BusinessMagazin

Tag: usl

  • Deci terminăm sau nu cu scandalurile politice?

    Tema loviturii de stat, adăugată la scandalul în sine al suspendării, deja s-a întors însă nu doar contra USL, ci contra României, atât prin amânarea aderării la Schengen şi continuarea monitorizării prin MCV, dar şi prin afirmaţii ca ale şefului Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag, Gunther Krichbaum (PPE), care cere observatori OSCE la alegerile parlamentare din 9 decembrie, pe motiv de suspiciuni de fraudă masivă şi situaţie “extrem de critică” a democraţiei în România. Poate tocmai de aceea, sau şi de aceea, preşedintele Băsescu a ţinut să dea personal un semnal că lucrurile s-au întors la normal, prin scrisoarea de mulţumire adresată “liderilor europeni şi aliaţilor transatlantici care s-au pronunţat în favoarea României în timpul crizei politice”, unde precizează că “instituţiile statului român democratic au ieşit întărite din această criză”.

    De partea cealaltă, responsabilitatea referendumului eşuat întârzie să fie asumată: fruntaşul PNL Ludovic Orban a preferat să arunce vina pe PSD, cu acuzaţia fantezistă că PSD e de vină pentru acceptarea pragului de prezenţă de 50%+1 la referendum. Dincolo de astfel de fumigene, la fel de stupide ca şi demonstraţiile solitare ale lui Ioan Ghişe împotriva invalidării referendumului ori asigurările lui Relu Fenechiu că vor continua demersurile pentru scoaterea lui Traian Băsescu de la Cotroceni, până la alegerile parlamentare nu se va mai întâmpla nimic în USL sau din partea USL, fiindcă nu e nici în avantajul electoral al PSD, cu atât mai puţin al aliatului său mai mic PNL ca USL să se rupă.

    Aceasta nu înseamnă însă că spargerea USL nu rămâne un obiectiv al taberei pro-Băsescu, fie prin invitaţii adresate de Mihai-Răzvan Ungureanu membrilor PNL sătui de Crin Antonescu de a se înscrie în Alianţa România Dreaptă, fie prin alimentarea disensiunilor din USL, de genul afirmaţiilor lui Cezar Preda sau Mihail Neamţu că Ioan Rus, cel care a refuzat ajustarea listelor electorale în acord cu pretenţiile peneliştilor furioşi, ar fi un bun prim-ministru/lider al PSD, eventual într-o alianţă post-electorală cu PDL.

  • Frica de Băsescu păzeşte bostănăria

    Un scenariu, alimentat inclusiv de surse din PDL, susţine că democrat-liberalii ar pregăti o moţiune de cenzură contra guvernului Ponta, menită să aducă la putere un cabinet apolitic care să pregătească alegerile parlamentare. Un altul reînvie trocul propus USL de însuşi Traian Băsescu, în care preşedintele ar demisiona dacă suspendatorii săi acceptă modificarea Constituţiei după rezultatul referendumului din 2009.

    Vasile Blaga, liderul PDL, s-a declarat însă convins că Traian Băsescu e dornic să coabiteze cu guvernul USL, pornind de la teme ca schimbarea Constituţiei, “parcursul nostru euroatlantic” şi pregătirea de aderare la Schengen.

    În ce-l priveşte pe premierul Victor Ponta, principala problemă legată de coabitare pare să fie pentru el relaţia cu străinătatea, în condiţiile în care ar vrea, dar nu ştie cum să-şi delimiteze guvernarea de impactul erorilor sau al ilegalităţilor guvernării precedente. La şedinţa de guvern de sâmbătă, Ponta le-a spus miniştrilor că din punctul lui de vedere, “cea mai gravă problemă a acestei toamne pentru România este faptul că începe uşor, uşor să vină decontul anilor pierduţi pentru fonduri europene – 2009, 2010, 2011”, context în care “sunt două variante: ori împreună membrii Guvernului cu domnul preşedinte reinstalat, domnul Băsescu, şi cu ceilalţi încercăm să explicăm la Bruxelles că neregulile, faptele de corupţie descoperite în 2009, 2010, 2011 trebuie sancţionate, foarte bine, dar nu trebuie plătite de tot poporul român în 2012, asta e varianta pozitivă; dacă vom merge pe varianta negativă, în care ne aruncăm unii pe alţii vina şi o să fim împroşcaţi cu noroi că e guvernul USL, care în 2010-2011 n-a făcut ce trebuie, probabil că o să pierdem o mulţime de bani, nu noi, Guvernul, ci România şi cred că ăsta e lucrul cel mai rău care se poate întâmpla ţării noastre, indiferent de cine deţine guvernul şi indiferent de bătăliile interne”.

  • O nouă suspendare? Pe ce mizează politicienii în campania pentru parlamentare

    PSD şi o parte din PNL au ales să-şi recâştige electoratul dezamăgit victimizându-se şi aruncând vina pe presiunile UE şi ale SUA pentru propria lor lege de organizare a referendumului (care păstrase mult blamatul cvorum de prezenţă mult înainte de orice presiune externă) şi pentru faptul că au acceptat decizia CCR, în loc să încalce legea urmând ruşinoasele aberaţii juridice ale unui Ioan Ghişe. Această tactică poate demobiliza însă un electorat dispus să conchidă că indiferent cu cine ar vota, tot “străinii” decid cine conduce România.

    PC (Dan Voiculescu) şi cealaltă parte a PNL (Antonescu-Fenechiu) au ales asmuţirea cetăţenilor la proteste şi chemarea la o nouă suspendare a lui Traian Băsescu, aşa încât referendumul pentru demitere să fie organizat împreună cu alegerile. Această tactică poate agasa electoratul deja iritat de eşecul aventurii în care USL i-a atras în vară şi sătul de suspendarea lui Băsescu ca unică temă existentă pe scena politică.

    De cealaltă parte, nou-născuta alianţă a dreptei (PDL, ICCD, NR, PNŢCD, FCD) nu se arată nici ea dornică să iasă din retorica referendumului, acuzând încă din textul manifestului de lansare că “forţele trecutului s-au coalizat împotriva statului de drept şi a justiţiei” şi că “destinul naţional şi euro-atlantic al României este pus sub semnul întrebării”, astfel încât este necesară o contra-alianţă a forţelor de centru-dreapta.

    Această tactică reduce noua alianţă la un fel de USL pe dos, având ca unic scop anihilarea adversarului, în numele ideii – patentate deja de USL – că electoratul trebuie să voteze cu orice preţ cu “noi”, numai ca să scape de “ei”, iar orice cârtire la adresa candidaţilor propuşi e interzisă, fiindcă dă apă la moară adversarului. Primitiv? Da, dar explicabil atât pentru USL, cât şi pentru alianţa dreptei: participarea pe cont propriu la nişte alegeri tratate ca un proces electoral normal şi nu ca o acţiune eroică de salvare a ţării nu ar asigura nici pentru PSD majoritatea în Parlament, nici pentru PDL un statut solid în opoziţie, nemaivorbind de visul democraţilor de a recâştiga majoritatea ca în 2004 şi 2008, eventual cu PP-DD pe post de “soluţie imorală”.

  • Dilema politicienilor: a coabita sau a nu coabita

    Ponta a spus că este pregătit să coabiteze cu preşedintele Traian Băsescu revenit la Cotroceni dacă acesta va respecta rolul conferit de Constituţie, Monica Macovei a anunţat că preşedintele Băsescu este dispus la reconcilierea cu Victor Ponta, denunţând însă “presiunile” de sens contrar din partea PNL-PC, Traian Băsescu însuşi a declarat pentru Vocea Rusiei că “este nepermis să nu utilizăm mecanismul coabitării”, în vreme ce prim-vicele PDL, Cezar Preda, a asigurat că partidul său nu exclude coabitarea cu guvernul Ponta.

    Şi deşi vizita lui Philip Gordon, asistentul secretarului de stat al SUA, a fost comentată strict ca un sprijin pentru Traian Băsescu, americanul i-a cerut preşedintelui suspendat să încerce să colaboreze “în mod pragmatic” cu Guvernul, dacă se întoarce la Cotroceni. Singurul rămas până acum reticent faţă de ideea ramurii de măslin a fost preşedintele interimar Crin Antonescu, care a afirmat că pentru PNL “în niciun caz” nu se pune problema unei coabitări cu Traian Băsescu şi a exclus ferm ideea unei posibile refaceri a Alianţei D.A. după alegeri, între PNL şi PDL.

  • Argumentul celor 7,4 milioane de voturi

    În tabăra lui Traian Băsescu însă, optimismul a fost întreţinut de Parchet, prin promptitudinea cu care au fost confiscate listele electorale şi datele evidenţei populaţiei de la BEC, AEP, CCR, MAI şi MJ, dar şi prin amploarea fără precedent a anchetării reclamaţiilor de fraudă la referendum – 181 de procurori au deschis în timp record 500 de dosare de fraudă, din care o parte cercetate de DNA.

    O primă înfrângere a USL, în acest context, a fost acţiunea de confiscare a listelor, ancheta aferentă a Parchetului la nivelul MAI şi publicarea stenogramelor aferente i-au determinat pe Ioan Rus şi Victor-Paul Dobre să se recuze de la Interne, respectiv Administraţie, motivând că altfel ar fi avut dinainte “o stradă cu sens unic, cel spre Parchet”.

    O a doua înfrângere: ancheta din teritoriu, începută sub auspiciile afirmaţiei diplomatului american Philip Gordon că există “acuzaţii credibile de vot ilegal masiv” şi la capătul căreia n-ar fi exclus să se atingă estimarea din 26 iulie enunţată de Traian Băsescu, că USL va frauda referendumul fix cu 10%, respectiv cu 2 milioane de voturi. Chiar dacă n-ar demola realitatea că a existat un vot legal masiv pentru demiterea lui Traian Băsescu, o reducere a numărului de voturi valabile pentru demitere de la 7,4 milioane undeva spre 6 sau chiar spre 5 milioane (ca să nu mai vorbim de estimarea lui Sebastian Lăzăroiu că de fapt cei 7,4 milioane ar fi doar nişte “morţi cu acte, infractori care au votat multiplu, preşedinţi de secţii de votare care au aruncat teancuri de buletine în urne şi vreo 3-4 milioane de simpatizanţi USL”) ar putea servi atât tezei – lipsite însă de valoare juridică – că nu se face ca preşedintele să fie demis cu mai puţine voturi decât a fost ales în 2009, cât şi efortului taberei Băsescu de a submina autoritatea morală a USL, sau mai exact a aripii dure din PNL-PC, ferm convinsă că merită chiar să încalce legea ca să îndeplinească voinţa celor 7.403.836 alegători care au susţinut demiterea lui Băsescu.

    Şi o a treia înfrângere: faptul că ancheta Parchetului în satele din Oltenia şi Moldova a fost făcută cu exces de zel, pe sub nasul ministrului interimar al justiţiei – premierul Victor Ponta, l-a pus pe Ponta în conflict direct cu preşedintele Crin Antonescu, care i-a cerut să ia măsuri (a se citi decapitarea conducerii Parchetului) în loc să se plângă că Traian Băsescu “terorizează cetăţenii României” prin intermediul procurorilor.

  • Cum arată bilanţul lui Ponta după 100 de zile de guvernare

    “Este prematur sa fac un raport, il voi face inainte de alegerile din noiembrie, cand voi cere si votul oamenilor pentru a continua”, precizează Ponta, într-un comentariu publicat pe blogul său. El adaugă însă că ar putea face un mic raport preliminar numit “100 de zile de oprit marile jafuri produse de guvernele PDL”, în care ar figura la loc de cinste stoparea furturilor de la Hidroelectrica şi de la ANAF.

    Cea mai mare realizare a guvernării actuale, în opinia lui, este “oprirea furtului organizat politic de la Hidroelectrica”, prin decizia de a accepta un administrator special. Aşa au fost oprite “contractele cu băieţii deştepţi, care au produs, doar din 2010 cand au fost prelungite de Videanu, peste 1 mld. euro pagubă”, a fost oprită politizarea societăţii şi a fost pregatită compania pentru listarea la bursă la valoarea adevărată a ei.

    O a doua realizare ar fi ruperea “reţelei de crimă organizată de la ANAF (promovată de Gheorghe Falcă şi grupul de la Arad, cu protecţia directă a lui Traian Băsescu)”. Rezultatul: doar în trimestrul al doilea, potrivit lui Ponta, încasările la buget au crescut cu 1,2 mld. lei faţă de primul trimestru.

    “Deci, simplu: 1,2 mld. euro de la Hidroelectrica şi 1,2 mld lei de la ANAF!”, conchide premierul.

    “Pot să adaug uşor cca 50 mil. euro prejudiciu la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate produse de activitatea ilegală de anul acesta a fostului preşedinte Duţa (alt protejat al lui Videanu şi al PDL) – sau 50 mil. lei furate de Funeriu la Ministerul Educaţiei sub pretextul organizării clasei pregătitoare, sau 200 milioane de euro deja contractaţi de dna Udrea şi Ministerul Dezvoltării la faimosul PNDI, ca să nu mai reamintesc de cei 600 milioane lei pe care MRU i-a dat ca ‘şpagă’ înainte de campania electorală de la locale către primarii PDL; şi putem continua acest raport!”

    La preluarea guvernării, după moţiunea de cenzură care a scos din funcţie guvernul Ungureanu la 27 aprilie, guvernul Ponta avusese ca prioritate iniţială realizarea unor audituri detaliate la fiecare minister, pentru a dovedi proasta guvernare şi ilegalităţile comise de PDL. Acest obiectiv a fost realizat însă doar parţial, întrucât campania de suspendare şi demitere a preşedintelui Traian Băsescu a acoperit mediatic orice alt subiect.

  • Cum a întors din drum ministerul lui Ioan Rus invalidarea referendumului

    USL a atacat pe mai multe fronturi contradictorii între ele: au contestat cvorumul de prezenţă la vot, ba pe motiv că ar fi neconstituţional (deşi tocmai fusese declarat ca atare de CCR şi susţinut de cele două legi ale USL în virtutea cărora a fost organizat referendumul), ba pe motiv că ar fi fost introdus după declanşarea suspendării (deşi referendumul a fost organizat deja după legile USL care includ şi prevederea cvorumului). În plus, au contestat atât boicotul declarat de PDL ca să nu se poată realiza cvorumul (deşi boicotul era perfect legal), cât şi numărul de alegători din listele electorale, considerat prea mare pentru a permite realizarea cvorumului (argumentul adus fiind datele INS, din care însă nu se poate deduce niciodată corpul electoral).

    În tabăra preşedintelui suspendat, boicotul a fost iniţial justificat prin suspiciuni de “pre-fraudare” cu 10% a referendumului de către USL şi prin teoria că nu trebuie ca alegătorii să participe la o lovitură de stat, însă după 29 iunie a apărut perspectiva ca referendumul să fie invalidat din lipsă de cvorum, astfel încât acuzaţiile de fraudă s-au stins de la sine, lăsând astfel în ofsaid boicotul ca simplă tactică electorală. Abia târziu, când CCR a decis amânarea pentru 12 septembrie a verdictului privind rezultatul referendumului, PDL şi-a adus aminte că iniţial vorbise de fraudă şi a început atacul pe acest front.

    Celor de la USL le-a răspuns Curtea Constituţională, admiţându-le numai contestaţia referitoare la listele electorale centralizate de la primării, după ce Autoritatea Electorală Permanentă a comunicat că acestea “nu reflectă structura şi dimensiunea corpului electoral actual”, iar MAI a susţinut că nu poate garanta corectitudinea listelor pe care el însuşi le actualizase public şi după care s-a desfăşurat referendumul (mai exact, faţă de alegerile locale din iunie, când pe liste erau 18.315.880 de alegători, actualizarea MAI din în 10 iulie număra 18.308.612, cea din 24 iulie 18.292.514, iar pe lista finală de la BEC rămăseseră 18.292.464 de alegători).

    Celor de la PDL, în schimb, le-a răspuns Parchetul de pe lângă ICCJ, care a preluat prompt de la BEC procesele verbale privind listele electorale de la referendum, pentru a examina cele câteva zeci de sesizări de fraudă electorală primite.

  • Ponta: Nu vom organiza un nou referendum, sunt mulţumit că s-a votat absolut corect

    “Nu, nu vom organiza alt referendum, s-a organizat un referendum, opt milioane de români au votat împtoriva lui Băsescu, de câte ori să face referendum? Lucrurile sunt foarte clare, Băsescu nu mai reprezintă pe nimeni.(…) Prin votul de ieri, domnul Traian Băsescu nu mai are niciun fel de legitimitate şi nu mai reprezintă pe nimeni. Probabil va sta la Cotroceni, va avea maşini, vile, şi pe câţiva profitori din jurul lui care îl vor îndemna şi îl vor lăuda în continuare. Dar, pentru poporul român, Traian Băsescu a încetat să mai fie un lider de ieri seară, când, în modul acesta ruşinos, şmecheresc, încearcă să se agaţe de putere”, a comentat premierul.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Marea asmuţire: Electoratul, îmbrâncit să voteze şi somat să boicoteze

    Pe susţinătorii preşedintelui Băsescu, frica de a nu părea că au rămas prea puţini în perspectiva alegerilor din toamnă şi frica de o USL capabilă să scoată în stradă mulţimi furioase (dacă Traian Băsescu s-ar întoarce la Cotroceni cu o majoritate zdrobitoare de voturi împotrivă la un referendum invalidat din lipsă de prezenţă) i-a împiedicat să recunoască din capul locului că lipsa de la vot e singura carte pe care pot miza. Ei s-au trezit derutaţi chiar de inconsecvenţa preşedintelui suspendat, care întâi i-a înfierat pe boicotişti, pe motiv că Vestul trebuie să vadă că poporului îi pasă de democraţie, apoi i-a aprobat, pe motiv că a calculat că referendumul va fi fraudat cu 10%, pentru ca în final să anunţe că el participă la vot, deşi tocmai susţinuse că referendumul face parte dintr-o lovitură de stat pentru care liderii USL trebuie pedepsiţi penal.

    Pe susţinătorii USL, frica de propria lor prezenţă slabă la vot (în ciuda ideii general propagate că tot poporul vrea demiterea lui Băsescu) i-a împins spre iluzia că s-ar putea elimina în ultima clipă pragul de participare la vot (în pofida deciziei CCR, care a confirmat păstrarea pragului prin ambele legi promulgate de preşedintele interimar Antonescu) ori spre absurditatea că dacă referendumul nu e validat, se cheamă că Băsescu rămâne tot suspendat, iar Parlamentul ar trebui să decidă repetarea votului.

    În realitate, invalidarea unui referendum din lipsă de prezenţă e un lucru absolut firesc atunci când nu sunt suficienţi alegători interesaţi de tema propusă: aşa a fost în 2007, când referendumul organizat de preşedintele Băsescu pentru votul uninominal a căzut, fiindcă au participat numai 26% dintre alegători, deşi 81% dintre participanţi au aprobat iniţiativa preşedintelui. Pe atunci, Băsescu era cel care susţinea că pragul de prezenţă e ceva nedemocratic, deşi n-a încercat să-l desfiinţeze, iar liderii PSD şi PNL pomeneau de boicot, deşi nu l-au ridicat la rang de strategie electorală oficială. În consecinţă, nici pentru PSD şi PNL de atunci n-ar fi fost “democratică” o eliminare a pragului de prezenţă, nici pentru Băsescu de atunci n-ar fi fost “democratic” ca PSD şi PNL să ordone electoratului boicotul. Numai că memoria politicienilor e scurtă – sau, în termenii lui Băsescu, “numai boul e consecvent”.

  • Cum a ajuns opoziţia din România un produs de export

    Asemănarea cea mai frapantă o găsim, în schimb, cu epoca primelor mandate ale lui Ion Iliescu, când opoziţia practic nu exista în ţară, din lipsă de organizare şi de suport electoral, dar exista din plin în afară, prin plângerile şi acţiunile politicienilor de opoziţie şi ale societăţii civile pe lângă ambasadele, cancelariile şi presa din Occident. Acum, PDL şi-a înlocuit de tot în Parlament prezenţa fizică prin pancarte de genul “Salvaţi Monitorul Oficial” sau “Salvaţi ICR” şi cu mitinguri electorale unde promite victoria în scrutinul din toamnă şi încearcă să recâştige voturile alegătorilor de dreapta curtând mişcările lui M.R. Ungureanu şi Mihail Neamţu şi punând în difuzoare cântecele Pieţei Universităţii din 1990.

    În aceste condiţii, rolul de a acţiona l-au preluat ONG-urile şi europarlamentarii PDL, care au reuşit să amorseze o largă reacţie internaţională faţă de acţiunile USL contra instituţiilor controlate de membrii şi simpatizanţii PDL, prin intermediul colegilor de la Partidul Popular European şi din partidele creştin-democrate europene membre ale acestuia (Herman van Rompuy, Jose Barroso, Viviane Reding, Günter Krichbaum, Markus Ferber, Joseph Daul, Wilfried Martens). Aceştia au fost primii care şi-au exprimat îngrijorarea şi au dat cele mai dure avertismente că dacă USL continuă să ocupe instituţiile statului, România va pierde dreptul de vot în Consiliul European şi finanţările UE, va rămâne sub incidenţa Mecanismului de Cooperare şi Verificare (supravegherea de către UE a justiţiei) şi nu va fi primită în Schengen, cu argumentul că democraţia e încălcată acum mai mult decât în cazul Ungariei lui Orban sau al Austriei lui Haider.

    Acest fenomen de export al opoziţiei, identic cu primii ani ’90, şi nimic altceva va decide ce se va întâmpla în continuare pe scena politică până la alegerile parlamentare. Rezultatul electoral e incert, întrucât ofensive de genul celor ale Monicăi Macovei, care a declarat că va cere Parlamentului European şi Comisiei Europene să determine suspendarea dreptului de vot al României în Consiliul European, se pot întoarce împotriva iniţiatorilor, taxate fiind ca lipsă de patriotism. Pe termen scurt însă, ele au darul de a mai tăia din elanul USL de a cuceri rapid toate instituţiile statului şi mai ales de a intra pe terenul ICCJ, al ANI sau al DNA.