“Ne bucurăm să anunţăm că veţi putea de-acum să cumpăraţi milioane de cântece” de pe platforma de aplicaţii a grupului, Android Market, a anunţat directorul pentru Produse al Google, Paul Joyce, într-o prezentare la Los Angeles. El a adăugat că acest serviciu, Google Music, este disponibil pentru rezidenţii din Statele Unite. De-acum este posibil să fie cumpărate titluri pe Android Market, iar platforma Google Market va fi dotată în zilele următoare cu versiuni pentru telefoanele multifuncţionale şi tabletele informatice care funcţionează cu sistemul Android, a mai anunţat Google.
Tag: Concurenta
-
Consiliul Concurenţei: Oamenii de afaceri nu înţeleg şi nu îşi asumă conceptul de concurenţă
“Este foarte important să stabilim ce înseamnă loial şi neloial. Definiţia pe care am găsit-o în discuţiile cu mediul de afaceri în ceea ce priveşte concurenţa neloială este situaţia în care nu le convine ceva. Cu tot respectul faţă de cei ce se plâng de aceste probleme. Concurenţa neloială nu este de mai multe feluri. Principiul este principiu, dacă îl folosim ca pe un baston de care să ne sprijinim atunci când ne este bine şi apoi îl aruncăm când nu este bine”, a spus Mircea la conferinţa MEDIAFAX talks about Unfair Competition organizată în parteneriat cu Consiliul Concurenţei. Mircea a arătat că în România există o problemă de înţelegere şi de asumare a conceptului de concurenţă.
-
Chiriţoiu: CE recomandă sancţionarea companiilor petroliere anchetate din 2005
“Evident, decizia noastră, care susţine recomandările raportului, care recomandă sancţiuni, poate fi atacată de către companii în instanţă. Echipa noastră consideră că are dovezi că aceste companii au încălcat legea”, a declarat joi preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu, în conferinţa Mediafax Talks about Unfair Competition, organizată în parteneriat cu autoritatea de concurenţă. Consiliul Concurenţei a transmis companiilor investigate raportul primit de la Comisia Europeană, iar acestea vor avea 30 de zile pentru a pregăti un răspuns.
-
Care este cel mai întâlnit caz de concurenţă neloială
“Concurenţa corectă este una dintre piesele fundamentale ale economiei. Există anumite limite pe care nu ai voie să le încalci. Din nefericire noi nu prea am folosit prevederile legale, trebuie să sensibilizăm mediul de afaceri să rezolvăm aceste probleme. Nu cunosc nicio sentinţă penală în baza legii concurenţei neloiale în România. Cel mai întâlnit caz de concurenţă neloială cu care se confruntă firmele germane în România este furtul bazei de date. Angajatul pleacă cu baza de date când pleacă dintr-o companie. În Germania aceast lucru se pedepseşte cu până la 3 ani de închisoare, este un aspect urmărit consecvent”, a declarat joi Radu Merică, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germană, la conferinţa MEDIAFAX talks about Unfair Competition, organizată în parteneriat cu Consiliul Concurenţei. El a arătat că indiferent dacă noul angajatorul foloseşte sau nu baza de date respectivă şi acesta este pedepsit cu 2 ani de închisoare.
-
Concurenţă pentru iPad: Cum arată şi cât costă tableta Kindle Fire, lansată de Amazon
Kindle Fire va avea un ecran de 7 inci şi un preţ de 199 de dolari, comparativ cu 499 de dolari pentru cel mai ieftin iPad, au declarat directori ai Amazon. Tableta, o versiune îmbunătăţită a e-reader-ului Kindle, va fi dotată cu software Android, a anunţat compania din Seattle.
-
Imitaţia şi inovaţia
A trecut deja mai mult de o lună de când Google Plus a fost lansat, iar febra căutării unei invitaţii care să permită accesul în noua reţea de socializare a cam încetat. Probabil toţi cei care au dorit au încercat rivalul reţelei Facebook. După câteva săptămâni de utilizare, o comparaţie sumară cu Facebook vine automat, iar din perspectiva mea verdictul e simplu: Google Plus are o interfaţă mai simplă şi mai elegantă, dar Facebook are mult mai mulţi utilizatori. Dar, aşa cum am anticipat, indiferent cât de confortabil se simte Facebook prin prisma celor peste 750 de milioane de utilizatori, apariţia unui rival a impulsionat gigantica reţea să inoveze şi să-şi îmbunătăţească serviciile, încercând să ofere alternative proprii pentru cât mai multe dintre atracţiile Google Plus. Şi viceversa, bineînţeles, cu diferenţa că Google încearcă mai mult să ofere facilităţi noi decât să aducă funcţii din Facebook.
Despre prima consecinţă a rivalităţii am vorbit deja. Constatând superioritatea Google Plus în materie de comunicare vocală şi video, Facebook s-a grăbit să integreze Skype. Nici astfel nu a reuşit să echilibreze complet balanţa, pentru că Google oferă prin funcţia Hangout videoconferinţe cu până la zece participanţi. Însă aspectul în care Google Plus s-a dovedit de la bun început net superior a fost reglajul fin al vizibilităţii postărilor prin organizarea contactelor în aşa-numitele cercuri. Şi Facebook dispunea de câteva facilităţi în această privinţă, dar incomparabil mai puţin accesibile şi flexibile, aşadar a fost în situaţia de a compensa cumva această carenţă. Zilele trecute a anunţat “Smart Lists” – listele de prieteni se vor completa automat cu colegi de serviciu sau de şcoală, familie sau zonă de proximitate şi vor fi oarecum echivalente cu cercurile din Google Plus.
O altă diferenţă între cele două reţele o reprezintă relaţia de “prietenie”, care în Facebook este simetrică (adică prietenia este neapărat reciprocă şi se acceptă sau nu), în vreme ce la Google este asimetrică, în sensul că pot să adaug în cercurile mele utilizatori fără ca aceştia să mă includă printre prieteni. Avantajul asimetriei este că mă pot “abona” la postările unor persoane publice (jurnalişti, politicieni sau chiar reviste sau companii) fără ca aceştia să trebuiască să-mi accepte o invitaţie. Evident, voi vedea doar mesajele publice ale acestora. În Facebook se ajungea la situaţia ca astfel de persoane să aibă mii de “prieteni” şi, evident, fluxul de mesaje devenea extrem de încărcat. Tot zilele acestea, Facebook a încercat să corecteze acest dezavantaj, introducând butonul “Subscribe” (abonare), care permite utilizatorilor să primească postările publice ale altor utilizatori fără ca aceasta să necesite o cerere formală de împrietenire, cu câteva posibilităţi de filtrare (de exemplu, doar anumite tipuri de mesaje). În această variantă, personajul public trebuie să permită abonarea (nu individual, desigur) şi o poate dezactiva. Cred că Facebook iese în avantaj la acest capitol.
Ce face în timpul acesta Google? în primul rând, a dat o funcţionalitate mai utilă butonului “1” (plus one), care s-a răspândit în tot web-ul. Dacă până acum era doar un soi de recomandare, acum a devenit echivalent cu “Like” din Facebook, adică pagina “plusată” poate fi postată pe Google Plus, cu reglajul obişnuit al distribuţiei. Astfel ia sfârşit situaţia jenantă în care un videoclip din YouTube putea fi postat direct pe Facebook, dar nu şi în Plus. Pe de altă parte, Angry Birds a ajuns şi în Google Plus, împreună cu o întreagă galerie de jocuri, toate cu caracteristici sociale. Însă principalele noutăţi pe care le aduce reţeaua lui Google se referă la funcţionalităţi pe care Facebook nu le poate reproduce, pentru simplul motiv că se referă la integrarea unor servicii deţinute de Google (prin aşa-numitele “snippets”). De exemplu, hărţile din Google Maps capătă acum un caracter social: dacă văd o hartă, pot oricând să o partajez cu prietenii din anumite cercuri. La fel se întâmplă cu Google Books, cu Offers şi Product Search, care pot fi distribuite prin simpla acţionare a butonului “Share” din bara de instrumente pe care Google Plus o instalează în browser. Avantajul este în principal comoditatea şi e de aşteptat ca Google să integreze şi alte servicii, cum ar fi Google Docs.
Concluzia este evidentă: competiţia este acerbă şi este uşor de prezis cine va avea câştig de cauză: utilizatorii, desigur, fie că utilizează Facebook, fie Google Plus.
-
Vreau o haină pe măsura mea
Cum numărul magazinelor independente de modă de lux din SUA se află în scădere, cele care vor să rămână pe piaţă trebuie să-şi câştige şi să-şi păstreze clienţii prin metode accesibile numai lor, scrie The Wall Street Journal.
O metodă foarte bună o reprezintă serviciile personalizate, cum ar fi mici reparaţii pentru hainele de la magazin sau comandatul unui articol vestimentar de la concurenţă, în caz că măsura sau culoarea dorită de client nu este disponibilă. Faptul că nu fac parte dintr-o reţea le permite micilor magazine independente să-şi îmbie clienţii cu oferte pe care marile reţele nu le pot face, pentru că nu au cum să-şi cunoască fiecare client în parte. Patroana unui boutique de pe Madison Avenue din New York îşi ajută clientele să personalizeze articolele vestimentare pe care le cumpără, modificându-le gratuit astfel încât să le vină cât mai bine.
În plus, cum numărul celor ce trec pragul micilor magazine ca să cumpere ceva este mai mic, proprietarii şi angajaţii ştiu bine ce măsuri poartă clienţii şi ce preferinţe au, astfel încât le pot comanda rapid îmbrăcăminte pe gustul lor din ultimele colecţii prezentate la New York, Milano, Paris sau Londra, pe când marile magazine comercializează produse alese pe tipuri generale de clienţi.
Un magazin din Santa Monica, în California, dă cu împrumut clientelor fidele haine din colecţiile din anii trecuţi şi, de asemenea, trimite angajaţi acasă la cliente, ca să le ajute să sorteze îmbrăcămintea pe care nu mai vor să o poarte. Strategia acestui magazin presupune şi căutarea de designeri mai puţin cunoscuţi, ale căror creaţii să le prezinte clientelor.
-
CE face noi propuneri pentru reducerea tarifelor serviciilor de roaming si cresterea concurentei
Schimbarile structurale ale pietei propuse de CE vor crea
conditiile ca operatori virtuali de retele de telefonie mobila,
care nu dispun de infrastructura proprie, sa foloseasca retelele
altor companii, ca urmare a reducerii plafoanelor preturilor
en-gros pentru serviciile de roaming, in urmatorii trei ani. Masura
va afecta afacerile operatorilor de retele integrate, precum
Vodafone, Deutsche Telekom, Telefonica si France Telecom.
Plafoanele pentru preturile en-gros vor fi eliminate din 2018. O a
doua propunere a CE va permite utilizatorilor de telefoane mobile
care calatoresc in strainatate sa aleaga un serviciu de roaming mai
ieftin de la un furnizor concurent, dar sa pastreze numarul de
telefon de la operatorul din tara. -
De ce va prelua RCS&RDS operatiunile din Romania ale americanilor de la UPC
Plasata la o valoare de 300 mil. dolari, tranzactia prin care
americanii si-ar vinde in pierdere filiala din Romania ar fi a doua
mare achizitie din telecom realizata de la debutul crizei in
Romania, respectiv dupa preluarea Zapp de catre Cosmote in vara
anului 2009 pentru 61 mil. euro (plus datorii de 146 mil.
euro).Ce forte imping cei doi rivali de moarte din industria de cablu
la masa discutiilor?Fragmentata intre cinci poli importanti de putere – Orange,
Vodafone, Romtelecom/Cosmote, RCS&RDS si UPC, si scena a unei
competitii dure pentru clienti, piata locala de comunicatii da
semne ca nu mai poate sustine, prin nivelul veniturilor si al
profiturilor generate, un numar atat de mare de jucatori. Datele
care arata, fara echivoc, cat de mare este presiunea pe
consolidarea operatiunilor de pe piata de comunicatii din Romania
sunt cele privind pierderile si profiturile realizate de cei mai
mari sase operatori de comunicatii si mai ales cum se imparte
profitul generat la nivelul Romaniei intre cei mai mari
jucatori.In 2009, anul pentru care exista date comparabile de la toti
operatorii, dintre cele mai mari sase companii de comunicatii din
Romania, doar Orange, Vodafone si RCS&RDS au inchis exercitiul
financiar pe profit net, potrivit datelor de la Finante, in timp ce
UPC si grupul Romtelecom/Cosmote au fost pe pierdere neta. Mai mult
decat atat, Orange si Vodafone au realizat impreuna un profit net
de 514 mil. euro, de zece ori mai mare decat cel al RCS&RDS.
Romtelecom a avut profit net, insa pierderile realizate de
celelalte companii din grup (Cosmote, Germanos, Zapp) anuleaza
castigul.
Datele preliminare pe 2010 sugereaza ca situatia s-a perpetuat:
Orange si Vodafone vor absorbi cel mai mare profit de pe piata, in
timp ce grupul Romtelecom/Cosmote va fi pe pierdere. UPC a fost in
continuare sub presiune anul trecut, in timp ce imprevizibilul grup
RCS&RDS a continuat sa-si mareasca numarul de abonati – cu 11%
pana in septembrie, potrivit agentiei de rating Moody’s. Ba chiar,
in contrast cu atmosfera generala de pe piata, compania lui Zoltan
Teszari a introdus in premiera o taxa pe telefonia fixa oferita
pana atunci gratuit. Un euro pe luna (5 lei) nu pare mult, insa
multi CEO din telecom ar face orice ca sa poata face acelasi
lucru.
Consecintele acestei situatii? Privite cu explicabile rezerve in
ambele companii, discutiile privind integrarea Romtelecom si
Cosmote s-ar putea accelera pentru a elimina posturile redundante
si a diminua astfel costurile. Un alt pas ar putea fi achizitia UPC
de catre un alt jucator, fie el RCS&RDS, fie un altul, pentru
ca discutia inca este deschisa, iar singura informatie certa pare a
fi intentia Liberty Global de a iesi de pe aceasta piata.Desi negata la nivel oficial, decizia de a vinde pare credibila,
avand in vedere ca UPC a blocat exact genul de actiuni care ar
putea demonstra interesul pentru aceasta piata. Astfel, compania a
anuntat ca nu are in plan sa extinda reteaua in noi localitati sau
strazi si, in plus, nimeni nu a auzit ca UPC sa negocieze vreo
achizitie.Pare a fi un pas perfect justificat economic: cu 300 mil. dolari
UPC si-ar continua achizitiile pe piete mai profitabile ca Polonia
sau Germania si ar iesi din menghina in care o strang Romtelecom si
imprevizibilul RCS&RDS. -
Dedesubturile cazului SAP
Cred ca toti cei interesati de businessul IT au aflat despre procesul dintre cei doi giganti din domeniul programelor de nivel “enterprise”, Oracle si SAP. Foarte pe scurt, Oracle acuza pe SAP ca a accesat ilegal reteaua interna Oracle si a descarcat o multime de software si documentatie tehnica, ceea ce este nu doar o practica comercial condamnabila, ci furt in toata legea. SAP a recunoscut ca a descarcat programe si documentatie, asa ca punctul principal al litigiului la momentul actual il constituie daunele.In stilul caracteristic – adica extrem de agresiv – Oracle a cerut patru miliarde de dolari, dar judecatorul Phyllis Hamilton a cerut excluderea pierderilor potentiale cauzate de faptul ca n-au putut sa vanda si alte produse clientilor PeopleSoft si Siebel (ambele detinute de Oracle). Pana la urma s-a ajuns la 1,66 miliarde, ceea ce n-ar fi chiar catastrofa anuntata de multe ziare.
La urma urmei, suma ar reprezenta putin peste o zecime din venitul pe 2009 realizat de SAP. Joshua Greenbaum e de parere ca scopul lui Larry Ellison este mai degraba umilirea competitorului.Pare simplu, dar de fapt e ceva mai complicat. Sa vedem intai cine sunt personajele si care este miza reala. SAP este cea mai mare firma de soft europeana si a pornit de la bun inceput pe ideea programelor de business la nivel de intreprindere. Adica ERP, CRM si altele de felul acesta. Toate acestea necesita baze de date performante, asa ca SAP si Oracle au fost parteneri multa vreme: SAP cu aplicatiile si Oracle cu baza de date. Numai ca lucrurile au luat o alta turnura cand Oracle s-a indreptat spre piata aplicatiilor, mai intai cu Oracle Financials, dupa care i-a cumparat pe toti jucatorii importanti din domeniu (PeopleSoft, Siebel, BEA). Asa se face ca din parteneri, cele doua companii au devenit concurenti inversunati.
Pentru a localiza miza, cateva amanunte despre acest gen de aplicatii. Spre deosebire de programele “la cutie”, unde stiti din start cati bani dati si ce primiti, in cazul softurilor de intreprindere sunt implicate nu doar licentele (foarte complicate si ele), ci si foarte multe servicii, de la instalare si instruire pana la suport tehnic si intretinere. Iar acestea din urma vin cu taxe anuale destul de scumpe si, de fapt, ele reprezinta poate cea mai importanta afacere a furnizorului de soft. Dupa unele surse, in acest domeniu veniturile din mentenanta sunt de doua ori mai mari decat cele din licente. Nu este intamplator ca exista multe firme specializate in suport si intretinere pentru astfel de aplicatii.
Iar in centrul acestui caz sta tocmai o asemenea companie, numita TomorrowNow si specializata in mentenanta pentru produsele de la PeopleSoft, JD Eduards si Siebel. TomorrowNow avea o buna reputatie si preturi mult mai mici decat cele de la Oracle, asa ca multi dintre vechii clienti ai acestor firme au preferat sa-si pastreze contractele de intretinere. Imediat dupa ce Oracle a cumparat PeopleSoft (2005), SAP a cumparat TomorrowNow cu 10 milioane de dolari, iar de aici au inceput sa sara scantei. Daca pana atunci pentru Oracle era vorba doar de niste pierderi cauzate de o mica companie, acum SAP avea sansa sa-i fure clienti care erau multumiti de suportul de la TomorrowNow, devenita intre timp SAP TN. Inca de atunci, SAP se astepta ca Oracle sa-i intenteze un proces, ceea ce s-a si intamplat, in martie 2007. Acesta este de fapt procesul care se judeca zilele acestea.
Dar si faptele propriu-zise merita cateva explicatii. Greu de crezut ca SAP a luat software de la Oracle pentru a-si imbunatati aplicatiile, pentru simplul motiv ca este mai ieftin sa dezvolti programe proprii decat sa integrezi surse de la altcineva, mai ales in cazul aplicatiilor extrem de complexe. De fapt, TomorrowNow a accesat reteaua interna a Oracle in numele clientilor sai, care aveau dreptul la documentatie si update-uri ca urmare a licentei. Cei de la Oracle au vazut ca IP-urile apartineau SAP, iar acesta a fost un motiv suficient.
Intrebarea se poate pune astfel: daca documentatia ar fi fost tiparita, firma care asigura suportul ar fi avut dreptul s-o consulte? Cu siguranta. De ce nu o poate consulta pe cea in format digital? Daca update-urile ar fi fost furnizate pe suport, mentenanta ar fi avut acces la soft? Desigur. De ce nu se intampla la fel cand sunt livrate prin internet? Iar faptul ca au folosit parolele clientilor (cu consimtamantul acestora) cu greu poate fi calificat drept “spargere”.E de fapt un razboi comercial dus cu arme juridice. E vorba de bani si piete, iar SAP a pierdut runda aceasta. Vor mai fi si altele.