BusinessMagazin

Tag: carte

  • Descoperirea care SPULBERĂ unul dintre cele mai mari MITURI ALE CREŞTINĂTĂŢII. Ce s-a găsit într-o Biblie scrisă în urmă cu aproape 2.000 de ani

    Pasajul din Corinteni potrivit căruia femeile trebuie să rămână tăcute în Biserică a fost folosit pentru a justifica exclusivitatea bărbaţilor în preoţie, însă, recent, cercetătorii au au descoperit că acesta nu a fost scris de Apostolul Pavel, ci ar fi fost adăugat mai târziu, scrie The Telegraph.

    Este vorba de pasajul din Corinteni,14:34: „Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea”.

    Cercetătorul american  Philip Barton Payne a studiat Codex Vaticanus, una dintre cele mai vechi versiuni ale Bibliei, identificând un simbol, denumit „distigme-obelos”(două puncte adăugate lângă text) care apare lângă acest pasaj. 

    Într-un articol, publicat de Cambridge University Press, el a explicat că simbolul a fost pus de „scribul B”, care credea că nu face parte din original, ci a fost adaugat mai tarziu.

    Potrivit cercetătorului, aceste pasaj nu este în concordanţă cu altele din scrisorile Apostolului Pavel către Corinteni, spre exemplu acela potrivit căruia „orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul dezvelit îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă”. Acesta ar demonstra că femeilor le era permis să slujească.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • O notiţă a lui Albert Einstein, în care acesta explica care este secretul fericirii, s-a vândut la o licitaţie cu 1.5 milioane de dolari

    În această călătorie, bărbatul de 43 de ani a aflat că a primit premiul Nobel pentru fizică. Vestea s-a răspândit şi mii de oameni au vrut să-l vadă pe laureatul premiului Nobel. Einstein, impresionat, dar şi ruşinat de atenţia primită, şi-a notat gândurile pe un caiet în camera de hotelului Imperial Hotel din Tokyo.

    Un curier a venit cu un colet. El “fie a refuzat bacşişul, conform culturii japoneze, fie Einstein nu avea schimbat”, potrivit AFP. În schimb, fizicianul a scris două notiţe pe care le-a dat curierului. “Dacă ai noroc, aceste hârtii vor valora ceva în viitor”, ar fi spus Einstein, potrivit vânzătorului notiţelor, un cetăţean german din Hamburg, care ar fi rudă cu curierul.

    Aceste notiţe s-au vândut la licitaţie pentru o sumă combinată de 1.8 milioane de dolari. “O viaţă calmă şi modestă aduce mai multă fericire decât căutarea succesului combintată cu o nelinişte constantă”, a scris Einstein pe notiţa care s-a vândut cu 1,5 milioane de dolari. Iniţial, valoarea estimată pentru notiţă era de doar 5000-8000 de dolari.

    Pe a doua notiţă era scris “Acolo unde există voinţă, există şi o cale” şi a fost vândută cu 240.000 de dolari.

  • Românii vor putea opta pentru cartea de identitate electronică

    ”Cartea electronică de identitate (CEI) va permite titularului autentificarea în sisteme informatice ale Ministerului Afacerilor Interne şi în sisteme informatice ale altor instituţii publice sau private, precum şi utilizarea semnăturii electronice, în condiţiile legii. CEI va facilita astfel accesul cetăţeanului la diverse servicii electronice (bancare, fiscale, sociale, financiare etc.), cu efecte majore privind simplificarea relaţiei cu autorităţile publice, creşterea calităţii şi accesibilităţii serviciilor publice. CEI va respecta cerinţele Comisiei Europene privind securizarea documentelor în contextul combaterii terorismului, al migraţiei ilegale, al traficului de droguri şi de persoane, cărţile de identitate actuale fiind realizate cu tehnologie din anii ’90”, se arată într-un comunicat de presă remis MEDIAFAX.
     
    Potrivit sursei citate, noul document de identificare va oferi cetăţenilor garanţii suplimentare de securitate, iar instituţiilor de drept public sau privat, certitudinea că persoana care prezintă actul de identitate este titularul datelor de identificare înscrise pe respectivul document.
     
    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • E corect? O tânără din România bolnavă de scleroză multiplă rămâne fără pensie pentru că a scris o carte

    Fostul ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, a transmis un mesaj în legătură cu această situaţie:
    „39 de lei pe lună.
    Atât primeşte Ioana de la Statul Român indemnizaţie de handicap.

    Ioana are acum 37 ani şi a fost diagnosticată cu scleroză multiplă înainte să împlinească 30. Atât diagnosticul principal, cât şi cele secundare, nu îi permit să lucreze pentru a îşi câştiga existenţa. Aşa că statul are grijă de ea. Cam de 39 de lei pe lună.

    Pentru că Ioana a avut proasta inspiraţie (după cum se pare) să scrie o carte, de pe urma căreia a încasat cinstita sumă de 230 lei într-un an… Statul Român o execută. Cerându-i înapoi suma de 520 lei.
    Cam ăsta este Statul Român… cel despre care ne spun guvernanţii că administrează banii de pensii mai bine decât privaţii. Cel care tocmai bagă mâna în buzunarul oamenilor printr-o nouă taxă de solidaritate. Solidaritate cu cine?

    Dacă sunteţi avocat şi aţi vrea să o ajutaţi pe Ioana să întrebe statul de sănătate la cap, vă rog să îi scrieţi.

    Până una, alta… eu am făcut o donaţie.
    Dacă mai este cineva pe aici care poate arăta puţină solidaritate…
    Cont RON RO60RZBR0000060018720895
    Cont EURO RO49RZBR0000060018720899
    Cod swift RZBRROBU

    Numele titularului de cont: Florescu Ioana Laura
    Cont deschis la Reiffeisen Bank”, a scris fostul ministru pe Facebook.

    „Na, se pare că cea mai mare umilinţă a unui bolnav de scleroză multiplă nu e că ia 39 de lei pe lună de 3 ani, e că tre să-i dea şi înapoi. O zis bunica să nu mă enervez. Nu mă enervez, că încă râd dar…
    Io una… m-am săturat.
    Bag picioru-n stat.

  • Climatizarea poate ucide în timp dacă nu o folosiţi ca la carte. Iată ce recomandă producătorii de maşini

    Singura soluţie e să pornim instalaţia de climatizare ca să supravieţuim. Însă, niciun avantaj nu vine fără un revers al medaliei. Dincolo de bacteriile care se adună în instalaţia de climatizare – pe care ar trebui să o “dregem” măcar o data pe an – există un alt pericol pe care nu-l putem preveni în service. E inevitabil şi nu-l putem contracara decât urmând aceşti paşi.

    IATĂ PERICOLUL ASCUNS DIN PROCESUL DE CLIMATIZARE AL MAŞINII ŞI CUM ÎL EVIŢI

     

  • Oraş care oferă o slujbă şi două hectare de teren oricui acceptă să se mute acolo

    Cape Breton e o insulă mică aflată la capătul estic al regiunii Nova Scotia, în Canada. The Farmer’s Daughter Country Market, brutărie şi magazin general, este principalul busines din zonă şi încearcă să se extindă. În principiu, ei au toate lucrurile de care au nevoie, cu o singură excepţie: oamenii.

    Această insulă, cu natura sa unică şi un mediu înconjurător sănătos, are foarte multe de oferit: există multe locuri de interes turistic, cluburi de copii, biserici şi altele. Populaţia actuală este de 150.000 de oameni, dar este în scădere de ani buni.

    După ce au angajat toată forţa de muncă disponibilă local, cei de la The Farmer’s Daughter Country Market au postat pe pagina de Facebook un anunţ care pare prea bun pentru a fi adevărat: orice persoană dispusă să se mute în oraş va primi un loc de muncă şi două hectare de teren.

    Singura piedică pare a fi legea din Canada, care spune că doar rezidenţii statului nord-american pot aplica pentru o astfel de poziţie; sigur, o carte verde poate rezolva însă această problemă, iar pentru a obţine cartea verde rezidenţii au nevoie de două lucruri: o invitaţie de la un angajator canadian, aprobată de Ministerul Muncii, şi un permis temporar de muncă care se obţine după obţinerea vizei.

    Sursa: Brightside.me

  • Profesori de la Princeton, Harvard şi Yale îţi spun ce cărţi ar trebui să citeşti

    Dascăli din cele mai importante 10 universităţi americane au împărtăşit celor de la Business Insider titlul cărţii pe care ei o consideră esenţială.

    Jill Abramson, Harvard: “Stilul paranoic în politica americană”, de Richard Hofstadter

    James Berger, Yale: “Orfeo”, de Richard Power

    Eric Maskin, Harvard şi Maurice Schweitzer, Universitatea din Pennsylvania: “Proiectul desfacerii”, de Michael Lewis

    David B. Carter, Princeton: “Strategia conflictului”, de Thomas Schelling

    WJT Mitchell, Universitatea Chicago: “O teorie a dronelor”, de Gregoire Chamayou

    Kenneth Warren, Universitatea Chicago: “Racecraft: Sufletul inegalităţii în viaţa americană”, de Karen E. Fields şi Barbara J. Fields

    Harold Bloom, Yale: Totul de Shakespeare

  • Povestea femeii care a creat unul dintre cele mai iubite personaje de film din lume

    Rowling s-a născut în familia lui Peter Hanes Rowling, un inginer de aeronave Rolls-Royce, şi Anne Rowling, tehnician ştiinţific, pe 31 iulie 1965, în Yate, Gloucestershire, Anglia, la aproximativ 16 kilometri de Bristol. Părinţii ei s-au întâlnit într-un tren care a pornit din gara Kings Cross Station (care apare şi în romanele Harry Potter), în 1964, şi s-au căsătorit un an mai târziu. Când era copil, Rowling scria deseori povestiri fanteziste pe care le citea surorii ei mai mici, Dianne.

    Adolescenţa ei a fost influenţată de cartea autobiografică Hons and Revels, scrisă de Jessica Mitford. Mitford a devenit idolul lui Rowling, care i-a citit toate cărţile. Rowling a declarat ulterior dobândirii renumelui international că anii de adolescenţă au fost nefericiţi din cauza vieţii de acasă – marcată de o boală a mamei şi o relaţie rece cu tatăl său, cu care acum nu vorbeşte. A mai spus că a creat personajul Hermione bazându-se pe propria ei persoană la 11 ani. Steve Eddy, unul dintre profesorii ei, şi-o aminteşte drept ”nu excepţională, dar într-un grup de fete inteligente şi destul de bune la limba engleză“.

    În 1982, a încercat să intre la Universitatea Oxford, dar nu a fost acceptată; a studiat astfel la Universitatea franceză Exeter – prin intermediul căreia a beneficiat şi de un an de studiu în Paris. În 1986, la absolvire, s-a mutat în Londra pentru a lucra ca cercetător şi secretar bilingv pentru organizaţia axată pe drepturile omului Amnesty International. Apoi, a decis împreună cu prietenul ei de atunci să se mute în Manchester, unde a lucrat la Camera de Comerţ. În 1990, când se afla într-un tren întârziat, călătorind din Manchester spre Londra, i-a venit ideea poveştii unui băiat care vrea să se înscrie la şcoala de magie. A început să scrie imediat ce a ajuns la apartamentul său. Pierderea mamei ei, după câteva luni, a afectat-o profund, astfel că şi şi-a canalizat sentimentele generate de aceasta în sentimentele personajului Harry Potter din prima carte a seriei.

    La şapte ani după absolvirea universităţii, Rowling îşi vedea viaţa profesională drept un eşec, pe care l-a descris ulterior drept ”eliberator“, pentru că i-a permis să se concentreze pe scris. În 1995, a terminat scrierea manuscrisului pentru Harry Potter şi Piatra Filosofală, primul volum al seriei, la o maşină veche de scris. După un răspuns entuziast al lui Bryony Evens, cel care a făcut recenzia primelor trei capitole, agenţia Christopher Little Literary Agents a convenit să o reprezinte pe Rowling în încercarea de publicare.

    Cartea a fost trimisă la 12 edituri, iar toate au respins manuscrisul. Un an mai târziu a fost acceptată de editorul Barry Cunningham, care lucra pentru editura Bloomsbury din Londra, decizie însoţită de primirea a 1.500 de lire în avans. Publicarea a fost încurajată după ce Alice Newton, fata de opt ani a preşedintelui editurii Bloomsbury, a cerut imediat al doilea capitol al cărţii după ce tatăl său i l-a dat pe primul. Chiar dacă a fost de acord cu publicarea, i-a spus lui Rowling că ar trebui să se angajeze, având puţine şanse să facă bani din publicarea cărţilor pentru copii.

    În iunie 1997, Bloomsbury a publicat Harry Potter şi Piatra Filosofală în 1.000 de copii, dintre care 500 au fost distribuite în librării – astăzi, aceste ediţii valorează între 16.000 şi 25.000 de lire sterline. Cinci luni mai târziu, cartea a câştigat un prim premiu. La începutul anului 1998, o licitaţie s-a ţinut în Statele Unite pentru drepturile de publicare a romanului şi a fost câştigată de Scholastic Inc., pentru 105.000 de dolari. Au urmat şase noi volume în serie; ultimul, Harry Potter şi the Deathly Hollows (Harry Potter şi Talismanele morţii), s-a vândut în 11 milioane de copii în prima zi în care a fost lansat în Regatul Unit şi Statele Unite. Harry Potter este un brand global estimat la 15 miliarde de dolari, iar ultimele patru volume au stabilit recorduri de cel mai bine cărţi din istorie. Seria totalizează 4.195 de pagini şi au fost traduse, în întregime sau parţial, în 65 de limbi.

  • Cronică de film: un James Bond care şi-a uitat glumele acasă

    Recrutul trebuie acum să îl înfrunte pe Ghost, un fost-recrut-devenit-răufăcător care urmase acelaşi program de pregătire din CIA, ne explică agenţii, dar la un moment dat o luase razna. Ciudat este că Ghost seamănă izbitor de mult cu Mitch; nu ştiu dacă asta au vrut producătorii, dar au fost câteva scene în care nu mai ştiam pe care recrut îl urmăresc. Trecând peste asta, aflăm că personajele pozitive trebuie să oprească un complot şi încep o urmărire prin Istanbul, Londra şi Roma.

    Problemele filmului sunt multe şi evidente: în primul rând, scenariul seamănă cu alte zeci sau sute de scenarii folosite în filmele de acţiune. Nu în filmele de spionaj, atenţie, pentru că acelea utilizează de obicei un fir narativ ceva mai subtil; aici e vorba de asasini şi de cât de mulţi terorişti poate fiecare să omoare. În al doilea rând, dialogul dintre personaje e marcat de contradicţii: Mitch aude tot timpul că răzbunarea nu e calea de urmat, dar i se cere la fiecare 60 de secunde să mai execute pe cineva. În cele din urmă, trebuie menţionat că American Assassin este complet lipsit de umor. Şi dacă vă întrebaţi de ce e nevoie de umor într-un film de acţiune, gândiţi-vă la seria James Bond şi la motivul pentru care lumea merge de 56 de ani în sălile de cinema pentru a urmări aventurile britanicului.

    Ciudat este că regizorul Michael Cuesta a realizat destul de multe producţii având ca temă spionajul – majoritatea pentru micul ecran, ce-i drept; el a stat în spatele camerei la mai multe episoade din serialul Homeland, recunoscut pentru intriga construită într-un mod exemplar. Tot Cuesta a regizat şi Kill the Messenger, un thriller pe care vi-l recomand sincer. În condiţiile astea, mi se pare de neînţeles modul în care a tratat American Assassin.

    Cât despre actori, singurul care merită menţionat e Michael Keaton; el îşi face bine treaba, aşa cum ne-a obişnuit, dar cred că regizorul ar fi trebuit să profite mai mult de prezenţa sa şi să îl evidenţieze pe actorul nominalizat la Oscar.

    Pentru American Assassin, lucrurile nu stau foarte bine nici pe site-urile de specialitate: Rotten Tomatoes îi oferă doar 34% recenzii pozitive. Cu toate acestea, banii par să se adune în conturile celor de la Lionsgate: filmul a debutat cu încasări de 20 de milioane de dolari la nivel global, în condiţiile în care bugetul a fost de doar 33 de milioane.

    În concluzie, vorbim de un film de acţiune care nu vă va ţine cu sufletul la gură, dar pe care îl puteţi urmări fără a lua telecomanda în mână la fiecare 5 minute. N-aş spune nici că merită un drum la cinema, fiind un film pe care îl puteţi vedea fără probleme pe micul ecran.

    Nota: 6,5/10

  • Problemele educaţiei: “Şcoli în care se face carte pe apucatelea şi analfabetismul funcţional”

    “Manualul unic înseamnă toceală. Asta am trăit eu în adolescenţa mea, nu aş vrea copiii noştri să retrăiască acelaşi lucru. (…) Din testările internaţionale a reieşit că elevii din România sunt de departe cei mai demotivaţi în ce priveşte învăţătura. Nu ne comparăm cu nimeni din jur, nu ne comparăm cu bulgarii, nu ne comparăm cu ungurii, sârbii şi aşa mai departe. Nu mai suntem doar coada plutonului, suntem departe, departe de toţi ceilalţi. Ăsta este un motiv de îngrijorare. Ce face ministerul în această conjunctură? Găseşte un ţap ispăşitor. De toate astea sunt de vină, evident, editorii, manualele şi aşa mai departe, noi cu învăţământul suntem perfecţi”, a afirmat Papadima, la o dezbatere.

    În opinia sa, revenirea la manualul unic şi restricţionarea materialelor auxiliare nu constituie rezolvări pentru problemele şi aşa “suficient de grave” cu care se confruntă învăţământul românesc, deci nu se va produce o descreştere a abandonului şcolar, o ridicare a performanţelor elevilor din România comparativ cu aceia din alte ţări, ci dimpotrivă.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro