BusinessMagazin

Tag: viata

  • 105 Cele mai puternice femei din business: Andreea Moldovan, general manager, Avon SEE

    „În anul 2019 am avut cea mai frumoasă creştere din regiune pe categoria Skin Care, categorie care a fost şi este în continuare în focul nostru. O altă realizare de care sunt foarte mândră este campania Her Story, în care o avem ca partener şi ambasador pe Simona Halep, şi prin care celebrăm femeile din România şi le încurajăm să-şi împărtăşească poveştile lor de viaţă şi în felul acesta să devină o sursă de inspiraţie pentru întreaga comunitate”, îşi descrie Andreea Moldovan principalele realizări pe care le-a avut alături de echipa pe care o conduce. Pentru anul în curs ea şi-a propus continuarea seriei de inovaţii de produs, dar şi lansarea unor campanii „care să valorizeze şi să le facă viaţa mai frumoasă femeilor”, un alt obiectiv fiind proiectele de CSR. În opinia Andreei Moldovan, „fiecare avem calităţile noastre, atât femeile, cât şi bărbaţii, şi suntem de multe ori complementari”. Ea adaugă că cele mai performante echipe pe care le-a cunoscut aveau o foarte bună „balanţă de gen’’. „Eu cred că femeile sunt mai intuitive, mai empatice prin natura lor şi au capacitatea să facă mult mai multe lucruri în acelaşi timp”, spune executivul de la Avon.

    Profilul Andreei Moldovan a apărut în anuarul 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS, publicat în luna martie.

  • În timp ce coronavirusul continuă să ucidă mii de oameni în fiecare zi, bogaţii precum Bill Gates sau Eric Schmidt profită de pe urma pandemiei şi devin tot mai bogaţi

    Ea vorbeşte despre America, însă temerile la care face referire sunt prezente şi în vieţile europenilor. Klein atrage atenţia că giganţii din tehnologie se folosesc de pandemie ca de un laborator în care cultivă lumea visată de ei.

    În timp ce coronavirusul continuă să ucidă mii de oameni în fiecare zi, companiile din tehnologie profită de oportunitate pentru a-şi extinde influenţa şi puterea, scrie Naomi Klein.

    Pentru câteva momente, în timpul şedinţei zilnice despre criza medicală ţinută de guvernatorul din New York în ziua de miercuri, 6 mai, figura sobră care a apărut pe ecrane săptămâni întregi a fost înlocuită de ceva ce seamăna a zâmbet.
    „Suntem gata, ne-am hotărât”, a anunţat gâfâit guvernatorul. „Suntem newyorkezi, aşa că suntem cutezători, suntem ambiţioşi (…) Ne dăm seama că schimbarea nu este doar iminentă, ci şi că ne poate fi prietenă dacă o facem aşa cum trebuie.“

    Inspiraţia pentru această dispoziţie neobişnuit de bună a fost o intervenţie televizată a fostului CEO al Google Eric Schmidt, care s-a alăturat conferinţei guvernatorului pentru a anunţa că va conduce un grup pentru reimaginarea realităţii post-COVID din statul New York, cu accent pe integrarea permanentă a tehnologiei în fiecare aspect al vieţii civice.
    „Primele priorităţi în ceea ce încercăm să facem”, a spus Schmidt, „sunt axate pe telesănătate, învăţământ la distanţă şi broadband. Trebuie să căutăm soluţii care pot fi prezentate acum şi accelerate şi să folosim tehnologia pentru a face lucrurile mai bine.“ Şi pentru a  nu exista niciun dubiu că obiectivele fostului şef al Google au fost binevoitoare, fundalul pentru conferinţa video conţinea un cadru cu o pereche de aripi de înger.

    Cu doar o zi înainte, Cuomo anunţase un parteneriat similar cu Fundaţia Bill şi Melinda Gates pentru a dezvolta „un sistem de învăţământ mai inteligent”. Numindu-l pe Gates un „vizionar”, Cuomo a spus că pandemia a creat „un moment în istorie când putem încorpora şi avansa ideile lui Gates (…) toate aceste clădiri, toate aceste săli fizice – de ce nu, cu toată tehnologia pe care o avem?“ a întrebat el, aparent retoric.

    Între timp, ceva care seamănă cu o doctrină coerenţa cu privire la şocul pandemic începe să apară. Să-i spunem „Screen New Deal”. Mult mai multă tehnologie de vârf decât orice am văzut în dezastrele anterioare, un viitor ce s-a conturat accelerat pe măsură ce numărul victimelor creştea a ajuns la noi în săptămânile de izolare fizică nu ca o necesitate dureroasă de a salva vieţi, ci ca un laborator cu subiecţi vii pentru un viitor permanent – şi extrem de profitabil – fără contact. Anuja Sonalker, CEO la Steer Tech, o companie din Maryland care vinde tehnologie pentru parcare fără şofer, a rezumat recent noul impuls personalizat de virus. „Am văzut o deschidere pentru tehnologia care reduce nevoia de intervenţie din partea omului, tehnologie fără contact“, a spus ea. „Oamenii sunt periculoşi pentru ceilalţi oameni, maşinile nu.“

    Este un viitor în care casele noastre nu vor mai fi niciodată spaţii exclusiv personale, ci, prin conectivitate digitală de mare viteză, devin şcolile noastre, cabinete medicale, săli de sport şi, dacă este stabilit de stat, închisorile noastre. În viitorul care se conturează grăbit, toate aceste tendinţe se accelerează.

    Acesta este un viitor în care, pentru privilegiaţi, aproape totul este livrat la domiciliu, fie prin intermediul tehnologiei de streaming şi cloud, fie fizic prin vehiculele fără şofer sau cu drone, apoi partajat pe o platformă media. Este un viitor care angajează mult mai puţini profesori, medici şi şoferi. Este un viitor despre care se spune că este guvernat de inteligenţa artificială, dar de fapt este ţinut laolaltă de zeci de milioane de angajaţi anonimi, ascunşi în depozite, centre de date, fabrici de moderare a conţinutului, ateliere de electronice, mine de litiu, ferme industriale, instalaţii de procesare a cărnii şi închisori, unde oamenii sunt lăsaţi să muncească  neprotejaţi de boli şi de exploatare. Este un viitor în care fiecare mişcare, fiecare cuvânt, fiecare relaţie a noastră poate fi identificată, urmărită şi stoarsă de informaţii prin colaborări fără precedent între giganţii de tehnologie şi guvern.

    Dacă toate acestea sună cunoscute, se datorează faptului că înainte de Covid acest viitor bazat pe aplicaţii ne-a fost vândut în numele comodităţii şi personalizării fără fricţiuni. Însă mulţi dintre noi aveam îngrijorările noastre. Sunt despre securitatea, calitatea şi inechitatea telesănătăţii şi a cursurilor colective online. Despre maşinile fără şoferi care lovesc pietoni şi drone care distrug colete. Despre cum urmărirea locaţiei şi comerţul fără numerar ne distrug confidenţialitatea şi încurajează discriminarea rasială şi de gen. Despre platformele de socializare fără scrupule care otrăvesc ecologia informaţiei şi sănătatea mintală a copiilor noştri. Despre „oraşe inteligente” pline de senzori care înlocuiesc administraţia locală. Despre locurile de muncă bune pe care aceste tehnologii le-au distrus. Despre locurile de muncă proaste pe care le-au produs în masă.

    Şi, mai ales, am avut îngrijorări cu privire la bogăţia şi puterea care ameninţă democraţia, acumulate de o mână de companii de tehnologie care stăpânesc arta abdicării – evitarea tuturor responsabilităţilor pentru dezastrul rămas în domeniile pe care le domină acum.

    Acesta a fost trecutul moştenit. Astăzi, multe dintre aceste îngrijorării bine întemeiate sunt acoperite de un val de panică, iar această distopie este redenumită în grabă. Acum, pe un fundal înfricoşător de moarte în masă, ne este vândută cu argumentul dubios că aceste tehnologii sunt singura cale posibilă de a ne feri vieţile de pandemie, că sunt cheile indispensabile pentru a ne pune la adăpost pe noi şi pe cei dragi.

    Datorită lui Cuomo şi diferitelor sale parteneriate de miliarde (inclusiv unul cu Michael Bloomberg pentru testare şi urmărire), statul New York a devenit un showroom sclipitor pentru acest viitor sumbru. În centrul tuturor acestor lucruri este Eric Schmidt.

    Cu mult înainte ca americanii să înţeleagă ameninţarea pe care o reprezintă Covid-19, Schmidt a declanşat o campanie de lobby şi PR agresive promovând tocmai viziunea parcă desprinsă din Black Mirror a societăţii cu care Cuomo l-a împuternicit să o construiască. În centrul acestei viziuni se află integrarea perfectă a guvernului cu o mână de giganţi din Silicon Valley – cu şcoli publice, spitale, cabinete medicale, poliţie şi armată, toate externalizând (cu costuri ridicate) multe dintre funcţiile lor de bază către companiile private de tehnologie.

    Este o viziune pe care Schmidt a insistat din rolurile sale de preşedinte al Comitetului pentru inovaţie în domeniul apărării, care consiliază Departamentul Apărării al SUA cu privire la utilizarea accelerată a inteligenţei artificiale în armată, şi de preşedinte al puternicei Comisii de securitate naţională pentru inteligenţă artificială, sau NISCAI, care face recomandări Congresului cu privire la „progresele în domeniul inteligenţei artificiale, dezvoltările legate de machine learning şi tehnologiile asociate”, cu scopul de a răspunde „nevoilor naţionale şi economice de securitate ale Statelor Unite, inclusiv riscului economic”. Ambele consilii sunt înţesate de puternicii executivi din Silicon Valley şi de manageri de top din companii, inclusiv Oracle, Amazon, Microsoft, Facebook şi, bineînţeles, foştii colegi ai lui Schmidt de la Google.

    În calitate de preşedinte, Schmidt – care deţine în continuare mai mult de 5,3 miliarde de dolari în acţiuni la Alphabet (compania-mamă a Google), precum şi investiţii mari în alte firme de tehnologie – s-a dedicat, în esenţă, unei transformări pornite de la Washington în numele Silicon Valley. Scopul principal al celor două consilii este de a solicita creşteri exponenţiale ale cheltuielilor guvernamentale pentru cercetarea în domeniul inteligenţei artificiale şi pentru infrastructura tehnologică, cum ar fi 5G – investiţii de care ar beneficia în mod direct companiile în care Schmidt şi alţi membri ai acestor consilii au participaţii extinse.

    Mai întâi în prezentările cu uşa închisă pentru congresmeni, iar mai târziu în articole de opinie şi interviuri, argumentul de bază al lui Schmidt a fost acela că, deoarece guvernul chinez este dispus să cheltuiască nelimitat bani publici construind infrastructură pentru supraveghere de înaltă tehnologie şi permiţând în acelaşi timp companiilor de tehnologie chinezeşti, cum ar fi Alibaba, Baidu şi Huawei, să încaseze profiturile obţinute din aplicaţiile comerciale, SUA sunt pe cale să piardă dramatic poziţia dominantă în economia globală.

    Centrul de informaţii privind confidenţialitatea electronică (Electronic Privacy Information Center – EPIC) a obţinut recent accesul la o prezentare făcută de NSCAI a lui Schmidt în mai 2019. Documentul conţine afirmaţii alarmiste despre modul în care infrastructura de reglementare relativ laxă a Chinei şi apetitul enorm pentru supraveghere forţează această ţară să ia faţa SUA într-o serie de domenii, inclusiv „inteligenţă artificială pentru diagnostic medical”, vehicule autonome, infrastructură digitală, „oraşe inteligente”, ride-sharing şi comerţ fără numerar.

    Motivele date pentru avantajul competitiv al Chinei sunt numeroase, variind de la volumul mare de consumatori care fac cumpărături online la „lipsa sistemelor bancare vechi din China”, ceea ce a permis ţării să sară peste numerar şi carduri de credit şi să dezlănţuie „o piaţă imensă de comerţ electronic şi de servicii digitale” folosind plăţi electronice, la o penurie severă de medici, ceea ce a determinat guvernul să lucreze îndeaproape cu companii de tehnologie, cum ar fi Tencent, cu scopul de a folosi AI pentru medicină „predictivă”. În prezentare se arată că în China companiile de tehnologie „au autoritatea de a elimina rapid barierele de reglementare, în timp ce iniţiativele americane se împotmolesc în dovedirea conformităţii cu regulile HIPPA şi în aprobarea de către FDA”.

    Cu toate acestea, mai mult decât orice alt factor, NSCAI indică disponibilitatea Chinei de a îmbrăţişa parteneriate public-privat în supravegherea în masă şi colectarea datelor ca motiv al avantajului său competitiv. Prezentarea scoate în evidenţă „sprijinul guvernamental şi implicarea explicită a Chinei, spre exemplu, în implementarea recunoaşterii faciale”. Documentul argumentează că „supravegherea este unul dintre primii şi cei mai buni clienţi pentru Al” şi, în plus, că „supravegherea în masă este o aplicaţie care ucide învăţarea profundă”.

    Într-un capitol intitulat „Seturi de date de stat: supraveghere egal oraşe inteligente” se arată că China, împreună cu principalul concurent chinez al Google, Alibaba, sprintează.
    Acest lucru este remarcabil, deoarece compania-mamă a Google, Alphabet, a promovat tocmai această viziune prin divizia Sidewalk Labs, alegând o parte mare a cartierelor cu ieşire la apă ale oraşului Toronto ca prototip al „oraşului inteligent”. Însă proiectul Toronto a fost închis după doi ani de controversă continuă cu privire la cantităţile enorme de date cu caracter personal pe care le-ar colecta Alphabet, la lipsa protecţiei vieţii private şi la beneficiile discutabile pentru oraş în ansamblu său.

    La cinci luni de la această prezentare, în noiembrie, NSCAI a emis un raport provizoriu Congresului în care sună în continuare alarma cu privire la necesitatea ca SUA să se ridice la nivelul adaptărilor făcute de China  acestor tehnologii controversate. „Suntem într-o competiţie strategică”, afirmă raportul, obţinut prin intermediul FOI de către EPIC. „AI va fi în centru. Viitorul securităţii şi economiei noastre naţionale este în joc.” Schmidt a declanşat apoi o campanie media, în care cerea, printre altele, „un parteneriat fără precedent între guvern şi industrie” şi promova AI ca fiind viitorul a orice, de la biotehnologie la banking şi apărare. China a apărut din nou ca o sperietoare, o naţiune care urmăreşte să devină liderul lumii la inovaţie într-o cursă pe care SUA n-o vor câştiga.

    Singura soluţie, pentru Schmidt, este un val de bani publici. Lăudând Casa Albă pentru solicitarea unei dublări a finanţării pentru cercetare în AI şi ştiinţa informaţiilor cuantice, el a scris: „Ar trebui să planificăm dublarea din nou a finanţării în aceste domenii, pe măsură ce construim capacitate instituţională în laboratoare şi centre de cercetare (…) În acelaşi timp, Congresul ar trebui să îndeplinească solicitarea preşedintelui pentru cel mai înalt nivel de finanţare în domeniul cercetării şi dezvoltării din ultimii peste 70 de ani, iar Departamentul Apărării ar trebui să valorifice această creştere a resurselor pentru a dezvolta capabilităţi avansate în domeniile AI, cuantice, hipersonice şi alte tehnologii prioritare.“

    Aceasta s-a întâmplat cu exact două săptămâni înainte ca epidemia de COVID-19 să fie declarată pandemie şi nu se menţiona atunci că un obiectiv al acestei extinderi vaste, hi-tech, a fost protejarea sănătăţii americanilor. Se spunea doar că este necesară pentru ca SUA să evite să fie întrecute de China. Desigur, retorica se va schimba în curând.
    După două luni, Schmidt a pus aceste cereri – pentru cheltuieli publice masive pentru cercetare şi infrastructură de înaltă tehnologie, pentru „parteneriate public-private” în AI şi pentru slăbirea miriadelor de protecţii ale confidenţialităţii şi siguranţei – într-un exerciţiu agresiv de rebranding. Acum toate aceste măsuri (şi multe altele) sunt vândute publicului ca singura speranţă posibilă de a ne proteja de un nou virus care va fi alături de noi în anii următori.
    Iar companiile de tehnologie cu care Schmidt are legături strânse şi care populează influentul consiliul consultativ pe care acesta îl prezidează s-au repoziţionat toate ca protectori binevoitori ai sănătăţii publice şi campioni neobosiţi ai lucrătorilor esenţiali, ai „eroului de zi cu zi” (mulţi dintre ei, cu posturi cum ar fi cele de curieri, şi-ar pierde locurile de muncă dacă aceste companii obţin ceea ce vor). La mai puţin de două săptămâni după introducerea măsurilor de carantină în statul New York, Schmidt a scris un articol pentru Wall Street Journal în care a lămurit că Silicon Valley are toate intenţiile de a folosi criza pentru o transformare permanentă.
    Orice american ar trebui să se întrebe unde îşi doreşte să fie naţiunea când pandemia de Covid-19 se va fi terminat. Cum ar putea tehnologiile emergente utilizate în actuala criză să ne propulseze într-un viitor mai bun? Companii precum Amazon ştiu să furnizeze şi să distribuie eficient. Acestea va trebui să ofere servicii şi sfaturi oficialilor guvernamentali care nu dispun de sistemele de calcul şi de expertiză ale giganţilor de tehnologie.
    De asemenea, ar trebui să accelerăm tendinţa de învăţare la distanţă, care este testată astăzi mai mult ca niciodată? Online, nu există nicio nevoie de apropiere, ceea ce permite studenţilor să primească instrucţiuni de la cei mai buni profesori, indiferent de cartierul în care locuiesc.
    Acum, în mijlocul carnavalului pandemic al fricii şi incertitudinii cu privire la viitorul pe care boala le-a adus, aceste companii îşi văd clar oportunitatea de a distruge principiile democraţiei, de a căpăta aceleaşi puteri cu concurenţii lor chinezi, care au luxul de a funcţiona fără a fi împiedicaţi de interferenţele drepturilor civile sau ale muncii.

    PHOTO / THISISENGINEERING RAENG  / UNSPLASH

  • Anda Jurcă, director de vânzări, Teilor: „Doar cu foarte multă muncă, ceea ce înseamnă sacrificii din timpul personal, poţi excela în domeniul pe care ţi-l alegi”

    Realizările profesionale ale Andei Jurcă, care este director de vânzări la Teilor din anul 2017, sunt sinonime cu cele ale lanţului de magazine de bijuterii cu originile în Piteşti. Din rândul reuşitelor de anul trecut ea menţionează deschiderea a două magazine externe în cursul anului 2019, la Sofia şi Varşovia. Pentru anul curent extinderea internţională reprezintă în continuare o prioritate, cu ţinta fixată de a deschide patru noi magazine în ţări din Europa de Est.
    Ea consideră că inteligenţa emoţională este un diferenţiator major între femei şi bărbaţi în business, prin urmare acestea pot aduce ceva în plus printr-o abordare mai soft, care nu se bazează doar pe cifre. Mai crede şi că femeile pot să identifice mai uşor talentele în cadrul companiilor şi încurajează un mediu mai deschis de comunicare şi exprimare a opiniilor decât ar face-o bărbaţii. Echilibrul între viaţa personală şi profesională este, din punctul ei de vedere, „doar o teorie greu de pus în aplicare în viaţa de zi cu zi”: „Mediul dinamic al mediului de business actual oferă provocări constante şi chiar şi cel mai strict planificator are timpul şi viaţa personală afectate. Doar cu foarte multă muncă, ceea ce înseamnă sacrificii din timpul personal, poţi excela în domeniul pe care ţi-l alegi, orice altă reţetă nu este sustenabilă pe termen lung”.

    Profilul Andei Jurcă a apărut în anuarul 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS.

  • Andreea Strugaru, Kadra: „Dacă ar fi să dau un sfat celor aflaţi la început de drum ar fi acela de a începe”

    Andreea Strugaru este managing partner şi coproprietar al producătorului şi furnizorului de uşi automate de acces Kadra, iar profilul său a apărut în anuarul dedicat celor mai puternice femei din business, realizat de Business MAGAZIN. 

    „Pentru Kadra, anul 2019 a însemnat un an al marilor transformări. Compania şi-a schimbat modelul de business şi identitatea de brand, integrând toate diviziile de activitate într-un singur proces de business, pentru o funcţionare sinergică, oferind clienţilor soluţii integrate de consultanţă, proiectare şi execuţie în ceea ce priveşte soluţiile automatizate de acces în clădiri, spaţii publice sau rezidenţiale. În urma acestui proces, numărul angajaţilor a crescut semnificativ, de la 50 la 90 de persoane”, descrie Andreea Strugaru cele mai recente obiective bifate din rolul actual. Obiectivele pentru anul în curs pentru furnizorul clujean de sisteme automatizate de uşi de acces includ inaugurarea unui nou sediu în Cluj-Napoca, care vizează un depozit central de marfă şi o clădire de birouri, care va găzdui şi un showroom cu soluţiile de automatizare pe care compania le aduce în România. „Continuăm, de asemenea, procesul de transformare organizaţională. Investim continuu în pregătirea managerilor şi în resursa umană. Avem în derulare programe educaţionale pentru angajaţi şi campanii de recrutare nu doar a unor specialişti, cât şi a unor oameni ce-şi doresc să crească în cadrul companiei noastre.” În opinia Andreei Strugaru, echilibrul între viaţa personală şi profesională nu este deloc un mit. „Cine face din asta un obiectiv are de muncit susţinut. Este nevoie de o setare conştientă a priorităţilor, de planificare şi organizare a tuturor activităţilor. Evident că acest echilibru nu are cum să fie perfect, dar, când tragi linie, important e să fii împăcat cu deciziile luate şi cu ceea ce ai făcut.”

  • Nouă cărţi pe care le puteţi citi în această vară

    Arta interviului, Lawrence Grobel

    Dacă vreţi să aflaţi ceva din culisele presei, cum se realizează un interviu, această carte vă va dezvălui ce este în spatele unei discuţii cu un personaj celebru pe care o citiţi într-o revistă, ziar (din ce în ce mai puţin), net, aplicaţie, o ascultaţi într-un podcast etc.
    Ca să poţi să discuţi cu o vedetă trebuie să ştii să începi şi să faci o conversaţie, să fii la curent cu toate evenimentele, să pui întrebări provocatoare ca să fii surprins de răspunsurile primite, să fii cameleonic, să-ţi manipulezi personajul şi să nu laşi niciodată să-ţi scape controlul discuţiei, spune Lowrence Grobel, un ziarist american care a realizat mai multe interviuri cu cele mai mari vedete americane.
    Prin această carte veţi afla şi cum sunt vedetele dincolo de imaginea lor publică, cum negociază la ce vor să răspundă şi la ce nu, cum pot să schimbe peste noapte ziaristul care să le ia interviul pentru că aşa vor. 

    Endurance, Alfred Lansing
    Este povestea a 27 de oameni din anul 1915 care au fost nevoiţi să supravieţuiască un an şi jumătate în Antarctica, după ce vasul lor a fost prins de gheţari. Este vorba despre leadershipul căpitanului Ernest Shackleton, care a făcut tot posibilul pentru a ţine în viaţă echipajul şi a ajunge la mal. Aceeaşi călătorie a fost refăcută peste 50 de ani, dar în condiţiile anilor ‘60, şi a eşuat. Toţi s-au întrebat cum a reuşit Shackleton, ce putere a avut atunci să supravieţuiască fără să piardă niciun om.
    Leadershipul nu ţine de timpuri.

    TED TALKS – Ghidul oficial TED pentru vorbitul în public, Chris Anderson
    Dacă vreţi să vorbiţi în public (mulţi consideră că mai bine ar muri decât să fie nevoiţi să vorbească în public având în vedere emoţiile şi stresul aduse de această situaţie), puteţi să citiţi această carte pentru a vă face viaţa mai uşoară. A vorbi în public este un chin pentru 99% dintre oameni, iar povara unei greşeli, a unui eşec este copleşitoare pentru mulţi.

    Toată lumina pe care nu o putem vedea, Anthony Doer
    Acţiunea se petrece în al doilea război mondial şi este vorba despre viaţa unei fetiţe care nu poate să vadă şi a unui soldat german adolescent, care s-au întâlnit într-o singură zi, fiind inamici.

    Copiii de pe Volga, Guzel Iahina
    Ca să citiţi această carte, trebuie să citiţi mai întâi „Zuleiha, deschide ochii!“. Aceste cărţi par ireale, o pură ficţiune, având în vedere că nu-ţi poţi imagina acum ce s-a întâmplat acum 100 de ani în Rusia, în Siberia, cum au fost dezrădăcinate sate, oraşe, popoare.

    Sărutul pictat, Elisabeth Hickey
    Foarte mulţi dintre voi v-aţi intersectat cu imaginea celebrului tablou „Sărutul”, de Gustav Klimt. Este plină Viena de această imagine celebră. În această carte veţi afla cum a fost realizat acest tablou, cine este personajul din el, cum era în Viena de la finalul secolului XIX.
    Celălalt tablou celebru al lui Klimt – „Adele“ – a făcut obiectul unei tranzacţii fabuloase de peste 100 de milioane de dolari în 2006, cumpărătorul fiind Ronald Lauder, cel care a înfiinţat PRO TV alături de Adrian Sârbu.

    Promisiunea zorilor, Romain Gary
    Ca să-i ţină moralul ridicat băiatului aflat în război, pe frontul de luptă, o mamă i-a scris zilnic timp de trei ani de zile. Înainte să moară, mama a scris acele scrisori pe care cineva trebuia să i le trimită fiului, el neştiind că mama lui nu mai există.

    Călătoria Cilkăi, Heather Morris
    Este continuarea celebrei cărţi „Tatuatorul de la Auschwitz” care a făcut furori acum trei ani, pornind de la povestea adevărată a celui care a fost nevoit să-i tatueze pe cei care intrau în celebrul lagăr.

    Eugenia, Lionel Durois
    Este vorba despre relaţia dintre o studentă şi celebrul scriitor Mihail Sebastian, relaţie care are loc între Iaşi şi Bucureşti, în perioada zbuciumată 1930-1940.

    Enjoy!

  • Viaţă de corporatist: Unde mergem la film în pandemie?

    După ce am urmărit ani la rând cum cinemaurile tip drive-in au conturat adolescenţa unor personaje preferate, acum avem ocazia să experimentăm şi noi fenomenul. Cinematograful tip drive-in este în context pandemic singura variantă prin care putem să mergem cu prietenii, soţia sau la o primă întâlnire la un film.

    Fenomenul cinemaurilor tip drive-in, descris şi de Financial Times drept „singurul lucru bun pe care l-a adus pandemia”, dar şi o rememorare a adolescenţei în stil american, a ajuns şi în România, iar Universum Events, care în vremuri „de normalitate” se axa pe organizarea de evenimente corporate precum GoTech World(fostul Internet and Mobile World), s-a reinventat prin reorientarea pe această nişă. Compania organizează vizionări de filme, dar şi alt tip de evenimente în două spaţii destinate drive-in-ului, în Snagov, pe un teren de două hectare în mijlocul naturii, precum şi la Romexpo, în Capitală.
    „Trecând peste latura romantică a conceptului boem de drive-in, pentru noi a fost o soluţie dictată foarte mult de raţiuni de business, noi având un business doar în zona de evenimente şi o echipă de 80 de persoane care brusc s-au trezit cu interdicţia de a-şi practica meseria – a fost un răspuns pe care l-am găsit la întrebarea «Ce facem de acum încolo?»”, descrie cu sinceritate Cristian Hossu, managing partner al Universum  Events, motivele pentru care au intrat pe această nişă, în una dintre ediţiile recente ale emisiunii Viaţă de corporatist.

    Urmăriţi mai multe detalii despre acestea în cea mai recentă ediţie a emisiunii Viaţă de corporatist.

  • Cine este tânăra care conduce un business românesc de peste 50 de milioane de euro din Rădăuţi

    Daniela Bîzgan conduce, din rolul de director general, compania de distribuţie de electrocasnice Marelvi Impex, înfiinţată de familia sa în Rădăuţi. În 2018, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, businessul Marelvi genera venituri de peste 256 de milioane de lei.

    „Extinderea companiei pe zona de logistică a fost una dintre priorităţile noastre. Am făcut noi investiţii în extinderea spaţiilor de depozitare din Rădăuţi şi Bucureşti, dar am investit şi în noi utilaje şi echipamente IT. Creşterea cifrei de afaceri la un nou istoric şi încheierea de noi parteneriate cu branduri de renume au fost de asemenea importante realizări atât pentru mine, cât şi pentru întreaga echipă Marelvi”, descrie Daniela Bîzgan cele mai recente reuşite ale businessului Marelvi. Acesta este cel mai mare distribuitor de electronice şi electrocasnice din România, clădit de tatăl Danielei Bîzgan, Dumitru Mihalescul. „Femeile au încercat de-a lungul timpului să-şi îmbunătăţească poziţia în societate şi au reuşit de nenumărate ori să obţină rezultate remarcabile, însă cu multe sacrificii. O femeie are mult mai multe responsabilităţi, iar multe dintre ele sunt conexe activităţii de business. Din dorinţa de a îndeplini cât mai multe sarcini, femeia modernă trebuie să fie multitasking – trebuie să fie manager, mamă şi soţie în acelaşi timp”, spune Daniela Bîzgan. Chiar dacă atunci când au loc discuţii în zona de business nu simte că ar fi tratată diferit, se simte în dezavantaj atunci când au loc diverse activităţi ce ţin de zona de recreere sau de activităţile sportive în care socializarea poate aduce un plus businessului. „De cele mai multe ori abordarea businessului de către femei şi bărbaţi este foarte asemănătoare, însă diferenţierea o face stilul de conducere. Dacă bărbaţii se orientează mai mult pe acţiune, femeile sunt mai receptive şi iau decizii bazate atât pe experienţă, cât şi pe intuiţie, reuşind să empatizeze mai bine”, spune ea.
    Crede că „întocmirea unui plan este esenţială – un plan bun face cât o mie de calcule” şi le sfătuieşte pe tinerele care îşi încep cariera să ţină cont de acest lucru: „Dacă planul este bun, o va ajuta să îşi construiască o viziune care să îi fie de folos pe termen lung. Perseverenţa, răbdarea şi prioritizarea acţiunilor sunt la fel de importante – acestea o vor ajuta să îşi construiască o strategie de succes”.

    Profilul Danielei Bîzgan a apărut în anuarul dedicat celor mai puternice femei din business realizat de Business MAGAZIN şi publicat anul acesta.

  • Trei lucruri obişnuite pe care Steve Jobs le făcea diferit faţă de restul lumii. „Lucrurile mele preferate nu costă bani”, spunea el

    Chiar dacă Steve Jobs, fondatorul şi CEO-ul uneia dintre cele mai mari companii ale lumii şi în prezent, a murit foarte devreme, despre obiceiurile lui zilnice încă se mai vorbeşte. Acestea îl separă pe el de restul lumii. Ce putem învăţa de la Jobs şi cum putem aplica aceste obiceiuri în viaţa noastră zilnică?

    Publicaţia theladders.com scrie cum Jobs, alături de Steve Wozniac, a pus bazele companiei Apple în 1977, revoluţionând computerele şi modul în care interacţionăm cu maşinăriile. Succesul lui nu a venit însă întâmplător – Steve Jobs a  fost determinat şi unic, creativ, dar şi disciplinat.
    Iată trei dintre obiceiurile pe care le putem prelua din viaţa lui Jobs:


    1. A făcut ceea ce a iubit
    „Munca ta va umple o mare parte din viaţa ta, iar singura modalitate prin care poţi cu adevărat să fii satisfăcut este să crezi că ceea ce faci este excepţional. Singura modalitate pentru a face o treabă excepţională este să iubeşti ceea ce faci”, a spus el cândva.
    Cu cât mai fericiţi suntem cu ceea ce facem, cu atât mai puţin efort depunem pentru acel job şi cu atât mai bune sunt rezultatele.
    „Dacă nu aţi găsit încă acel job, mai căutaţi. Nu vă mulţumiţi cu orice. Ca toate aspectele care ţin de inimă, veţi realiza când veţi găsi acel job.”

    2. Obişnuia să meargă tot timpul
    În loc să stea la birou, Steve Jobs se plimba deseori prin campusul Apple.
    Mergea deseori spre multe dintre întâlnirile sale, fiind de părere că cele mai creative idei vin mai degrabă „pe teren” decât în birou. De fapt, ţinea deseori şedinţe nu în jurul unei mese de birou, ci plimbându-se prin campus sau vecinătăţile acestuia alături de colegii săi.
    De altfel, este cunoscut faptul că mişcarea ne energizează creierele şi reduce stresul. Ne ajută să ne eliberăm minţile cu ajutorul aerului liber şi al lucrurilor pe care le descoperim în plimbările noastre. Putem de asemenea să ne concentrăm mai uşor pe gândurile şi ideile noastre.
    Steve Jobs folosea acest obicei pentru a construi una dintre cele mai mari companii ale lumii.


    3. Îşi preţuia timpul mai mult decât orice altceva
    Steve Jobs a murit la 56 de ani după o luptă îndelungată cu cancerul pancreatic. A ştiut mai bine decât mulţi că timpul – nu banii – este cea mai preţioasă resursă a noastră. „Lucrurile mele preferate din viaţă nu costă niciun ban”, a spus Job. „Este foarte clar că cea mai presursă pe care o avem este timpul.”

    Jobs şi-a preţuit timpul făcând lucruri care sunt cu adevărat importante – inovatoare, care îi ofereau scop şi concentrare, iar incredibila influenţă a lui Apple în lumea tehnologiei este o dovadă că folosirea eficientă a timpului poate să schimbe lumea.
    „Să te gândeşti la faptul că vei muri este cea mai bună modalitate de a evita să ne gândim la capcana că vom avea ceva de pierdut. Nu există niciun motiv pentru care să nu îţi urmezi inima.”

  • Cine este executivul care a condus un business în Congo, iar apoi a venit în România. Conduce în continuare un business cu zeci de mii de clienţi români

    Printre realizările din anul precedent, Murielle Lorilloux, CEO Vodafone România, enumeră faptul că Vodafone a fost „primul operator de pe piaţă, şi printre primii din Europa, care a lansat o reţea 5G şi primele servicii comerciale 5G, în primăvara anului trecut”, dar şi achiziţia UPC, cu care businessul va fuziona la sfârşitul lunii acesteia. „Integrarea dintre cele două companii va fi realizată progresiv şi va fi proiectul nostru major în următoarea perioadă”, notează executivul. În 2020 Murielle Lorilloux spune că priorităţile companiei sunt şi educaţia, digitalizarea, sănătatea şi un comportament responsabil faţă de planetă. „Vom continua să punem accentul pe inovaţie şi convergenţă. Ne propunem să continuăm să fim lideri în inovaţie, venind cu noi tehnologii şi soluţii, precum 5G sau soluţii IoT pentru companii. 

    Deşi spune că, în mod cert, există stiluri diferite de leadership, Murielle Lorilloux crede că ingredientele succesului sunt aceleaşi pentru orice lider – femeie sau bărbat. „În mediul de business, ceea ce contează, până la urmă, sunt abilităţile profesionale, încrederea, respectul reciproc.”

    În opinia sa, echilibrul între viaţa personală şi profesională poate fi în egală măsură un mit sau un obiectiv în funcţie de cum îl abordează fiecare. „Cred că totul se reduce la disciplină şi la stabilirea unor limite clare şi respectarea acestora. Pentru mine, este cel mai mare motiv de mândrie faptul că am reuşit până acum să gestionez cu echilibrul necesar atât viaţa personală, cât şi pe cea profesională, cu alegeri puternice şi compromisuri, rezultând per ansamblu un parcurs de viaţă fericit.”

    Murielle Lorilloux este de părere că, pentru a avea o carieră de succes care să ofere şi satisfacţii, „este important să-ţi cunoşti valorile şi să nu te abaţi de la ele, să ştii ce te pasionează, ce îţi provoacă entuziasmul, curiozitatea, ce te face să-ţi doreşti să mergi mai departe.”

    Profilul său a fost inclus recent în anuarul „105 Cele mai puternice femei din  business”, realizat de Business MAGAZIN.

  • Cine este femeia care conduce în România singura companie din lume care a dat statului înapoi banii luaţi în perioada pandemiei

    „Viziunea noastră este de a crea o viaţă de zi cu zi mai bună pentru şi mai mulţi oameni, inclusiv pentru angajaţii noştri. Timpul petrecut de ei alături de familie e extrem de important, de aceea am introdus mai multe beneficii pentru a-i ajuta să atingă un echilibru între activitatea de la locul de muncă şi viaţa personală”, a spus CEO-ul IKEA South East Europe în răspunsurile acordate pentru realizarea profilului său din anuarul dedicat celor mai puternice femei din business lansat de Business MAGAZIN.

    Sara del Fabbro conduce din 2019 operaţiunile retailerului suedez de mobilier şi decoraţiuni IKEA în România, Serbia, Slovenia, Croaţia şi Ucraina, după ce anterior a lucrat alţi 20 de ani la subsidiara locală a IKEA din Italia. Acolo a trecut prin toate rolurile, de la lucrător comercial şi administrator, până la şef de magazin şi director adjunct de retail. Se mândreşte că a reuşit să obţină în România o reprezentare egală în companie între femei şi bărbaţi.

    Scoate în faţă următoarele rezultate: 51,58% din forţa de muncă totală înseamnă femei, 50,3% din funcţiile de conducere sunt ocupate de femei, iar salariile primite de femei şi bărbaţi pentru acelaşi nivel de muncă sunt egale. Pentru 2020, una dintre priorităţile mandatului ei este extinderea IKEA pe două pieţe noi: Slovenia şi Ucraina. Spune că angajaţii sunt mai eficienţi şi mai fericiţi la locul de muncă dacă au un echilibru dintre viaţa personală şi cea profesională. E unul dintre secretele prin care angajaţii îşi dezvoltă competenţele necesare pentru a le oferi clienţilor o experienţă cât mai frumoasă la cumpărături. Sara del Fabbro e inspirată în tot ceea ce face de o zicere a fondatorului companiei, Ingvar Kamprad: „Fericirea nu este să-ţi atingi scopul. Fericirea e să fii în drum spre obiectiv. Este destinul nostru minunat să fim doar la începutul drumului”.