Tag: dezvoltare

  • Cine este Sergiu Biriş, cofondatorul afacerii pe care Facebook a plătit jumătate de miliard de dolari

    Serigiu Biriş la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    Povestea mea este diferită de a celorlalţi invitaţi, pentru că în 2007 eram atât de la început încât nu ştiam nimic. Este foarte bine să fii în cel mai „hot„ domeniu acum, însă în 2007 nu ştiam în ce intru sau ce vreau să fac. Ştiam doar că vrem să încercăm să facem un proiect al nostru, personal, pentru că în acel moment dezvoltam site-uri pentru clienţi din afară.

    Poate şi dacă mergeam în această direcţie am fi crescut şi am fi fost o bună resursă de outsourcing acum, însă simţeam nevoia de a dezvolta un proiect propriu. Aveam de fapt trei idei, iar una din acele trei idei a fost Trilulilu, am vrut să facem un site românesc de videosharing. Nu ştiam cum să creăm cu adevărat un business, iar tot ce ştiam despre piaţa online era că e o piaţă de 5 milioane de euro, ceea ce mie mi s-a părut senzaţional. Nu ştiam că există foarte mult scepticism legat de proiectele online şi că erau puţini clienţi care îşi asumau riscul de a investi în publicitatea online atunci.

    După câteva luni de la lansare am fost contactaţi de Business Magazin să facem un cover story. „Vrem!„, am zis, dar nu ştiam ce înseamnă cover story. Motiv pentru care am apărut în tricou pe copertă, nu venisem la Bucureşti pregătiţi. Am făcut şedinţa foto, am răspuns la întrebări şi în mai 2007 am apărut pe coperta revistei. A fost o surpriză plăcută şi s-a dovedit a fi şi un punct foarte important din cariera noastră, pentru că mai târziu investitorul nostru ne-a spus că aşa ne-a găsit, văzându-ne pe coperta revistei. Până să ajungem pe copertă noi am investit destul de mult în acest proiect, tot ce câştigam din web design reinvesteam în site, şi am primit chiar şi oferte de cumpărare la 2-3 luni de la lansare, când a vrut să ne cumpere Neogen.

    Nu am vrut să vindem, deşi 80.000 era o sumă colosală după câteva luni de lucru, însă am avut noroc că i-am cooptat pe consultanţii care ne-au temperat şi ne-au asigurat că vor veni şi mai mulţi bani mai târziu. Mai târziu, în 2007, Alexis Bonte a preluat doar o părticică din proiect, 10%, cu 100.000 de euro. A fost cel mai bun lucru că nu am vândut businessul din prima. Îţi trebuie răbdare, ca antreprenor. Cu Trilulilu primii bani, 5.000 de lei, i-am făcut după şase luni de la lansarea proiectului, moment când aveam cheltuieli de 6.000 de euro pe lună. Cea mai mare provocare, pentru noi, a fost să învăţăm să facem bani în spaţiul online, am avut foarte multe încercări şi foarte multe eşecuri să susţinem businessul, pentru că piaţa din România are particularităţile ei. Cea mai bună soluţie a fost să ne înfiinţăm propria echipă de vânzări, am învăţat asta în decurs de câţiva ani.

    Văd foarte mulţi tineri care şi-ar dori să încerce ceva, însă se tem să nu eşueze, că sunt multe provocări pe piaţă, dar îmi dau seama că şi noi, dacă am fi analizat la fel de în detaliu afacerea, probabil nu am fi realizat nimic. Am fi mers înainte cu programarea şi web designul şi mă bucur că am avut naivitatea şi curajul de a face ceva şi de a sprijini acest proiect prin orice mijloace. Cred că foarte mulţi tineri din ziua de azi ar trebui să lase deoparte gândirea raţională şi să îşi urmeze instinctul de a crea ceva.

    Acum sunt foarte implicat în Zonga, care este un „spin off„ din Trilulilu, un serviciu de muzică, legal, care oferă acces la 20 de milioane de melodii de pe mobil, tabletă sau PC. Am semnat contracte cu toate casele de discuri internaţionale şi locale, iar acesta a fost unul dintre cele mai mari challenge-uri din ultimii ani, să reuşim să lansăm acest proiect. Am reuşit să negociem cu casele de discuri şi în circa doi ani am reuşit să obţinem drepturile. Timp în care am reuşit să dezvoltăm şi produsul, şi până la urmă am avut noroc să îl aducem la costul pentru end-user pe care l-am dorit. Casele de discuri ar fi dorit ca un abonament să coste 10 euro pe lună, noi am reuşit să-l aducem la 3 euro, am reuşit să semnăm un parteneriat cu Vodafone, ei fiind şi parteneri în afacere. Acest proiect are mult mai mari provocări şi de aceea mă focusez mai tare, pentru că este şi o piaţă care mai are nevoie de educare, cea a conţinutului online plătit.

    Este greu în acest domeniu pentru că pirateria are un grad destul de ridicat şi există şi convingerea că tot ce este pe internet trebuie să fie gratis. Am pornit pe un drum, îl ţinem în continuare şi ne gândim inclusiv să deschidem serviciul şi în alte ţări.

    Cei care vor să dezvolte acum un business online trebuie să se orienteze spre zona de mobile, pentru că Facebook, de exemplu, raportează că peste 55% dintre venituri le vin din publicitatea de pe mobil, ceea ce mi se pare incredibil. Cred, de asemenea, în orice produs care se bazează pe venituri din publicitate, atâta vreme cât este bine realizat şi are o piaţă. Cred că este o mare nevoie de produse locale. Cred în servicii cu valoare adăugată, obligatoriu plătite, şi care încep să fie pe val; vor apărea tot mai multe astfel de produse. 

  • Explozia comerţului online revigorează o piaţă aflată în moarte clinică. Dealerii vând mai multe vehicule comerciale

    Piaţa europeană a vehiculelor comerciale a crescut în aprilie pentru cea de-a opta lună consecutivă, iar, cel mai probabil, tendinţa va continua şi în mai şi iunie. Potrivit Asociaţiei Costructorilor Europeni de Automobile (ACEA), creşterea în Europa a fost susţinută de vanuri, adică de utilitarele uşoare şi de autobuze şi autocare. Cele mai mari creşteri în aprilie s-au înregistrat în Spania, cu aproape 55%, Italia cu 15% şi cu aproape un procent în Franţa, în timp ce Germania şi Marea Britanie s-au contractat uşor.

    Vorbind strict de comercialele uşoare, de până în 3,5 tone, în primele patru luni ale anului înmatriculările s-au apropiat de 495.000 de unităţi la nivelul Uniunii Europene, în creştere cu 9,5% comparativ cu perioada similară a anului anterior. În acest interval, Spania a crescut cu 45%, Italia cu 16%, iar Marea Britanie cu 12% şi Germania cu 5%, în timp ce singura piaţă care s-a contractat a fost Franţa.

    „Economia îşi revine în Europa, iar clienţii încep din nou să investească şi să cumpere vehicule comerciale noi, motiv pentru care acum este momentul de lansare de noi modele”, a spus Rupert Johnston, manager, Vivaro Product Marketing.

    În acest context, atât Opel, cât şi Renault îşi reînnoiesc gamele de utilitare uşoare şi au prezentat în iunie noile Vivaro şi Trafic, acestea fiind proiectate împreună, singurul lucru care le diferenţiază fiind partea frontală şi faptul că sunt comercializate în reţele diferite.

    „În ultimii 13 ani am vândut peste 620.000 de unităţi din generaţia anterioară a Vivaro şi avem o bază solidă de clienţi, în medie 50.000 pe an. Am discutat cu clienţii despre ce îşi doresc. Iar cel mai important aspect este cabina. Din acest motiv am făcut cabina mai uşor de utilizat, am folosit alte culori, dar şi materiale mai durabile astfel încât cabina va fi în continuare în stare bună şi după o utilizare de cinci ani”, a spus Johnston.

    Cea mai puternică piaţă pentru Vivaro este Marea Britanie, unde compania vinde circa un sfert din volum, iar următoarele sunt Germania, Italia, Olanda, Belgia, Europa Centrală şi de Est. Spre exemplu, în România sunt comercializate modelele echipate deja cu un pachet de drumuri grele pentru a rezista la condiţii mai dificile de utilizare. Pachetul mai este oferit şi pentru alte pieţe din Europa de Est.

    Piaţa locală a urmat acelaşi trend crescător de la nivel european. Înmatriculările de vehicule comerciale noi au urcat cu 22% în primele cinci luni, potrivit datelor Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV), la 5.225 de unităţi. Cea mai puternică creştere a fost înregistrată în luna mai, de 66%, până la aproape 1.300 de unităţi.

    Piaţa importurilor de vehicule comerciale second-hand a înregistrat o apreciere în acelaşi interval, dar de numai două procente, până la 18.733 de unităţi. Chiar şi aşa, raportul dintre noi şi la mâna a doua este de una nouă la 3,5 second-hand, în timp ce la turisme raportul este de una nouă la 3,3 second-hand.

    Potrivit datelor Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA), în România Opel ocupă locul 10 în topul vânzărilor de vehicule comerciale uşoare sub 3,5 tone, în primele cinci luni ale acestui an. Constructorul german a vândut în acest interval 120 de LCV-uri, în creştere cu 172% comparativ cu perioada similară a anului trecut. Spre comparaţie, Ford, ocupantul  locului secund per total piaţă, dar numărul unu la importatori de utilitare, a vândut în acelaşi interval aproape 500 de unităţi, cu 8% mai mult decât în ianuarie-mai din 2013. Renault, partenerul Opel pe segmentul de modele comerciale, a livrat pe piaţa locală 355 de utilitare în primele cinci luni, în creştere cu aproape 20%.

    O creştere puternică are în plan Opel nu numai în România, ci şi la nivel european.

    „În cadrul programului Drive 2022 ne-am propus ca în anul 2022 să ajungem la vânzări anuale de 150.000 de vehicule comerciale”, a spus Steffen Raschig, director pentru vehicule comerciale în cadrul Opel. Comparativ cu ritmul actual, acest lucru presupune o triplare a volumelor.

    „Am creat o nouă organizaţie pentru vehiculele comerciale. În acest an cota noastră de piaţă a crescut cu 3,6%. Odată cu noua organizaţie avem şi o echipă mai mare cu 30% dedicată acestui segment. Vrem să creştem şi să monitorizăm pieţele unde sunt posibilităţi de creştere sau pieţele unde nu suntem prezenţi. Şi pentru a produce acest model am investit aproape 100 mil. euro în uzina din Luton, Marea Britanie”, a subliniat Raschig.

    Piaţa vehiculelor comerciale, din care face parte Vivaro, va creşte puternic în următorii ani. De unde vine creşterea? „Din online. Vânzările de pe internet vor creşte în Europa, iar aceste bunuri vor fi livrate clienţilor cu ajutorul acestor utilitare”, este de părere directorul pentru vehicule comerciale în cadrul Opel. Situaţia nu este valabilă numai pentru Europa de Vest, ci şi pentru România. Un sfert din businessul de circa 63 de milioane de euro al FAN Courier, cea mai mare companie de cu-rierat cu capital românesc, a fost generată din activitatea venită din comenzile primite de la magazinele online, acesta fiind motorul de creştere al afacerii. Într-un interviu acordat ZF, Adrian Mihai, unul dintre acţionarii FAN Courier, spunea că online-ul a urcat puternic în ultimii şase ani, de la 5-10% din business în 2008, la 25% anul trecut.

    Compania de curierat livrează în medie 65.000 de colete pe zi, însă în perioada cu promoţiile făcute de retailerii online de Black Friday compania a livrat 110.000 colete pe zi. Compania lucrează cu clienţi precum Carrefour online, pentru care este unic distribuitor, potrivit lui Mihai, dar şi cu eMag, PC Garage şi alte firme. Grupul francez Carrefour a lansat în pri-măvara acestui an pe piaţa locală cel de-al patrulea format de magazine – cel online – după ce anterior a deschis hiper-mar-ke-turi, supermarketuri şi magazine de pro-xi-mitate. Fan Courier este compania care tran-sportă cumpărăturile făcute din maga-zinul online al Carrefour în Capitală şi în localităţile din jur.

  • Jocurile din AppStore cu cele mai mari încasări

    AppStore, magazinul de aplicaţii al celor de Apple, reprezintă o sursă solidă şi sigură de venit pentru gigantul american. Cu încasări de miliarde de dolari anual, sistemul dezvoltat de Apple a “produs” companii a căror valoare depăşeşte sute de milioane de dolari.

    Jocul cu cele mai mari încasări este Clash of clans, un joc de strategie în care utilizatorii îşi construiesc oraşe şi pornesc războaie unii împotriva altora.

    1. Clash of clans

    Încasări zilnice: 1,12 milioane dolari
    Producător: Supercell
    Număr zilnic de noi jucători: 39.000

    2. Candy Crush Saga

    Încasări zilnice: 884 mii dolari
    Producător: King Digital Entertainment
    Număr zilnic de noi jucători: 34.000

    3. Game of war – Fire age

    Încasări zilnice: 572 mii dolari
    Producător: Machine Zone
    Număr zilnic de noi jucători: 19.000

    4. Farm Heroes Saga

    Încasări zilnice: 271 mii dolari
    Producător: King Digital Entertainment
    Număr zilnic de noi jucători: 24.000

    5. Pet Rescue Saga

    Încasări zilnice: 214 mii dolari
    Producător: King Digital Entertainment
    Număr zilnic de noi jucători: 17.000

    6. Big Fish Casino

    Încasări zilnice: 179 mii dolari
    Producător: Big Fish Games
    Număr zilnic de noi jucători: 14.000

    7. Boom Beach

    Încasări zilnice: 150 mii dolari
    Producător: Supercell
    Număr zilnic de noi jucători: 18.000

  • Motivul pentru care angajaţii Apple nu luau NICIODATĂ masa cu Steve Jobs: “Nimeni nu ocupa locurile de lângă el”

    CEO-ul Apple Steve Jobs a devenit cunoscut mai ales pentru exigenţele sale în materie de designul produsului şi dezvoltarea companiei. O mare parte din aceste standarde implicau convingerea angajaţilor să muncească din greu şi să fie pregătiţi în orice moment – valori pe care Jobs le lua foarte în serios, potrivit unui fost angajat citat de Business Insider.

    David Black a lucrat la Apple timp de aproape 12 ani înainte de a părăsi compania pentru a-şi înfiinţa propriul start up. Black a declarat că, deşi nu a interacţionat cu Jobs prea mult, s-a aflat în apropierea lui suficient de mult timp astfel încât să observe cum prezenţa lui influenţa angajaţii. Spre exemplu, când Jobs îşi lua prânzul pe o peluză din apropierea companiei, angajaţii îşi terminau pauza cu 15-20 minute înainte ca Jobs să intre în zonă.

    “Nimeni nu ocupa locurile de lângă el. Doar pentru că trebuia să fii pregătit pentru acel moment.”, a spus Black. Unul dintre primele lucruri pe care le înveţi la Apple este să fii pregătit să răspunzi la întrebarea “La ce lucrezi acum?”. Un exemplu în acest sens este dat de un reprezentant de vânzări care s-a întâmplat să fie în acelaşi lift cu Jobs la plecarea de la birou. Jobs l-a întrebat la ce lucreză în ziua respectivă, iar el a spus că a vândut software toată ziua. “Făcea lucruri de genul acesta pentru a vedea cum răspund oamenii. Cred că este o chestiune care ţine de putere”, a spus Black.

    Un intern care s-a aflat în aceeaşi situaţie, i-a spus lui Jobs că lucrează la QA (quality assurance) pentru un produs. Jobs l-a întrebat apoi „De ce cobori atunci? Ar trebui să urci pentru am lucra”. Internul s-a îngălbenit brusc, moment în care Jobs i-a spus că glumea.

    Un alt intern care s-a întâlnit cu Jobs în lift şi i-a spus despre proiectul la care lucru, Jobs i-a cerut să vadă proiectul chiar în acel moment, în lift. „Acesta este motivul pentru care nu voiau să împartă acelaşi spaţiu cu Steve. Erau nevoiţi să îndeplinească diverse sarcini pe loc”. 

     

  • Băiatul care a lucrat jumătate din viaţă la un joc

    Adam Butcher a început să programeze la vârsta de 12 ani, iar unul dintre primele sale proiecte a fost jocul Tobias. A lucrat la numeroase alte proiecte de.a lungul timpului, însă a continuat să dezvolte Tobias, sperând că într-o bună zi îl va putea lansa. Şi a reuşit, 13 ani mai târziu. “Dacă mă gândesc în urmă, cred că aproape jumătate din viaţă am lucrat la acest proiect”, spune Butcher.

    Anii au trecut, iar Butcher a început să se confrunte cu diverse probleme: tehnologia evolua, limbajele de programare se modificau iar lumea începea să folosească tot mai mult consolele mobile de jocuri. Interfaţa jocului a fost schimbată de peste zece ori, după cum povesteşte chiar Adam Butcher, însă stilul jocului a rămas acelaşi.

    Unul din elementele la care programatorul a trebuit să renunţe a fost lungimea jocului. Iniţial, povestea avea câteva capitole în plus, însă Butcher crede că nu ar fi reuşit niciodată să ducă proiectul la sfârşit: “Mi-am dat seama că e ok să mai renunţ la câteva nivele, pentru că altfel ar mai fi durat probabil încă pe atât să le fac pe toate.”

    A lucrat timp de 13 ani la joc, lansându-l la începutul lunii iunie. Produsul este distribuit gratuit şi poate fi descărcat de pe tobiasgame.co.uk.

  • Povestea fascinantă a unui surfer devenit miliardar. Cum se pot face bani dintr-o pasiune

    Nicholas Woodman, de 38 de ani, este exemplul perfect al unui om împlinit. A dezvoltat o afacere evaluată la 2,6 miliarde de dolari, s-a căsătorit cu iubita sa din liceu şi îşi face timp pentru pasiunile sale. Iată povestea incredibilă a unui surfer devenit miliardar.

    Woodman a avut, dintotdeauna, două pasiuni: surfingul şi fotografiile. Aşa că în 2002 a decis să fondeze Woodman Labs, compania care a creat camerele GoPro. Produsul a devenit extrem de popular pentru că permite filmarea în timpul unor activităţi “extreme”: scufundări, ski sau chiar sărituri cu paraşuta, relatează Business Insider.

    În prezent, compania are peste 500 de angajaţi şi a generat vânzări de 986 milioane de dolari în 2013. S-a listat pe bursă pe 26 iunie şi este evaluată la 2,6 miliarde de dolari.

    Woodman a crescut în Silicon Valley, tatăl său fiind un bancher de investiţii care a lucrat la achiziţia Taco Bell de către Pepsi. În liceu, el a vândut tricou pentru a câştiga bani, iar apoi a urmat cursurile Universităţii San Diego. Acolo, Nicholas Woodman a devenit membrul unei frăţii ce avea casa pe plajă. “Ne trezeam în fiecare dimineaţă şi mergeam la surf”, povesteşte bărbatul. “Apoi mergeam la cursuri, ne întorceam la casă şi mergeam iar la plajă.”

    În 2004, el a fondat o companie web pentru care a strâns finanţări de patru milioane de dolari, însă afacerea a murit odată cu criza dotcom. Woodman avea 26 de ani la acea vreme. Căutând inspiraţie pentru un nou business, el a plecat într-o călătorie de patru luni în Australia şi Indonezia. Pentru a documenta experienţa, Woodman avea nevoie de o cameră. El şi-a legat un aparat de mână cu nişte sfoară şi aşa a apărut GoPro.

    Woodman şi părinţii săi au investit 260.000 de dolari în prima versiune a camerei, iar până să împlinească 30 de ani, antreprenorul avea vânzări de peste 350.000 de dolari pe an.

    GoPro este un accesoriu căutat de tot mai multă lume, iar Woodman spune că vrea să continue perfecţionarea camerelor.

  • Antreprenorul care în loc să importe utilaje preferă să le facă el

    CONTEXTUL: În 1999, producătorul de pavele, borduri şi rigole Symmetrica a inaugurat o fabrică la Vereşti, în judeţul Suceava, pentru care a importat o linie de producţie din Danemarca. Compania a fost înfiinţată în 1994 de doi antreprenori români, Florentina-Mihaela Stanciu şi Florin-Cristinel Stanciu.

    DECIZIA: Întrucât pe lângă costurile de achiziţie a liniei de producţie s-au dovedit a fi importante şi cheltuielile de service, „ne-am gândit că singura soluţie pentru a scădea costurile este să asigurăm service-ul intern„, declară Sebastian Bobu, directorul executiv al Symmetrica. Pornind de la această idee a fost înfiinţat un atelier pentru producţia de componente, iar ulterior compania a putut să realizeze integral liniile de producţie.

    EFECTELE: „Producerea internă a liniilor de fabricaţie ne-a permis să ne dezvoltăm mai rapid şi cu costuri mai mici„, spune Bobu. Concret, investiţia iniţială într-o fabrică este mai mică cu 30%, la care se adaugă şi reducerea de costuri pentru transport şi service. Or din 2010 compania s-a dezvoltat rapid, inaugurând încă patru fabrici, ajungând în 2013 la o cotă de piaţă de 24% şi 235 de angajaţi. Symmetrica a realizat anul trecut o cifră de afaceri de 15,4 milioane de euro, faţă de 14 milioane de euro în 2013.


    VESTUL ŢĂRII ŞI SUDUL MOLDOVEI SUNT LOCURILE ÎN CARE SYMMETRICA PLĂNUIEŞTE SĂ-ŞI DESCHIDĂ ALTE UNITĂŢI DE PRODUCŢIE, ESTIMÂND CĂ ACOPERĂ, PRIN CELE CINCI FABRICI PE CARE LE ARE ÎN PREZENT, 80% DIN SUPRAFAŢA ŢĂRII. Mai mult, „studiem posibilitatea măririi capacităţii în zonele în care există potenţial„, spune Sebastian Bobu, directorul executiv al Symmetrica, companie care deţine 24% din piaţa de profil. Reprezentantul companiei adăugă că în condiţiile unei pieţe „încă incerte este foarte dificil să facem estimări cu privire la evoluţia businessului din acest an„.

    Compania şi-a bugetat o cifră de afaceri similară rezultatelor de anul trecut – 15,4 milioane de euro, în creştere faţă de 2012 (14 milioane de euro) şi de peste două ori mai mult decât în 2010, când a înregistrat o cifră de afaceri de 7 milioane de euro. „Planurile Symmetrica pentru anul în curs vizează, în primul rând, menţinerea cotei de piaţă cel puţin la nivelul actual – 24%, dar şi îmbunătăţirea capacităţilor de producţie în vederea creşterii prezenţei la nivel teritorial„, declară reprezentantul companiei.

    Una peste alta, creşterea vânzărilor se leagă strâns de dezvoltarea capacităţilor de producţie. Compania, înfiinţată în 1994, a deschis prima unitate de producţie în 1999, la Vereşti (Suceava), iar din 2010 a inaugurat alte patru fabrici, la Podu Iloaiei (Iaşi), Bolintin Vale (Ilfov), Prejmer (Braşov) şi Sinterag (Bistriţa). Pentru punerea în aplicare a investiţiilor în fabricile inaugurate din 2010 încoace a cântărit greu faptul că Symmetrica îşi construieşte liniile de producţie, ceea ce se traduce într-o economie de 30% faţă de bugetele care includ utilaje aduse din import.

    În 1999, când a fost inaugurată prima unitate de producţie, la Vereşti (Suceava), Symmetrica a importat o linie de producţie din Danemarca. „Ne-am dat însă seama că pe lângă achiziţia în sine există costuri destul de ridicate cu service-ul aferent„, explică Bobu. Pornind de la această idee, a fost înfiinţat un atelier intern unde a început producţia de componente pentru maşinile importate. „Aşa a luat naştere businessul cu liniile tehnologice. În timp am înţeles că putem chiar să construim o linie de producţie integral şi în acest fel să ne diminuăm investiţiile în unităţile de producţie„, spune reprezentantul Symmetrica.

  • Maşina care merge cu aer. Se încarcă în 90 de secunde, consumă un euro la 200 km şi se conduce fără permis

    Primul pas în dezvoltarea unui mod de a produce energie nelimitată este, cel mai probabil, exploatarea aerului. Nu costă nimic (cel puţin în prima fază), există din abundenţă şi există peste tot în lume. Ideea de a folosi aer pentru propulsarea unui motor este una ce ar schimba complet modul în care oamenii se deplasează.

    Compania indiană Tata, cea care a creat cea mai ieftină maşină construită vreodată, vrea să lanseze pe piaţă prima maşină ce foloseşte, pe post de combustibil, aerul. Primul concept în această direcţie a fost dezvăluit în urmă cu doi ani, fiind un hibrid ce putea atinge o viteză maximă de 80 km/h, scriu cei de la autoevolution.com.

    Maşina ar schimba totul modul în care oamenii privesc transportul, fiind nepoluantă şi putând fi alimentată gratuit, din moment ce majoritatea statelor lumii oferă aer comprimat fără niciun cost.

    Momentan maşina nu a intrat în producţie, însă compania Tata a anunţat că până la sfârşitul anului, primele prototipuri ar putea fi date pentru drive test-uri.

  • Google a prezentat trei smartwatch-uri, software pentru maşini şi platforma Android TV. Cum arată şi ce dotări au noile dispozitive

     Două dintre smartwatch-uri, LG G şi Samsung Gear Live, sunt deja disponibile cumpărătorilor, în timp ce Moto 360 va deveni accesibil la o dată ulterioară, potrivit CNBC.

    Google a prezentat şi software-ul Android Auto, destinat dezvoltării de aplicaţii pentru autoturisme.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Harley Davidson prezintă prima sa motocicletă electrică. Ce va fi fără zgomotul inconfundabil al motorului?

    Compania va prezenta noile vehicule într-un eveniment restrâns, la New York, şi va organiza un turneu de prezentare în 30 de oraşe, pentru a aduna opinii ale motocicliştilor. Informaţiile vor fi folosite pentru a defini motocicleta, care nu va fi disponibilă publicului lard în următorii câţiva ani.
    Motocicleta electrică este o aventură pentru Harley, pentru că este o piaţă 100% nouă; anual se vând un mare număr de vehicule electrice cu două roţi, dar acestea sunt scutere sau biciclete cu motor, majoritatea folosite de navetiştii chinezi.

    Oficialii Harley cred că motocicleta se va vinde, chiar dacă este “tăcută”, nemaiavând sunetul caracteristic, pentru că va fi rapidă: ajunge de la 0 la 100 de km pe oră în 4 secunde. O problemă ar putea fi autonomia, bateriile trebuind a fi încărcate, între o jumătate de oră şi o oră, la fiecare 200 de kilometri.

    Harley vinde circa 260.000 de motociclete pe an.