BusinessMagazin

Tag: cladiri

  • Povestea locului din România căutat de toţi bogaţii Europei. Acum a ajuns o ruină

    Drumuri rupte, pline de gropi, praf, indicatoare îndoite şi clădiri cu poveşti impresionante acoperite cu plase de protecţie. Aşa arată Băile Herculane astăzi, o staţiune aşezată într-un loc magnific, în Munţii Cernei, unde europeni din toate colţurile veneau să vadă minunea băilor termale construite de aristocraţii romani.

    Legenda spune că marele Hercule s-a oprit aici pentru a se odihni şi pentru a se spăla în băile romane, cunoscute de-a lungul şi de-a latul imperiului în timpul celor 165 de ani de ocupaţie a Daciei.

    În timpul regimului comunist s-au construit numeroase hoteluri precum Roman, Hercule, Afrodita, Minerva sau Diana. La câţiva ani după revoluţie, străzile şi aleile s-au umplut de pensiuni, mai mici sau mai mari, mai albe sau mai colorate. Herculane părea să îşi revină: lumea nu mai venea doar pentru tratamente iar tinerii începeau să petreacă tot mai multe vacanţe acolo. Chiar şi ceva străini, nu foarte mulţi, dar suficienţi pentru a pune pe picioare, câteva luni pe an, economia micii localităţi.

    La sfârşitul anilor 2000, însă, lipsa unui plan de reabilitare şi dezinteresul autorităţilor regionale au început să se facă simţite. Dacă în restul ţării se mai făceau ceva progrese, se mai reparau drumuri şi se mai construiau poduri, aici timpul parcă stătea în loc. Doar statuia lui Hercule, emblema unui loc pe care altădată doar cei puţini îşi permiteau să-l vadă, stă neatinsă, parcă, de anii ce trec.

    Staţiunea Băile Herculane a intrat într-un program de reabilitare, susţinut de fonduri europene şi de consiliul judeţean. La cum merg lucrările, însă, va mai trece mult timp până la primele rezultate.

  • Analiză: Care sunt criteriile de clasificare ale clădirilor de birouri şi ce tip de chiriaşi vizează

    „Pe piaţa imobiliară din România ne confruntăm cu o lipsă a reglementărilor, acest lucru determinând dezvoltatorii de clădiri de birouri să se ghideze după standardele internaţionale recomandatede BOMA (Building Owners and Managers Association) – Asociaţia Internaţională a Proprietarilor şi Administratorilor de Clădiri pentru a clasifica în mod corect clădirea. Aceste clase reprezintă un sistem subiectiv de catalogare, ce exprimă potenţialul competitiv al fiecărei clădiri de a atrage clienţi de categorii similare”, a explicat Alina Berghian, Sales Associate RE/MAX Grup de Lux. 

    Astfel, conform specialiştilor de la BOMA, clădirile de birouri se ȋmpart în trei clase: A, B şi C, dar pot fi catalogate şi drept clădiri verzi, unele dintre cele mai căutate în ultimii ani.

    „Am observat ȋn ultima perioadă că ȋn rȃndul companiilor există o tendinţă de căutare a spaţiilor pentru birouri ȋn clădiri dedicate, tot mai mulţi antreprenori alegȃnd să ȋşi mute activitatea din apartamente de bloc, vile etc. Deşi costurile sunt mai mari, schimbarea se datorează, ȋn mare parte, facilităţilor oferite de aceste clădiri, indiferent de clasa din care fac parte”, a declarat Maarten Deboo, CEO Wizmo.ro.

    Cui se adresează o clădire de clasă A şi cum se diferenţiază

    „O clădire de clasă A se diferenţiază în principal prin locaţie, care trebuie să fie una de excepţie, într-o zonă centrală sau ultracentrală, cu vizibilitate şi acces facil. Două dintre condiţiile principale ce fac o clădire să fie de clasă A sunt cele legate de suprafaţă – astfel, cea totală ar trebui să depăşească 10.000 mp, iar cea pe nivel să fie de cel puţin 1.000 mp”, a mai spus Alina Berghian. Aceasta a subliniat, de asemenea, că suprafaţa utilă trebuie să reprezinte cel mult 80 – 85% din cea construită. Arhitectura, plafoanele suspendate, lifturile sau sistemul de climatizare şi ventilaţie, sunt alte aspecte care contribuie la încadrarea unei clădiri în clasa A.

    Imobilele de birouri încadrate în această clasă se adresează în special companiilor care doresc să îşi creeze un renume pe piaţă şi pentru care imaginea dobandită sau dorită îi obligă să se alinieze la standardele internaţionale.

    Clasa B – adresabilitate vastă

    „Clădirile de birouri de clasă B au o locaţie semicentrală sau periferică, o suprafaţă construită de 1.000-3.000 mp cu 400-500 mp pe nivel, sisteme de telecomunicaţii bune, finisaje de o calitate medie, sistem de climatizare şi locuri de parcare incluse”, a mai afirmat Alina Berghian. Imobilele clasă B se adresează unei game variate de companii. Unele sunt cele internaţionale care utilizează spaţiile pentru activităţi conexe, care nu necesită relaţie face-to-face cu clienţii, companii pentru care locaţia este mai puţin importantă. La acestea se adaugă companii mari, care închiriază clădirea pentru sediu propriu şi companii mici şi mijlocii, care închiriază de obicei suprafeţe începând de la 200 mp, pe un termen de minim 2 ani.

    Clasa C – cel mai mare grad de ocupare

    „Comparativ cu clădirile de clasă A şi B, clădirile din clasa C sunt de două tipuri: clădiri noi situate în zone semicentrale şi foste clădiri ale unor întreprinderi de stat, situate în cartiere sau la periferii. Pentru a putea fi aduse la standarde corespunzătoare, acestea din urmă necesită reamenajări şi crearea unei infrastructuri de comunicaţii, investiţii mai mici în finisaje, însă obligatoriu parcări generoase”, a explicat Alina Berghian.

    Clădirile de clasă C, având avantajul chiriilor mai scăzute, precum şi multitudinea locurilor de parcare, reprezintă o alegere a companiilor mici şi mijlocii, care au nevoie de spaţii în care să îşi desfăşoare activităţile administrative. Aceste clădiri au un grad destul de mare de ocupare, indiferent că sunt noi sau mai vechi de 15 ani.

    Clădirile verzi, ideale pentru companiile mari

    O altă categorie de birouri, tot mai căutată în ultimii ani, este cea a clădirilor verzi. De cele mai multe ori, acestea se încadrează în clasa A, fiind sustenabile din punct de vedere ecologic şi respectând anumite standarde ȋn timpul proiectării, al construirii şi al exploatării ulterioare.

    “Certificările pentru clădirile verzi sunt date de instituţii independente, locale sau internaţionale. Certificările internaţionale de acest gen sunt: BREEAM (BRE Environmental Assessment Method), LEED (Leadership in Energy and Environmental Design), DGNB (Deutsche Gesellschaftfür Nachhaltiges Bauen) şi HQE (Haute Qualité Environnementale), însă cele mai des întâlnite pe piaţa din România sunt primele două”, a încheiat Alina Berghian. 

  • Smart Business: Cum a reuşit o antreprenoare care lucra în imobiliare să facă 800.000 de dolari din dulciuri premium? – VIDEO, GALERIE FOTO

    “Lucrez în prezent şase zile pe săptămână şi am ziua de luni liberă; în weekenduri se lucrează intens, astfel că trebuie să fiu prezentă mereu alături de echipă, fie în punctul de vânzare, fie în laborator, lângă care am şi biroul. Timp de doi-trei ani de la lansarea afacerii am lucrat însă şapte zile din şapte“, îşi descrie Alina Sudriu agenda pe care o presupune gestionarea businessului Grace Couture Cakes, într-un domeniu la care aspiră din ce în ce mai mulţi doritori de o activitate antreprenorială.

    Lansat în noiembrie 2012, acesta este primul atelier couture de cofetãrie din Bucureşti – businessul a crescut în acelaşi timp cu fiica antreprenoarei, Ana Grace, care a inspirat de altfel şi numele brandului. În prezent, afacerea este formată dintr-un magazin în centrul comercial Băneasa Shopping City şi dintr-un atelier de producţie, care au generat anul trecut afaceri de 800.000 de euro. Pentru 2017, Sudriu previzionează depăşirea pragului de 1 milion de euro; un pas care va stimula acest lucru ar fi deschiderea celei de a doua unităţi Grace Couture Cakes, în zona Dorobanţi a Capitalei.

    Alina Sudriu a absolvit Facultatea de Administrarea Afacerilor în Limba Englezã şi programul de master Strategic Marketing din cadrul ASE.

    în 2006, imediat după terminarea facultăţii, a lucrat pentru o companie de produse electronice, ca office asistant. ”Mi-a plãcut foarte mult echipa din care fãceam parte şi m-am obişnuit rapid cu taskurile zilnice. Am decis să nu mai continuu atunci când mi-am dat seama cã nu aveam posibilitatea de a avansa, de a fi creativã, jobul fiind mai degrabã unul de rutinã“, descrie ea munca de început.

    După câţiva ani în domeniul consultanţei imobiliare, a vrut să dea o şansã impulsului antreprenorial, pe care spune că îl avea de ceva timp. ”Am ales o nişă unde am simţit că puteam inova şi aduce valoare, oferind produse şi servicii superioare celor care existau deja pe piaţă: dulciurile de lux, realizate la comandă, personalizate pentru evenimente speciale. Am gãsit nişa, aşa cum se întâmplă de multe ori, în urma unei nevoi pe care am resimţit-o, din perspectivă de consumator, atunci când mi-am organizat nunta.“

    Ce înseamnă, mai exact, atelier couture? ”În momentul în care am pornit la drum, mi-am imaginat un loc unde să poţi să îţi faci dulciurile pentru evenimente exact aşa cum ţi le imaginezi, exact în tema evenimentului şi potrivit personalităţii clientului; astfel conceptul acesta de couture ne-a diferenţiat puţin faţă de cofetăriile care existau pe piaţă în momentul în care am lansat afacerea“, explică Alina Sudriu conceptul pe care s-au axat încă de la început. După idee, au urmat paşii concreţi prin care să alinieze viziunea lor cu produsele pe care doreau să le creeze. Au început cu un singur angajat, care lucra în regim part-time, au selectat câteva reţete, pe care le-au îmbunătăţit pe măsura răspunsurilor primite din partea clienţilor. ”La început am încercat să dezvoltăm cât mai multe reţete, să vedem ce ne place, ce păstrăm în gamă, ce nu ne place, am trimis mostre cu torturile pe care le realizam în acel moment către toţi cunoscuţii mei sau persoanelor cu care lucrasem anterior.“

    În prima lună de activitate s-a creat un prim val de comenzi, iar ulterior numărul acestora a crescut suficient de mult încât să coopteze încă doi angajaţi. ”Vindeam foarte puţin la început raportat la cifrele de acum, dar pentru noi era o bucurie mare chiar şi atunci când o cunoştinţă de-a noastră sau cineva drag comanda un tort. Ne dădeam peste cap să-i placă, ştiam că dintr-un tort poate gustă 6-10-15 persoane.“ Numărul de clienţi a crescut constant, în acelaşi timp au lucrat la îmbunătăţirea reţetelor. Astfel, după doi ani de la lansare, au decis să grupeze cele mai solicitate torturi şi combinaţiile care se vindeau cel mai bine într-o colecţie signature pe care o adaptează an de an. ”Vedem, din 12 reţete pe care le avem anual, care sunt cele mai cerute, ce nu merge se înlocuieşte; restul, chiar dacă merg, poate le îmbunătăţim, clienţii noştri decid practic ce rămâne şi ce nu.“

    În prezent, au ajuns la 6-700 de comenzi pe zona de evenimente, fie ele nunţi, botezuri, petreceri corporate, aniversări, iar în punctul de vânzare din centrul comercial Băneasa numărul bonurilor ajunge la 4-5.000 în fiecare lună. Alina Sudriu spune că investeşte în afacere constant: investiţia iniţială, direcţionată spre achiziţia de utilaje, s-a ridicat la circa 30.000 de lei; iar după doar un an şi jumătate, Grace Couture Cakes a trecut pe profit. Investiţia din punctul de lucru din Băneasa, care s-a ridicat la 60.000 de euro şi a fost direcţionată spre standul achiziţionat, echipamente frigorifice, cât şi în extinderea laboratorului.
    în ceea ce îi priveşte pe clienţi, a observat o segmentare a acestora între partea de evenimente şi cake shop: dacă la comenzile pentru evenimente clienţii sunt mai ales femei, cu vârste cuprinse între 25 şi 50 de ani, cu venituri medii spre mari, dispuse să plătească un preţ uşor peste media pieţei, produsele din Băneasa sunt populare şi pentru tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 25 de ani.

     

  • Electricitatea e o energie câştigătoare

    “Sunt câteva lucruri esenţiale în industria noastră”, spune Jean Pascal-Tricoire, aflat la prima sa vizită în România. „Primul este că trebuie să furnizăm energie tuturor oamenilor de pe planetă, pentru că astăzi sunt încă aproape 2 miliarde de oameni care nu au acces la aceasta. De asemenea, schimbarea climatică reprezintă o mare problemă, din cauza emisiilor de CO2, iar producţia de energie este una dintre principalele surse de emisii de dioxid de carbon. Prin urmare, trebuie să facem tot ceea ce facem astăzi cu o eficienţă de trei ori mai mare. Generaţia noastră se întâlneşte cu două oportunităţi extraordinare: prima este IoT (internet of things – n.red.), care în domeniul energiei conectează totul, de la unităţile de producţie până la prize; cea de-a doua este legată de faptul că totul va fi mult mai descentralizat, mai ales în zona energiei regenerabile. Consecinţa este că vom vedea un viitor mult mai «electric».“

    Jean-Pascal Tricoire şi-a început cariera la Schneider Electric în 1986, lucrând de-a lungul timpului alături de diviziile din Italia, China, Africa de Sud şi Statele Unite. În 2004 a fost numit COO, pentru ca în aprilie 2013 boardul executiv să îl numească CEO şi preşedinte al boardului.

    „Suntem o companie cu venituri de 25 de miliarde de dolari, iar businessul e distribuit în toată lumea. În momentul acesta, jumătate din afacerile noastre sunt legate de IoT – produse conectate, software sau soluţii analitice”, spune CEO-ul Schneider Electric.

    Potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe, cifra de afaceri a Schneider Electric în România a depăşit anul trecut 280 de milioane de lei, compania obţinând un profit de 16 milioane de lei. În 2016, Schneider Electric avea aproape 300 de angajaţi în România.

    „Dacă te uiţi la cum arătau lucrurile acum zece ani şi cum vor arăta peste 20 de ani, e evident că electricitatea va creşte de două ori mai repede decât consumul total de energie; electricitatea e o energie câştigătoare, maşinile electrice reprezintă doar un exemplu”, spune Tricoire. „Aceste vehicule vor deveni mai puţin costisitoare decât cele tradiţionale până în 2025. În acelaşi timp, modelul vechi e de a arde cărbun sau gaze; noul model se bazează pe energie regenerabilă şi pe stocarea acesteia. Sunt numeroase tranzacţii masive în industrie, iar primul efect va fi apariţia mai multor surse descentralizate în apropierea punctelor de consum. Consumatorii vor produce propria lor energie, uneori o vor vinde sau vor cumpăra – e un fenomen întâlnit deja pe piaţa din Statele Unite, acolo unde oamenii cumpără şi stochează energie atunci când e curată şi e ieftină. Consumatorii devin astfel o parte esenţială a pieţei.”

    În Statele Unite, Schneider gestionează 90 gigawaţi de energie fără a produce nimic; compania se bazează pe un sistem de senzori digitali instalaţi în clădiri sau fabrici. „Dacă vrei să fii mai eficient, trebuie în primul rând să economiseşti, să consumi mai puţini kilowaţi-oră, şi în al doilea rând să cumperi electricitate curată şi ieftină. Consumi mai puţini, plăteşti mai inteligent – asta e ceea ce trebuie să faci. Noi asta încercăm să facem, să eficientizăm consumul; în acest sens IoT este foarte important, pentru că economiseşte energie”, explică CEO-ul Schneider Electric. „Şi în România, ai multe fabrici sau unităţi de producţie care pot fi conectate, aducând astfel o mult mai mare eficienţă în operare.”

    Jean-Pascal Tricoire spune că există două moduri prin care poţi face o clădire mai eficientă: cel vechi, care înseamnă izolarea – refaci zidurile, pereţii, schimbi ferestrele şi aşa mai departe; şi ai apoi modul nou, care înseamnă digitalizare. „Îţi ia puţin timp şi nu necesită foarte multă muncă să conectezi fiecare parte a clădirii, nu trebuie să evacuezi pe nimeni în timpul lucrărilor. Atunci când instalăm sistemul digital într-o clădire veche, investiţia se recuperează după aproximativ trei ani. Mai mult, odată ce sistemul e instalat, clădirea se poate conecta la reţea, dar asta nu e neapărat o condiţie. Eficientizarea consumului e cel mai important aspect, iar clădirea face singură asta.”

    Valoarea reţelei vine din numărul mare de clădiri conectate ce permit software-ului să înveţe constant modele de eficientizare a consumului, explică CEO-ul Schneider. El nu se arată însă îngrijorat de riscul incidentelor de securitate cibernetică, spunând că punctele de consum sunt suficient de bine izolate pentru a nu permite transmisia programelor de tip malware. „Includem oricum numeroase soluţii de protecţie, investind 5 miliarde de euro anual în software. Securitatea cibernetică face cumva parte din oferta noastră“, adaugă Tricoire.

    Mai puţin de 5% din clădiri sunt astăzi echipate cu sisteme inteligente de eficientizare a consumului, deci există o zonă mare de acoperit, consideră el. „Odată ce ai datele şi infrastructura instalată, noi aducem an de an noi funcţionalităţi; managementul energetic al clădirilor va consta în mentenanţă predictivă şi în evitarea accidentelor. Să luăm cazul unui spital: dacă ai o pană de curent în sala de operaţii sau în zona de ATI, problemele devin uriaşe. Dacă eşti la bursă sau într-o bancă, cea mai mică problemă în infrastructura energetică va avea consecinţe uriaşe. Sunt astfel multe lucruri de făcut pentru a aduce clădirile la un nivel operaţional mai bun, pentru a le face mai sigure şi pentru a creşte nivelul de productivitate al celor care o întreţin. Aceasta e o altă problemă: în multe clădiri nu ai oameni competenţi care să asigure mentenanţa, iar atunci când apare o problemă, desigur că va dura mult până la efectuarea intervenţiei. Electricitatea încă reprezintă principala cauză a incendiilor în fabrici şi în alte clădiri, deci managementul necesită o atenţie sporită“, concluzionează Jean-Pascal Tricoire.

    El vorbeşte şi de factorul comercial, notând că o clădire „verde“ se construieşte pentru cel puţin 50 de ani, în vreme ce clădirile cu un consum energetic ridicat nu vor mai fi căutate peste 10 ani. „Milenialii nu vor să mai lucreze în medii ce poluează mediul înconjurător“, spune Jean-Pascal Tricoire, oferind ca exemplu reacţia comunităţii americane faţă de decizia recentă a autorităţilor de a se retrage din Acordul de la Paris. „Statele devin «verzi», companiile devin «verzi», guvernul poate să spună orice, dar ţara devine «verde».“

    E nevoie de un dialog puternic alături de arhitecţi, de designeri, alături de companiile de construcţii pentru că aceste tehnologii nu existau acum cinci ani, subliniază CEO-ul Schneider Electric. Ei trebuie să cunoască tehnologiile din zona de energie regenerabilă şi pe cele din zona de digitalizare pentru a le putea aplica. „Este evident că orice nouă construcţie trebuie să fie digitală şi inteligentă, pentru că o construieşti pentru următorii 50 de ani.“
     

  • Smart Business: Cum a reuşit o antreprenoare care lucra în imobiliare să facă 800,000 de dolari din dulciuri premium? – VIDEO, GALERIE FOTO

    “Lucrez în prezent şase zile pe săptămână şi am ziua de luni liberă; în weekenduri se lucrează intens, astfel că trebuie să fiu prezentă mereu alături de echipă, fie în punctul de vânzare, fie în laborator, lângă care am şi biroul. Timp de doi-trei ani de la lansarea afacerii am lucrat însă şapte zile din şapte“, îşi descrie Alina Sudriu agenda pe care o presupune gestionarea businessului Grace Couture Cakes, într-un domeniu la care aspiră din ce în ce mai mulţi doritori de o activitate antreprenorială.

    Lansat în noiembrie 2012, acesta este primul atelier couture de cofetãrie din Bucureşti – businessul a crescut în acelaşi timp cu fiica antreprenoarei, Ana Grace, care a inspirat de altfel şi numele brandului. În prezent, afacerea este formată dintr-un magazin în centrul comercial Băneasa Shopping City şi dintr-un atelier de producţie, care au generat anul trecut afaceri de 800.000 de euro. Pentru 2017, Sudriu previzionează depăşirea pragului de 1 milion de euro; un pas care va stimula acest lucru ar fi deschiderea celei de a doua unităţi Grace Couture Cakes, în zona Dorobanţi a Capitalei.

    Alina Sudriu a absolvit Facultatea de Administrarea Afacerilor în Limba Englezã şi programul de master Strategic Marketing din cadrul ASE.

    în 2006, imediat după terminarea facultăţii, a lucrat pentru o companie de produse electronice, ca office asistant. ”Mi-a plãcut foarte mult echipa din care fãceam parte şi m-am obişnuit rapid cu taskurile zilnice. Am decis să nu mai continuu atunci când mi-am dat seama cã nu aveam posibilitatea de a avansa, de a fi creativã, jobul fiind mai degrabã unul de rutinã“, descrie ea munca de început.

    După câţiva ani în domeniul consultanţei imobiliare, a vrut să dea o şansã impulsului antreprenorial, pe care spune că îl avea de ceva timp. ”Am ales o nişă unde am simţit că puteam inova şi aduce valoare, oferind produse şi servicii superioare celor care existau deja pe piaţă: dulciurile de lux, realizate la comandă, personalizate pentru evenimente speciale. Am gãsit nişa, aşa cum se întâmplă de multe ori, în urma unei nevoi pe care am resimţit-o, din perspectivă de consumator, atunci când mi-am organizat nunta.“

    Ce înseamnă, mai exact, atelier couture? ”În momentul în care am pornit la drum, mi-am imaginat un loc unde să poţi să îţi faci dulciurile pentru evenimente exact aşa cum ţi le imaginezi, exact în tema evenimentului şi potrivit personalităţii clientului; astfel conceptul acesta de couture ne-a diferenţiat puţin faţă de cofetăriile care existau pe piaţă în momentul în care am lansat afacerea“, explică Alina Sudriu conceptul pe care s-au axat încă de la început. După idee, au urmat paşii concreţi prin care să alinieze viziunea lor cu produsele pe care doreau să le creeze. Au început cu un singur angajat, care lucra în regim part-time, au selectat câteva reţete, pe care le-au îmbunătăţit pe măsura răspunsurilor primite din partea clienţilor. ”La început am încercat să dezvoltăm cât mai multe reţete, să vedem ce ne place, ce păstrăm în gamă, ce nu ne place, am trimis mostre cu torturile pe care le realizam în acel moment către toţi cunoscuţii mei sau persoanelor cu care lucrasem anterior.“

    În prima lună de activitate s-a creat un prim val de comenzi, iar ulterior numărul acestora a crescut suficient de mult încât să coopteze încă doi angajaţi. ”Vindeam foarte puţin la început raportat la cifrele de acum, dar pentru noi era o bucurie mare chiar şi atunci când o cunoştinţă de-a noastră sau cineva drag comanda un tort. Ne dădeam peste cap să-i placă, ştiam că dintr-un tort poate gustă 6-10-15 persoane.“ Numărul de clienţi a crescut constant, în acelaşi timp au lucrat la îmbunătăţirea reţetelor. Astfel, după doi ani de la lansare, au decis să grupeze cele mai solicitate torturi şi combinaţiile care se vindeau cel mai bine într-o colecţie signature pe care o adaptează an de an. ”Vedem, din 12 reţete pe care le avem anual, care sunt cele mai cerute, ce nu merge se înlocuieşte; restul, chiar dacă merg, poate le îmbunătăţim, clienţii noştri decid practic ce rămâne şi ce nu.“

    În prezent, au ajuns la 6-700 de comenzi pe zona de evenimente, fie ele nunţi, botezuri, petreceri corporate, aniversări, iar în punctul de vânzare din centrul comercial Băneasa numărul bonurilor ajunge la 4-5.000 în fiecare lună. Alina Sudriu spune că investeşte în afacere constant: investiţia iniţială, direcţionată spre achiziţia de utilaje, s-a ridicat la circa 30.000 de lei; iar după doar un an şi jumătate, Grace Couture Cakes a trecut pe profit. Investiţia din punctul de lucru din Băneasa, care s-a ridicat la 60.000 de euro şi a fost direcţionată spre standul achiziţionat, echipamente frigorifice, cât şi în extinderea laboratorului.
    în ceea ce îi priveşte pe clienţi, a observat o segmentare a acestora între partea de evenimente şi cake shop: dacă la comenzile pentru evenimente clienţii sunt mai ales femei, cu vârste cuprinse între 25 şi 50 de ani, cu venituri medii spre mari, dispuse să plătească un preţ uşor peste media pieţei, produsele din Băneasa sunt populare şi pentru tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 25 de ani.

     

  • O nouă tehnologie revoluţionară va proteja clădirile de cutremure

    Cliff Lissenden, profesor la această universitate, susţine că „scopul proiectului este de a proteja structurile critice. Proiectele actuale pentru clădiri rezistente la cutremur necesită costuri foarte mari. Ideea noastră este că poţi disipa cutremurul înainte de a ajunge la structură, astfel nu trebuie să o proiectezi pentru a rezista”.

    Parisa Shokouhi, autorul principal al studiului, împreună cu Lissenden, vor utiliza o serie de studii numerice şi experimentale pentru a evalua eficienţa metamaterialului propus în disiparea şi redirecţionarea undelor seismice de suprafaţă, scrie Geology Page.

    Citeste mai multe pe www.descopera.ro

  • China va construi primul oraş verde care va avea clădirile acoperite de peste 1 milion de plante şi 40.000 de copaci – GALERIE FOTO

    Noul Oraş Pădure este construit în prezent în zona de sud a Chinei, în provincia Guangxi, şi va găzdui circa 30.000 de locuitori. Lucrările ar urma să se încheie în 2020. 
     
    Oraşul se va întinde pe o suprafaţă de circa 175 de hectare, adică aproape jumătate din suprafaţa Central Park din New York.
    Proiectul are prevăzute peste 1 milion de plante din 100 de specii diferite. Ca urmare, calitatea aerului ar urma să fie mult mai bună decât în alte oraşe chineze.
     
    Proiectul de design este realizat de firma italiană Stefano Boeri Architetti. Designerii susţin că plantele care vor fi incluse în acest proiect au capacitatea de a absorbi în jur de 10.000 de tone de dioxid de carbon în fiecare an, ceea ce echivalează cu emisiile a 1.961 de maşini.
    În plus, verdeaţa care va acoperi clădirile ar urma să menţină temperatura în clădiri şi în mediul înconjurător la nivele mai reduse decât în zonele urbane tradiţionale. 
     

  • O nouă tehnologie revoluţionară va proteja clădirile de cutremure

    Cliff Lissenden, profesor la această universitate, susţine că „scopul proiectului este de a proteja structurile critice. Proiectele actuale pentru clădiri rezistente la cutremur necesită costuri foarte mari. Ideea noastră este că poţi disipa cutremurul înainte de a ajunge la structură, astfel nu trebuie să o proiectezi pentru a rezista”.

    Parisa Shokouhi, autorul principal al studiului, împreună cu Lissenden, vor utiliza o serie de studii numerice şi experimentale pentru a evalua eficienţa metamaterialului propus în disiparea şi redirecţionarea undelor seismice de suprafaţă, scrie Geology Page.

    Citeste mai multe pe www.descopera.ro

  • Ce soluţii au mall-urile împotriva extincţiei

    Problema este una de actualitate în SUA, unde magazinele fizice pierd de multe ori lupta cu concurenţii lor online, astfel încât diverşi retaileri se văd nevoiţi să închidă multe dintre unităţile lor, ceea ce afectează şi mallurile, arătând că s-au construit prea multe astfel de centre comerciale pentru nevoile actuale ale publicului. Pentru proprietarii de malluri, scrie Wall Street Journal, nu a mai rămas decât soluţia demolării ori a transformării în ceva care să atragă totuşi clienţi. 

    Prima soluţie a fost aplicată în cazul City Center Mall din Columbus, Ohio, cândva foarte căutat şi unde se ţineau chiar şi concerte ale unor trupe la modă, acesta fiind demolat şi păstrându-se doar parcarea subterană. Pe locul său se află în prezent un parc, cu loc pentru spectacole, cafenele, un carusel şi terenuri de bocce (joc italian cu bile de lemn), care a atras însă dezvoltatori rezidenţiali şi de birouri în jurul lui.

    Alte malluri completează spaţiile rămase fără chiriaşi cu biserici, şcoli şi firme, soluţiile aplicate vizând însă reducerea componentei de retail. Fairline Town Center din Dearborn, Michigan, spre exemplu, a convins compania Ford să devină cel mai mare chiriaş al său, ceea ce s-a dovedit a fi de bun augur pentru restaurantele şi magazinele rămase. Sunt şi proprietari de malluri care decid să le transforme în aşa-numite ”lifestyle centers“ cu apartamente, cinematografe, magazine alimentare, cabinete medicale şi alte facilităţi, acordând mai puţin spaţiu altor tipuri de magazine, cum ar fi cele de modă.

  • Incendiul din Londra a pornit de la congelatorul unui frigider

    Flăcările s-au extins rapid asupra unei clădiri de 24 de etaje, în ceea ce ar putea fi considerat cel mai mare incendiu din Marea Britanie de la cel de-al Doilea Război Mondial şi până acum.

    Panourile de izolare uşor inflamabile ale blocului ar fi putut avea o influenţă majoră asupra răspândirii rapide a incendiului.

    Cel puţin 70 de persoane au fost date dispărute şi se presupune că acestea ar fi decedat în urma incendiului ce a distrus 150 de apartamente.

    Poliţia Metropolitană ia în considerare deschiderea unui dosar pentru ucidere din culpă.