubite ale miliardarului. Ea spune că s-a simţit intimidată când a intrat prima dată în conacul Helensvale, dar curând s-a obişnuit, însă descrie viaţa de acolo drept una surprinzător de monotonă.
Tânăra mai povesteşte că iubitele lui Travers obişnuiau să ajute cu treburile casnice şi că exista un program de curăţenie pe care toată lumea trebuia să îl respecte. Din cauza programului matinal al acestuia, ele mergeau extrem de devreme şi la culcare. De multe ori, Ashley spune că se simţea singură şi fără un scop cât timp a locuit acolo, uitându-se la televizor întreaga zi sau mergând să se bronzeze.
Potrivit ei, fotografiile postate pe contul de Instagram al conacului Candy Shop erau coregrafiate cu grijă. Petrecerile „nebune” din miez de noapte erau de fapt regizate pentru a da senzaţia că Travers tipul perfect de playboy modern. „Asistenţii veneau şi ne spuneau să fim gata la o anumită oră pentru şedinţa foto. Apoi făceam un milliard de poze. Ne arătau diferite imagini şi noi trebuia să le imităm”, povesteşte Ashley.
Totuşi, tânăra recunoaşte că existau şi avantaje pentru fetele care locuiau în casa lui Travers, de pildă petreceri săptămânale, mese gratuite la restaurante de lux sau călătorii pe iahtul prival al magnatului. În prezent, Ashley este căsătorită cu rapperul Australian Jesse ‘Sunset’ Willesee.
Travers Beynon s-a născut în Melbourne în 1972 şi este moştenitorul unui imperiu de miliarde de dolari în industria tutunului, FreeChoice. El a urmat colegiul de băieţi Clairvaux, preluând apoi frâiele companiei care controlează peste 200 de magazine în Australia.
A pozat ca model în anii ’90, iar renumele l-a ajutat să se căsătorească cu o câştigătoare de Miss World. Şi-a creat o reputaţie de playboy, dar a ajuns să dea dovadă de un misoginism dus la extrem, de câteva ori apărând conducând mai multe femei ţinute în lesă.
Autoporeclit The Candyman, Travers Beynon a strâns peste 200.000 de urmăritori pe contul său de Instagram. I se mai spune, printre altele, şi noul Hugh Hefner.