BusinessMagazin

Tag: investitii

  • Guzu da vopseaua pe vin

    Sunt doua saptamani de cand omul de afaceri Daniel Guzu, fondatorul producatorului de vopsea Fabryo (fostul Guzu Chim), s-a instalat in sediul Bau Profil din Popesti-Leordeni. Are acum biroul gard in gard cu fosta sa fabrica, la care a renuntat definitiv la sfarsitul lunii ianuarie, cand a fost finalizat schimbul de actiuni cu Oresa, prin care fondul de investitii a devenit actionar majoritar la Fabryo, iar Daniel Guzu – la Bau Profil. Parteneriatul cu Oresa ar mai fi mers inainte daca nu ar fi survenit criza economica. Criza nu a fost un factor decisiv, insa cu siguranta a grabit incheierea tranzactiei care, in conditii “normale”, ar fi fost mai avantajoasa pentru fondatorul Guzuchim, dupa cum el insusi admite.

    Daniel Guzu isi alege cu grija cuvintele, dar nu se sfieste sa recunoasca faptul ca Fabryo nu mai reprezenta o provocare pentru el. Si ca oricum, in aceasta perioada, existenta unui singur actionar e benefica pentru fiecare dintre cele doua afaceri. Laurentiu Ispir, director de investitii in cadrul Oresa, spune ca trazactia a fost avantajoasa pentru ambele parti, ca Daniel Guzu a preluat controlul asupra unei companii cu un potential foarte mare de crestere pe piata de adezivi si ca acum fondul de investitii se poate concentra pe companiile in care este actionar majoritar. Printre care se afla si Fabryo, afacere pe care Laurentiu Ispir o vede ajungand la o cifra de afaceri de 100 de milioane de euro in urmatorii patru-cinci ani: “Mizam in special pe o crestere organica, bazata pe cresterea consumului si a cotei de piata a Fabryo, dar nu excludem nici achizitiile in scopul extinderii portofoliului de produse, daca preturile vor fi atractive”.

    Planuri de crestere are si Daniel Guzu pentru noua sa afacere. Deocamdata, va mai investi doar un milion de euro in modernizare. Pe viitor, ar mai putea fi vorba si despre o extindere a capacitatii de productie (acum, fabrica are o capacitate maxima de 30.000 de tone de adezivi pe an si 1.000 de tone de tabla prelucrabila, iar depasirea acestor cifre s-ar putea realiza prin constructia unei noi hale de productie). Daniel Guzu insista in cursul discutiei cu BUSINESS Magazin ca tot ce face este din pasiune. Acesta poate fi si motivul pentru care o mare parte din banii luati pe Fabryo a mers in dezvoltarea afacerii cu vinuri, dar si in imobiliare, constructii si agricultura. Pana acum, Daniel Guzu a investit sapte milioane de euro in agricultura din banii proprii si spune ca nu se asteapta sa-si recupereze investitia prea repede, mai ales dintr-un business precum cel cu vinurile, unde monetizarea unui brand este mai dificila.

    De aceea, pentru a-si sustine viile, Guzu a demarat si o afacere cu livezi, prin cumpararea a 33 de hectare cultivate cu meri si peri, pe care vrea sa le extinda pana la 53 de hectare in primavara. Practic, afacerea cu livezi a fost gandita ca o sustinere pentru cea cu viile. Considera oricum ca investitiile in vinuri au fost “emotionale”, mai ales achizitia hectarelor plantate cu vita-de-vie in apropiere de Panciu, locul sau de nastere. La doi kilometri distanta de localitatea vranceana, pe un deal situat intre doua rauri, Guzu a cumparat de la “sute de mici proprietari” aproape 100 de hectare, a construit o crama si un mic conac, unde isi invita prietenii pasionati de vin. Pasiunea pentru vin isi are radacinile din copilarie, cand se ocupa alaturi de bunicul sau de productia pentru consum casnic. “Nu m-am gandit atunci ca voi face un business din asta, dar ideea mi-a venit cand am intrat in afacerea Vinexpert”, povesteste Guzu.

    In urma cu un an, a iesit insa din afacerea cu magazinele de vin, afirmand ca nu-i place retail-ul si ca prefera sa se concentreze pe productie. Toamna trecuta a facut deja primul vin si a lansat trei branduri pozitionate pe segmente diferite. Este vorba despre Sagio, un vin premium pentru HoReCa, despre Casa Panciu pentru segmentul mediu (mainstream) si, in final, despre Setila, o marca de vin pozitionata pe segmentul economic. Momentan, dintre toate, Guzu e cel mai mandru de Sagio, despre care spune ca este cel mai bun dintre toate. Spune ca cele mai bune vinuri sunt cele de productie mica, astfel ca nu tine la vanzarea unor volume impresionante de vinuri, ci prefera sa aiba o productie de pana la 1,5 milioane de sticle anual – atat cat va produce si combinatul de vinificatie pe care omul de afaceri il are in plan.

    Investitia pentru constructia si utilarea combinatului se ridica la patru milioane de euro, dar proiectul este deocamdata in stand-by; 50% din investitie ar putea fi finantata din fondurile Uniunii Europene, dar dosarul lui Guzu asteapta inca aprobarea. Daca despre vinuri vorbeste cu pasiune, Daniel Guzu nu prea se simte in largul lui cand vorbeste despre imobiliare. Spune ca dupa ce va finaliza anul viitor proiectele din Sinaia, Popesti-Leordeni si Bragadiru, nu mai vrea sa auda de alte businessuri in acest domeniu. “Am incercat, dar concluzia este ca nu rezonez cu domeniul, nu-mi place si nici nu ma pricep”, recunoaste Guzu, care a investit “cateva milioane de euro” in domeniu impreuna cu Viorel Berbec, cofondator al Fabryo.

    Termenul de livrare a apartamentelor din Popesti-Leordeni si din Bragadiru, precum si a caselor din Sinaia ar fi trebuit sa fie anul acesta, dar a fost prelungit pana in 2010. Bineinteles, din cauza conditiilor de piata. Tot din cauza conditiilor de piata, apartamentele nu s-au vandut in ultima perioada in pofida ofertelor de reduceri de preturi. “Pe un apartament din Bragadiru cu 60 de metri patrati utili ceream 90.000 de euro si am scazut pretul la 65.000 de euro cu tot cu TVA, dar tot nu a venit nimeni sa cumpere, pentru ca nu are lumea de unde sa ia credite si putini sunt cei care au lichiditati”, afirma Guzu.

    Asa ca prefera sa astepte cu vanzarea pana la anul, cand piata imobiliara, crede el, se va dezmorti. Dupa care nu va mai investi nici in imobiliare, nici in terenuri. Nu il intereseaza nici macar chilipirurile aparute in aceasta perioada: “M-a sunat chiar ieri (acum o saptamana – n. red.) cineva sa-mi dea cu 50 de euro metrul patrat un teren care se vindea inainte cu 110 euro, dar i-am zis ca nu i l-as lua nici la 30 de euro”, povesteste surazand Guzu. Daca la imobiliare Guzu este hotarat sa renunte, intrebarea este daca la un moment dat va renunta si la Bau Profil. Inca nu poate da un raspuns, mai ales ca abia de doua saptamani are controlul complet asupra companiei. Spune doar ca mai are inca foarte multe de facut, ca vrea sa creeze produse si nu neaparat sa-si multiplice banii. Ceea ce stie cu siguranta este ca nu va renunta niciodata la viile de la Panciu. Acestea ar trebui sa se transforme in afacerea sa de familie.

  • Cine pierde din scaderea bursei

    Cei care au pierdut sunt in realitate actionarii majoritari ai companiilor listate, in cea mai mare parte companii straine, care au investit in Romania pentru a face multi bani – si majoritatea au si facut. In aceeasi situatie sunt fondurile de investitii (si ele preponderent straine) care au pariat in ultimii ani pe actiuni romanesti, si cele cateva mii de investitori romani care si-au investit economiile sau surplusul de venit pe Bursa, sperand sa obtina castiguri mai mari decat la banca sau sa se imbogateasca peste noapte.

    De ce ar interesa pe cineva sau i-ar parea rau ca sunt cativa care au pierdut pe Bursa? In fond, romanii au alte probleme, mai importante: nu le mai cresc salariile (ba unora chiar au inceput sa le scada), in fiecare sector de activitate se anunta sute sau mii de concedieri, nu mai pot lua credit de la banca, preturile alimentelor sau chiriile cresc continuu, semnele recesiunii se instaleaza tot mai adanc.

    Romanii in ansamblu saracesc, la fel cum fac si britanicii, nemtii sau americanii – asa ca de ce ar mai interesa pe cineva ca unii (si nici macar foarte multi) saracesc pe Bursa? Realitatea nu e insa atat de simplista. Ceea ce se intampla acum pe Bursa de la Bucuresti si pe toate bursele lumii are o mare legatura cu fenomenul de saracire pe care il simte de un an si jumatate cea mai mare parte a populatiei Globului. In final, banii care s-au evaporat de pe pietele de capital sau de pe pietele imobiliare au disparut din buzunarele tuturor. Pietele de capital nu mai reprezinta de mult doar un barometru al economiilor lumii, ci o parte importanta a acestora, iar prabusirea lor are o contributie majora la recesiunea mondiala, la fel cum cresterea spectaculoasa de dupa 2000 a contribuit semnificativ la avantul economiei mondiale pana in 2007.

    Revenind la statistici, la nivel mondial, pietele de capital au pierdut anul trecut 28.250 de miliarde de dolari din capitalizare, adica 4.100 de dolari pentru fiecare cetatean al planetei. Capitalizarea totala a burselor lumii era la sfarsitul lui 2008 de 32.850 de miliarde de dolari, fata de 60.830 de miliarde de dolari la finele lui 2007, conform Federatiei Mondiale a Burselor de Valori (World Federation of Exchanges – WFE). Ca termen de comparatie, PIB-ul total mondial a fost in 2007 de circa 54.347 de miliarde de dolari, conform datelor Bancii Mondiale; altfel spus, pierderile de pe pietele de capital din 2008 reprezinta jumatate din bogatia produsa la nivel global intr-un an.

    Probabil ca in acest moment, nici cei mai straluciti ganditori nu pot spune care va fi impactul real al acestor pierderi asupra economiei mondiale, pentru simplul motiv ca lumea nu s-a mai confruntat pana acum cu evenimente de o asemenea magnitudine. De aceea, planurile de salvare lansate de autoritatile financiare si guvernamentale din lume nu reusesc sa linisteasca, pentru ca nimeni nu stie cu adevarat cati bani trebuie pompati in economie pentru a opri caderea acesteia sau daca exista banii necesari. Autoritatile din Statele Unite ale Americii, care au anuntat pana acum cele mai mari planuri de salvare economica, au alocat aproape 1.600 de miliarde de dolari pentru salvarea bancilor si stimularea economiei.

    Asta in conditiile in care bursele americane au pierdut anul trecut 8.000 de miliarde de dolari din capitalizare. Asadar, planurile de ajutorare a economiei acopera doar 20% din scaderea capitalizarii companiilor americane, care s-a transformat in pierderi pentru banci, fonduri de investitii, fonduri de pensii sau mici investitori. La randul lor, aceste pierderi au blocat creditarea, au dus la reducerea consumului, care a condus mai departe la scaderea productiei si, in cele din urma, la concedieri.

    Sunt in aceste conditii de ajuns 1.600 de miliarde de dolari pentru a debloca situatia? In fond, statul poate ajuta doar bancile sau companiile, nu si pe micii investitori. Un investitor american care avea 10.000 de actiuni Citigroup in 2007 le putea vinde atunci cu 50 de dolari, iar cu cei 500.000 de dolari incasati isi putea cumpara o casa in Florida si o masina americana, stimuland astfel piata imobiliara si vanzarile de masini ale Ford, de exemplu. Daca acelasi investitor a decis insa sa pastreze actiunile, el ar mai lua acum doar 20.000 de dolari (pretul unei actiuni Citigroup era vineri de 2 dolari), bani care cu siguranta nu mai ajung pentru casa si poate nici pentru un SUV. A riscat si a pierdut, insa pe langa el au pierdut si pietele unde si-ar fi putut cheltui banii, care au ramas fara un client.

    Exemple similare exista si pe piata romaneasca, unde cei care au pierdut din scaderea Bursei sunt in realitate mult mai multi decat cei cateva mii de investitori activi inregistrati in statistici. Cresterea puternica a Bursei de la Bucuresti in perioada 2000-2007 a “imbogatit” cateva sute de mii de romani care au primit cupoane in cadrul Programului de Privatizare in Masa (PPM) derulat de guvernul Vacaroiu in anii ’90. Multi dintre ei au ales sa-si subscrie cupoanele la SIF-uri, primind in schimb cate 1.000 de titluri. Actiunile SIF au crescut de circa 90 de ori de la lansare pana la mijlocul lui 2007, cand un “cuponar” ajunsese sa-si poata vinde cele 1.000 de actiuni detinute la SIF Oltenia (SIF5), de exemplu, cu 4.500 de lei (1.400 de euro).

    Acesti bani puteau fi folositi pentru achizitia de electrocasnice, pentru plata avansului la cumpararea unui automobil sau pentru un concediu la mare. In fiecare luna din 2007 erau peste 100.000 de cuponari care isi vindeau actiunile, iar dinspre ei se indreptau cateva zeci de milioane de euro lunar spre piata de electrocasnice, industria auto sau spre agentiile de turism si supermarketuri. In prezent, putini mai sunt cei care isi vand actiunile, dupa ce SIF-urile au scazut de aproape 10 ori, iar 1.000 de actiuni SIF Oltenia mai valoreaza doar 360 de lei (85 de euro). Circa 8 milioane de romani au primit la inceputul anilor ’90 cupoane, iar dintre acestia, aproximativ 2,5 milioane au subscris la SIF-uri. Si ei se numara printre perdantii din ultimii doi ani ai caderii Bursei, chiar daca multi nu o stiu.

    Declinul Bursei loveste deopotriva si in companii, care au ramas fara o sursa avantajoasa de finantare exact atunci cand aveau mai mare nevoie de ea. In perioada 2005-2007 zeci de companii au strans milioane de euro de pe Bursa prin majorari de capital, bani pe care i-au folosit pentru investitii, care au creat locuri de munca si valoare adaugata in economie. In prezent, companiile se confrunta cu tot mai multe dificultati in finantare, dat fiind ca bancile sunt mai zgarcite in acordarea de credite, iar in aceste conditii, pentru multe dintre ele solutia este sa reduca numarul de angajati sau salariile. Pe masura ce rolul pietei de capital in economie a crescut, si riscul ca miscarile ei sa genereze dezechilibre in economia reala s-a amplificat.

    Cum insa evolutia pietei de capital nu poate fi controlata, nici riscurile nu pot fi tinute sub control, iar criza financiara si economica din prezent arata cel mai bine care sunt pericolele atunci cand piata de capital scapa de sub control. Din acest punct de vedere, gradul redus de dezvoltare a pietei de capital romanesti poate reprezenta un avantaj in contextul actual. Ce s-ar fi intamplat daca in loc de cateva mii ar fi fost cateva sute de mii de investitori activi pe Bursa?

  • Fusu: Nu vom mai vedea investitii online ca pana acum

    “Ar trebui sa uitam de investitiile pe care le-am vazut anii trecuti in online-ul romanesc”, a spus Calin Fusu, fondatorul Neogen, in cadrul evenimentului Web Club organizat de Evensys, facand aluzie la investitia de 10 milioane de euro pe care fondul american Tiger Global Management a facut-o in 2007, achizitionand pachetul minoritar de actiuni al Neogen si al site-ului de recrutare eJobs sau la milionul de euro pe care l-a platit omul de afaceri Alexis Bonte alaturi de alti investitori pentru 41% din Trilulilu. Fusu nu sustine insa ca investitorii vor ocoli in totalitate internetul romanesc, ci doar ca sumele investite vor fi prin comparatie mult mai mici.

    Vlad Stan, fondatorul SeedMoney, un soi de fond de investitii dedicat exclusiv proiectelor online romanesti, a anuntat ca pregateste pentru anul acesta un buget cuprins intre 600.000 si 800.000 de euro, in crestere comparativ cu capitalul initial de jumatate de milion de euro, suma din care fondul a cheltuit deja mai mult de jumatate pentru cinci proiecte. “Ne-au batut la usa pana acum peste 100 de antreprenori aflati in cautare de finantare. Planul nostru ar fi sa ajungem la sfarsit de an sa fim implicati in cel putin 10 proiecte”, spune Stan, care a anuntat astazi investitia SeedMoney in veevid.ro, o platforma de video management creata pentru companiile care produc cantitati mari de continut video si doresc sa-l monetizeze si pe internet. In acelasi timp, SeedMoney se afla in discutii cu alte patru proiecte online din Romania, urmarind insa de anul acesta proiecte care pot fi extinse si la nivel international.

    Spre deosebire de Seed Money, Swiss Venture si-a propus sa investeasca numai in proiecte locale, axandu-se pe acele proiecte care au un model de business foarte clar conturat. “Tocmai de asta, probabil peste 70% dintre proiectele in care ne vom implica vor fi de comert online pe nise”, spune Cristian Ducu, directorul executiv al Swiss Venture, compania avand in derulare sapte proiecte dezvoltate intern.
     

  • Romania nu stie sa atraga investitiile de private equity si venture capital

    "Rezultatele studiului demonstreaza ca multe tari care in mod traditional sunt considerate ca au impozite ridicate, asigura de fapt un mediu care incurajeaza investitiile de tip venture capital si private equity. Spre deosebire de acestea, unele noi state membre UE, precum Romania, cu rate reduse ale impozitului pe profit si pe venitul personal, nu stau la fel de bine”, a declarat, Valentin Tic, partener pentru taxe la KPMG Romania.

    Sondajul, realizat in ultimul trimestru al anului 2008, a avut scopul de a stabili cat de favorabil este sistemul fiscal si juridic pentru fondurile de investitii de capital de risc (venture capital) si capital privat (private equity), si de a promova cel mai eficient cadrul fiscal si juridic pentru aceste tipuri de investitii pe o piata europeana integrata. 

    Romania a fost inclusa in studiul EVCA pentru a doua oara, obtinand un scor de 2,27 puncte (3 fiind nota cea mai slaba), dar a urcat in clasamentul statelor europene si nu se mai plaseaza pe ultimul loc.

    “Este esential ca autoritatile sa demonstreze ca Romania este pregatita sa faca fata provocarilor ridicate de criza financiara, precum si sa recupereze o parte din intarzierile din perioada tranzitiei, promovand politici si strategii clare, coerente si durabile, si asigurand continuitatea si transparenta in abordarea fata de investitorii in private equity”, considera Daniela Nemoianu Istocescu, partner in cadrul KPMG Romania.

    Raportul arata ca in Romania au existat unele imbunatatiri usoare, dar statul continua sa fie afectat de reglementarile negative pentru fondurile de pensii, de un mediu fiscal dificil si de faptul ca legislatia nu face nicio referire la capitalul privat si de risc.

    Referitor la regimul pensiilor private, Romania a obtinut un punctaj de 2,5 puncte, in contextul in care legislatia nu permite administratorilor de pensii sa investeasca in fondurile de capital privat si de risc locale sau europene.

    Romania a obtinut un punct pe segmentul companiilor de asigurari, dar trei puncte pentru structurile de fond si stimulentele fiscale. “Structurile de fond au fost excluse din analiza in acest studiu, intrucat nici politicienii, nici cei care aplica nu utilizeaza structura existenta, care se pare ca nu este potrivita pentru investitiile de capital privat si de risc. Romania nu furnizeaza niciun stimulent sau o reducere a taxelor pentru a incuraja investitiile de capital privat sau de risc”, se mai precizeaza in raportul KPMG.

    Un plus il reprezinta rata de impozitare a profitului companiilor de 16%, care se situeaza sub media europeana de 24%. In plus, mai exista o taxa special pentru microintreprinderi, care au posibilitatea de a alege sa plateasca 2,5% din cifra de afaceri. Totusi, rata de impozitare pentru microintreprinderi se va majora in 2009 la 3% din cifra de afaceri.

    In clasament, Franta s-a clasat pe locul intai, cu 1,23 de puncte, fiind urmata de Irlanda (1,32 puncte) si Belgia (1,33 puncte).

     

  • Romania nu stie sa atraga investitiile de private equity si venture capital

    "Rezultatele studiului demonstreaza ca multe tari care in mod traditional sunt considerate ca au impozite ridicate, asigura de fapt un mediu care incurajeaza investitiile de tip venture capital si private equity. Spre deosebire de acestea, unele noi state membre UE, precum Romania, cu rate reduse ale impozitului pe profit si pe venitul personal, nu stau la fel de bine”, a declarat, Valentin Tic, partener pentru taxe la KPMG Romania.

    Sondajul, realizat in ultimul trimestru al anului 2008, a avut scopul de a stabili cat de favorabil este sistemul fiscal si juridic pentru fondurile de investitii de capital de risc (venture capital) si capital privat (private equity), si de a promova cel mai eficient cadrul fiscal si juridic pentru aceste tipuri de investitii pe o piata europeana integrata. 

    Romania a fost inclusa in studiul EVCA pentru a doua oara, obtinand un scor de 2,27 puncte (3 fiind nota cea mai slaba), dar a urcat in clasamentul statelor europene si nu se mai plaseaza pe ultimul loc.

    “Este esential ca autoritatile sa demonstreze ca Romania este pregatita sa faca fata provocarilor ridicate de criza financiara, precum si sa recupereze o parte din intarzierile din perioada tranzitiei, promovand politici si strategii clare, coerente si durabile, si asigurand continuitatea si transparenta in abordarea fata de investitorii in private equity”, considera Daniela Nemoianu Istocescu, partner in cadrul KPMG Romania.

    Raportul arata ca in Romania au existat unele imbunatatiri usoare, dar statul continua sa fie afectat de reglementarile negative pentru fondurile de pensii, de un mediu fiscal dificil si de faptul ca legislatia nu face nicio referire la capitalul privat si de risc.

    Referitor la regimul pensiilor private, Romania a obtinut un punctaj de 2,5 puncte, in contextul in care legislatia nu permite administratorilor de pensii sa investeasca in fondurile de capital privat si de risc locale sau europene.

    Romania a obtinut un punct pe segmentul companiilor de asigurari, dar trei puncte pentru structurile de fond si stimulentele fiscale. “Structurile de fond au fost excluse din analiza in acest studiu, intrucat nici politicienii, nici cei care aplica nu utilizeaza structura existenta, care se pare ca nu este potrivita pentru investitiile de capital privat si de risc. Romania nu furnizeaza niciun stimulent sau o reducere a taxelor pentru a incuraja investitiile de capital privat sau de risc”, se mai precizeaza in raportul KPMG.

    Un plus il reprezinta rata de impozitare a profitului companiilor de 16%, care se situeaza sub media europeana de 24%. In plus, mai exista o taxa special pentru microintreprinderi, care au posibilitatea de a alege sa plateasca 2,5% din cifra de afaceri. Totusi, rata de impozitare pentru microintreprinderi se va majora in 2009 la 3% din cifra de afaceri.

    In clasament, Franta s-a clasat pe locul intai, cu 1,23 de puncte, fiind urmata de Irlanda (1,32 puncte) si Belgia (1,33 puncte).

     

  • Interamerican isi schimba numele

    "Planurile noastre pentru 2009 includ o investitie in dezvoltare de aproximativ 20 de milioane de euro", a anuntat Carmen Radu, directorul general adjunct Eureko. Din aceasta suma, doua milioane de euro vor fi alocate campaniei de rebranding, iar restul vor fi investite in consolidarea operatiunilor din Romania.

    Principalele directii urmarite sunt cresterea numarului de agenti de la 1.000 la 1.500 si largirea portofoliului de produse, cu accent pe anumite segmente cheie precum pensii, sanatate si asigurari de viata. Astfel, in 2009 compania va lansa fondul de pensii cu profil ridicat de risc Eureko Activ, dupa ce anul trecut si-au anuntat intrarea pe segmentul pensiilor facultative prin lansarea unui produs cu medium Eureko Confort.

    In februarie va fi lansat pe piata si un produs de tip unit-linked, ce da investitorilor posibilitatea de a-si alege un fond garantat si care se adreseaza clientilor cu apetit ceva mai redus de risc. Un alt segment de business spre care se vor indrepta investitiile Eureko in acest an este cel al asigurarilor medicale private, furnizate in parteneriat cu Euroclinic.

    Incepand cu 1 mai 2009, Eureko va inceta insa subscrierea de polite de asigurari generale pentru acoperirea anumitor riscuri, respectiv pentru bunuri, auto, raspundere civila si cargo. "Toata lumea stie ca piata de non-viata nu a fost profitabila in ultimii ani, asa ca nu are rost sa mai investim aici.

    Oricum, noi aveam o pozitie minoritara si destul de putin loc pentru extindere", a precizat Frans van der Ent, country manager al Eureko. In prezent, Eureko are in Romania peste 350.000 de clienti cu polite active pe segmentul de asigurari si pensii administrate privat.

  • Foarte multe pahare

     

    O vitrina plina cu tot felul de pahare, farfurii si tacamuri, de toate dimensiunile si in toate formele, dar nu din portelan scump, ci din plastic, este principalul decor din biroul lui Ilias Kalamaras, fostul sef al Elmec Romania (importatorul produselor Nike). Aflat de 12 ani in Romania, timp in care a construit mai multe afaceri, printre care si reteaua de peste 50 de magazine ale Elmec, Ilias Kalamaras e foarte increzator si in destinul Laricup – noua afacere in care managerul grec a decis sa se implice. Noua afacere reprezinta decizia proprietarilor Lariplast (o afacere de familie care domina piata greceasca de vesela de unica folosinta) ca dupa 35 de ani de la infiintare sa mai faca o fabrica in Europa.  
     
    “Fabrica Lariplast din Grecia e cea mai mare din Balcani”, povesteste Kalamaras. De fapt, prin aceasta unitate de productie, functionala non-stop, Lariplast asigura vesela de unica folosinta atat pentru piata interna, cat si pentru cea mai mare parte a tarilor europene si pentru Israel. Sase camioane de marfa pleaca zilnic din fabrica din Grecia. “Transformate” in pahare de unica folosinta, cele sase camioane echivaleaza cu aproximativ 18 milioane de bucati. Toata productia fabricii din Grecia a generat anul trecut vanzari de 20 de milioane de euro, suma impartita in mod egal intre piata greceasca si export.
     
    In primavara anului trecut, actionarii Lariplast au decis ca Romania e locatia cea mai potrivita pentru a construi o noua fabrica, egala ca dimensiuni si capacitate cu cea din Grecia. “In mai am deschis un birou aici, pentru a dezvolta relatiile cu clientii, iar de la inceputul anului viitor vom incepe constructia fabricii”, spune Kalamaras. Unitatea de productie va fi situata in zona industriala a Ploiestiului si va avea o suprafata de 7.000 de metri patrati. Pentru deschiderea ei, programata pentru mijlocul acestui an, vor fi adusi si specialisti din Grecia, fiind “destul de greu sa gasim in Romania oameni specializati, care sa aiba experienta in aceasta industrie”, dupa cum spune Kalamaras. Daca acum Laricup Romania are doar patru angajati, pentru fabrica din Ploiesti vor fi recrutati, in prima etapa, aproximativ 40 de oameni, in conditiile in care productia este complet automatizata.
     
    Pentru cele 10 milioane de euro, cat este valoarea planificata a investitiei de la Ploiesti, finantarea va veni atat de la compania-mama, cat si prin credite bancare, fiind vizate in acest sens banci romanesti. Fostul sef de la Elmec nu se teme ca, in actualul context economic, va intampina greutati pentru creditare. “Suntem o companie curata, bancile ne cunosc si au incredere in noi”, spune Kalamaras, dezvaluind ca se afla deja in discutii cu cateva banci, urmand sa aleaga, evident, cea mai buna oferta.
     
    Deocamdata, in Romania, Lariplast este prezent prin importul produselor fabricate in Grecia, care ajung in special in lanturi comerciale internationale, de tipul Carrefour si real,-, sub marca privata (adica nu sub brandul Lariplast, ci cu una dintre marcile comerciantului respectiv). Acest lucru este explicat de Kalamaras prin faptul ca Lariplast nu este inca un nume cunoscut in Romania, asa cum este in alte tari ale Europei. De altfel, acesta este si motivul pentru care in Romania compania nici nu se numeste la fel ca sora ei mai mare din Grecia, ci Laricup. “Ne-am hotarat sa crestem in Romania un brand nou”, explica scurt directorul general. Tot el precizeaza insa ca, la nivel de actionariat, doar 60% din noua companie apartine proprietarilor Lariplast, restul de 40% fiind in proprietatea unei persoane fizice din Grecia.
     
    Pentru ultimele sase luni ale anului trecut, perioada in care compania a fost prezenta pe piata romaneasca, Kalamaras estimeaza vanzari de aproximativ 700.000 de euro, echivalentul a zeci de milioane de pahare si farfurii de unica folosinta, urmand ca anul acesta, odata ce va intra in functiune si fabrica de la Ploiesti, cifra de afaceri sa se ridice la cel putin cinci milioane de euro.
     
    Alegerea Romaniei ca locatie pentru constructia noii fabrici a avut la baza cateva motivatii importante, in conditiile in care pe piata exista deja mai multi producatori si importatori de vesela de unica folosinta, cu afaceri cumulate pe acest segment de aproximativ 25 de milioane de euro. Piata romaneasca are un potential mare de crestere, crede Kalamaras, pentru ca romanii au o inclinatie de a utiliza acest tip de produse, inclusiv prin evenimente de tipul festivalurilor berii.
     
    In Grecia, compania are contracte cu firme producatoare de bere, racoritoare, cafea, dar si cu lanturi comerciale sau res­taurante. Valoarea normala a pietei din Romania ar trebui sa fie cel putin dubla, asadar de 50-60 de milioane de euro, este de parere Kalamaras, facand o comparatie cu Grecia. “Valoarea pietei de profil din Grecia este tot de 25 de milioane de euro, dar tara are jumatate din populatia Romaniei”, isi justifica el rationamentul. In plus, crede Kalamaras, locuitorii din estul Europei “con­suma” mult mai multa vesela de unica folosinta decat cei din vest. Tocmai de aceea, compania-mama Lariplast are in plan du­­blarea cifrei de afaceri prin deschiderea fabricii din Romania, in urmatorii doi-trei ani.

    Cititi in continuare daca managerului Laricup ii este frica de prognozele de scadere a consumului pentru acest an

     

  • Foarte multe pahare

     

    O vitrina plina cu tot felul de pahare, farfurii si tacamuri, de toate dimensiunile si in toate formele, dar nu din portelan scump, ci din plastic, este principalul decor din biroul lui Ilias Kalamaras, fostul sef al Elmec Romania (importatorul produselor Nike). Aflat de 12 ani in Romania, timp in care a construit mai multe afaceri, printre care si reteaua de peste 50 de magazine ale Elmec, Ilias Kalamaras e foarte increzator si in destinul Laricup – noua afacere in care managerul grec a decis sa se implice. Noua afacere reprezinta decizia proprietarilor Lariplast (o afacere de familie care domina piata greceasca de vesela de unica folosinta) ca dupa 35 de ani de la infiintare sa mai faca o fabrica in Europa.  
     
    “Fabrica Lariplast din Grecia e cea mai mare din Balcani”, povesteste Kalamaras. De fapt, prin aceasta unitate de productie, functionala non-stop, Lariplast asigura vesela de unica folosinta atat pentru piata interna, cat si pentru cea mai mare parte a tarilor europene si pentru Israel. Sase camioane de marfa pleaca zilnic din fabrica din Grecia. “Transformate” in pahare de unica folosinta, cele sase camioane echivaleaza cu aproximativ 18 milioane de bucati. Toata productia fabricii din Grecia a generat anul trecut vanzari de 20 de milioane de euro, suma impartita in mod egal intre piata greceasca si export.
     
    In primavara anului trecut, actionarii Lariplast au decis ca Romania e locatia cea mai potrivita pentru a construi o noua fabrica, egala ca dimensiuni si capacitate cu cea din Grecia. “In mai am deschis un birou aici, pentru a dezvolta relatiile cu clientii, iar de la inceputul anului viitor vom incepe constructia fabricii”, spune Kalamaras. Unitatea de productie va fi situata in zona industriala a Ploiestiului si va avea o suprafata de 7.000 de metri patrati. Pentru deschiderea ei, programata pentru mijlocul acestui an, vor fi adusi si specialisti din Grecia, fiind “destul de greu sa gasim in Romania oameni specializati, care sa aiba experienta in aceasta industrie”, dupa cum spune Kalamaras. Daca acum Laricup Romania are doar patru angajati, pentru fabrica din Ploiesti vor fi recrutati, in prima etapa, aproximativ 40 de oameni, in conditiile in care productia este complet automatizata.
     
    Pentru cele 10 milioane de euro, cat este valoarea planificata a investitiei de la Ploiesti, finantarea va veni atat de la compania-mama, cat si prin credite bancare, fiind vizate in acest sens banci romanesti. Fostul sef de la Elmec nu se teme ca, in actualul context economic, va intampina greutati pentru creditare. “Suntem o companie curata, bancile ne cunosc si au incredere in noi”, spune Kalamaras, dezvaluind ca se afla deja in discutii cu cateva banci, urmand sa aleaga, evident, cea mai buna oferta.
     
    Deocamdata, in Romania, Lariplast este prezent prin importul produselor fabricate in Grecia, care ajung in special in lanturi comerciale internationale, de tipul Carrefour si real,-, sub marca privata (adica nu sub brandul Lariplast, ci cu una dintre marcile comerciantului respectiv). Acest lucru este explicat de Kalamaras prin faptul ca Lariplast nu este inca un nume cunoscut in Romania, asa cum este in alte tari ale Europei. De altfel, acesta este si motivul pentru care in Romania compania nici nu se numeste la fel ca sora ei mai mare din Grecia, ci Laricup. “Ne-am hotarat sa crestem in Romania un brand nou”, explica scurt directorul general. Tot el precizeaza insa ca, la nivel de actionariat, doar 60% din noua companie apartine proprietarilor Lariplast, restul de 40% fiind in proprietatea unei persoane fizice din Grecia.
     
    Pentru ultimele sase luni ale anului trecut, perioada in care compania a fost prezenta pe piata romaneasca, Kalamaras estimeaza vanzari de aproximativ 700.000 de euro, echivalentul a zeci de milioane de pahare si farfurii de unica folosinta, urmand ca anul acesta, odata ce va intra in functiune si fabrica de la Ploiesti, cifra de afaceri sa se ridice la cel putin cinci milioane de euro.
     
    Alegerea Romaniei ca locatie pentru constructia noii fabrici a avut la baza cateva motivatii importante, in conditiile in care pe piata exista deja mai multi producatori si importatori de vesela de unica folosinta, cu afaceri cumulate pe acest segment de aproximativ 25 de milioane de euro. Piata romaneasca are un potential mare de crestere, crede Kalamaras, pentru ca romanii au o inclinatie de a utiliza acest tip de produse, inclusiv prin evenimente de tipul festivalurilor berii.
     
    In Grecia, compania are contracte cu firme producatoare de bere, racoritoare, cafea, dar si cu lanturi comerciale sau res­taurante. Valoarea normala a pietei din Romania ar trebui sa fie cel putin dubla, asadar de 50-60 de milioane de euro, este de parere Kalamaras, facand o comparatie cu Grecia. “Valoarea pietei de profil din Grecia este tot de 25 de milioane de euro, dar tara are jumatate din populatia Romaniei”, isi justifica el rationamentul. In plus, crede Kalamaras, locuitorii din estul Europei “con­suma” mult mai multa vesela de unica folosinta decat cei din vest. Tocmai de aceea, compania-mama Lariplast are in plan du­­blarea cifrei de afaceri prin deschiderea fabricii din Romania, in urmatorii doi-trei ani.

    Cititi in continuare daca managerului Laricup ii este frica de prognozele de scadere a consumului pentru acest an

     

  • Dati-mi un furnizor

    Bizoo.ro a fost lansat acum trei ani, in urma unei investitii de aproape 100.000 de euro. Prin intermediul site-ului, care in sine este o baza de date cu companii din diferite domenii, clientii companii pot sa cumpere echipamente de la furnizori si sa vanda, la randul lor, produsele finite, spune Dan Cheia (32 ani), project manager la RDS Link si unul din fondatorii Bizoo.ro.
     
    In prezent, in portofoliul site-ului sunt incluse peste 100.000 de companii. La mare cautare printre clienti sunt companiile care ofera bunuri de larg consum, precum Decibel SRL, Ink Shop International sau SC Megashop International SRL, dupa spusele lui Cheia. “Unii clienti au in jur de trei comenzi pe luna, insa altii au in jur de 15 comenzi pe zi. In fiecare luna se trimit aproximativ 300.000 de mesaje intre membri in ce priveste aceste tranzactii”, afirma fondatorul Bizoo.ro, care a incheiat in septembrie anul trecut un contract cu firma de curierat Fan Courier, asa incat bunurile vandute in urma comenzilor de pe site sa fie livrate cu plata ramburs in maxim 48 de ore de la data expedierii lor. Astfel, firmele au garantia ca isi primesc banii pe marfurile vandute, iar clientii au garantia ca platesc numai dupa ce primesc marfa.
     
    “In viitor, publicitatea online prin bannere pe site va deveni irelevanta ca pondere in venituri, principalul nostru scop fiind lansarea de noi servicii de promovare”, sustine Dan Cheia, explicand ca site-ul va genera venituri din taxele pe care le percepe clientilor pentru respectivele servicii. Pana acum, pe platforma Bizoo.ro au fost lansate Bizoojobs, unde sunt afisate locurile de munca disponibile in companiile inscrise pe site, lunar fiind procesate aproximativ 200.000 de CV-uri; Bizoo MegaAjutor, serviciul de consultanta online prin intermediul caruia membrii site-ului isi pot oferi reciproc sfaturi; Bizoo Video, serviciul de prezentari video ale companiilor aflate pe site si MaxShop, magazin virtual. In ce priveste numarul de vizitatori pe site, masuratorile difera: Bizoo.ro are un milion de vizitatori unici lunar, potrivit SATI, insa, conform Google Analytics, este accesat de un numar dublu de vizitatori unici. 

  • Dati-mi un furnizor

    Bizoo.ro a fost lansat acum trei ani, in urma unei investitii de aproape 100.000 de euro. Prin intermediul site-ului, care in sine este o baza de date cu companii din diferite domenii, clientii companii pot sa cumpere echipamente de la furnizori si sa vanda, la randul lor, produsele finite, spune Dan Cheia (32 ani), project manager la RDS Link si unul din fondatorii Bizoo.ro.
     
    In prezent, in portofoliul site-ului sunt incluse peste 100.000 de companii. La mare cautare printre clienti sunt companiile care ofera bunuri de larg consum, precum Decibel SRL, Ink Shop International sau SC Megashop International SRL, dupa spusele lui Cheia. “Unii clienti au in jur de trei comenzi pe luna, insa altii au in jur de 15 comenzi pe zi. In fiecare luna se trimit aproximativ 300.000 de mesaje intre membri in ce priveste aceste tranzactii”, afirma fondatorul Bizoo.ro, care a incheiat in septembrie anul trecut un contract cu firma de curierat Fan Courier, asa incat bunurile vandute in urma comenzilor de pe site sa fie livrate cu plata ramburs in maxim 48 de ore de la data expedierii lor. Astfel, firmele au garantia ca isi primesc banii pe marfurile vandute, iar clientii au garantia ca platesc numai dupa ce primesc marfa.
     
    “In viitor, publicitatea online prin bannere pe site va deveni irelevanta ca pondere in venituri, principalul nostru scop fiind lansarea de noi servicii de promovare”, sustine Dan Cheia, explicand ca site-ul va genera venituri din taxele pe care le percepe clientilor pentru respectivele servicii. Pana acum, pe platforma Bizoo.ro au fost lansate Bizoojobs, unde sunt afisate locurile de munca disponibile in companiile inscrise pe site, lunar fiind procesate aproximativ 200.000 de CV-uri; Bizoo MegaAjutor, serviciul de consultanta online prin intermediul caruia membrii site-ului isi pot oferi reciproc sfaturi; Bizoo Video, serviciul de prezentari video ale companiilor aflate pe site si MaxShop, magazin virtual. In ce priveste numarul de vizitatori pe site, masuratorile difera: Bizoo.ro are un milion de vizitatori unici lunar, potrivit SATI, insa, conform Google Analytics, este accesat de un numar dublu de vizitatori unici.