Tag: facultate

  • A transformat 12.000 de dolari într-un milion de dolari. Cum a reuşit să devină milionar la 22 de ani şi ce sfaturi are pentru cei care vor să facă acelaşi lucru

    Când am împlinit 22 de ani şi am terminat facultatea reuşisem să transform cei 12.000 de dolari primiţi la 13 ani de Bar Mitzva într-un milion de dolari, mărturiseşte Timothy Sykes într-un articol pentru Entrepreneur. A reuşit să obţină această performanţă jucând la bursă pe acţiunile de câţiva bani (penny Stock). Acestea sunt ieftine, dar de obicei, acţiunile din tipul “penny stocks” sunt mai volatile şi expuse riscurilor.

    Am făcut multe greşeli, dar am învăţat de fiecare dată. Când am început să fac trading eram doar un puşti care nu ştia ce făcea, m-am împiedicat de multe ori, dar am învăţat de fiecare dată şi pot să împart cu voi cinci sfaturi care sper să vă ajute şi pe voi, mai scrie el.

    1. Du-te unde sunt banii

    Când am început eu bursa era locul unde se făceau banii şi m-am dus în direcţia asta. Acum este social media.

    2. Vârsta este doar un număr

    Nu contează ce vârstă ai. Nu trebuie să ţii cont când oamenii zic că eşti prea tânăr sau prea bătrân. Când eram în primul an de facultate am făcut 100.000 de dolari într-o singură zi. Nu avea nicio legătură cu ce vârsta aveam. Dacă ai abilităţile şi cunoştiinţele necesare atunci vârsta este doar un număr.

    3. Trebuie să fii pregătit

    Trebuie să fii dispus să înveţi să depui efort şi timp. Pentru mine a însemnat să-mi neglijez familia sau prietenii. Voiam să devin expert şi a trebuit să-mi dedic tot timpul către acest scop.

    4. Nu există o balanţă între viaţa personală şi muncă

    Trebuie să te dedici în totalitate muncii tale, dar asta nu înseamnă să te izolezi complet, ci trebuie să fii sigur pe ceea ce vrei şi să nu eziţi. Nu poţi să joci la bursă doar în timpul liber, trebuie să fii implicat 100%

    5. Nu o face doar pentru bani

    Poate părea ciudat acest sfat, venind de la un tip care a făcut primul milion de dolari la 22 de ani, dar dacă eşti motivat doar de bani până la urmă te vei lovi de un tavan. O să-ţi limiteze potenţialul. Gândeşte-te unde poţi ajunge utilizându-ţi abilităţile astfel experienţa va fi una mult mai satisfăcătoare.

  • Absolvenţii de liceu se bat pentru facultăţile de matematică şi informatică

    Concurenţa pentru Facultatea de Informatică la Universitatea de Vest din Timişoara a fost de aproape nouă candidaţi pe un loc bugetat.

    Învăţămâtul public ar trebui să se adapteze crescând finanţarea şi numărul de locuri de muncă în zonele unde cererea de specialişti este ridicată.

    Piaţa forţei de muncă este în continuare în goană după specialiştii din domeniul IT, iar sa­lariile peste medie şi locurile de muncă în creş­tere îi trimit pe mulţi absovenţi de liceu către facultăţile de matematică şi infor­matică.

    „Un student bun în acest domeniu nu are de aşteptat după absolvire pentru a avea pri­mele venituri. Există programe de internship plătite şi sunt firme care îi angajează chiar din timpul studenţiei cu salarii de 700-800 de euro net pe lună. Salariul imediat după absolvire poate fi cu atât mai mare cu cât vorbim despre o persoană care are deja asemenea experienţe profesionale acumulate şi poate trece uşor pragul de 1.000 de euro net lunar“, a spus Cristian Seidler, business unit manager în cadrul firmei de recrutare Gi Group.

    De aceeaşi părere este şi Cristina Postolache, managing partner în cadrul firmei cu activităţi în domeniul resurselor umane Big4HR, care spune că salariul unui tânăr absolvent specializat în domeniul IT este peste media pe economie.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • A transformat 12.000 de dolari într-un milion de dolari. Cum a reuşit să devină milionar la 22 de ani şi ce sfaturi are pentru cei care vor să facă acelaşi lucru

    Când am împlinit 22 de ani şi am terminat facultatea reuşisem să transform cei 12.000 de dolari primiţi la 13 ani de Bar Mitzva într-un milion de dolari, mărturiseşte Timothy Sykes într-un articol pentru Entrepreneur. A reuşit să obţină această performanţă jucând la bursă pe acţiunile de câţiva bani (penny Stock). Acestea sunt ieftine, dar de obicei, acţiunile din tipul “penny stocks” sunt mai volatile şi expuse riscurilor.

    Am făcut multe greşeli, dar am învăţat de fiecare dată. Când am început să fac trading eram doar un puşti care nu ştia ce făcea, m-am împiedicat de multe ori, dar am învăţat de fiecare dată şi pot să împart cu voi cinci sfaturi care sper să vă ajute şi pe voi, mai scrie el.

    1. Du-te unde sunt banii

    Când am început eu bursa era locul unde se făceau banii şi m-am dus în direcţia asta. Acum este social media.

    2. Vârsta este doar un număr

    Nu contează ce vârstă ai. Nu trebuie să ţii cont când oamenii zic că eşti prea tânăr sau prea bătrân. Când eram în primul an de facultate am făcut 100.000 de dolari într-o singură zi. Nu avea nicio legătură cu ce vârsta aveam. Dacă ai abilităţile şi cunoştiinţele necesare atunci vârsta este doar un număr.

    3. Trebuie să fii pregătit

    Trebuie să fii dispus să înveţi să depui efort şi timp. Pentru mine a însemnat să-mi neglijez familia sau prietenii. Voiam să devin expert şi a trebuit să-mi dedic tot timpul către acest scop.

    4. Nu există o balanţă între viaţa personală şi muncă

    Trebuie să te dedici în totalitate muncii tale, dar asta nu înseamnă să te izolezi complet, ci trebuie să fii sigur pe ceea ce vrei şi să nu eziţi. Nu poţi să joci la bursă doar în timpul liber, trebuie să fii implicat 100%

    5. Nu o face doar pentru bani

    Poate părea ciudat acest sfat, venind de la un tip care a făcut primul milion de dolari la 22 de ani, dar dacă eşti motivat doar de bani până la urmă te vei lovi de un tavan. O să-ţi limiteze potenţialul. Gândeşte-te unde poţi ajunge utilizându-ţi abilităţile astfel experienţa va fi una mult mai satisfăcătoare.

  • Cum să îţi creezi un brand de software. La 24 de ani a pornit compania, iar în zece ani a ajuns la venituri de 2,4 milioane de euro

    „Noi suntem o firmă de IT, care activează în domeniul sănătăţii: două domenii care au rezistat bine crizei, ce ai putea să îţi doreşti mai mult?“, îşi descrie pozitiv afacerea Marius Ciupercă, directorul general al companiei de software pentru domeniul sănătăţii Setrio Soft.

    Înfiinţată în 2004, compania a înregistrat creşteri constante şi a ajuns anul trecut la afaceri de 10,7 milioane de lei (cca 2,4 milioane de euro) şi profit operaţional de 500.000 de euro, marja înregistrată fiind de 25%. Ciupercă spune că programatorii lor au ajuns să livreze aproximativ 2.000 de ore de programare pentru industria de sănătate din România şi că există în continuare potenţial de creştere. În prezent, jumătate din veniturile firmei Setrio Soft sunt aduse de comercializarea de produse software pentru farmacii, pentru medici (25%) şi distribuitori din domeniul farma; un procent mic din venituri este realizat de instalarea echipamentelor hardware şi alte servicii integrate ale firmei.

    Pentru fiecare domeniu menţionat, compania a dezvoltat câte un brand: BizPharma, de pildă, este un program dedicat lanţurilor de farmacii, ce are ca scop eficientizarea activităţilor acestora prin centralizarea informaţiilor deţinute, în vederea dezvoltării afacerii; compania are în portofoliu şi alte soluţii, cum ar fi BizMedica pentru medici, BizDepozit pentru depozite de medicamente, BizMobile pentru echipele de vânzări şi distribuţie ale depozitelor. Potrivit lui Ciupercă, preţul mediu al implementării unui astfel de software este de 1.000 de euro pentru fiecare farmacie şi 200 de euro pentru fiecare medic. Compania a ajuns în prezent la un portofoliu de clienţi format din 80 de lanţuri de farmacii şi circa 1.800 de medici (majoritatea medici de familie).

    Antreprenorul s-a născut în Brăila şi descrie amuzat cum bunicii săi visau să îl facă ofiţer de armată; idee de care a fugit însă după o discuţie cu un prieten care i-a descris pregătirea pentru Academia Militară: „Te trezeşti dimineaţa la 6, îţi pui masca de gaz şi faci genoflexiuni“. Astfel, după ce a absolvit liceul de matematică-informatică, s-a înscris la studii în cadrul Facultăţii de Cibernetică. Perioada studiilor a coincis şi cu o serie de experienţe profesionale inedite: „Primul job pe care l-am avut a fost să lipesc timbre; câte timbre lipeam, atâţia bani primeam“, descrie el prima sa experienţă profesională, în care era plătit la normă şi de unde a şi promovat apoi în funcţia de operator calculator (introducea informaţii într-o bază de date). Tot în perioada studenţiei s-a angajat ca ajutor de ospătar, iar ulterior a devenit ospătar.

    Următorul job a fost cel de operator xerox şi îşi aminteşte cum acolo „se lucra zi-lumină“ în perioada examenelor. A intrat în zona antreprenorială cu un magazin aflat în căminul în care stătea, în zona Agronomiei din Capitală, oportunitate pe care a sesizat-o fiindcă la vremea aceea nu existau magazine la toate colţurile de stradă. „Aveam un magazin la etajul 1 în care vindeam ţigări, pâine, bere, sucuri; căram berea cu sacoşa de la un depozit din Crângaşi.“ Toate aceste experienţe le-a parcurs până la absolvirea facultăţii. După ce a terminat Cibernetica, „am zis hai să mă apuc şi eu să programez.“ Prima oportunitate de acest fel a venit de la distribuitorul de produse farmaceutice Farmexpert în 2002; avea 23 de ani, perioadă în care lanţul de farmacii nu era aproape de locul doi deţinut astăzi în piaţa distribuţiei de medicamente.

    Ciupercă îşi aminteşte că avea un salariu de 150 de dolari şi că în primele două luni de la angajare nu înţelegea de ce nu primise nimic de programat, deşi se angajase în această funcţie. „Mă jucam, nu făceam nimic, iar după o lună-două am zis dacă vor angaja un şef pe IT, va realiza că ei nu fac nimic şi că lucrurile merg de la sine.“ Fiind ultimul venit, era pasibil de a fi dat afară şi, ca să evite concedierea, a propus din proprie iniţiativă câteva soluţii de programare directorului economic al firmei, astfel încât să eficientizeze munca din departamentul de contabilitate.

    Acestea au avut succes, iar ulterior a primit solicitări pentru dezvoltare de soluţii din partea reprezentanţilor tuturor departamentelor firmei. „Am dobândit astfel cunoştinţe din toate departamentele, ce m-au învăţat să conduc o firmă.“ După aproximativ doi ani, Eugen Banciu, directorul de atunci al Farmexpert (şi preşedintele consiliului de administraţie al lanţului de farmacii Dona în prezent), a decis să angajeze un director de IT, cursă în care s-a înscris şi el. A câştigat concursul şi îşi aminteşte cum în urma promovării salariul i-a crescut atunci la circa 500 de dolari.

    După un an în această funcţie, în care a realizat un plan de organizare a departamentului, dar şi alte programe software pentru eficientizarea operaţiunilor lanţului de farmacii, a luat decizia să plece din companie. „Trebuia să fac mereu ceva nou, nu pot să stau într-un singur loc şi să mă concentrez să fac acelaşi lucru toată viaţa.“ I-a descris intenţia sa lui Eugen Banciu şi a hotărât să facă propria firmă de software, la 24 de ani. Primul client a fost chiar Farmexpert, în urma unei înţelegeri cu fondatorul lanţului de farmacii prin care aceştia au externalizat serviciile de IT ale companiei către firma sa. Astfel, cei şapte angajaţi ai Setrio Soft creau softurile pentru Farmexpert, iar în paralel, în timpul rămas, lucrau la dezvoltarea primelor aplicaţii cu care să se adreseze industriei.

  • Cum să îţi creezi un brand de software. La 24 de ani a pornit compania, iar în zece ani a ajuns la venituri de 2,4 milioane de euro

    „Noi suntem o firmă de IT, care activează în domeniul sănătăţii: două domenii care au rezistat bine crizei, ce ai putea să îţi doreşti mai mult?“, îşi descrie pozitiv afacerea Marius Ciupercă, directorul general al companiei de software pentru domeniul sănătăţii Setrio Soft.

    Înfiinţată în 2004, compania a înregistrat creşteri constante şi a ajuns anul trecut la afaceri de 10,7 milioane de lei (cca 2,4 milioane de euro) şi profit operaţional de 500.000 de euro, marja înregistrată fiind de 25%. Ciupercă spune că programatorii lor au ajuns să livreze aproximativ 2.000 de ore de programare pentru industria de sănătate din România şi că există în continuare potenţial de creştere. În prezent, jumătate din veniturile firmei Setrio Soft sunt aduse de comercializarea de produse software pentru farmacii, pentru medici (25%) şi distribuitori din domeniul farma; un procent mic din venituri este realizat de instalarea echipamentelor hardware şi alte servicii integrate ale firmei.

    Pentru fiecare domeniu menţionat, compania a dezvoltat câte un brand: BizPharma, de pildă, este un program dedicat lanţurilor de farmacii, ce are ca scop eficientizarea activităţilor acestora prin centralizarea informaţiilor deţinute, în vederea dezvoltării afacerii; compania are în portofoliu şi alte soluţii, cum ar fi BizMedica pentru medici, BizDepozit pentru depozite de medicamente, BizMobile pentru echipele de vânzări şi distribuţie ale depozitelor. Potrivit lui Ciupercă, preţul mediu al implementării unui astfel de software este de 1.000 de euro pentru fiecare farmacie şi 200 de euro pentru fiecare medic. Compania a ajuns în prezent la un portofoliu de clienţi format din 80 de lanţuri de farmacii şi circa 1.800 de medici (majoritatea medici de familie).

    Antreprenorul s-a născut în Brăila şi descrie amuzat cum bunicii săi visau să îl facă ofiţer de armată; idee de care a fugit însă după o discuţie cu un prieten care i-a descris pregătirea pentru Academia Militară: „Te trezeşti dimineaţa la 6, îţi pui masca de gaz şi faci genoflexiuni“. Astfel, după ce a absolvit liceul de matematică-informatică, s-a înscris la studii în cadrul Facultăţii de Cibernetică. Perioada studiilor a coincis şi cu o serie de experienţe profesionale inedite: „Primul job pe care l-am avut a fost să lipesc timbre; câte timbre lipeam, atâţia bani primeam“, descrie el prima sa experienţă profesională, în care era plătit la normă şi de unde a şi promovat apoi în funcţia de operator calculator (introducea informaţii într-o bază de date). Tot în perioada studenţiei s-a angajat ca ajutor de ospătar, iar ulterior a devenit ospătar.

    Următorul job a fost cel de operator xerox şi îşi aminteşte cum acolo „se lucra zi-lumină“ în perioada examenelor. A intrat în zona antreprenorială cu un magazin aflat în căminul în care stătea, în zona Agronomiei din Capitală, oportunitate pe care a sesizat-o fiindcă la vremea aceea nu existau magazine la toate colţurile de stradă. „Aveam un magazin la etajul 1 în care vindeam ţigări, pâine, bere, sucuri; căram berea cu sacoşa de la un depozit din Crângaşi.“ Toate aceste experienţe le-a parcurs până la absolvirea facultăţii. După ce a terminat Cibernetica, „am zis hai să mă apuc şi eu să programez.“ Prima oportunitate de acest fel a venit de la distribuitorul de produse farmaceutice Farmexpert în 2002; avea 23 de ani, perioadă în care lanţul de farmacii nu era aproape de locul doi deţinut astăzi în piaţa distribuţiei de medicamente.

    Ciupercă îşi aminteşte că avea un salariu de 150 de dolari şi că în primele două luni de la angajare nu înţelegea de ce nu primise nimic de programat, deşi se angajase în această funcţie. „Mă jucam, nu făceam nimic, iar după o lună-două am zis dacă vor angaja un şef pe IT, va realiza că ei nu fac nimic şi că lucrurile merg de la sine.“ Fiind ultimul venit, era pasibil de a fi dat afară şi, ca să evite concedierea, a propus din proprie iniţiativă câteva soluţii de programare directorului economic al firmei, astfel încât să eficientizeze munca din departamentul de contabilitate.

    Acestea au avut succes, iar ulterior a primit solicitări pentru dezvoltare de soluţii din partea reprezentanţilor tuturor departamentelor firmei. „Am dobândit astfel cunoştinţe din toate departamentele, ce m-au învăţat să conduc o firmă.“ După aproximativ doi ani, Eugen Banciu, directorul de atunci al Farmexpert (şi preşedintele consiliului de administraţie al lanţului de farmacii Dona în prezent), a decis să angajeze un director de IT, cursă în care s-a înscris şi el. A câştigat concursul şi îşi aminteşte cum în urma promovării salariul i-a crescut atunci la circa 500 de dolari.

    După un an în această funcţie, în care a realizat un plan de organizare a departamentului, dar şi alte programe software pentru eficientizarea operaţiunilor lanţului de farmacii, a luat decizia să plece din companie. „Trebuia să fac mereu ceva nou, nu pot să stau într-un singur loc şi să mă concentrez să fac acelaşi lucru toată viaţa.“ I-a descris intenţia sa lui Eugen Banciu şi a hotărât să facă propria firmă de software, la 24 de ani. Primul client a fost chiar Farmexpert, în urma unei înţelegeri cu fondatorul lanţului de farmacii prin care aceştia au externalizat serviciile de IT ale companiei către firma sa. Astfel, cei şapte angajaţi ai Setrio Soft creau softurile pentru Farmexpert, iar în paralel, în timpul rămas, lucrau la dezvoltarea primelor aplicaţii cu care să se adreseze industriei.

  • Cum a reuşit o femeie care a petrecut 10 ani la închisoare să devină un lider al unei companii

    Ce spuneţi de o haină impermeabilă care se încălzeşte singură şi se poate transforma într-un sac de dormit? Ar putea fi un obiect indispensabil pentru toţi oamenii fără casă.

    De astfel de invenţie este responsabilă Veronika Scott, 21 de ani, şi compania sa “The Empowerment Plan”. După ce a absolvit facultatea ea a fondat “The Empowerment Plan”, o organizaţie nonprofit care angajează părinţii (single parent) din adăposturi locale şi îi antrenează pentru a deveni croitorese/croitori şi care fac produsul menţionat mai sus. Astfel aceşti oameni au un loc de muncă cu un venit stabil, au o locuinţă şi-şi pot recâştiga independenţa.

    Din 2012 până în prezent organizaţia nonprofit a angajat 30 de oameni, a impactat 75 de copii şi a distribuit 15.000 de haine indivizilor fără adăpost de-a lungul a 30 de state din SUA, Canada, Australia sau Noua Zeelandă. În următoarea perioadă vor să ajungă şi în alte oraşe şi vor să lanseze şi un produs pentru retail, astfel The Empowerment Plan se va putea autosusţine.

    Astfel ceea ce a început ca un proiect menit să le ofere celor fără adăpost o metodă de a se încălzi în perioadele reci ale anului s-a transformat într-un model care întrerupe ciclul sărăciei.

    Veronika nu a construit compania de una singură şi a povestit pentru Forbes modul în care femeie care a petrecut 10 ani la închisoare a devenit un lider în cadrul organizaţiei:

    Annis Maxwell avea 58 de ani când am întlnit-o şi tocmai fusese eliberată din închisoare, după 10 ani. A presupus că nu-i voi oferi un job, dar am simţit ceva special la această femeie şi trebuia să-i dau şansa de a avea un nou început.

    Am avut mare noroc că am angajat-o. Nu avea niciun motiv să aibă încredere într-o tânără de 21 de ani fără experienţă de business şi a riscat la fel cum am riscat şi eu. Am construit compania împreună. A devenit un fel de lider, o mamă a echipei. Credea foarte mult în ceea ce făceam. Abia după ce a murit în 2013 mi-am dat seama de amprenta pe care şi-a lăsat-o asupra mea. 

  • Facultatea din România care nu scoate şomeri. Salariile medii la absolvire sunt de 2.500 de lei, fără experienţă

    Facultatea Administrarea Afacerilor cu Predare în Limbi Străine (FABIZ) este una din cele două din cadrul ASE care nu scoate niciun şomer, iar salariul de angajare pentru un absolvent fără experienţă este de 2500 lei la secţia engleză-franceză şi 2900 lei la cea de germană, a spus la ZF Live Sorin Anagnoste, profesor asociat la ASE. “E un deficit de absolvenţi. Firmele au nevoie”, a adăugat el.

    Salariul unui asistent universitar la ASE este de circa 1.200 lei.

  • A riscat toţi banii familiei pentru a vinde produse de care nu auzise nimeni. Acum e milionar

    Timişoreanul Cristian Oneţiu şi-a început cariera în industria vânzărilor directe la 16 ani, ca să îşi câştige banii ce aveau să îi permită să studieze la facultate. După mai multe încercări nereuşite în zona antreprenoriatului, a pus bazele, în 2005, ale unei afaceri axate pe un sistem de direct sales autentic românesc şi pe produse bio, ce abia intrau pe piaţă la momentul respectiv. Cele două companii pe care le conduce împreună cu fratele său totalizează în prezent afaceri de mai mult de 10 milioane de euro, iar în zece ani vor ajunge la 100, potrivit antreprenorului.

    “Am investit toţi banii, inclusiv pe cei obţinuţi din vânzarea celor două apartamente, deţinute de mine şi de fratele meu, într-o afacere cu produse bio, într-o perioadă în care puţini ştiau ce înseamnă acestea“ – îşi începe Cristian Oneţiu povestea afacerii înfiinţate de el şi fratele său, Dan, în urmă cu un deceniu în Timişoara. În prezent, cei doi conduc două afaceri axate pe distribuţia şi vânzarea de produse fie certificate bio, fie din ingrediente naturale – Life Care Corp., axată pe vânzările directe, şi BioLogistic, companie de import şi distribuţie pentru reţelele de magazine din care fac parte şi lanţuri de retail precum Billa, Mega Image, Kaufland. Life Care Corp., prima lor companie, a devenit una dintre cele mai mari afaceri de vânzări directe din România, cu o cifră de afaceri de 30 de milioane de lei anul trecut, iar firma de import şi distribuţie de produse bio BioLogistic, înfiinţată la câţiva ani după prima, a totalizat anul trecut afaceri de 10 milioane de lei.

    Povestea apartamentelor vândute şi ulterior răscumpărate reprezintă doar o mică parte din aventura antreprenorială a lui Cristian Oneţiu, care spune că a adus cuvântul „bio“ în România, odată cu produsele importate în 2005. A copilărit în Reşiţa şi, pentru a-şi permite să  plece la facultate în Timişoara, a intrat în industria vânzărilor directe încă de la 16 ani. Inspirat de fratele său, Dan, care făcea „tot felul de mici afaceri“,  a început să vândă şi el un produs la mare căutare la vremea respectivă: maşinile de vacuumat alimente.

    „Erau valize care cântăreau aproximativ 30 de kilograme, adică jumătate din greutatea mea. Nu puteam să le transport cu tramvaiul şi luam taxiul, iar la prezentări eram motivat să vând astfel încât să reuşesc să îmi recuperez cel puţin banii de taxi“. Ulterior a vândut şi produsele unei companii axate pe comercializarea cosmeticelor şi suplimentelor alimentare.

    În 1996, la 18 ani, după ce s-a înscris la Facultatea de Psihologie din Timişoara, a fost nevoit să renunţe la afacerile sale din Reşiţa. Timp de un an s-a dedicat exclusiv studiilor, iar apoi, pentru că se obişnuise să aibă venituri suplimentare, „m-am angajat, ca orice tânăr, la corporaţie“, spune el, mai în glumă, mai în serios, referindu-se la primul loc de muncă, într-o companie ce activa în industria tutunului. A lucrat acolo timp de patru ani şi jumătate, ultima poziţie ocupată fiind responsabil în departamentul de marketing pentru partea de vest a ţării.

    În 2002 a decis să ia din nou drumul antreprenoriatului. „Nu am mai suportat rigorile corporaţiei, care deveneau din ce în ce mai mari. Dacă la început aveam o oarecare libertate, ulterior aceasta s-a îngustat atât de mult încât am devenit mici roboţei“, spune Oneţiu.  Revenirea la antreprenoriat s-a legat şi de o pasiune a sa: pentru că îi plăcea să cânte, a deschis un bar de karaoke chiar în cadrul campuslui universitar din Timişoara. „L-am făcut cu gândul de a aduna prieteni în jurul unei mese, unde să începem să cântăm, şi s-a transformat într-o afacere foarte profitabilă. Era un bar mic, dar mereu plin, care funcţiona de luni până luni“, povesteşte el. 

    După trei ani de activitate cu barul, a deschis un alt club, mai mare, iar apoi, fiindcă a încercat să lase afacerea nesupravegheată pentru a nu mai pierde nopţile, aceasta nu a mai funcţionat. „Nu a mai mers pentru că aşa se întâmplă la baruri, este o activitate mult mai lejeră şi predispusă la fraudă.“ Acesta a fost momentul în care a plecat la Bucureşti hotărât să înceapă proiectul la care visa din adolescenţă, propria companie românească de vânzări directe. „Voiam o companie de direct sales fără americănismul specific, o companie românească bazată pe principii româneşti, dar şi cu produse româneşti“, descrie el activitatea firmei Vision Group International, pe care a creat-o în 2004 şi care vindea aproximativ 20 de produse fabricate în România – şam-poane, detergenţi ş.a. Afacerea a falimentat în aproximativ un an, motivele fiind legate, potrivit lui Oneţiu, de lipsa unor standarde de calitate pe care piaţa le cerea. „Dacă produsul pe care îl duceam în casa clientului într-o zi era roz, iar a doua zi, roşiatic, atunci pierdeam încrederea lui.“

    În 2005 a pus bazele Life Care Corp. în Timişoara, o companie ce avea să fie axată pe vânzarea de produse bio, în urma unei investiţii de 300.000 de euro, bani reprezentaţi de fonduri personale şi împrumuturi de la familie şi prieteni, ce au implicat inclusiv vânzarea apartamentului său şi al fratelui.

  • #JobInRomania-Piaţa muncii: Salarii mici, meseriaşi puţini şi şomeri veniţi de pe băncile facultăţii

     Opt milioane de români au venituri din muncă, doar 4.7 milioane pe contracte

    Opt milioane de români au, în momentul de faţă, venituri din muncă, dintre care 4,7 milioane sunt salariaţi cu acte înregistrate şi alţi trei milioane de conaţionali care au ales să plece peste hotare. Aşa arată piaţa muncii. Angajatorii se plâng că nu mai găsesc specialişti, în timp ce, de cealaltă parte, cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă spun că cerinţele sunt mari, se lovesc de lipsa experienţei, iar acolo unde se încadrează, salariile sunt prea mici. În aceste condiţii, se pune problema cine mai munceşte şi cum poate statul să ajute populaţia activă, numai anul trecut 5% dintre şomeri fiind absolvenţi de facultăţi, în timp ce 18% dintre cei fără loc de muncă terminaseră studiile liceale sau post-liceale.

    Jumătate din şomerii României au ajuns la maturitate profesională, având vârste între 30 şi 49 de ani. Tinerii absolvenţi şi studenţii cu vârste între 18 şi 25 de ani reprezintă, la rândul lor, 14- 15% din şomerii României şi spun că în momentul în care bat la o uşă se lovesc de paradoxurile de pe piaţa muncii. Veniţi de pe băncile şcolilor, ei au nevoie de muncă pentru a acumula experienţă, în timp ce angajatorii pun, în cele mai multe cazuri, la primul punct al condiţiilor de angajare exact nevoia de experienţă.

    „Am absolvit anul trecut Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării (FSPAC) a UBB, specializarea Comunicare şi Relaţii Publice. Acum lucrez ca hair-stylist într-un salon. Viaţa m-a constrâns să mă reprofilez”, este povestea unui absolvent pe care o vom prezenta detaliat într-un material ulterior.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Facultatea din România unde 76 de candidaţi se bat pentru un loc. Salariile la absolvire pot începe de la 4000 de lei

    Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine continuă să fie în topul celor mai căutate facultăţi din România şi cea mai căutată din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu 76 de candidaţi pe loc, la specializarea Limbi Moderne Aplicate.

    Anul acesta au fost 1700 înscrişi în total, potrivit lui  Eduard Paştalac, preşedinte al Asociaţiei Studenţilor la Limbi Străine (ASLS), care se ocupă în fiecare an de organizarea admiterii la Limbi şi Literaturi Străine, alături de conducerea facultăţii.

    Recent, Smartree,  companie de resurse umane, a plasat această specializare printre cele mai căutate pe piaţa muncii, alături de Politehnică sau Cibernetică. Potrivit raportului Smartree, salariile vorbitorilor de limbi străine exotice pot ajunge la un venit lunar de 4000 de lei net, comparativ cu vorbitorii de engleză, franceză sau italiană, ale căror salarii pot începe de la 2.000 lei net

    “Absolvenţii acesteia îşi pot găsi un loc de muncă bine plătit, având de ales între trei opţiuni. Prima este să lucreze ca specialişti în domenii precum customer care, contabilitate, IT, outsourcing, HR sau turism. A doua este să devină profesori de limbi străine. Iar cea de-a treia este să urmeze o carieră în traduceri şi interpretariat, fie ca angajaţi full-time într-o companie medie sau într-o multinaţională, fie ca freelanceri colaboratori pentru firme de traduceri din Romania sau străinătate.”, spune Irina Rahmanov, traducător şi fondator Academia de Traduceri.ro 

    Deşi, conform ASLS, la admitere cele mai căutate limbi la specializarea Limbă şi Literatură au fost italiană, portugheză, rusă, japoneză, arabă, neogreacă, concurenţa variind între 25 şi 6 pe loc în funcţie de limbă, absolvenţii care vor avea cele mai mari salarii, chiar şi de la prima angajare, vor fi cei care cunosc limbi mai puţin cunoscute, precum daneză, finlandeză, olandeză, norvegiană, suedeză, chineză, arabă, japoneză, rusă sau hindi.

    Cei mai solicitaţi traducători şi interpreţi sunt pe limbile europene, însă cele mai bine plătite limbi sunt cele scandinave, asiatice şi arabe.

    “Limbile care au cele mai mari solicitări şi pentru care nu sunt suficienţi traducători în acest moment pe piaţă sunt germana, olandeza, daneza”, a adăugat reprezentanta Academiei de Traduceri.

    De asemenea, pentru viitorii absolvenţi care îşi doresc să urmeze o carieră în traduceri, cunoaşterea excelentă a două limbi străine le poate asigura acestora un salariu peste media din domeniu, întrucât cele mai bine plătite traduceri sunt cele dintr-o limbă străină în alta.

    “Ca traducător poţi fi angajat full time într-o companie, birou de traduceri sau casă de avocatură. Poţi opta însă şi să fii liber profesionist, profesând ca interpet sau traducător.”, a mai spus Irina Rahmanov.

    Majoritatea candidaţilor înscrişi la admiterea din 2016 la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine sunt femei.