trecută, în creştere cu 50% faţă de iunie 2014, fiind depăşit cu o sută de milioane de lei recordul anterior, stabilit în primăvara lui 2008, chiar înainte de izbucnirea crizei financiare.
Creşterea creditării este susţinută exclusiv de împrumuturile acordate populaţiei, pentru consum şi achiziţii de locuinţe, în timp ce pe segmentul companiilor încă există fluctuaţii lunare. Creditele de retail în lei au însumat 3,2 miliarde de lei luna trecută, nivel dublu faţă de cel din iunie 2014.
Un bancher în madagascar, un specialist în servicii de facility management în india, un somelier format într-un restaurant cotat cu trei stele michelin din caraibe sunt doar câţiva din românii care şi-au construit cariere solide în ţări care atrag mai puţini profesionişti decât ţările dezvoltate. în mozambic, madagascar, kenya, malawi, ghana, liberia, sierra leone sau india, viaţa de zi cu zi şi construcţia unei cariere diferă radical de ce se întâmplă în românia şi, într-un cadru mai larg, în europa. care sunt experienţele de până acum, ce i-a determinat să aleagă aceste ţări, care sunt plusurile şi minusurile acestor alegeri povestesc bancherul, somelierul şi specialistul în facility management.
Sunt singurul director de bancă din Madagascar care nu are gardă de corp, colegii mei se distrează spunând că majoritatea gărzilor de corp ar trebui să fie protejate de mine pentru că îmi ajung până la umăr. Ne distrăm pe tema asta, dar am încercat, la fel cum am procedat pe vremuri şi în Afganistan, o variantă de «camuflaj»“, spune Adrian Chindriş, care povesteşte, într-o zi călduroasă de vară, pentru Business Magazin, experienţa sa de bancher în Madagascar. A venit în ţară în concediu, pentru că „în fiecare an am trei-patru săptămâni de concediu, dar pentru asta trebuie să renunţ la multe weekenduri libere din timpul anului“, explică el relaxat, cumva cumpănit, poate o reminiscenţă a originii sale de clujean sau poate apanajul profesiei de bancher.
Chindriş este unul din cele câteva zeci sau poate chiar sute de români care au mandate în ţări în care conaţionalii noştri sunt mai puţin întâlniţi în comparaţie cu destinaţiile ca SUA, Canada sau Europa. În Madagascar, de pildă, nu numai că nu există o comunitate de români, dar nici nu „există vreunul de care să ştiu eu,“ spune Chindriş. Adaugă că un român a avut, totuşi, un mandat de câteva luni în cadrul Orange în Madagascar. Ţara are rezonanţă la nivel mondial mai degrabă mulţumită seriei de filme „Pinguinii din Madagascar“, dar acolo nu există nici zebre, nici lei şi cu atât mai puţin pinguini. De fapt, singurul personaj real este lemurianul King Julien. „Este o ţară extraordinar de săracă, de coruptă, o fostă colonie franceză. Un loc în care un român se adaptează repede, pentru că dreptul francez este prezent şi acolo, ca şi la noi.
Forma sistemelor economice şi sociale seamănă cu cea de la noi. Au un trecut socialist căruia nu vor să-i spună comunism, dar recunosc clădirile, construcţii ministeriale de tip sovietic“, spune Adrian Chindriş, care de doi ani deţine funcţia de CEO al Accés Banque Madagascar. Spune că s-a gândit cam zece minute înainte de a accepta postul, dar a cântărit faptul că nu era la primul contact cu o ţară exotică.
După ce şi-a încheiat în 2010 mandatul de conducere a instituţiei de microfinaţare CAPA Finance (acum Patria Credit) pe piaţa românească, a urmat o perioadă în care s-a concentrat pe consultanţă în microcreditare, creditare rurală, finanţare IMM, eficientizare de procese şi de management. Iar proiectele pentru care a lucrat l-au purtat în Africa de Est şi de Sud, în Afganistan, Georgia şi Zambia, perioada cuprinsă între 2010 şi 2013 fiind cea în care a avut misiuni de la câteva săptămâni la şase luni. Banca pe care o conduce acum este, conform estimărilor, pentru că nu există date oficiale, a cincea din sistem în funcţie de active, plasate în jurul a 30 de milioane de euro, în creştere cu 27% în 2014 şi cu 21% în 2013, an în care a preluat mandatul. În acelaşi interval şi numărul de clienţi a crescut de la 28.000 la 34.000, cea mai mare pondere (peste 90%) fiind reprezentată de aşa-numiţii clienţi micro, cu activităţi în agricultură sau în zona urbană, în comerţ sau servicii medicale.
Valoarea medie a unui credit se plasează în jurul a 800 de euro, aprobarea se face în două, maxim, trei zile; „Nu folosim documente financiare, ci doar de identificare, dovada vecinătăţii, avem tehnicile noastre de înlocuire a documentelor pe care în România, de exemplu, un mic antreprenor trebuie să le ofere băncii“. De regulă, creditul se rambursează, prin plăţi lunare, între 9 şi 12 luni, iar din acest punct de vedere, arată Chindriş, nu e nimic diferit faţă de România. Dar în rest, diferenţele sunt enorme.
Sergei Pugachev a declarat televiziunii ruseşti , Dozhd, că dă în judecata Rusia pentru 15 miliarde de dolari, acuzând statul că i-a luat ilegal bunurile, scrie Business Insider.
Pugachev a fost unul dintre jucătorii mari din Moscova în timpul primelor două mandate de preşedinte ale lui Putin. El a înfinţat Mezhpromback (International Industrial Bank) în 1992, iar în patru ani a devenit un om cheie la Kremlin, ajutând diferiţi politicieni să câstige alegeri.
Cum totul este trecător, relaţiile dintre Pugachev şi politicieni s-au stricat în 2010, iar în anul urmator a fugit la Londra.
Recent, Pugachev a mărturisit pentru Financial Times că mai este implicat într-o altă batalie legala cu statul rus. Agenţia de stat de asisgurare a depozitelor, DIA, l-a acuzat că mai are de plătit 2 miliarde de dolari pentru Mezhprombank. El se apără singur, nu-şi permite avocaţi din lipsa fondurilor, declarând că mai are doar 45 de mii de euro în conturi.
Pugachev a continuat dezvăluirile, mărturisind că el făcea parte din trio-ul ce mişca lucrurile la Kremlin, implicându-i astfel pe fiica lui Boris Yeltsin, Tatyana Dyachenko şi pe soţul acesteia, Valentin Yumashev. De asemenea, Pugachev a spus că el a fost cel care a orchestrat ascensiunea la putere a lui Putin. Nu Boris Berezovksy căruia îi este creditată această mişcare.
Detaliile cazului nu sunt foarte clare în acest moment, însa suma ceruta de Sergei Pugachev este uriasă, echivalentul PIB-ului ţari Senegal.
Bancherii au tăiat drastic ratele de dobândă pentru că piaţa este inundată de lichiditate, iar inflaţia se apropie de zero.
Cinci dintre cele mai mari zece bănci afişează dobânzi de sub 1% pe an la depozitele cu scadenţa la o lună, în timp ce depozitele pe un an sunt bonificate cu dobânzi cuprinse între 0,7% şi 2,7% pe an, în condiţiile în care piaţa este inundată de lichiditate, iar bancherii vor să compenseze volumele mici de credite noi cu marje de dobândă mai ridicate.
„Nu este de mirare că dobânzile au ajuns la acest nivel într-un context de hiperlichiditate. Observăm această evoluţie şi la obligaţiunile de stat. Este un trend care va continua, dar nu cred că există riscul să se ajungă la dobânzi negative la depozite. Cât timp avem însă în Europa acest tsunami de lichiditate şi noi suntem afectaţi“, comentează Matei Păun, managing partner al BAC Investment.
Unul din zece elevi de clasele a III-a şi a IV-a a studiat disciplina opţională Educaţie financiară în cel de-al doilea an de la implementarea proiectului de introducere în învăţământul primar a acestei discipline gratuite. Astfel, aproape 45.000 de elevi s-au înscris în anul şcolar 2014-2015 la cursurile de educaţie financiară, adică cca 11% din totalul elevilor din clasa a III-a şi a IV-a înscrişi în acelaşi an şcolar la nivelul ţării.
Pentru anul şcolar 2015-2016 s-au înscris deja peste 30.000 elevi din ciclul primar, iar perioada în care se mai poate opta pentru cursurile de educaţie financiară este încă deschisă până la sfârşitul acestui an scolar. Opţionalul se desfăşoară după programa şcolară aprobată de Ministerul Educaţiei Naţionale.
Numărul elevilor participanţi a crescut în cei doi ani de când programul a devenit disponibil la nivelul învăţământului primar. Astfel, dacă în 2013-2014 au fost înscrişi aproximativ 12.500 elevi din 32 judeţe şi municipiul Bucureşti, în anul şcolar 2014-2015 au studiat disciplina de Educaţie financiară peste 44.600 elevi din toată ţara. Programul se bucură de susţinerea cadrelor didactice, peste 2.000 de dascăli din întreaga ţară fiind înscrişi în program în anul şcolar 2014 – 2015.
Elevii înscrişi la opţionalul/auxiliarul gratuit de Educaţie financiară vor îmbina activităţile formale cu cele practice. În 2015, spre exemplu, elevii au avut oportunitatea de a participa la Olimpiada Micilor Bancheri, un concurs de educaţie financiară care a îmbinat testarea cunoştinţelor financiare teoretice cu exprimarea creativităţii şi a gândirii logice prin realizarea unor proiecte. În cadrul concursului, elevii au avut oportunitatea de a vizita Muzeul şi Biblioteca BNR, precum şi sediul unor instituţii financiare. Cele mai bune proiecte au fost premiate, iar MasterCard a acordat o distincţie specială celui mai inovator proiect.
Opţionalul/auxiliarul Educaţie financiară se desfăşoară cu sprijinul Băncii Naţionale a României, care a realizat şi monitorizarea proiectului prin vizitarea elevilor şi profesorilor din 22 judeţe, cât şi evaluarea cunoştinţelor elevilor, prin organizarea Olimpiadei Micilor Bancheri.
Directorii de resurse umane din sistemul bancar local pregătesc noua generaţie de bancheri într-un context în care acţionarii cer rapid rezultate, iar procesele de selecţie şi de pregătire a angajaţilor se fac mult mai atent.
Profesioniştii din zona de HR din bănci şi-au învăţat lecţiile în criză, încearcă să implementeze programe adaptate noii generaţii, ştiu cum să-şi flexibilizeze şi costurile, dar au rezerve în ceea ce priveşte creşterile salariale ale bancherilor, au spus invitaţii dezbaterii HR Insider organizată ieri în cadrul celei de-a doua zile a ZF Bankers Summit 2015.
În ce domeniu ar trebui să te pregăteşti să fii sigur că eşti angajat
Antreprenori sau manageri de mari corporaţii din România care au averi de cel puţin un milion de euro sunt vânaţi de bancherii de la Gutmann, un jucător de top de pe piaţa de private banking din Austria care şi-a dublat nivelul activelor faţă de 2008.
90% dintre clienţii Gutmann în România sunt antreprenori, iar 10% sunt executive manageri în companii, 90% sunt români, iar 10% sunt străini stabiliţi în România, 80% sunt bărbaţi, iar 20% sunt femei, descrie profilul clienţilor săi Iordan Parfenie, vicepreşedinte în cadrul băncii Gutmann şi responsabil pentru clienţii din România.
Austriecii au început să caute clienţi la Bucureşti, cărora să le gestioneze averile, în urmă cu mai bine de şapte ani, iar în 2010 chiar au deschis un birou în Capitală. Autorizaţia de funcţionare a reprezentanţei din România a expirat în 2012 şi nu a mai fost prelungită. Banca are concentrate la Viena operaţiunile de private banking, inclusiv din România. „Piaţa de private banking în România este în faza de copilărie cu perspective de dezvoltare. Vom putea vorbi de adolescenţa acestei pieţe în mod cert atunci când antreprenorii activi îşi vor pune problema cum au de gând să creeze valoare adăugată. Despre marea majoritate am impresia, de multe ori, că sunt cu «hainele în valiză». Foarte puţini îşi pun problema pe termen lung. Istoric, există mentalitatea: «ne pregătim pentru ce este mai rău». Iar în România există mentalitatea «trăieşte clipa»”, a declarat Parfenie.
Filosofia standard a private bankingului este legată de relaţii pe termen lung, consolidate cu încredere şi professionalism, dar şi cu excesiv de multă discreţie. Clienţii vin către bancă în principal pe bază de recomandare şi sunt „preţuiţi” de bancheri pentru lichidităţile substanţiale pe care le încredinţează spre administrare. Pragul de selecţie de un milion de euro setat de Gutmann pentru selectarea clientelei este mult mai ridicat decât în cazul băncilor locale, care oferă servicii de private banking pentru clienţii lor pornind, în general, de la 100.000 de euro. În România nu sunt foarte multe bănci care s-au arătat încrezătoare în potenţialul de creştere pe care îl pot aduce diviziile de private banking, dar nici nu există raportări oficiale privind valoarea averilor administrate de acestea. Olandezii de la ING au fost primii care au intrat pe această nişă în 2001, fiind urmaţi de băncile mari precum BCR, BRD, Raiffeisen, UniCredit sau Transilvania.
Dar Bank Gutmann nu încearcă să înlocuiască băncile comerciale şi să le facă direct concurenţă, ci doreşte să ofere servicii complementare, concentrându-se pe managementul averilor, după cum susţine Parfenie. În cazul clienţilor Gutmann care provin din zona antreprenorială, jumătate au lichiditatea disponibilă în mare măsură din exituri totale sau parţiale din anumite businessuri, în vreme ce în cazul celorlalţi 50% lichiditatea provine din businessuri curente. Parfenie explică motivul pentru care un milionar ar alege să îşi administreze banii de la Viena prin prisma serviciilor oferite: „Pe piaţa locală eşti limitat la anumite tipuri de servicii. Şi suntem la prima generaţie de antreprenori. Dar oamenii au început să pună valoare pe propria avere. În private banking faci strategia pe termen mediu şi lung. În vest, private banking înseamnă din ce în ce mai mult asset management. Discuţiile de private banking nu le faci la ghişeu”.
Dar care este profilul investitorului din Europa de Est? Investitorii din Est sunt mai tineri decât cei din Vest, în medie cu zece ani, iar românii sunt chiar o excepţie, unii dintre ei fiind mai tineri decât media estică (50‑60 de ani). Sunt educaţi, în căutarea unor variante alternative care să le conserve banii, astfel încât au început să devină interesaţi de opţiunile de investiţii pe termen mediu şi lung. Deşi, la o primă vedere, diferenţa dintre Vest şi Est poate părea mare, vorbim doar despre timpul de expunere: vesticii au avut acces la produsele de private banking şi la alte instrumente de investiţii mai de timpuriu, iar esticii abia de curând. Tendinţa este însă de a recupera decalajul, în opinia lui Iordan Parfenie. O altă particularitate este că investitorii estici acceptă mai greu să exprime, să îşi verbalizeze dorinţele, fiind mai reticenţi în a intra în acele detalii pe baza cărora ar putea să fie alcătuită strategia.
Una dintre problemele din România, dar şi o piedică în evoluţia sectorului de private banking, este disiparea clasei de mijloc. „În România săracii sunt mai mulţi şi mai săraci, iar bogaţii sunt mai puţini şi mai bogaţi. Este o disipare constantă a clasei de mijloc. În România nu există puterea clasei de mijloc şi nu cred că va exista în viitorul apropiat. În Austria simţi prezenţa şi puterea clasei de mijloc. Antreprenorii din Austria se concentrează pe transmisia averii la următoarele generaţii.”
Analizele recente derulate de Gutmann în mai multe ţări din regiune arată că proprietarii întreprinderilor de familie din Europa de Est sunt, în peste 80% din cazuri, hotărâţi să păstreze în familie atât proprietatea, cât şi managementul afacerii, dar mai puţin de jumătate iau în calcul pregătirea transferului către generaţia următoare.
Criza financiară şi economică mondială a afectat încrederea europenilor bogaţi în pieţele financiare şi le-a schimbat atitudinea faţă de bănci, investiţii şi risc. Clienţii, deveniţi mai conservatori, au avut nevoie mai mult decât oricând de o administrare eficientă a banilor, ceea ce a desemnat un bun moment pentru dezvoltarea afacerilor din private banking.
Capitalul de imagine pe care bancherii au încercat să-l creeze diviziilor de private banking ar putea fi explicat prin faptul că în anii de criză evoluţia segmentului de retail bancar tradiţional a frânat, iar un alt motiv ar fi nevoia băncilor de a atrage clienţi care dispun de lichidităţi importante. Băncile nu s-au grăbit să recurgă la compromisuri majore în anii de criză şi să relaxeze plafoanele de acceptare a clienţilor care vor sau au nevoie de un bancher personal. Ba chiar dimpotrivă. Poate pentru că serviciile de private banking sunt elitiste. Iar când limita este fixată prea jos şi accesul este facil, produsul nu mai este elitist din punctul de vedere al clientului şi devine ineficient şi pentru bancă. Un bancher personal are un portofoliu restrâns de clienţi comparativ cu cel din alte arii de business, tocmai pentru că este vorba de servicii de top.
Ambrus Attila, poreclit ‘Whisky Man’, este un fost spărgător de bănci devenit celebru după zeci de jafuri comise în Ungaria. Attila s-a născut într-o localitate din apropierea municipiului Miercurea Ciuc şi din 1988 trăieşte în Ungaria. Autorităţile maghiare au reuşit să-l prindă după şase ani de căutări, timp în care devenise deja un personaj celebru.
El a fost unul dintre cei mai căutaţi hoţi de bănci din Europa; prima spargere a dat-o în 1993, iar şase ani mai târziu, în 1999, a fost arestat şi ulterior condamnat la 17 ani de închisoare. A ispăşit din pedeapsă 13 ani, fiind eliberat anticipat pentru bună purtare.
Porecla de “Whisky bandit” i se trage de la o legendă, şi anume că obişnuia să bea un whisky dublu înainte de fiecare jaf. În jurul lui s-au construit şi alte poveşti, precum aceea că trimitea sticle de vin poliţiştilor care se ocupau de cazul său.
În cadrul unor interviuri, Attila a declarat că a început să jefuiască bănci din cauza datoriilor. “A fost o alegere conştientă. Nu-mi pare rău de nimic, mi-am ispăşit pedeapsa, am tras multe consecinţe şi multe învăţături din toate astea, dar nu recomand nimănui să mă ia ca exemplu”, a mai spus bărbatul.
Ambrus Atiila a devenit cunoscut în lumea întreagă după ce un american a scris o carte despre el. De curând, drepturile de ecranizare au fost cumpărate de actorul Johnny Depp, care intenţionează să producă un film despre Attila.
Ambrus Attila, poreclit ‘Whisky Man’, este un fost spărgător de bănci devenit celebru după zeci de jafuri comise în Ungaria. Attila s-a născut într-o localitate din apropierea municipiului Miercurea Ciuc şi din 1988 trăieşte în Ungaria. Autorităţile maghiare au reuşit să-l prindă după şase ani de căutări, timp în care devenise deja un personaj celebru.
El a fost unul dintre cei mai căutaţi hoţi de bănci din Europa; prima spargere a dat-o în 1993, iar şase ani mai târziu, în 1999, a fost arestat şi ulterior condamnat la 17 ani de închisoare. A ispăşit din pedeapsă 13 ani, fiind eliberat anticipat pentru bună purtare.
Porecla de “Whisky bandit” i se trage de la o legendă, şi anume că obişnuia să bea un whisky dublu înainte de fiecare jaf. În jurul lui s-au construit şi alte poveşti, precum aceea că trimitea sticle de vin poliţiştilor care se ocupau de cazul său.
În cadrul unor interviuri, Attila a declarat că a început să jefuiască bănci din cauza datoriilor. “A fost o alegere conştientă. Nu-mi pare rău de nimic, mi-am ispăşit pedeapsa, am tras multe consecinţe şi multe învăţături din toate astea, dar nu recomand nimănui să mă ia ca exemplu”, a mai spus bărbatul.
Ambrus Atiila a devenit cunoscut în lumea întreagă după ce un american a scris o carte despre el. De curând, drepturile de ecranizare au fost cumpărate de actorul Johnny Depp, care intenţionează să producă un film despre Attila.
Directorul general al National Bank of Greece, Leonidas Frangiadakis, şeful Alpha Bank, Dimitrios Mantzounis, al Piraeus Bank, Anthimos Thomopoulos, şi cel al Eurobank, Fokion Karavias, au subliniat necesitatea acestui acord rapid, care să asigure viitorul Greciei în zona euro şi să creeze condiţiile pentru dezvoltare durabilă.
“Factorul timp este extrem de important şi ar fi ruşinos ca Grecia să nu profite de condiţiile economice favorabile create de politica de relaxare monetară a Băncii Centrale Europene (BCE) şi de scăderea puternică a preţurilor petrolului”, a spus Frangiadakis.
Mantzounis a arătat că eliminarea incertitudinilor este esenţială, nu doar pentru sectorul creditării ci în general pentru economia elenă.
Pentru Thomopoulos, cheia redresării economice stă în întreruperea ciclului subfinanţării şi retragerii investiţiilor.
“Ţara suportă presiuni prelungite asupra creditării şi incertitudini care afectează economia. Situaţia nu poate continua. Timpul este un parametru decisiv. Necesitatea unui acord realist cu partenerii instituţionali este imediată, iar acordul trebuie adoptat de majoritatea partidelor politice, aşa cum s-a întâmplat în Portugalia, Irlanda şi Cipru”, a adăugat Karavias.
Efectele incertitudinilor prelungite devin deja vizibile în economie. În ultimul trimestru din 2014 economia Greciei s-a contractat cu 1,3%, comparativ cu o creştere de 1,5% în trimestrul al treilea, potrivit datelor Fundaţiei pentru Cercetări Economice şi Industriale.
Pentru primul trimestru, analiştii estimează că economia elenă a stagnat.
Ieşirile de capital din Grecia au continuat în luna aprilie, tendinţă care a afectat nu doar depozitele bancare ci şi plasamentele investitorilor străini în acţiuni şi obligaţiuni.
În cazul depozitelor bancare, pierderile înregistrate de la începutul anului se ridică la circa 30 de miliarde de euro. Mai mulţi investitori străini s-au retras de pe piaţa de capital, ieşirile fiind evaluate la 500 de milioane de euro. Numai în luna martie retragerile investitorilor în acţiuni au fost echivalente cu 169,31 milioane de euro, după 162,17 milioane de euro în februarie.