BusinessMagazin

Tag: dezvoltare

  • A construit alături de fratele lui cel mai mare retailer român

    Povestea lui Dragoş Pavăl a început în primii ani după revoluţie, când, alături de fratele Adrian Pavăl, dintr-o familie cu opt copii, au pornit afacerea de la zero. A durat mai bine de zece ani până au ajuns la formatul actual de magazin. În 1995 a văzut primul magazin de bricolaj de mari dimensiuni şi şi-a propus să facă acelaşi tip de afacere.

    Dedeman, cea mai mare companie din domeniul retailului cu materiale de construcţii şi amenajărilor interioare din România, este controlată de oamenii de afaceri Dragoş şi Adrian Pavăl şi a încheiat anul 2013 cu afaceri de 2,67 miliarde lei (606 milioane euro) şi un profit net de 288,3 milioane lei (65,2 milioane euro).

    Compania deţine 40 de magazine şi are peste 7.300 de angajaţi, în reţeaua de magazine şi cele două centre logistice.

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

    Cover Story 2010

    Dragos Paval are studii de matematica, dar se fereste sa arunce cu cifre. Considera ca e mai bine asa, deoarece nu vrea sa le dea competitorilor motive sa se “mobilizeze”. Joaca intr-o piata care nu este deloc straina marilor companii europene, precum Praktiker, Bricostore, BauMax si, mai recent, OBI sau Hornbach. Dar, cu o strategie diferita de expansiune, va ajunge in acest an numarul unu in bricolaj, dupa ce a investit doar in ultimii doi ani, in plina criza, aproximativ 100 de milioane de euro pentru deschiderea a noua magazine noi.

    Planurile pentru viitor sunt la fel de ambitioase. Intrand pe site-ul companiei, la sectiunea “reteaua Dedeman” se afla o harta a Romaniei pe care sunt bifate cele 21 de magazine existente ale retelei, precum si alte 14 orase, colorate in portocaliu, reprezentand tintele pentru anii urmatori.

    “Pasul extinderii a fost facut la momentul potrivit. Ne-am dezvoltat concentric in jurul Bacaului si am mers din aproape in aproape. In cele 14 orase-tinta fie avem terenuri, fie lucram la achizitia lor. Procesul de due diligence poate dura cateva luni”, spune Dragos Paval, aflat in Bucuresti pentru o runda rapida de intalniri cu partenerii.

    Judetele Moldovei au fost acoperite integral cu magazine Dedeman, exceptie facand doar Galatiul, aflat in divizia “portocalie”. Daca anul trecut a ajuns in Bucuresti, in 2010 Dragos Paval si fratii sai, parteneri in afacerea Dedeman, au traversat tara, inaugurand magazine in Arad, Timisoara si Resita.

    Tot in acest an, Dedeman a ajuns in alte doua orase din grupul “best seven” dupa Bucuresti, respectiv in Craiova si Brasov, iar urmatoarea inaugurare este programata in Cluj, unde a cumparat in acest an un teren de la oamenii de afaceri Horia Ciorcila si Dorel Goia.

    In saptamana dinaintea interviului era in drum spre Resita, pentru deschiderea magazinului de acolo. “Nu construim magazinele pentru astazi. Resita este totusi un oras resedinta de judet, un vechi centru industrial important, la care se adauga si localitatile din imprejurimi. Si in acest gen de orase este nevoie de magazine de bricolaj: se mai strica un robinet, se mai casatoresc copiii”, spune Dragos Paval, un calator care acum e in Bucuresti, iar in cateva ore va pleca spre Bacau. In februarie cu siguranta va fi la Cluj, pentru a inaugura cel de-al 22-lea magazin Dedeman.

    Spre deosebire de Dragos Paval, alti jucatori din retail au spus pas investitiilor si au avut nevoie de timp pentru a se reorganiza si a calcula pierderile. Altii considera ca este matur sa fie mai conservatori. Dragos Paval a adoptat in schimb modelul agresiv practicat de Cora, Auchan, Kaufland sau Decathlon, care anunta cate o noua achizitie in mai fiecare luna. “Ne extindem acum tot din maturitate. Criza aduce oportunitati: terenuri la preturi mai bune, constructii mai ieftine. Oamenii care visau preturi fantasmagorice pentru terenuri au ajuns sa atinga pamantul cu picioarele. Nu as putea spune ca preturile au scazut, deoarece la valorile vehiculate inainte de criza nu se mai faceau tranzactii. Terenurile au inceput sa devina din nou disponibile”, explica Dragos Paval, care a inceput deja pregatirile pentru magazinele de anul viitor.

    In 2010 a deschis la fel de multe magazine ca principalii trei competitori la un loc – Praktiker, Bricostore si BauMax – care au finalizat cinci unitati. De fapt, doar BauMax a fost cu adevarat activ intre cele trei companii, inaugurand patru magazine in acest an, in timp ce Praktiker a deschis un singur magazin, in Botosani, iar Bricostore a amanat pentru 2011 singurul proiect de expansiune programat pentru acest an, cel din Turnu-Severin. “Noi inainte de criza ne-am extins cat a trebuit. Aveam 12 magazine cand a inceput criza. Daca ne extindeam in perioada de boom necontrolat, cum au facut altii, nu mai puteam sa ne extindem acum”, spune Dragos Paval.

    Retelele straine s-au extins in special in perioada de boom imobiliar si au ales de cele mai multe ori parcuri comerciale, unde chiriile solicitate erau destul de mari. Sunt totusi lanturi straine care au avut in capul listei de prioritati profitabilitatea. Un exemplu este Bricostore, o afacere de familie, care a preferat o extindere extrem de precauta de-a lungul anilor, avand acum 14 magazine, desi are o vechime de peste opt ani.
    Paval a avut o strategie diferita: s-a axat pe constructia de magazine pe terenurile proprii si rareori s-a asociat cu alti retaileri pentru a dezvolta proiecte integrate, cum este cazul magazinului din Bucuresti, din zona Valea Cascadelor, situat in aceeasi parcare cu o unitate Selgros Cash & Carry.

    “Pentru anul viitor avem doua santiere in lucru si vom incepe curand inca unul. Primul proiect care va fi deschis este cel din Cluj, la finalul lunii februarie. Vor fi cel putin trei inaugurari anul viitor, dar am putea totodata sa pastram performanta din acest an, cu cinci deschideri”, explica omul de afaceri.

    La sfarsitul anului viitor, ar putea sufla in ceafa Praktiker si ca numar de magazine, daca in ceea ce priveste cifra de afaceri lupta in acest an pare transata. Anul trecut, cele doua companii au mers aproape “cot la cot”, cu vanzari ceva mai mari de 250 de milioane de euro fiecare. Dar in timp ce vanzarile Praktiker au scazut cu 18% dupa primele noua luni, programul de extindere al Dedeman i-a adus o crestere de peste 15% a veniturilor. “L-am indeplinit de mult”, spune Paval despre obiectivul de crestere a vanzarilor cu 15% in acest an, fara a intra in detalii.

    O cifra de afaceri de 300 de milioane de euro sau peste acest nivel il pune pe seful Dedeman in postura de a fi cel mai mare retailer roman si aproape singurul care mai tine piept retelelor straine de comert – alaturi de Dan Ostahie de la Altex, un alt om de afaceri din Moldova, ale carui afaceri sunt insa cu peste 100 de milioane de euro mai mici.

    In ceea ce priveste investitiile de mari dimensiuni, grupul francez Carrefour a fost cel mai mare performer de pe piata, inaugurand, intr-un singur an – 2010 – nu mai putin de zece unitati noi. E drept insa ca francezii au deschis doar un hipermarket, celelalte magazine fiind de dimensiuni mai mici (supermarketuri). Prin urmare, si bugetele alocate au fost, conform estimarilor, de circa 1 milion de euro pe spatiu, adica pentru toate spatiile de dimensiuni mai mici au avut nevoie de mai putini bani decat pentru un hipermarket, pentru care bugetul se ridica la peste 20 de milioane de euro. In plus, francezii au beneficiat de suportul unui grup cu afaceri anuale de peste 80 de miliarde de euro, dar si de un context economic favorabil, in care majoritatea spatiilor au fost construite de catre dezvoltatorii imobiliari.

    “Ca sa deschizi cinci magazine intr-un an nu este lucru putin. Spre deosebire de hipermarketuri, unde marfa este adusa in trei zile, in bricolaj ai nevoie de trei-patru saptamani sa amenajezi magazinul”, spune Paval.
    Pentru derularea unui asemenea program de investitii, cu atat mai mult intr-o perioada de criza, antreprenorii romani au nevoie de suportul bancilor. Paval pare a fi in categoria oamenilor de afaceri fericiti, care nu au avut de negociat restructurarea creditelor din trecut. “Investitiile in magazine sunt realizate din resursele proprii, din cash-flow, si refinantam cat este nevoie pentru a nu afecta capitalul de lucru”, spune Paval, care lucreaza cu BCR, ING, Raiffeisen, RBS si UniCredit Tiriac Bank. “Bancile au incredere in noi in continuare. Nu am luat noi bani cati ar fi vrut bancile sa ne dea, la dobanzi convenabile. Pentru ce sa ne indatoram? Sa platim dobanzi? Avem propriul ritm de dezvoltare”, spune antreprenorul.

    De unde vine aceasta incredere a bancilor? Dedeman a facut in fiecare an profit, la o marja neta de 7-12%, considerata destul de ridicata pentru afacerile din retail. Iar in acest an, in ciuda crizei, Paval spune ca va continua sa faca profit, dar, asa cum a obisnuit, se fereste sa dea cifre precise.

    “Ne-am pastrat profitabilitatea, atat neta, cat si operationala”, spune antreprenorul, dupa un an 2009 in care la o cifra de afaceri de 252 de milioane de euro a realizat un profit net de 21,5 milioane de euro.

    E o afacere ce ar putea parea atractiva atat pentru competitorii care isi pregatesc intrarea pe piata, precum francezii de la Leroy Merlin, cat si pentru fondurile de investitii care au reinceput sa caute plasamente profitabile. Cu toate acestea, Paval spune ca nu este interesat de un exit. De ce? “Oamenii de ce joaca poker si merg la cazinou? Pentru adrenalina”, comenteaza omul de afaceri de 44 de ani, aflat la varsta la care are energia necesara pentru a merge inainte cu planul de expansiune. “Daca o faceam pentru bani, n-am fi reusit. Bineinteles, banii vin ca o consecinta.”

    Mai mult de 95% din venituri vin din retail, in timp ce distributia catre clientii mari din constructii reprezinta cel mult 5% si este in scadere. Pentru a atrage clientii in magazine, Dedeman a derulat una dintre cele mai agresive campanii publicitare, vizibila mai ales in outdoor, unde mesaje de genul “De cate ori e meci, ea da cu aspiratorul? Schimba macar fotoliul”, gandite alaturi de McCann, starnesc zambete prin Bucuresti.

    Adrenalina din afaceri a inceput sa o simta inca din 1992, cand a deschis un magazin de 16 metri patrati in Bacau, in care vindea marfa adusa din Bucuresti cu o Dacie break a socrului sau. Banii erau mult mai multi decat cei castigati imediat dupa absolvirea Facultatii de Matematica si Informatica din Iasi, cand s-a angajat ca informatician la o firma de stat din Bacau, Metatex, unde era “platit mai prost decat femeia de serviciu”, dupa cum povestea intr-un interviu anterior.

    De aici poate veni si conservatorismul de care a dat dovada in perioada de crestere a preturilor, cand nu s-a avantat, cum au facut alti antreprenori ce incearca sa-si revina acum dupa socul prabusirii vanzarilor.

    “Din fericire, noi ne-am comportat ca si cum ar fi criza tot timpul. Cand a inceput criza am luat si noi organigrama, ca am vazut ca se poarta. Am pus-o in fata si am inceput sa evaluam: nu puteam concedia pe nimeni. Am optimizat tot timpul. Am invatat din mers si a fost o echipa care a stat in spatele nostru: fiecare s-a inspirat din alte locuri, dar a si creat. Este nevoie doar de cineva care sa traseze o linie.”
    In ciuda faptului ca nu este prea optimist cu privire la evolutia economiei si a pietei in care activeaza, isi contureaza cu curaj planurile pentru urmatorii ani. Unul dintre ele este legat de piata din Bucuresti, unde sunt deja 16 magazine mari de bricolaj, dar majoritatea companiilor cauta in continuare sa se extinda, in conditiile in care un magazin la 120.000-150.000 de locuitori cu venituri peste media din tara nu reprezinta o aglomerare prea mare.

    Dedeman are in prezent doua magazine – unul in Berceni si altul in Drumul Taberei – si, la fel ca si concurentii, isi propune sa acopere toate punctele cardinale ale orasului. “Ne dorim si alte magazine in Bucuresti. Strategia de extindere seamana la toti jucatorii. Ne gandim la un magazin in nordul orasului si, eventual, la iesirea spre Constanta”, spune Paval. Francezii de la Bricostore au deja patru magazine in Bucuresti, Praktiker are trei, iar Hornbach va deschide in aceasta saptamana cel de-al treilea magazin, dar niciunul dintre ei nu a reusit sa acopere principalele iesiri din Bucuresti, catre Constanta, Pitesti, Ploiesti si Giurgiu.
    Afacerile in comert inseamna si un numar important de angajati. Dedeman a ajuns la 4.000, dar omul de afaceri pare mai degraba ingrijorat de situatia pietei muncii decat mandru de faptul ca plateste lunar salarii pentru cateva mii de familii. “Un roman din 1.000 dintre cei care lucreaza este angajat la noi. Nu este tocmai in regula”, sustine el, facand referire la faptul ca din 20 de milioane de oameni, doar circa 4,2 milioane figureaza in evidente ca angajati cu forme legale. Dedeman nu este insa printre cei mai mari angajatori din economie; pentru comparatie, Petrom, cea mai mare companie din tara, avea la sfarsitul anului trecut aproape 27.000 de angajati. Alte exemple, luate aproape la intamplare din diverse domenii: Romtelecom – 10.000, Metro Cash & Carry Romania – 5.700, iar CEC Bank – 6.700.

    Paval mai are circa 250 de angajati in afacerile Dedeman Automobile si Dedeman Camioane, ambele aflate pe profit. Dedeman Automobile este dealer Dacia-Nissan in judetul Bacau si a inregistrat afaceri de circa 8 milioane de euro anul trecut, in timp ce Dedeman Camioane este firma de transport, responsabila de logistica din bricolaj, care ramane principalul business al familiei.
    “In 2011 consider ca nu se va intampla nimic spectaculos in piata. Poate in a doua jumatate a anului sa simtim o usoara revigorare. Bineinteles ca am fost afectati si noi de cresterea TVA si reducerea salariilor in domeniul public, dar consider ca masurile luate de Guvern sunt in sfarsit binevenite”, conchide el.

    Pana la revigorare insa, sperantele afacerilor din bricolaj se intemeiaza pe o certitudine simpla: aceea ca, indiferent de situatia economica, atunci cand se strica un robinet intr-o gospodarie, trebuie schimbat. Or, tinand cont de faptul ca circa 80% din locuintele de la noi au o vechime de peste 20 de ani, mai sunt multe in casa de inlocuit si in urmatorii ani. Poate gresia de pe jos, poate cateva tevi. Si, daca nu toata mobila de bucatarie, macar o chiuveta.

  • Alibaba, cel mai bun pariu pe viitoarea Chină

    Compania, la care Yahoo deţine o participaţie de 22,4%, ţinteşte o evaluare de până la 162,7 miliarde de dolari, care ar depăşi 95% din evaluarea indicelui Standard & Poor’s 500. Procesul ofertei publice iniţiale se apropie de faza finală, preţul urmând să fie anunţat pe 18 septembrie, iar acţiunile să fie tranzacţionate o zi mai târziu. Alibaba intenţionează să vândă 320,1 milioane de certificate americane de depozit, la un preţ de 60-66 dolari pe unitate. La nivelul superior al intervalului de preţ propus, Alibaba ar fi a treia cea mai valoroasă companie de Internet listată pe Wall Street, după Google şi Facebook.

    CHIAR ŞI LA NIVELUL SUPERIOR AL INTERVALULUI DE PREŢ, EVALUAREA ALIBABA AR FI SUB ESTIMĂRILE MEDII ALE ANALIŞTILOR DIN LUNA IULIE, DE 187 DE MILIARDE DE DOLARI. Acest fapt conferă Alibaba, cea mai mare companie de comerţ online din China, spaţiu de majorare a preţului din ofertă, pe măsura creşterii cererii din partea managerilor de fonduri în timpul întâlnirilor cu aceştia, consideră Henry Guo, analist la JG Capital.
    Alibaba ar putea tempera creşterea evaluării companiei, potrivit unor analişti, pentru a evita problemele cu care s-a confruntat Facebook la listarea din mai 2012. Analiştii respectivi anticipează că Alibaba se va evalua la 154 de miliarde de dolari, după aplicarea unui discount.

    EXPERIENŢA FACEBOOK
    Facebook a avut un preţ ţintă al acţiunilor de 104 miliarde de dolari la listarea din 2012, dar a pierdut jumătate din capitalizarea de piaţă, investitorii fiind îngrijoraţi de încetinirea creşterii şi strategia companiei pe segmentul serviciilor mobile. Ulterior, acţiunile Facebook şi-au revenit, iar pe 8 septembrie au atins pentru prima oară o capitalizare de piaţă de peste 200 miliarde dolari, obţinând acest rezultat în mai puţin timp decât i-a fost necesar principalului competitor, Google.

    Astfel, Facebook a depăşit companii vechi din domeniul tehnologiei, cum ar fi IBM, Intel şi Oracle. Totodată, reţeaua socială a întrecut Coca-Cola, Toyota sau Bank of America, în urma creşterii valorii acţiunilor cu 0,8%.

    La mai puţin de doi ani şi jumătate de la listarea pe bursă din februarie 2012, capitalizarea de piaţă a Facebook a ajuns la 200,9 miliarde de dolari, adică jumătate din valoarea competitorului Google din prezent, 400,4 miliarde de dolari. Prin comparaţie, capitalizarea Google a atins nivelul de 200 de miliarde de dolari în octombrie 2007, după oferta publică iniţială din 2004, dar a scăzut rapid, odată cu întreaga piaţă, în 2008. În decembrie 2009, Google a depăşit din nou pragul de 200 de miliarde de dolari, iar din 2012 până în prezent valoarea companiei a crescut cu peste 75%. Cele două companii concurează pe piaţa publicităţii online şi luptă pentru supremaţia pe Internet prin aplicaţiile şi serviciile oferite.

    Nivelul record al capitalizării Facebook a fost înregistrat după ce compania a anunţat că serviciul video pe care îl oferă utilizatorilor este tot mai accesat, ceea ce deschide calea către o nouă formă de publicitate contra cost, care ar creşte veniturile companiei.

    Compania deţinută de Mark Zuckerberg a cheltuit miliarde de dolari pentru a cumpăra start-up-urile care ameninţau poziţia Facebook în social media, inclusiv Instagram şi WhatsApp Messenger. Strategia companiei de a despărţi aplicaţia mobilă Facebook în mai multe aplicaţii a atras investitorii, deşi a nemulţumit mai mulţi utilizatori, care au contestat decizia Facebook de a separa chat-ul de aplicaţia principală.

    LEADERSHIPUL ALIBABA
    Listarea Alibaba vine pe fondul dezvoltării puternice a pieţei de comerţ online din China, dar investitorii trebuie să analizeze riscurile de a cumpăra acţiunile companiei din Hangzhou. Alibaba, a cărei prezenţă pe piaţă poate fi comparată cu cea a eBay şi Amazon, are un stil de guvernanţă închis şi o structură de proprietate care ar putea fi contestată de guvernul chinez.

    Alibaba şi acţionarii săi, între care Yahoo, preşedintele Jack Ma şi vicepreşedintele Joe Tsai, intenţionează să vândă acţiuni echivalente cu o participaţie de 13%. Acţiunile vor fi listate la New York Stock Exchange şi vor avea simbolul BABA.

    ”Credem un lucru, astăzi va fi greu, mâine şi mai greu, dar poimâine va fi minunat. Aşa că trebuie să muncim foarte mult pentru a supravieţui unei călătorii lungi„, a afirmat Ma în prezentarea companiei.

    Tsai urmează să vândă 4,25 milioane de acţiuni, din care va câştiga 280 de milioane de dolari, la nivelul maxim al preţului din ofertă. Ma va vinde 12,75 de milioane de acţiuni, pentru până la 841 de milioane de dolari.

    ază Garnry.

  • Noi v-am spus că vine criza!

    Creşterea economică din anii precedenţi, euforia tranzacţiilor şi a investiţiilor de pe piaţă, dar şi încrederea oamenilor că lucrurile nu pot să meargă decât în sus au făcut ca primele semne de acceptare din partea oamenilor de afaceri, dar şi a consumatorilor, să apară mai târziu, în 2009.

    Efectele ajustării bruşte la criză au făcut ca revenirea să fie mai grea şi problemele mai grave. Deşi a debutat în 2008, despre probleme economice şi despre bula imobiliară din Statele Unite se vorbea din 2006, astfel că economiile care s-au ajustat mai devreme au avut de câştigat.

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

    Cover Story 2009

    Toamna trecuta, cand criza globala deja se acutizase, putini oameni de afaceri sau politicieni romani se pot lauda ca au inteles ce-o sa se intample, dar si mai putini dintre cei ce au inteles au fost dispusi sa accepte realitatea si sa actioneze. Felul cum ne-am raportat cu totii de atunci incoace la semnele crizei e o sursa buna de lectii pentru momentul de fata.

    Presedintele Basescu spunea toamna trecuta ca economia Romaniei merge si e in crestere, desi nu se poate vorbi inca de o crestere complet sanatoasa; la anul insa vom incepe sa cheltuim sumele de la UE, in principal pentru investitiile de infrastructura, asa incat nu vom avea de-a face cu deprecierea cresterii economice.

    Era 21 octombrie, la putin timp dupa speculatiile de pe piata valutara care depreciasera brusc leul si cu o luna inainte de alegerile parlamentare. Intamplator la aceeasi data, premierul Tariceanu declara, dupa o intalnire la Guvern cu economisti, ca Romania va avea in 2009 o crestere economica de 4-6% in ciuda crizei financiare globale. Nu e scopul nostru acum sa reluam tema discrepantei dintre previziunile de atunci si ceea ce s-a intamplat mai apoi cu economia: cei interesati de arhive pot consulta una dintre editiile din februarie ale BUSINESS Magazin, unde subiectul e discutat pe larg, iar premisele de la care porneam atunci nu s-au schimbat nici acum.

    Interesant ni se pare insa, atunci ca si acum, modul cum oamenii de afaceri si autoritatile trateaza informatia economica, evenimentele ce se intampla sub ochii lor – in SUA, in Europa si la noi. Cei ce cauta informatia si profita de ea castiga intotdeauna; cei care o ignora fie nu reusesc sa se apere de criza, fie (in cazul guvernantilor) nu fac decat sa prelungeasca iluzia ca pana la urma criza o sa treaca de la sine – daca nu cumva a si trecut deja.

    IMPORTUL DE CRIZA.

    “Sincer nu mi-am inchipuit ca situatia din America va avea efecte atat de puternice in Europa, si mai ales la noi in Romania”, admite Florentin Banu, cel ce a dezvoltat marca de napolitane Joe si supermarketurile Artima. “Ca dovada ca nu am anticipat, acum sunt lovit in plin si nu doar in privinta investitiilor imobiliare pe care le am, cat si la afacerea cu mase plastice.” Banu controleaza firma Banuconstruct, ce dezvolta blocuri de apartamente in Timisoara, si fabrica de mase plastice si matrite Interpart Production.

    “Din pacate pentru mine nu am anticipat criza. Cand au inceput problemele pe piata imobiliara americana m-am gandit ca s-ar putea sa apara repercusiuni si pe piata imobiliara din Romania, insa nimic mai mult”, recunoaste la randul sau Cosmin Alexandru, fondator al consultantului in branding Brandivia si cofondator al Erudio. La piata imobiliara a fost atent si Marius Stancescu, presedintele firmei de servicii de afaceri Riff Holding, caruia insa evidenta bula a preturilor, alimentata de boom-ul creditelor ieftine, i-a amintit de criza japoneza din anii ’80, astfel incat a inceput sa caute “cu inversunare” informatii despre situatii similare din alte regiuni ale lumii – America de Sud, Asia de Sud-Est, unde supra-incalzirea economiilor in anii ’90 a provocat binecunoscutele crize de atunci.

    “Am gasit o sumedenie de evenimente similare cu ce se intampla in SUA si, evident, ce urma sa se intample pe batranul continent”, spune el, marturisind ca a incercat sa-i previna pe cat mai multi antreprenori romani de ce urma sa se intample, dar fara succes, tocmai pentru ca lucrurile pareau sa arate atat de bine la noi, incat eventualitatea oricarei crize parea exclusa. Printre cei ce au anticipat importul de criza in Romania se numara si Mihai Sfintescu, director al fondului de private equity 3TS Capital.

    “Am anticipat ca vom vedea extinderea crizei din SUA in intreaga lume, inclusiv in Romania. Ca surse de informare am folosit media de specialitate.” Pentru altii, contactul direct cu un actionar strain pentru care criza financiara n-a fost deloc o abstractie s-a dovedit benefic. Aliz Kosza, director general executiv al producatorului de vopseluri Fabryo, sustine ca s-a pregatit pentru criza inca din septembrie 2008, pe baza a doua semnale: unul din partea guvernatorului Mugur Isarescu, al doilea din partea actionarului, fondul Oresa Ventures, “care a avut experiente anterioare legate de perioade economice dificile”.

    Asa incat, de la inceputul lui octombrie, Fabryo a inceput sa evalueze solvabilitatea clientilor, ca sa vada cu cine merge mai departe, s-a concentrat pe colectarea lichiditatilor din piata si a facut trei scenarii de strategie pentru 2009, in functie de variabile ca evolutia leului, a preturilor la materiile prime si scaderea consumului in industria de vopseluri. Paradoxal, cel mai putin informati par sa fi ramas insa guvernantii, cei cu acces maxim la date, statistici si previziuni de ultima ora.

    Pentru noi, care am scris frecvent despre criza incepand de vara trecuta, in cele din urma cu riscul de a plictisi cititorii cu titluri continand cuvantul “criza”, a parut intotdeauna frustrant ca perioada electorala a adus nu numai promisiuni de mariri de salarii si un optimism nejustificat de date, ci si acuzatia aproape subinteleasa ca daca presa scrie despre criza, inseamna ca e alarmista prin definitie si creeaza panica, chiar si atunci cand nu face decat sa descrie ce se intampla in economie si sa preia temerile oamenilor de afaceri.

    La ultimul Club BUSINESS Magazin al anului trecut, din decembrie, mai toti oamenii de afaceri participanti se refereau la 2009 ca la un an compromis de criza, in care Romania nu poate spera sa depaseasca momentul cel mai greu decat la cateva luni bune dupa economiile dezvoltate, tocmai pentru ca aici criza a lovit mai tarziu. In mai anul acesta, exact inainte ca Statistica sa anunte ca in primul trimestru economia a scazut cu 6,4% fata de aceeasi perioada din 2008, premierul Emil Boc declara ca el prefera sa vada “partea plina a paharului”, bazandu-se pe faptul ca incasarile la buget au inceput sa creasca, iar somajul sa se tempereze, in timp ce ministrul finantelor, Gheorghe Pogea, spunea ca spera ca agentiile de rating sa ia nota ca economia romaneasca a inceput sa arate primele semne de redresare.

    SA FI LUAT TAURUL DE COARNE.

    Faptul ca Aliz Kosza s-a referit la guvernatorul BNR ca la o sursa esentiala de informatii ne aduce aminte ca in ultima editie din 2008 a BUSINESS Magazin am ales sa-l desemnam pe guvernatorul Isarescu drept personalitatea anului (dupa ce, cu un an inainte, personalitatea anului fusese Capsunarul roman, cel mai important investitor in Romania). Pentru multi, Mugur Isarescu a ramas anul trecut aproape unica voce credibila intr-un mediu plina de incertitudini, in primul rand fiindca si-a asumat rolul de a atrage atentia asupra zonelor periculoase din economie, acolo unde politicienii aflati in an electoral cu greu si-o mai permiteau s-o faca, iar apoi pentru ca banca centrala a ajuns pentru public eroina care a salvat in toamna leul de la prabusirea sub atacul speculatorilor.

    Acum, in al doilea an electoral, situatia pare sa ramana la fel, daca ne gandim doar la mesajele contradictorii de pana acum si la aerul de experiment permanent degajat de actiunile Guvernului. De data aceasta insa, pentru oamenii de afaceri conteaza mai putin rolul de comunicator al bancii centrale, atata vreme cat acum nu mai pune nimeni la indoiala criza, si mai mult politica ei. “Pastrarea rezervelor obligatorii ale bancilor comerciale la un nivel absurd (rezerve care de altfel se constituie tocmai pentru astfel de momente!) a fost o mutare cu consecinte dezastruoase.

    Probabil ca daca BNR ar fi diminuat rezervele bancilor inca de la inceputul anului, ar fi diminuat criza considerabil, iar cresterea economica ar fi fost de -2 sau -3 %”, apreciaza Mihail Marcu, presedinte al consiliului de administratie al Medlife, una dintre cele mai importante companii de pe piata serviciilor medicale. Atat Marcu, cat si Mihai Stancescu si Mihai Sfintescu enumera printre masurile anticriza urgent de adoptat reducerea dobanzii de catre banca centrala.

    Cat despre estimarile de acum ale BNR, Marius Stancescu de la Riff Holding crede ca situatia e mai rea decat o vede viceguvernatorul Eugen Dijmarescu, care vede posibil ca nivelul cel mai de jos al impactului crizei sa fie atins in septembrie 2009 – “ Personal, cred ca acest nivel poate fi proiectat intre finele trimestrului I si trimestrul II din 2010”. }inta principala a criticilor formulate de oamenii de afaceri ramane insa tot Guvernul. In editia din 25 noiembrie 2008, in saptamana dinainte de alegeri, ne intrebam ce va face noua guvernare (despre care puteam presupune ca va fi de coalitie) cu o economie amenintata de criza.

    Constatam atunci ca in campania electorala aparusera o serie de puncte comune intre programele principalelor partide – pastrarea cotei unice de impozitare, un deficit bugetar sub 3% din PIB, investitii in infrastructura si scutirea de impozit a profitului reinvestit. Intre timp, programele respective s-au adaptat spre a servi ca platforme candidatilor prezidentiali, iar oamenii de afaceri au ramas cu frustrarea ca masurile anticriza promise intarzie nepermis de mult.

    “Guvernul nu trebuie sa ia decat o singura masura: sa faca ceea ce trebuie sa faca, aceea pentru ce a fost ales. Dar nu vrea sa faca, pentru ca aparatul guvernamental, in loc sa serveasca interesele alegatorilor, nu se preocupa decat de propriile interese”, comenteaza Dan {ucu, omul de afaceri care controleaza Mobexpert. Radu Limpede, co-managing partner la Initial Advisory, aminteste ca in primul rand ar fi trebuit ca perioada de criza sa ne prinda cu investitii deja pornite masiv in infrastructura, cu o birocratie supla si cu niste politici de diversificare a economiei si de crestere a competitivitatii. “Cei care au realizat aceste lucruri – Polonia – sunt acum pe cale sa fie singurii din regiune care evita recesiunea”, remarca Limpede.

    Consultantii cu care discuta BUSINESS Magazin in iunie 2008, pentru un articol despre “Cat de sanatoasa e cresterea economica”, vorbeau despre dependenta prea mare de constructii imobiliare si de consum a cresterii – pe atunci ajunsa la recordul de 8,2% pe primul trimestru al anului. In schimb, investitiile in industrie trenau din cauza vesnicei probleme a accesului – Mercedes tocmai alesese Ungaria in dauna Romaniei pentru o noua fabrica. Aveam insa oare alternative, din moment ce mai toate celelalte tari din Est au evoluat dupa acelasi model, bazat pe imobiliare? Aliz Kosza nu reproseaza vechiului guvern ca a incurajat cresterea pe consum, inevitabila in ultimii ani, ci “intarzierea proiectelor mari de infrastructura si in general accesarea limitata a fondurilor europene puse la dispozitie”.

    Aceleasi au ramas si problemele actualului guvern – cum spune Florentin Banu: “Uniunea ne-a dat bani multi, pe care trebuie sa-i cheltuim. Sa-i cheltuim, atentie, si nu sa ii furam”. Numai ca proiectele de infrastructura, si in general cele finantate cu fonduri europene (adica acelea in care Romania si-a pus speranta din capul locului, de cand afluxul de investitii straine a inceput sa sece), sunt de durata, de multe ori depasind un ciclu electoral. “Or, in ultima guvernare, tensiunile politice n-au permis structurarea proiectelor de infrastructura – am avut trei ministri ai transporturilor in trei ani”, aminteste Radu Merica, directorul german al dezvoltatorului german ECE.

    E motivul pentru care Dorin Boboc, director de investitii al Allianz-}iriac Pensii Private, situeaza in fruntea masurilor urgente ce ar trebui luate de actualul guvern “infrastructura! Aproape cu orice risc/cost”, urmata de reducerea aparatului de stat si de simplificarea sistemului de impozitare (“ar trebui masuri de relaxare fiscala, nu de impunere a unor impozite suplimentare, ca forfetarul”). Intr-o forma sau alta, aceleasi propuneri le au majoritatea interlocutorilor BUSINESS Magazin atunci cand se refera la o eventuala lista de solutii anticriza.

    Sunt fezabile lucrurile propuse de ei? Cristian Nacu, partener al Enterprise Investors, declara de-a dreptul ca “il sperie” faptul ca se apropie noi alegeri, dupa ce a vazut cat de creative pot fi guvernele in a ignora efectele masurilor electorale asupra economiei. “Din pacate, momentul actual este unic si poate fi inselator. Romania nu a mai avut in fata asemenea pericole poate niciodata. Nu stie nimeni daca in actualul mediu economic, eventuale masuri electorale nu vor avea efecte devastatoare. Cred ca este principala provocare care ne asteapta in urmatoarele luni.”

    NE VEDEM IN 2010

    Prima estimare nelinistitoare din ultimele luni le-a apartinut celor de la ING Romania, care au avansat in iunie previziunea ca economia va scadea anul acesta cu 7,1%. Ulterior, cand FMI a pomenit de 8%, ING n-au mai parut excesiv de pesimisti. Cornelia Coman, director general al ING Asigurari de Viata, considera, dimpotriva, ca previziunea de -8 a Fondului este “totusi putin prea pesimista” si declara ca estimarea grupului olandez pentru 2009 se mentine aceeasi (-7,1%), ca rezultat in primul rand al evolutiilor din agricultura si “depinzand foarte mult de modul cum va evolua sectorul agricol”, dar si din cauza altor factori masurati pana in luna aprilie (scaderea productiei industriale cu 9,7% in aprilie fata de anul trecut, a comertului cu amanuntul cu 10,3% si a industriei de constructii cu 13,7%).

    In afara de Cornelia Coman, putini dintre interlocutorii nostri au mai furnizat estimari precise; pe de o parte, unii considera posibilitatea ca economia sa scada cu 8% ca si cum pare a corespunde unui scenariu prea pesimist (cu exceptia lui Cosmin Alexandru, care nu exclude un declin cu 9%, asa cum il descria Andreea Vass, consiliera lui Emil Boc), pe de alta parte sustin ca relansarea economiei – chiar daca Guvernul s-ar intrece pe sine in materie de masuri de combatere a crizei – oricum nu e posibila in acest an din cauza dependentei fata de contextul european.

    “Fiind adanc integrati in UE, este greu de imaginat o redresare economica a Romaniei fara un inceput de redresare si in UE. Deci nu ma astept la un inceput de redresare mai devreme de mijlocul lui 2010”, declara Radu Craciun, director de investitii al Eureko Pensii. La acelasi orizont de timp se gandesc si Mihai Marcu, Cristian Nacu, Radu Merica, Mihai Sfintescu. Cel mai aspru vede lucrurile Dan Sucu de la Mobexpert, care crede ca Romania va iesi din criza “mult mai tarziu decat tarile dezvoltate”, inclusiv pentru ca din cauza birocratiei, s-a acumulat un decalaj de trei ani la accesarea banilor europeni de catre companiile romanesti, decalaj scump platit acum, pe vreme de criza. Asa incat, pentru industria de mobilier, “ce e mai rau abia urmeaza sa vina si 2011 va fi cel mai nefericit an al industriei”.

    Tot Sucu are insa si cea mai transanta viziune in privinta eternei probleme a cresterii intemeiate pe consum, intr-un moment cand analistii si guvernantii tot mai dezbat cu ce poate fi inlocuit consumul ca motor al cresterii: “Eu cred ca inamicul economiei nu este consumul, ci risipa. Romania nu a experimentat niciodata un nivel de consum in exces si nici macar normal, ci s-a trecut de la o faza de subconsum acut la subconsum”. O nuanta introduce Radu Enache, proprietarul lantului Continental, care crede ca n-ar fi o problema asa de mare cresterea pe consum, “daca oamenii ar fi consumat mere si rosii crescute in sere in Romania, electrocasnice produse in Romania si daca ar fi avut autostrazi pe care sa-si conduca masinile din import”.

    Iar in continuarea lui, Viorel Nicula, cu constatarea ca “Guvernul nu face nimic pentru firmele romanesti intr-o economie dominata de multinationale”. A ne intoarce insa la discutia “de ce nu avem o strategie nationala” si la ce nu au facut altii inaintea noastra “e o mentalitate complet pierzatoare”, sugereaza Philippe Platon, CFO al producatorului de ciment Lafarge Ciment. Cu genul de optimism cu bataie lunga al unuia care declara ca abia din 2011 compania lui va incepe sa fixeze tendinte si sa faca din nou “planuri de business cu sens”, Platon considera ca sunt suficiente modele de guverne de succes pe lume ce pot fi urmate, “daca cineva s-ar forta sa gandeasca despre viitor, nu despre trecut sau despre ce nu avem si nu putem”.

    Ce fel de modele ar putea sa urmeze Romania? Radu Limpede descrie politica Frantei (“un management exemplar anticriza, cu stimulente inteligent dozate”), a Marii Britanii (care “plateste acum decenii de lipsa a unei politici economice si industriale, sacrificate pe altarul ideologiei pietelor perfecte”) si a SUA (“reorientarea economiei si mai ales a energiei pe criterii ecologice”), sfarsind insa prin a comenta ca daca guvernul nostru nu intelege nici lucruri simple, ca ideea reducerii aparatului birocratic, ar fi greu sa inteleaga si sa se raporteze la ce fac statele dezvoltate.

    Deocamdata, asadar, solutiile de moment ale oamenilor de afaceri raman cele pe cont propriu, conjugate cu incercarea de a influenta deciziile guvernantilor, fie direct (o veste buna recenta e ca Alexandra Gatej, fostul presedinte al Unilever South Central Europe, a fost cooptata consilier al presedintelui Basescu pentru mediul de afaceri), fie prin mijlocirea presei care le preia ideile. Ce e de facut pe timp de criza? Noi am avut de multe ori ocazia sa inventariem solutii in aceste ultime zece luni. Daca vi se intampla sa intrati in criza de idei, uitati-va in arhiva revistei.

  • Cei doi clujeni care au adus Facebook la cumpărături în România

    În 2014, achiziţia LiveRail de către gigantul american Facebook a dat încă un boost dezvoltatorilor locali, Sergiu Biriş intrând într-un club select alături de Radu Georgescu  sau de Cătălin Olteanu  (care au vândut proiecte către Microsoft). “Achiziţia LiveRail de către Facebook este o reuşită remarcabilă, care arată încă o dată că la capitolul inovaţie şi determinare, şi românii pot construi startup-uri de nivel mondial”, a spus Sergiu Biriş. “Sunt onorat să fac parte din echipa care a fondat LiveRail. Felicitările mele, ca ale tuturor,  merg către colegii mei Andrei Dunca şi Mark Trefgarne. Ei s-au ocupat de tot ce înseamnă operaţionalul din spatele LiveRail, au făcut tot posibilul să crească un start-up pornit din pasiune într-o tehnologie de top”, a adăugat el.

    Facebook, cea mai mare reţea socială din lume, a cumpărat pentru o sumă cuprinsă între 400 şi 500 de milioane de dolari Liverail – un start-up specializat în livrarea reclamelor video online fondat în urmă cu şapte ani în Cluj de românii Andrei Dunca şi Sergiu Biriş împreună cu britanicul Mark Trefgarne.

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

    Cover Story 2007

    Prin filtrul unei analize financiare, e o afacere proasta. In fiecare luna sunt aruncati pe fereastra browserelor in jur de 4.000 de euro, fara a inregistra vreun venit. Cu toate acestea, cei doi fondatori ai site-ului Trilulilu au primit deja o oferta de preluare de 80.000 de euro de la Neogen, unul dintre editorii online semnificativi din Romania.

    Prin filtrul unei analize financiare, e o afacere proasta. In fiecare luna sunt aruncati pe fereastra browserelor in jur de 4.000 de euro, fara a inregistra vreun venit. Cu toate acestea, cei doi fondatori ai site-ului Trilulilu au primit deja o oferta de preluare de 80.000 de euro de la Neogen, unul dintre editorii online semnificativi din Romania.

    E usor sa alegi «blue pill», dar ne gandim ca serviciul merita dezvoltat in continuare, pe asta ne concentram acum”, spune Sergiu Biris (24 de ani), directorul general al Trilulilu SRL, explicand de ce a refuzat oferta de preluare din partea Neogen, in asteptarea unei cresteri de valoare a site-ului. Si invoca un precedent incurajator: achizitia unui site care era diferit de www.trilulilu.ro doar prin dimensiunea audientei si caruia i-au fost oferiti anul trecut 1,65 miliarde de dolari din partea Google. Iar YouTube a acceptat pretul.

    Privita prin ochii unui investitor de risc, site-ul pe care oricine poate viziona sau adauga videoclipuri de tot soiul, de patru luni incoace, este un startup autentic. Cinci tineri din Cluj cu trei firme de outsourcing – Sergiu Biris, Andrei Dunca, Vlad Gorgan, Bogdan Colceriu si Dragos Bîrlea – s-au asociat si au avut primul brainstorming pe 1 noiembrie anul trecut. Visul lor – sa faca un site de videosharing care sa arate bine si sa ajunga sa fie preferat de utilizatorii romani, deja obisnuiti cu YouTube. Peste alte trei luni, la sfarsitul lui ianuarie, lansau trilulilu.ro pe un Internet romanesc aproape lipsit de concurenta in aceasta zona de activitate. „Am tras foarte tare, pentru ca acum este momentul“, explica Sergiu Biris.

    De atunci au fost lansate si alte site-uri care se bazeaza pe modelul YouTube sau altele care fac trecerea mai lina intre televiziunea clasica si cea online. Cel mai important din prima categorie a fost chiar Neogen, care le-a prezentat celor de la Trilulilu situatia foarte direct: se lasa cumparati sau Neogen isi lanseaza propriul serviciu, care oricum era atunci in perioada de testare. Raspunsul Trilulilu a continut si o cifra: clujenii voiau jumatate de milion de euro pentru a-si ceda afacerea, de peste sase ori valoarea ofertei. Ar fi fost o lovitura neasteptata pentru cei cinci tineri ca la patru luni de la lansare sa incaseze de 17 ori suma de 30.000 de euro investita. Dar cei de la Trilulilu spun ca de fapt nici nu se asteptau ca oferta sa fie acceptata si au plusat mai degraba pentru a vedea reactia.

    Nepunand in discutie daca Trilulilu merita sau nu jumatate de milion de euro, Neogen nu si-ar permite sa cumpere din resurse proprii un site, fie el si mina de aur, la aceasta valoare. La o cifra de afaceri de 600.000 de euro in 2005, Neogen a obtinut, conform datelor comunicate Ministerului de Finante, un profit net de 20.000 de euro. Si chiar daca principalul actionar, Calin Fusu, a declarat recent ca pe 2006 si-a dublat cifra de afaceri la 1,2 milioane de euro, e greu de crezut ca profitul ar fi putut creste de 25 de ori, pentru a avea lichiditatile necesare. Iar jucatorii din online-ul romanesc care au incercat sa se dezvolte mergand pe credit nu se pot lauda ca s-au intors de la banci cu altceva decat o cafea bauta cu ofiterul de credit, in schimbul unor explicatii gratuite despre cum se fac bani online.

    Ar mai cumpara acum Neogen, dupa ce si-a lansat propriul serviciu, care a tras in sus intregul portal Neogen.ro in topul celor mai vizitate spatii web din Romania, intrecand sporadic soft32.com, aflat pe locul 2? Exemplul exista. La momentul achizitiei YouTube, Google avea (si are in continuare) un serviciu propriu, video.google.com. Calin Fusu spune ca nu mai este atat de sigur ca vrea Trilulilu. „Eu nu am stomacul lui Google, sa pot inghiti atat de usor un concurent cu un produs similar.“

    Riscul afacerii – alta caracteristica tipica unui startup in domeniul Internetului – este mai mult decat evident. Doar costurile lunare pentru serverele ce servesc utilizatorii si sunt conectate la Internet ajung la 4.000 de euro, iar planul de a obtine bani din publicitate nu a fost inca pus in practica. Dar un posibil finantator sau cumparator ar putea fi atras de scenariul unui „return on investment“ semnificativ. Fondul de investitii american Sequoia Capital a finantat YouTube in perioada de inceput cu 11,5 milioane de dolari, pentru ca doi ani mai tarziu sa primeasca actiuni Google in valoare de 442 de milioane de dolari, mai mult decat cei doi fondatori, Chad Hurley (345 mil. dolari) si Steven Chen (326 mil. dolari). Pe de alta parte, potentialul exista. In vreme ce televiziunile pierd audienta, numarul utilizatorilor de Internet broadband creste. Conform Studiului National de Audienta publicat luna trecuta, aproape un milion de persoane au renuntat in cursul ultimului an sa mai priveasca regulat la posturile de televiziune. In schimb, in decembrie 2006 existau cu 136% mai multe conexiuni la Internet in banda larga decat cu un an in urma, arata rapoartele Autoritatii Nationale pentru Reglementare in Comunicatii si Tehnologia Informatiei (ANRCTI). Aceasta inseamna o crestere de aproximativ un milion de utilizatori de Internet broadband.

    Site-urile de distributie video catre acesti utilizatori sunt insa momentan doar pariuri riscante, iar cei care cumpara publicitate de 300 de milioane de euro in media traditionala s-au tinut deoparte de ele. „Daca in acest moment 5% din bugetul alocat televiziunilor ar merge pe Internet, nu ar avea suficient spatiu de cumparat“, enunta Felix Tataru, presedintele International Advertising Association Romania, problema lipsei de continut original.

    Lucrurile incep sa se schimbe. Florin Braghis, cunoscut pentru realizarea emisiunilor „Planeta Moldova“, a investit in LiberTV.ro, un site care difuzeaza prin player-ul descarcabil gratuit cateva filme in format high definition alese dintre cele propuse de utilizatori sau ale caror drepturi de autor au fost achizitionate. In acest moment, aplicatia proprie ce permite vizionarea filmelor a fost descarcata de 16.000 de persoane. Tinta pe care si-au fixat-o cei de la LiberTV este sa ajunga pana la sfarsitul anului la cel putin 50.000 de utilizatori.

    O alta investitie – EvoTV – a fost cea facuta de Sorin Stoica, fostul proprietar al retailerului GSM Dasimpex, vandut pe cateva milioane de euro catre fondul de investitii GED Capital. Cu 90.000 de euro in echipamente si aparatura, postul a inceput sa emita de luna trecuta programe realizate de echipa de productie proprie si spera sa ajunga la o audienta de 2 milioane de persoane lunar. Este o tinta cu adevarat indrazneata, daca ne gandim doar ca cel mai popular site in prezent, softpedia.com, este vizitat lunar de aproximativ 3 milioane de oameni.

    Dar cresterea traficului inseamna cresterea costurilor. Fara milioanele fondului de investitii, cei doi fondatori YouTube nu si-ar fi permis sa plateasca facturile pentru hosting si conexiuni la Internet. Odata cu popularitatea si numarul mare de vizitatori, aceste costuri ajung la sume considerabile. Cu singura ocazie cand au facut o astfel de destainuire, in mai anul trecut, cei doi fondatori YouTube declarau publicatiei americane Forbes ca platesc un milion de dolari pe luna pentru conectarea la Internet a serverelor. „Trilulilu n-o sa aiba bani sa-si plateasca content-ul, ca noi“, considera Calin Fusu, actionarul majoritar al Neogen. „Un startup nefinantat nu va putea sa reziste. E vorba de investitii de cateva sute de mii de euro pe care ii pierzi si nu cred ca sunt multi cei interesati sa piarda.“ Cu acest gand, Fusu isi permite sa fie relaxat: „Nu vor putea supravietui mai mult de un an, vor deveni o victima a propriului succes. Au nevoie de banii unui investitor“.

    Cei de la Trilulilu sustin ca pentru moment au o sursa mai mult decat suficienta in cele trei firme care detin site-ul si care opereaza in paralel, preluand contracte de outsourcing in domeniul dezvoltarii web pentru companii din tari ca Malaiezia si Singapore. NSD Technology, firma detinuta integral de Sergiu Biris, are o participatie de 42% la Trilulilu si a declarat la Ministerul Finantelor in 2005 un profit net de 23.000 de lei (6.500 de euro) la o cifra de afaceri de 33.000 de lei (9.200 de euro). Ceilalti patru fondatori vin cu veniturile generate de alte doua firme – Vuelotech, infiintata in aprilie 2006, si Birlea, Colceriu si Asociatii SRL, aparuta in ianuarie 2007.

    Parerea lui Calin Fusu cum ca Trilulilu nu are resursele interioare pentru a rezista este indreptatita insa, daca afacerea nu incepe cat mai repede sa inregistreze venituri. Mai ales ca pe site creste pe zi ce trece numarul utilizatorilor, depasind 350.000 de vizitatori in ultimele 30 de zile. „Ne asteptam sa ajungem la ce suntem acum peste alte 4-5 luni“, isi marturiseste surpriza Andrei Dunca (23 de ani), directorul tehnic al Trilulilu.

    Un eventual investitor la Triluliu ar putea fi un alt grup din online-ul romanesc sau strain, un fond de investitii, o companie de distributie digitala de muzica sau filme ori un „angel investor“. Sau – un scenariu care nu ar trebui inlaturat – o companie de telecomunicatii. Desi in Romania, pana de curand, companiile de telefonie sau furnizorii de acces la Internet s-au limitat la o prezenta minima in mediul online (de cele mai multe ori limitata la site-ul companiei), lucrurile se vor schimba. In Franta, site-urile France Telecom, grupul care detine in Romania compania de telefonie mobila Orange, s-au plasat pe locul al treilea luna trecuta din punctul de vedere al traficului, conform analistilor de la compania americana Comscore. Cei 14 milioane de vizitatori atrasi au plasat site-urile operatorului imediat dupa cele ale Google si Microsoft. Mai aproape de Romania, in Ungaria, Magyar Telekom, proprietate a Deutsche Telekom, tinde sa devina unul dintre cei mai importanti playeri online. Au cumparat anul trecut reteaua sociala online iwiw.hu, site-ul cu cel mai mare trafic din tara, si au lansat un site propriu de videosharing asemanator YouTube. Videa.hu este acum serviciul de acest fel care difuzeaza si atrage cei mai multi vizitatori in Ungaria.

    In Romania, atentia pe care marile companii de telefonie o aloca domeniului a inceput sa se concretizeze in lansari si parteneriate cu site-uri deja existente. UPC este cel mai bine pozitionat din punctul de vedere al traficului, gratie portalului Kappa, pe care l-a primit in pachetul achizitiei Astral. Site-ul a ramas neschimbat de atunci si are in jur de 2 milioane de vizitatori lunar. Mai activ a fost Vodafone, care a semnat un parteneriat cu casa de productie Parc Film pentru furnizarea continutului aflat pe site-ul de clipuri video homemade.ro. Clientii romani ai Vodafone vor putea regasi clipurile de pe homemade.ro si pe portalul mobil live!. Si mai articulat a fost Romtelecom, care a inaugurat in aceasta luna un site in concurenta directa cu Neogen sau Trilulilu. GetLoaded.ro vrea sa determine vizitatorii sa filmeze intamplari sau scurtmetraje, incurajandu-i cu cele cateva scurte filme aflate acum pe site, platite de Romtelecom si realizate de producatori profesionisti.

    De ce ar fi companiile telecom interesate sa polarizeze comunitati de privitori la filmele facute de amatori investind in site-uri? „E o valoare adaugata. Vindem acces la Internet si vrem sa oferim motive pentru a intra pe Internet“, spune Alfred Borcan, directorul de comunicare-marketing al Romtelecom. Incurajarea consumului de servicii mari consumatoare de banda, cum sunt platformele online de distributie video, este insa o cutie a Pandorei. Intr-o piata dezvoltata, cum e cea din Statele Unite, marile companii telecom au luat directia ofertei de continut de ani buni si continua sa o urmeze si acum. Dar nu putine sunt luarile de pozitie pe langa institutiile de reglementare pentru a impune site-urilor de genul YouTube sa devina partener in costurile pe care telecomurile le suporta din cauza cresterii traficului pe cap de abonat, de pe urma vizionarii si a incarcarii de videoclipuri pe Net.

    YouTube are acum mai mult de 100 de milioane de titluri in arhiva de filmulete facute de amatori sau fragmente preluate din productii aflate sub incidenta drepturilor de autor. O mica parte dintre ele sunt videoclipuri filmate si incarcate de utilizatori din Romania. Desi, conform site-ului de masurare a audientelor Alexa.com, privitorii la filmele YouTube din Romania intra la categoria „si altii” (sub 1%), traficul total este suficient pentru ca numarul de utilizatori YouTube din Romania sa conteze, raportat la Internetul romanesc. Cei care cauta pe YouTube continut romanesc vor gasi acolo de toate: scene de la mitinguri politice, fragmente de emisiuni TV, clipuri muzicale sau publicitare, dar si toate filmele „virale” romanesti din ultima perioada, recomandate din e-mail in e-mail – cel cu muncitorul roman emigrat in Spania care si-a cumparat Audi, initiativa celor cativa romani care ofera imbratisari gratuite pe strazile din Bucuresti sau filmul intitulat „O lume fara Romania“, in fapt, o reclama la Ursus.

    Asa incat e fireasca intrebarea lui Ciprian Stavar, directorul New Media Agency: „Daca exista YouTube, ce rost mai are sa avem site-uri care reproduc aceeasi idee si aici?“. Raspunsul oferit de Trilulilu si Neogen este „localizare“: pe un site romanesc, majoritatea videoclipurilor sunt romanesti. Pe un site international, o proportie mica este ocupata de clipuri straine, si de cele mai multe ori cautarea specifica dupa originea sau subiectul filmelor nu ofera rezultatele dorite. „Nu as subestima niciodata YouTube, este si va fi cel mai mare din Romania. Dar locul doi va fi al cuiva care ofera continut romanesc“, spune Fusu. Iar perspectiva e incurajatoare. Datorita lansarii acum doua saptamani a serviciului de distributie video, portalul-comunitate Club@Neogen a depasit toate celelalte site-uri din grup, fiind acum in fata noi2.ro, a doizece.ro, a BestJobs sau a site-ului de anunturi al Neogen.

    „Business-ul asta se dezvolta intr-un ritm infernal“, remarca la randul lui Sergiu Biris de la Trilulilu. Doar ca momentan businessul lui nu aduce venit. Cei cinci asociati incearca acum sa vada in jurul carei cifre de audienta ajunge site-ul, pentru a-si stabili corect asteptarile – iar cand o va face, daca va fi un spatiu dorit de advertiseri, perspectivele vor fi interesante. Luna trecuta, site-ul a fost fost vizitat de aproape 300.000 de persoane, care au deschis 5,5 milioane de pagini. Cu un singur banner publicitar pe fiecare pagina si la un pret de 7 euro la mia de afisari (CPM), clujenii ar fi putut castiga pana la 40.000 de euro. La doua bannere publicitare, venitul pe o luna ar putea echivala oferta de preluare facuta de Neogen. „Credem ca pentru Romania veniturile anuale dintr-un astfel de site s-ar putea stabiliza la un milion de euro. Poate chiar doua milioane peste un timp“, declara Sergiu Biris. Ce trafic potential are un site ca Trilulilu? Ultimele date prezentate de ANRCTI spun ca in Romania exista 1,7 milioane de conexiuni la Internet in banda larga. Pentru ca serviciile de acest fel au nevoie de standardul broadband pentru a oferi o experienta confortabila de utilizare, le vom socoti doar pe acestea. Renuntand si la conexiunile broadband pe telefoane mobile, raman un milion de conexiuni care pot fi folosite de cel putin un milion de persoane pentru a viziona productii ale site-urilor precum YouTube.

    Nu e totusi o sarcina usoara si cei de la Trilulilu isi recunosc nehotararea in privinta modalitatii de a monetiza site-ul. „Clientii nu sunt inca foarte deschisi la comunicarea folosind un astfel de mediu si in acelasi timp e greu acum sa gasesti suficient trafic pentru campanii intr-un singur loc“, spune Alin Zainescu de la New Media Agency, agentie specializata in organizarea campaniilor de comunicare in mediul online. Sa gasesti echilibrul intre satisfactia advertiserilor si confortul vizitatorilor nu e un lucru usor. Nu e nici pentru YouTube, care desi a reusit sa se vanda cu 1,65 de miliarde de dolari, a inregistrat anul trecut venituri de doar 11 milioane de dolari.

    „Daca vrei sa joci, joaca. Daca vrei sa fii un jucator, trebuie sa mergi pe risc“, spune Sergiu Biris. Si de aceea, eforturile Trilulilu, la fel ca cele ale competitorilor, sunt acum nu de a gasi cat mai multa publicitate, ci de a determina cat mai multe persoane sa le foloseasca produsul. Iar pentru a iesi din umbra YouTube au nevoie de un brand puternic si de continut original oferit in exclusivitate. Chiar daca inca nu foarte cunoscut, Trilulilu este un brand vizual deja definit. Asocierea imaginii unui crocodil se regaseste pe orice produs care are legatura cu site-ul, iar pe cartile de vizita, functiile celor doi tineri care conduc Trilulilu – Biris si Dunca – nu sunt, cum te-ai astepta de la doi tineri entuziasmati, director general si director tehnic, ci „crocodilu’ sef“ si „crocodilu’ tehnic“. Pe site, acelasi crocodil apare tinut in lesa de un personaj pitic si incearca sa muste din cursorul mouse-ului atunci cand este adus peste imagine.

    „Am incercat sa facem o comunitate in jurul site-ului, care sa recunoasca usor elementele grafice ce ne definesc, sa fim un brand care sa placa de la primul contact“, spun cei de la Trilulilu. Si spera ca astfel le va fi mai usor sa aduca vizitatori care sa si incarce pe site filme noi, dar si sa ramana aici in momentul cand va fi introdusa publicitatea. „Eu sunt convins ca in cazul in care ne-ai intreba utilizatorii daca sunt de acord sa punem inainte de fiecare videoclip 5 secunde de publicitate, majoritatea ar raspunde afirmativ“, crede crocodilul-sef. Concurentii de la Neogen, judecand dupa numeroasele opinii exprimate in mediul electronic, nu se bucura de un capital de imagine prea favorabil. Cei mai activi dintre bloggeri, daca nu formatori de opinie, cel putin voci influente in online, alatura numelui Neogen mai multe acuze de copiere a unor site-uri straine din punct de vedere grafic. Dar dincolo de acest handicap de imagine, Neogen sta bine cu cifrele. Clubul Neogen, in fapt un set de servicii la care se adauga mereu altele, are 1,5 milioane de membri inregistrati. Promovarea incrucisata in randul acestei mase de utilizatori e un avantaj ab initio de partea celui mai mare portal romanesc. „Eram deja cel mai mare site de video dupa o saptamana de la lansare“, sustine Calin Fusu, referindu-se la numarul de videoclipuri postate. Constructia portalului in jurul unei comunitati ar putea risca sa stanjeneasca intrucatva afluxul de noi membri, dupa cum, in scenariul optimist, ar crea o adevarata masa de utilizatori care comunica unii cu altii, petrec timp online si sunt expusi la publicitate.

    Dupa modelul YouTube, portalurile video spera ca un numar cat mai mare de vizitatori isi vor face o pasiune din a-i distra sau informa pe ceilalti prin filmele pe care le vor publica pe site. E o metoda de a scapa de frictiunile juridice implicate de preluarea continutului unor televiziuni sau mari case de productie. Neogen spune ca evita astfel de situatii mentionand in documentul pe care orice producator amator trebuie sa-l semneze inainte de a publica pe site ca toata responsabilitatea privind originea filmelor revine utilizatorului. Trilulilu a avut deja o solicitare din partea unui post de radio de a elimina cateva inregistrari al caror proprietar de drept era.

    Esentiala pentru a face valuri si a genera filme virale este incurajarea autorilor sa publice filme facute chiar de ei. Neogen ofera premii in bani celor mai vizionate filme si spune ca in viitor va imparti banii din publicitate cu autorii lor. Trilulilu ofera tricouri cu crocodilul din sigla site-ului si pune gratuit la dispozitia celor interesati un studio de productie video, Biris&Co. sustin ca 7% dintre privitori sunt si realizatori de filme, un procent mult mai bun decat in cazul YouTube (0,16%). Unul dintre cele mai urmarite filme de pe Trilulilu saptamana trecuta a fost interviul luat de un student aflat la iesirea cladirii din care Traian Basescu si-a tinut discursul in fata clujenilor. Videoclipul a fost recomandat in special datorita unei replici a presedintelui suspendat la adresa studentului, pe care l-a apelat „puiut de comunist“. Astfel de videoclipuri sunt cele care genereaza trafic pe site si aduc bani din reclamele ce-si vor gasi aici locul. Si poate ca la un moment dat Trilulilu isi va gasi cumparatorul si pretul corect, devenind in adevaratul sens al cuvantului un YouTube romanesc. Un pui de YouTube.

  • Antreprenoriatul în 2014. Ce mai e nou în lume?

    LAVINIA RAŞCA

    (ESTE MEMBRU FONDATOR AL ASEBUSS ŞI DIRECTORUL GENERAL AL EXEC-EDU)


    ETERNELE ÎNTREBĂRI, CARE TREZESC ÎNCĂ MULTE CONTROVERSE, au fost din nou în centrul atenţiei la cel de-al paisprezecelea colocviu al antreprenoriatului european, organizat la Bruxelles în luna iulie de EFER – Fundaţia Europeană pentru Cercetări Antreprenoriale –, cu sprijinul Comisiei Europene şi găzduit de Vlerick School of Business din Belgia. Am fost aproximativ 80 de participanţi din patru continente: antreprenori, oficialităţi, profesori, consultanţi, toţi preocupaţi de temele calde ale acestui domeniu.

    Multe dintre aspectele discutate la colocviu sunt bine cunoscute printre specialişti, dar a fost interesant de urmărit cum se pun în acest moment accentele, pentru a întrevedea viitoarele tendinţe în ceea ce priveşte preocuparea organizaţiilor interesate, de la guverne la instituţiile academice. A fost un bun prilej să-mi validez, într-un climat efervescent şi extrem de interactiv, opiniile şi acţiunile din sala de curs şi din business.

    ANTREPRENORIATUL ŞI FORMELE SALE
    Discuţiile s-au raportat la definiţia dată antreprenoriatului de Howard Stevenson: ”Antreprenoriat înseamnă a exploata o oportunitate, indiferent de resursele controlate„. Ca atare, atreprenoriatul este o stare de spirit care poate exista şi care trebuie încurajată în toate categoriile de organizaţii: în firme mici şi mijlocii sau în megacorporaţii; în firme pornite de la zero sau în firme preluate şi dezvoltate; în afaceri de familie; în cele bazate pe inovare; în organizaţii nonprofit.

    Antreprenoriatul a fost abordat nuanţat, acordându-se atenţie aspectelor specifice diferitelor sale forme: antreprenoriat în IMM, antreprenoriat în IDE – întreprinderi bazate pe inovare (Innovation Driven Enterprises), intraprenoriat, antreprenoriat în firme de familie, antreprenoriat social.

    În linie cu tendinţele actuale, în cadrul colocviului s-a acordat o atenţie deosebită companiilor dinamice, bazate pe inovare, cu creştere rapidă a activităţii şi pieţelor unde sunt prezente, cu impact major asupra creării de locuri de muncă. Toate privirile se îndreaptă asupra lor. Au primit o denumire distinctă, pentru că specialiştii doresc să le diferenţieze de IMM-uri (Tabelul 1). Se numesc IDE – Innovation Driven Enterprises, adică întreprinderi bazate pe inovare.

    INOVAREA
    Este în centrul atenţiei, se vorbeşte despre ea şi se acţionează în scopul stimulării ei. Cea mai reuşită definiţie a acestui concept mi se pare cea a profesorului Bill Aulet de la MIT: ”Inovarea este o invenţie care poate fi comercializată„. Inovaţia nu poate exista nici fără invenţie, nici fără comercializare. Invenţia e un produs, un serviciu, un proces, o tehnologie, un model de business sau o proprietate intelectuală. Pentru a deveni inovaţie, invenţia trebuie comercializată, ceea ce presupune să fie realizată, apoi făcută cunoscută, dorită şi transferată către piaţă.

    VEDETELE ANTREPRENORIATULUI MONDIAL
    În America şi Europa de Vest a mai pălit farmecul dictonului Small is beautiful„, în faţa altuia: ”Start small, think big, act fast„ (porneşte rapid, gândeşte mare, acţionează repede). De asemenea, se vorbeşte mai mult despre acceleratoare de afaceri decât despre incubatoare.

    Se acordă în continuare respect IMM-urilor, considerate şi pe mai departe o sursă importantă de locuri de muncă, mai ales în perioade dificile şi în special pentru persoane cu un nivel de pregătire mai scăzut. Ponderea IMM-urilor cu valoare adăugată mare şi cu personal foarte calificat e mult mai mică. Deşi sunt o sursă importantă de locuri de muncă şi venit atunci când companiile mari fac concedieri, IMM-urile oferă salarii şi beneficii modeste unui număr destul de mic de angajaţi (media în Europa e de 4 angajaţi pe companie) în comparaţie cu companiile mari sau cu cele bazate pe inovare.

    IDE reprezintă însă la ora actuală speranţa şi centrul atenţiei specialiştilor şi oficialităţilor din ţările avansate pentru că, deşi au un grad de risc extrem mai mare şi perioade mai lungi de recuperare a investiţiei iniţiale şi de obţinere a profitabilităţii, succesul lor poate fi extrem de spectaculos, atât financiar, cât şi ca număr de locuri de muncă create.

    Specialiştii insistă asupra faptului că este indicat să se facă diferenţa între IMM şi IDE, atât de către antreprenorii înşişi, cât şi de către guverne şi consultanţi.E necesar ca antreprenorii să reflecteze ce tip de companie îşi doresc, IMM sau IDE, fie atunci când o lansează, fie la tranziţia între generaţii cu aptitudini şi intenţii strategice diferite – în cazul afacerilor de familie. Cele două tipuri de companii presupun modele de business şi strategii diferite, echipe cu profil diferit. Trecerea de la o formă la alta e posibilă, dar presupune o reevaluare a intenţiei fondatorilor şi capabilităţilor angajaţilor lor, a avantajului competitiv, a strategiei şi a nevoilor de personal.
    De asemenea, e necesară adaptarea programelor educaţionale, de consultanţă, mentoring, suport legislativ şi fiscal, la specificul celor două tipuri de companii.

    POATE FI ÎNVĂŢAT ANTREPRENORIATUL?
    Da, antreprenoriatul poate fi deprins, a fost opinia aproape unanimă. Mi s-a părut surprinzător că au existat totuşi unele păreri contrarii şi că în sprijinul ideii că antreprenoriatul e artă, nu ştiinţă unii participanţi au adus aceleaşi exemple, bine cunoscute, ale lui Bill Gates, Richard Branson, Steve Jobs. Majoritatea participanţilor au depăşit deja aceste bariere şi au prezentat iniţiative interesante de dezvoltare antreprenorială ale organizaţiilor unde lucrează. Indicatorul principal de măsurare a succesului este, evident, numărul de absolvenţi care devin antreprenori după absolvire, înfiinţând companii viabile.Pentru a avea succes, antreprenorii trebuie să ştie să dezvolte produse de succes, strategii, modele de business, procese, metode de transfer al informaţiilor şi cunoştinţelor. Iar aceste lucruri se învaţă.

    Apoi, antreprenorii trebuie să acţioneze – să aibă curajul să aplice fără amânare ceea ce ştiu, să înveţe din greşeli şi să facă schimbările necesare, aptitudini ce pot fi dezvoltate. Şi, nu în ultimul rând, să aibă calităţile personale necesare – să fie conştienţi de ceea ce îşi doresc, să fie perseverenţi, plini de energie, rezistenţi la presiuni, să fie buni comunicatori, recrutori şi vânzători.

    Ce pot face programele de antreprenoriat, de orice fel, pentru a dezvolta antreprenori de succes? Să selecteze participanţi cu calităţile personale necesare, să le ofere accesul la tehnologii de vârf şi metode de business de ultimă oră, să creeze o cultură în care lansarea de companii este permanent încurajată şi un climat de colaborare şi ambiţie, să obţină disponibilitatea necondiţionată a modelelor de succes, care să devină mentori pentru participanţi şi să discute cu ei de la egal.

    Să folosească învăţarea experienţială sub forma discuţiilor de caz, vizitelor în companii, evenimentelor de networking, proiectelor de grup, competiţiilor, în care participanţii întâlnesc lucruri relevante şi imediat aplicabile. Studenţii învaţă de la profesori, unii de la alţii, de la mentori, iar profesorii sunt şi ei stimulaţi să se perfecţioneze, la rândul lor, permanent, crescând astfel continuu calitatea programelor. Prin urmare, pasiunea este esenţială pentru succesul acestora, la fel ca în orice demers antreprenorial.
     

     

  • A stat la închisoare patru ani pentru trafic de droguri, timp în care a pregătit o afacere care l-a scos din sărăcie

    Până la vârsta de 24 de ani, Frederick Hutson pornise câteva afaceri, considerându-se genul de om care vede oriunde posibilităţi de a face bani. După cum declară chiar el, însă, acest lucru nu a fost întotdeauna benefic.

    Hutson a început de tânăr să facă trafic de marijuana, crezând că poate vinde cantităţi mici fără a fi prins. Poliţia l-a arestat însă în anul 2007 şi a fost ulterior condamnat la patru ani de închisoare.

    În timpul petrecut în spatele gratiilor, Hutson s-a confruntat cu probleme despre care nu şi-ar fi imaginat că există. “În timpul pedepsei, am văzut cât ineficient este sistemul american de penitenciare şi câte oportunităţi există acolo”, povesteşte tânărul.

    Una dintre problemele care l-au afectat a fost aceea a comunicării cu cei din exterior. Dacă pe vremuri, înainte de apariţia calculatoarelor şi a internetului, oamenii trimiteau scrisori în mod regulat, astăzi corespondenţa clasică pare un lucru pentru care nimeni nu mai are timp. Hutson a trăit acest lucru: “Sunt extrem de apropiat de familie şi, chiar dacă ştiam cât de mult ţin la mine, era greu să nu primesc fotografii de la ei săptămâni la rând.” Penitenciarele nu permit accesul la internet, astfel că orice legătură cu exteriorul este extrem de dificilă.

    Hutson a avut atunci o idee – dezvoltarea unui site care să preia e-mailurile şi fotografiile în format electronic şi să le trimită apoi, în format standard, către deţinuţii din închisori. Când a fost eliberat, el a pus bazele, alături de Alfonso Brooks, aplicaţiei Pigeonly. A ales 500 de deţinuţi cărora le-a trimis prezentarea ideii, iar la scurt timp după sute de oameni s-au înscris pe site.

    Deşi investitorii au fost iniţial reticenţi, după zeci de întâlniri Hutson a reuşit să obţină finanţare pentru proiectul său. Pigeonly a primit peste două milioane de dolari pentru dezvoltare şi se aşteaptă ca aplicaţia să aibă un profit de peste un milion de dolari pe an. Frederick Hutson crede că închisorile sunt locuri unde se află mulţi antreprenori: “Dacă vă gândiţi bine, închisorile nu ţin doar criminali, ci şi oameni care au fraudat statul sau au făcut evaziune fiscală. Aceştia nu sunt oameni proşti, şi având suficiente resurse pot dezvolta afaceri cinstite care să aducă profit.”

  • Un tânăr de 23 de ani a avut o idee ciudată de afaceri, iar investitorii i-au dat 13 milioane de dolari ca să o pună în practică

    James Proud, un tânăr de 23 de ani din Statele Unite, este CEO-ul companiei Hello Inc., pe care tot el a fondat-o. 
     
    A venit cu ideea dezvoltării unui produs numit “Sense sleep tracker” care să monitorizeze condiţiile în care o persoană doarme, de la zgomotul ambiental până la temperatura emisă de corp în timpul somnului. Produsul se montează în dormitor la o distanţă cât mai apropiată de pat şi reţine toate aceste valori, dezvoltând apoi un ghid pentru îmbunătăţirea perioadei de repaus.
     
    Tânărul a pornit o campanie pe platforma de donaţii Kickstarter pentru a strânge 100.000 de dolari. Succesul a fost atât de mare, încât după 30 de zile proiectul primise 2,4 milioane de dolari. 
     
    Această sumă reprezintă însă doar o mică parte din fondurile de care compania dispune acum. Un grup de angel investors a observat cât de bine primită a fost ideea lui Proud şi a decis să îl finanţeze cu peste 10 milioane de dolari.
     
    “Cei mai mulţi oameni au zile în care nici măcar nu merg pe jos, însă toată lumea are nevoie de somn”, a declarat Proud pentru Business Insider. “Ziua ta este în mod direct influenţată de modul în care ai dormit”.
     
    Produsul se va vinde, conform celor de la Hello Inc., cu un preţ ce pleacă de la 129 de dolari.

  • Satul în care fiecare locuitor are cel puţin 200.000 de euro în cont

    Satul s-a dezvoltat semnificativ în ultimii 30 de ani, devenind astăzi un adevărat hub tehnologic, punct turistic dar şi un simbol al antreprenoriatului şi al creşterii economice din China.

    Huaxi atrage tot mai mulţi oameni de afaceri interesaţi în navigaţie, industria prelucrătoare sau de textile şi este considerat a fi satul cu cei mai mulţi rezidenţi milionari din China.

    O importantă atracţie turistică a satului este turnul de 328 de metri, situat pe poziţia a 15-a în topul celor mai înalte clădiri din lume, mai înalt şi decât turnul Eiffel.

    Cititi mai multe pe www.da.zf.ro

     

    Care sunt etapele de management ale unui proiect co-finanţat prin fonduri structurale?

  • Cum ar putea dispărea McDonald`s din România şi cine le fură clienţii

    După doi ani de la intrarea pe piaţa autohtonă, lanţul de restaurante Subway ţinteşte statutul de cel mai mare lanţ de restaurante din România.

    “Oamenii au început să fie mai atenţi la modul cum este preparată mâncarea şi care sunt beneficiile nutriţionale ale ingredientelor folosite. Consumatorii sunt preocupaţi de un stil de viaţă sănătos care să preîntâmpine perioadele aglomerate de la locurile de muncă. Dacă ar fi să compar marile oraşe, precum Bucureşti, cu restul ţării, consumatorii din acestea aleg o masă rapidă în timpul zilei în loc să mănânce la restaurant”, explică Rumen Radev, agent de dezvoltare la Subway România pentru zonele Bucureşti şi Ilfov, unul dintre motivele pentru care piaţa autohtonă vine în susţinerea businessului de tip quick service Subway.

    După doi ani de la intrarea în România, brandul american a ajuns la o reţea de 20 de restaurante şi se apropie de ţinta de 40 propusă la început, cu un ritm de deschidere de aproape un restaurant lunar. Spre deosebire de celelalte lanţuri de restaurante aduse în franciză, modelul de business presupune că fiecare restaurant are în spate un francizat, fiecare local fiind operat de o companie diferită, iar responsabilii de susţinerea ritmului fiind agenţii de dezvoltare. Rumen Radev este principalul responsabil de dezvoltare a reţelei în zona Bucureşit şi Ilfov, după ce a acumulat o o experienţă de mai bine de 18 ani în dezvoltarea şi implementarea de produse noi şi şase ani de experienţă în domeniul francizelor.

    “Am descoperit potenţialul de business al Subway în perioada în care lucram în SUA. Am decis atunci să aduc businessul în ţara mea natală, în Bulgaria“, explică el modul cum a luat contact cu brandul american. Împreună cu partenerul său, Ivan Todorov, a obţinut licenţa de franciză pentru primul restaurant Subway din Bulgaria, iar ulterior a primit drepturile de dezvoltare a reţelei în ţara natală. După ce au extins reţeaua la 30 de restaurante în aproape patru ani, cei doi au primit aprobarea de a se extinde cu businessul în afara ţării. Astfel, anul 2012 a marcat mutarea lui Rumen Radev în România şi începutul dezvoltării pe piaţa locală.

    Din experienţa de până acum pe piaţa autohtonă, a observat că investiţia iniţială pentru deschiderea unui restaurant variază între 100.000 de euro şi 150.000 de euro, depinzând de locaţie şi de statutul acesteia. „Mecanismul Subway este simplu şi, odată ce ai înţeles modul în care funcţionează franciza, este doar o chestiune de timp, investiţii şi găsirea locaţiei potrivite pentru continuarea extinderii businessului. Cu alte cuvinte, Subway poate fi un business profitabil dacă sunt respectaţi şi înţeleşi câţiva paşi de bază”, spune Radev, care evită totuşi să ofere date concrete referitoare la amortizarea investiţiei.

    Unul dintre principalii paşi în ce priveşte dezvoltarea reţelei şi alegerea francizaţilor îl reprezintă, ca pentru toate businessurile din alimentaţie, locaţia viitorului restaurant. “Avem puncte strategice pe care vrem să le acoperim; este important pentru noi să avem restaurante deschise cât mai aproape cu putinţă de locurile prevăzute în planul de dezvoltare”, explică Radev.

    Înainte de deschiderea unui restaurant, reprezentanţii companiei analizează aspecte precum traficul şi celelalte restaurante aflate în zonă, specificul cartierului şi profilul persoanelor care circulă în acesta, criterii care să asigure un flux mare de clienţi. În Bucureşti au fost deschise restaurante care acoperă zonele-cheie, într-un cerc care înconjoară zona centrală a oraşului. În ce priveşte spaţiile mai puţin convenţionale, Radev oferă exemplul unităţii deschise recent la Sibiu, în cadrul staţiei Vestem Petrom, primul Subway drive thru din ţară.

    Până acum, restaurantele tip tranzit au fost cele mai profitabile, drive thru-ul deschis recent fiind cel care aduce cele mai mari încasări şi cele mai mari valori medii pe bon, fiind urmat de restaurantul din incinta Gării de Nord, din Bucureşti.

    Dacă locaţia este potrivită, francizaţii intră într-o selecţie riguroasă. “Căutăm oameni pasionaţi de brand şi care au încredere că vor avea succes. Ar trebui să aibă cunoştinţe importante despre piaţa în care activează. Apreciem persoanele care sunt bune motivatoare, au cunoştinţe de business şi awareness. Rapoartele ne oferă o privire generală asupra modului în care funcţionează afacerea şi aspectele care au nevoie de îmbunătăţiri, acesta este motivul pentru care un francizat trebuie să fie un bun comunicator şi să aibă abilităţi de management al afacerii“, descrie Radev profilul partenerilor ideali. După acceptarea cererii de francizare, antreprenorii intră într-un program de training de două săptămâni în SUA în care învaţă concepte de afaceri, metode de operare şi cunoştinţe de management de bază, atât prin cursuri teoretice, cât şi practice. La finalul celor două săptămâni, fiecare potenţial francizat trebuie să treacă un examen pentru a deveni proprietarul unei francize Subway.

    Unul dintre cei care au trecut un astfel de examen este Andrei Trifan, agent de dezvoltare pentru zona Vest a ţării şi proprietarul francizei Subway din Cluj-Napoca, pe care a deschis-o în urmă cu doi ani în cadrul Iulius Mall. După ce a studiat cursurile Facultăţii de Automatică din cadrul Universităţii Tehnice Cluj-Napoca şi cele ale Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, specializarea marketing, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, a hotărât să se lanseze în aventura antreprenorială. Astfel, în 2007, când avea 23 de ani,  şi-a deschis prima cofetărie. La scurt timp a pus bazele celei de a doua afaceri, în mediul online, prin intermediul căreia vindea jocuri pentru console. A ales să dezvolte businessul de franciză după ce a observat că reţeaua de restaurante se dezvoltase în afara ţării în perioada crizei. Contextul economic imprevizibil, evoluţia incertă a pieţei, precum şi perspectiva de amortizare a investiţiei au fost printre argumentele pentru care a ales franciza.

     

    Care sunt etapele de management ale unui proiect co-finanţat prin fonduri structurale?

     

  • A renunţat la o bursă în străinătate şi la o carieră în multinaţionale şi face 40.000 de euro educând firmele din România

    „Esenţa lucrurilor la mine a fost mereu legată de o alegere: rămân cu bursa sau îmi fac o afacere, vând afacerea sau o păstrez, mă angajez sau încep un alt business“, îşi descrie Cosmin Mălureanu parcursul antreprenorial. În prezent, conduce firma Ascendia Design, axată pe dezvoltarea de software educaţional, care a ajuns anul trecut la 25 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 350.000 de euro, cu un profit net de circa 40.000 de euro.

    Fiu de profesor de economie, tânărul a fost pasionat dintotdeauna de această disciplină: a participat la olimpiade naţionale, dar şi la numeroase jocuri economice în cadrul Junior Achievement Young Enterprise Europe, odată cu intrarea programului în România. După absolvirea liceului, a fost acceptat la secţia de Cibernetică a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, iar primul job l-a obţinut chiar în anul I, ca asistent în cadrul echipei care se ocupa de calculatoarele din dotare.

    Şi-a întrerupt studiile de la ASE după ce a fost acceptat în cadrul unei burse care îi oferea oportunitatea de a studia aceeaşi disciplină în Grecia. Între timp, în România se lucra la sistemul naţional de informatizare a şcolilor şi liceelor şi a văzut în aceasta o oportunitate de business de neratat, mai ales pentru că lucrase anterior pentru un profesor care dezvolta software educaţional.

    Astfel, şi-a convins părinţii că, deşi avea o bursă de 500 de euro, mai mare decât salariile lor de atunci, cea mai bună variantă pentru el era să îşi înceapă propria afacere. Avea 20 de ani când, împreună cu alţi trei colegi şi cu sprijinul dirigintei din liceu, au înfiinţat firma Spiderman. Au dezvoltat câteva scenarii de software educaţional pe care au reuşit să le vândă către Siveco, firma ce câştigase implementarea proiectului în toată ţara. Viziunea diferită dintre partenerii de afaceri şi dorinţa lui Mălureanu de a-şi reîncepe studiile din România i-au determinat însă să vândă firma după doi ani de activitate. Le-au revenit fiecăruia câte 20.000 de euro, iar Mălureanu şi-a investit toţi banii pe piaţa de capital.

    „Am început să fac cursuri, să fiu cunoscut în zona pieţei de capital şi să multiplic de cinci ori suma câştigată“, descrie Mălureanu activitatea din acea perioadă. Deşi domeniul îl pasiona şi primise două oferte de joburi plătite cu aproximativ 2.000 de dolari, ca broker în cadrul unui fond de investiţii, dar şi ca membru al unei echipe de dezvoltare dintr-o companie din zona IT, Mălureanu a ales din nou varianta antreprenoriatului. „Dacă pe piaţă exista oportunitatea, era cazul să mă mişc.“ Astfel, în 2007, în pofida pespectivelor unei vieţi boeme şi lipsite de griji pe care i le-ar fi putut oferi brokerajul, Mălureanu a pus bazele firmei Ascendia Design, investind cei 100.000 de euro pe care îi strânsese.

    Firma a lucrat la început ca subcontractor pentru diverse companii integratoare, dezvoltând conţinut pentru proiecte la nivel naţional şi internaţional, în ţări precum Cipru, Egipt, Maroc, Kazahstan. Pe lângă dezvoltarea de e-content pentru marii integratori, a început să ofere servicii de dezvoltare de conţinut personalizat pentru companii.