BusinessMagazin

Tag: calatorie

  • Cea mai tare slujbă din lume: 100.000 de dolari pentru o călătorie de un an în jurul lumii

    Inspiraţi de statul Queensland, care în 2009 a lansat o campanie de promovare care a implicat angajarea unui administrator de insulă, cei la Jauntaroo au anunţat că doresc să angajeze un “explorator-şef al lumii”. Postul presupune vizitarea a peste 50 de ţări şi este plătit cu 100.000 de dolari pe ani, notează CNTraveler.com.

    Din miile de candidaţi care s-au înscris, marele norocos a fost un australian de 27 de ani, Tyson Mayr. Acesta a fost declarat câştigător în urma finalei de la Abu Dhabi. Călătoria sa va începe în luna martie, iar printre locurile pe care urmează să le viziteze se numără insulele Maldive, Santa Lucia sau capitale europene precum Berlin şi Paris.

    Mayr este deja un turist experimentat – a vizitat 54 de state până acum şi a desfăşurat activităţi caritabile în Uganda şi în alte state din Africa.

  • RATB reintroduce un instrument de plată dorit de toţi călătorii

    Regia Autonomă de Transport Bucureşti (RATB) reintroduce, începând de luni, 9 mai 2016, serviciul de plată a călătoriilor cu mijloacele de transport în comun prin serviciul de mesaje scurte (SMS) al operatorilor de telefonie mobilă, anunţă RATB, luni, printr-un comunicat de presă.

    Potrivit unui comunicat, “facilitatea de plată este valabilă atât pentru Abonamentul de o zi, cât şi pentru călătoriile efectuate pe liniile Expres 780 şi 783”.

    “Acest instrument de plată este flexibil, rapid şi comod şi se adresează în primul rând celor care călătoresc ocazional în Bucureşti, dar şi tinerilor. Politica RATB nu este aceea de a sancţiona călătorii frauduloşi, ci urmărim conştientizarea publicului călător asupra faptului că de fiecare dintre noi depinde calitatea transportului public în Bucureşti. Vor urma şi alte măsuri care vor crea condiţii civilizate de transport şi vor dovedi ataşamentul RATB faţă clienţii săi”, spune Radu Paul Orzaţă, directorul general al RATB.

    Călătorii pot trimite “printr-un singur SMS, trimis la numărul 7458, disponibil în reţelele de telefonie mobilă, călătorii vor putea achita contravaloarea unui abonament de o zi, valabil pe toate liniile de transport urban sau pentru o călătorie pe liniile Expres”.

    RATB anunţă că această modalitate de plată nu este valabilă pentru mijloacele de transport ale liniilor preorăşeneşti iar plata poate fi efectuată de pe orice tip de telefon mobil.

    “Preţul pentru abonamentul de o zi este de 1,65 euro + TVA (8,79 lei, TVA inclus). Preţul pentru o călătorie pe liniile expres este de 0.75 euro+TVA (3,99 lei, TVA inclus). SMS-ul de comandă este gratuit în reţelele Vodafone, Telekom şi DigiMobil, iar în reţeaua Orange are un cost de 0,05 euro+TVA”, se mai spune în comunicat.

  • RATB reintroduce plata călătoriei prin SMS

    Regia Autonomă de Transport Bucureşti (RATB) reintroduce, începând de luni, 9 mai 2016, serviciul de plată a călătoriilor cu mijloacele de transport în comun prin serviciul de mesaje scurte (SMS) al operatorilor de telefonie mobilă, anunţă RATB, luni, printr-un comunicat de presă.

    Potrivit unui comunicat, “facilitatea de plată este valabilă atât pentru Abonamentul de o zi, cât şi pentru călătoriile efectuate pe liniile Expres 780 şi 783”.

    “Acest instrument de plată este flexibil, rapid şi comod şi se adresează în primul rând celor care călătoresc ocazional în Bucureşti, dar şi tinerilor. Politica RATB nu este aceea de a sancţiona călătorii frauduloşi, ci urmărim conştientizarea publicului călător asupra faptului că de fiecare dintre noi depinde calitatea transportului public în Bucureşti. Vor urma şi alte măsuri care vor crea condiţii civilizate de transport şi vor dovedi ataşamentul RATB faţă clienţii săi”, spune Radu Paul Orzaţă, directorul general al RATB.

    Călătorii pot trimite “printr-un singur SMS, trimis la numărul 7458, disponibil în reţelele de telefonie mobilă, călătorii vor putea achita contravaloarea unui abonament de o zi, valabil pe toate liniile de transport urban sau pentru o călătorie pe liniile Expres”.

    RATB anunţă că această modalitate de plată nu este valabilă pentru mijloacele de transport ale liniilor preorăşeneşti iar plata poate fi efectuată de pe orice tip de telefon mobil.

    “Preţul pentru abonamentul de o zi este de 1,65 euro + TVA (8,79 lei, TVA inclus). Preţul pentru o călătorie pe liniile expres este de 0.75 euro+TVA (3,99 lei, TVA inclus). SMS-ul de comandă este gratuit în reţelele Vodafone, Telekom şi DigiMobil, iar în reţeaua Orange are un cost de 0,05 euro+TVA”, se mai spune în comunicat.

  • Călătoria de 250.000 de kilometri a unui iPhone

    iPhone este, fără doar şi poate, cel mai inovator produs lansat de compania fondată de Steve Jobs. Atunci când primul model a ieşit pe piaţă, în 2007, industria de profil s-a schimbat definitiv. Deşi nu pot fi creditaţi cu inventarea touchscreen-ului, cei de la Apple au transformat această tehnologie într-una de zi cu zi. Camera foto a primului iPhone era mai bună decât a oricărui alt telefon; sistemul multitouch, prin care utilizatorii puteau mări sau micşora o imagine, a reprezentat o noutate absolută. Chiar şi sistemul de operare era unul nou.

    Au urmat, firesc, diverse modele de iPhone, fiecare cu o serie de îmbunătăţiri aduse. Câteva elemente de bază au fost păstrate: tipul designului, meniul sistemului de operare sau poziţia logo-ului pe spatele telefonului. Cu fiecare model nou prezentat publicului, numărul de componente a crescut. Alături de procesor, chipsetul grafic şi baterie există o lungă listă a acestora: două camere foto, o cameră video, un compas digital, un sistem de navigare prin satelit, un barometru, un scanner de amprente, un display color de înaltă rezoluţie, o lanternă LED, senzori, un sistem stereo, circuite de encriptare, transmiţători radio ce se conectează prin Bluetooth, Wi-Fi sau mai recenta tehnologie NFC (near-fieldcommunication) şi, în cele din urmă, o mulţime de cabluri şi fire.

    Toate aceste piese de mai sus sunt livrate de mai mult de 20 de companii de pe trei continente.

    Drumul către asamblare se complică şi mai mult, pentru că unele dintre aceste piese ajung în centre unde sunt asamblate, întorcându se apoi la fabrica de origine pentru teste. Procesul seamănă cu cel prin care un bucătar realizează un fel de mâncare care va deveni parte a unei mese servite de un alt bucătar.

    Senzorul de amprente este un exemplu relevant în acest sens. Călătoria butonului numit „home“ începe în China, în provincia Hunan, la o companie numită Lens Technology; aici, o formă artificială de safir este introdusă în partea superioară a butonului. Aceasta este partea pe care utilizatorii de iPhone o ating fizic, fiind realizată practic din acelaşi tip de safir sintetic folosit la ceasurile de lux, display-urile din aviaţie sau sistemele de rachete – factorul determinant este duritatea materialului, similară cu cea a diamantului.

    Partea de sus a butonului este apoi legată un inel din metal, adus de la o altă fabrică a companiei aflată la 800 de kilometri depărtare, în provincia Jiangsu; produsul rezultate este apoi trimis pentru teste la fabrica NXP Semiconductors, aflată la distanţă de 1.600 de kilometri în Taiwan.

    După teste, compania olandeză care deţine fabrica din Taiwan ataşează un chip importat de la o fabrică din Shanghai (alţi 1.000 de kilometri) şi un senzor de amprente de la o fabrică NXP din Europa (adăugăm 8.000 de kilometri itinerariului).
    Drumul continuă către o altă unitate din Taiwan, Mektec, care va adăuga două componente din plastic: una venită din Japonia (2.000 de kilometri) de la o subsidiară a Panasonic şi una venită de la Shanghai (alţi 900 de kilometri) de la firma americană Molex. Mektec va ataşa aici şi un produs propriu, numit circuit flex, după care va expedia butonul înapoi în Japonia (2.000 de kilometri). Aici, toate componentele vor fi lipite între ele la o fabrică deţinută de Sharp; drumul continuă către destinaţia finală, la Zhengzhou, China, unde are loc asamblarea finală a unui iPhone. Telefonul este apoi expediat către clienţişi magazine de retail din întreaga lume.

    Aceasta este povestea unei singure piese dintr-un iPhone: peste 19.000 de kilometri parcurşi de butonul „home“.
    Călătorii similare parcurg şi alte componente: barometrul vine din Germania, ecranul Gorilla Glass din Kentucky, cele cinci amplificatoare de putere din California, Massachusettes, Colorado, Carolina de Nord şi Pennsylvania, senzorii de mişcare vin din Silicon Valley, cipul NFC din Olanda şi multe alte piese din Japonia, Taiwan, Coreea sau China.

    Toate acestea parcurg un drum de peste 250.000 de kilometri – două treimi din distanţa de la Pământ la Lună. Dar povestea nu se opreşte aici, pentru că aceste calcule nu includ fazele de minerit sau de procesare a elementelor folosite în producţie sau cantităţileuriaşe de energie şi apă necesare obţinerii lor.

    În final, „amprenta de transport“ a unui iPhone ajunge la peste 380.000 de kilometri; par astfel ciudate declaraţiile celor de la Apple, care explică faptul că aducerea pieselor din mai multe părţi ale lumii reprezintă o strategie de eficientizare a costurilor.
     

  • De unde scoate Ryanair banii astfel încât poate oferi bilete de avion şi la 20 euro?

    Acum nu foarte multi ani, pretul unui bilet de avion era o cheltuiala semnificativa, visurile de calatorie ale multora nematerializandu-se tocmai din cauza acestui obstacol de ordin pecuniar, scrie Ziarul Financiar.

    Aparitia companiilor low-cost a facut si ea lumea mai mica, oferind sansa a milioane de oameni sa calatoreasca in cateva ore dintr-un capat in altul al Europei la preturi si de 15 sau 20 de euro per zbor.

    Pentru a putea insa sa isi poate sustine modelul de business si incasarile, fiecare cost suplimentar este taxat puternic de catre operatorii low-cost.

    Comertul cu alimente la board-ul avionului reprezinta 15% din incasarile auxiliare, in timp ce incasarile din taxarea bagajelor suplimentare inseamna 30%, iar anularile si schimbarile de zbor pe care le opereaza clientii aduc 25% din incasarile auxiliare.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Cronică de film: Fiul lui Saul

    Saul Ausländer (interpretat de actorul Géza Röhrig) este un prizonier evreu din Ungaria, forţat să lucreze pentru nazişti în camerele de gazare din lagărul de concentrare. În timp ce se află într-unul dintre crematorii, Saul descoperă cadavrul unui băiat pe care îl bănuieşte a fi propriul său fiu şi decide să îndeplinească o misiune imposibilă, aceea de a salva din flăcări trupul neînsufleţit al copilului şi a-l înmormânta cum se cuvine. Filmul prezintă două zile din viaţa acestui bărbat.

    Fiul lui Saul reprezintă debutul în lungmetraj al regizorului maghiar László Nemes. Pelicula a fost distinsă cu premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, marele premiu al juriului la gala de anul trecut a Festivalului de la Cannes şi trofeul pentru cel mai bun film străin la ediţia din acest an a Globurilor de Aur. Din distribuţie face parte şi Levente Molnár, un actor român angajat al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca.

    Jocul actoricesc e mai puţin important, de aceea nu mă voi concentra asupra lui; are doar rolul de a ghida spectatorul prin lumea macabră a Holocaustului. Ceea ce defineşte însă Fiul lui Saul este sunetul: veţi auzi, pe parcursul acestui film, lucruri care inspiră groază, disperare şi abandon. Auzul este cel mai important simţ în producţia regizorului maghiar, pe el bazându-se atunci când vrea să amplifice, spre exemplu, sentimentul de oroare.

    Fiul lui Saul poate fi privit şi ca un experiment cinematografic: în mare parte a filmului, spectatorul priveşte de peste umărul lui Saul, o traiectorie vizuală care te aduce mai aproape de ororile petrecute la Auschwitz. Nemes a avut însă grijă ca imaginile să nu fie decât pe alocuri tulburătoare, astfel încât corpurile celor decedaţi se află într-un soi de ceaţă; poate fi şi un mod de a insinua că Saul încearcă astfel să se protejeze, văzând în toţi cei de pe jos o singură victimă, fără chip sau trăsături anume. Excepţia o face copilul care îl va duce, de-a lungul filmului, într-o cursă disperată pentru propria-i salvare.
    Singurul lucru care i se poate reproşa lui Nemes este finalul: acesta pare grăbit, o soluţie pentru a-i cruţasuferinţa lui Saul. Dar nu este un final „comercial“, iar acest lucru e de apreciat; un film de o asemenea calitate merita o încheiere de acelaşi nivel.

    Nu vreau să compar Fiul lui Saul cu Lista lui Schindler sau La vita e bella; discuţia nu şi-ar avea rostul. „Ce trebuie noi să facem este nu care cumva să uităm de ce este capabil animalul din noi, pentru că, aşa cum noi trăim acum, aici, şi în acea perioadă trăiau oameni, o societate care a făcut posibilă apariţia acestor nonsoluţii tragice, oribile. Dacă atunci a fost posibil, într-o societate care la rândul ei se numea normală, cum o facem şi noi de altfel, cum ne definim, trebuie totuşi să avem grijă ca această idee nu care cumva să reuşească să prindă şi în societatea actuală. Este un film necesar“, a spus Levente Molnár. Şi tind să îi dau dreptate: Fiul lui Saul e un film ce trebuie văzut; se află pe lista selectă a poveştilor pe care cu greu le poţi uita.
     

  • Fotografii uimitoare cu triburile din Etiopia. “Multe dintre aceste triburi ar putea să-şi piardă obiceiurile” – GALERIE FOTO

    Fotografa Louisa Seton a plecat într-o călătorie în Etiopia pentru a surprinde obiceiurile triburilor Surma, înainte ca aceştia să dispară.

    “Am auzit de aceste grupări tribale de pe valea Omo şi am auzit de construcţia barajului din zonă, care va duce la mutarea triburilor. Astfel multe dintre aceste triburi ar putea să-şi piardă obiceiurile.”, a declarat Seton pentru CNN

    “Multă lume fotografiază aspectele negative din Africa: războaie, sărăcie etc. Eu am vrut să arat frumuseţea acestor oameni, acestor locuri”, a spus ea pentru CNN.

    “Voiam, în special, să fotografiez triburile Suri şi Mursi. Plăcile montate pe buze mi se par fascinante. Când fetele ating vârsta căsătoriei, în jur de 14 ani, li se scot dinţi de jos cu o piatră. Apoi li se taie buza de jos şi se întinde cu un dop de lemn, apoi este înlocuit cu unul mai mare, şi mai mare şi tot aşa. Este o formă de frumuseţe. Cu cât placa pe buză este mai mare cu atât zestrea este mai mare”, continuă ea.

     

  • Fotografii uimitoare cu triburile din Etiopia. “Multe dintre aceste triburi ar putea să-şi piardă obiceiurile” – GALERIE FOTO

    Fotografa Louisa Seton a plecat într-o călătorie în Etiopia pentru a surprinde obiceiurile triburilor Surma, înainte ca aceştia să dispară.

    “Am auzit de aceste grupări tribale de pe valea Omo şi am auzit de construcţia barajului din zonă, care va duce la mutarea triburilor. Astfel multe dintre aceste triburi ar putea să-şi piardă obiceiurile.”, a declarat Seton pentru CNN

    “Multă lume fotografiază aspectele negative din Africa: războaie, sărăcie etc. Eu am vrut să arat frumuseţea acestor oameni, acestor locuri”, a spus ea pentru CNN.

    “Voiam, în special, să fotografiez triburile Suri şi Mursi. Plăcile montate pe buze mi se par fascinante. Când fetele ating vârsta căsătoriei, în jur de 14 ani, li se scot dinţi de jos cu o piatră. Apoi li se taie buza de jos şi se întinde cu un dop de lemn, apoi este înlocuit cu unul mai mare, şi mai mare şi tot aşa. Este o formă de frumuseţe. Cu cât placa pe buză este mai mare cu atât zestrea este mai mare”, continuă ea.

     

  • Imagini rare din “Trenul de fier”: cum arată o călătorie cu singurul tren din Mauritania

    În Mauritania mai există un singur tren în circulaţie, care opreşte într-o singură gară, timp de 5 minute, de-a lungul călătoriei sale zilnice de 700 de kilometri.

    A fost supranumit “Trenul de fier”, pentru că transportă cantităţi uriaşe de minereu de fier în oraşul Zouerat; există însă şi două vagoane pentru pasageri, unde biletele pentru călătoria de 16 ore costă în jur de 3 dolari.

    Mulţi nu îşi permit însă nici această sumă, aşa că se furişează în vagoanele de marfă şi dorm pe munţii de minereuri. Fotograful Daniel Rodrigues a făcut drumul până la Zouerat şi înapoi de două ori.

    Sursă foto: Washington Post

  • A fost diagnosticată cu cancer la 90 de ani, însă a refuzat chimioterapia şi a ales o călătorie împreună cu familia – GALERIE FOTO

    În iulie 2015, Leo, soţul Normei, în vârstă de 90 de ani, a murit, la doar câteva zile după asta Norma a fost diagnosticată cu cancer uterin, iar doctorul i-a prezentat metoda de tratament. “Am 90 de ani, am plecat la drum”, a fost răspunsul femeii.

    În august anul trecut, Împreună cu fiul şi nora sa, dar şi pudelul familiei, Norma a pornit în călătoria de-a lungul SUA.

    Cu ocazia acestui eveniment, fiul ei a pornit pagina de facebook Driving Miss Norma. Pagina de Facebook a devenit un jurnal de călătorie şi a câştigat deja aprecierea a peste 132.000 de persoane. Decizia bătrânei a atras admiraţia mai multor persoane, dar şi atenţia televiziunilor şi site-urilor de ştiri.