BusinessMagazin

Tag: tineri

  • Clotilde Armand: nu vom mai da locuinţe tinerilor în baza carnetului de partid şi a relaţiilor

    Primăria Sectorului 1 a elaborat un proiect de hotărâre de consiliu prin care este reglementată situaţia contractelor de închiriere pentru locuinţele destinate tinerilor în vârstă de până la 35 de ani din imobilul situat în strada Munţii Tatra nr. 18-20, lângă Piaţa Victoriei.

    Potrivit Primăriei Sectorului 1, blocul cuprinde un număr de 58 de garsoniere şi este construit din fonduri proprii ale Primăriei. Locuinţele au fost închiriate tinerilor începând cu anul 2006, contractele fiind reînnoite din trei în trei ani. O locuinţă în acest imobil are o suprafaţă de aproximativ 43-44 de metri pătraţi, în funcţie de mărimea balconului, iar chiria este de 10 lei/metri pătraţi/lună.

    „Prin acest proiect, mi-am propus să schimbăm radical modul de atribuire a locuinţelor destinate tinerilor. Cât de curând, vom stopa practica acordării locuinţelor pentru tineri în baza relaţiilor şi a carnetului de partid. Aceste locuinţe trebuie să ajungă în mod corect şi transparent la cei care au într-adevăr nevoie de ele: tineri cu vârsta de până la 35 de ani care nu-şi pot permite o locuinţă”, a declarat primarul Clotilde Armand.

    Potrivit proiectului de hotărâre, atribuirea se va face în ordinea stabilită conform listei de priorităţi întocmită în ordinea punctajelor obţinute. Locuinţele se vor atribui tinerilor în vârstă de până la 35 de ani care realizează un venit mediu net lunar care nu depăşeşte salariul mediu net lunar pe total economie, comunicat de Institutul Naţional de Statitiscă.

    „În prezent, printre chiriaşii acestor garsoniere se numără mai multe persoane care au ori au avut funcţii de conducere în cadrul Primăriei Sectorului 1 sau sunt foşti aleşi locali. Concret, din cei 58 de beneficiari ai contractelor de închiriere, 16 dintre ei au sau au avut raporturi contractuale cu Primăria. De altfel, mulţi dintre chiriaşi au salarii în prezent care le-ar permite să-şi închirieze o locuinţă de pe piaţa liberă”, a mai precizat primarul Sectorului 1.

    În proiectul supus dezbaterii publice, se propune ca aceste criterii să fie aplicate în momentul în care contractele de închiriere aflate în derulare vor ajunge la termen.

  • WSJ: Tot mai mulţi mileniali cad pradă „sindromului impostorului”. Tinerii adulţi îşi complică procesele de luare a deciziilor odată ce îşi pun la îndoială propriile lor cunoştinţe şi succese financiare

    Tot mai mulţi oameni din generaţia „Millennials” (cei născuţi între 1981 şi 1996) devin familiarizaţi cu „sindromul impostorului”, fenomen prin care te îndoieşti de succesele pe care le-ai obţinut cu greu şi te simţi ca un escroc în anumite aspecte ale vieţii.

    De multe ori, acest tipar de gânduri autodistructive este dobândit prin modul în care persoana în cauză se raportează la propriile sale finanţe, scrie The Wall Street Journal.

    O sursă a nesiguranţei milenialilor constă în cicatricile recesiunii din 2008, spune Maggie Germano, instructor financiar din Washington DC. La acea vreme, milenialii îşi începuseră cariera sau încă se aflau în şcoală, aşa că nu se puteau baza pe experienţă în cazul unei situaţii neprevăzute.

    Un deceniu şi încă o recesiune mai târziu, o bună parte dintre ei continuă să ezite în ceea ce priveşte revendicarea succesului nou descoperit.

    „Au impresia că lucrurile se vor prăbuşi din punct de vedere financiar. Am clienţi cu salarii extrem de mari, dar care se tem că vor pierde tot”, spune Germano.

    Astfel, persoanele respective încep să aibă probleme din momentul în care sunt nevoite să ia anumite decizii financiare şi nu au suficientă încredere în propriile lor procese de luare a deciziilor.

    Pe deasupra, discrepanţa din ce în ce mai mare dintre cei care se pot susţine singuri pe timpul pandemiei şi cei care nu sunt în stare de acest lucru poate duce la sentimente mult mai accentuate de sindrom al impostorului. Vina „supravieţuitorului financiar” este un fenomen comun în timpul crizei impuse de COVID-19 şi îi împinge pe cei care continuă să se descurce în situaţia în care să îşi pună la îndoială meritele, nemaicrezând că îşi merită banii.

     

  • WSJ: Tot mai mulţi mileniali cad pradă „sindromului impostorului”. Tinerii adulţi îşi complică procesele de luare a deciziilor odată ce îşi pun la îndoială propriile lor cunoştinţe şi succese financiare

    Tot mai mulţi oameni din generaţia „Millennials” (cei născuţi între 1981 şi 1996) devin familiarizaţi cu „sindromul impostorului”, fenomen prin care te îndoieşti de succesele pe care le-ai obţinut cu greu şi te simţi ca un escroc în anumite aspecte ale vieţii.

    De multe ori, acest tipar de gânduri autodistructive este dobândit prin modul în care persoana în cauză se raportează la propriile sale finanţe, scrie The Wall Street Journal.

    O sursă a nesiguranţei milenialilor constă în cicatricile recesiunii din 2008, spune Maggie Germano, instructor financiar din Washington DC. La acea vreme, milenialii îşi începuseră cariera sau încă se aflau în şcoală, aşa că nu se puteau baza pe experienţă în cazul unei situaţii neprevăzute.

    Un deceniu şi încă o recesiune mai târziu, o bună parte dintre ei continuă să ezite în ceea ce priveşte revendicarea succesului nou descoperit.

    „Au impresia că lucrurile se vor prăbuşi din punct de vedere financiar. Am clienţi cu salarii extrem de mari, dar care se tem că vor pierde tot”, spune Germano.

    Astfel, persoanele respective încep să aibă probleme din momentul în care sunt nevoite să ia anumite decizii financiare şi nu au suficientă încredere în propriile lor procese de luare a deciziilor.

    Pe deasupra, discrepanţa din ce în ce mai mare dintre cei care se pot susţine singuri pe timpul pandemiei şi cei care nu sunt în stare de acest lucru poate duce la sentimente mult mai accentuate de sindrom al impostorului. Vina „supravieţuitorului financiar” este un fenomen comun în timpul crizei impuse de COVID-19 şi îi împinge pe cei care continuă să se descurce în situaţia în care să îşi pună la îndoială meritele, nemaicrezând că îşi merită banii.

     

  • Tinerii din diaspora pot cere fonduri nerambursabile pentru înfiinţarea de ferme până în 5 iulie

    Potrivit unui comunicat al AFIR, până în prezent au fost depuse 172 de proiecte în valoare de 6,9 milioane euro. Până la atingerea plafonului de depunere a proiectelor, mai sunt disponibile fonduri în valoare de 23 milioane euro.

    Sprijinul acordat prin PNDR 2020 pentru instalarea tinerilor fermieri este 100% nerambursabil, în valoare de 40.000 sau de 50.000 de euro, în funcţie de dimensiunea exploataţiei agricole.

    Finanţarea se acordă tinerilor fermieri sub formă de sumă forfetară în două tranşe: 75% la semnarea Contractului de finanţare şi 25% în funcţie de implementarea corectă a Planului de Afaceri, fără a depăşi trei ani (cinci ani pentru exploataţiile pomicole) de la semnarea Contractului de finanţare.

    „Acordarea sprijinului va fi proporţională cu gradul de îndeplinire a Planului de Afaceri”, a transmis AFIR.

  • Business MAGAZIN lansează o nouă ediţie a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP. Cum vă puteţi înscrie

    Business MAGAZIN lansează catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, aflat la cea de-a 16-a ediţie. Odată cu acesta, numărul tinerilor manageri sau antreprenori promovaţi de-a lungul timpului prin acest proiect va ajunge la 1.600. 

    Considerat drept cel mai optimist catalog al publicaţiei noastre, acesta reprezintă pariul Business MAGAZIN pentru viitor – include în fiecare an poveştile a 100 de tineri din mediul de business local, în fiecare an diferite faţă de anii anteriori. Ei sunt manageri sau antreprenori  – liderii viitori ai celor mai importante companii din România.

    Criteriile de inscriere sunt varsta de pana in 40 de ani (inclusiv), un rol de management intr-un departament conectat de activitatea de baza a companiei si sa nu mai fi aparut in editiile anterioare ale catalogului, fie si activand intr-o alta companie. 

    Pentru a va inscrie in acest proiect, asteptam propunerile dvs. pe adresele ioana.matei@businessmagazin.ro si andra.stroe@businessmagazin.ro pana la data de 7 mai. Ulterior, în baza propunerilor primite, Business MAGAZIN va face o selecţie a managerilor ce vor apărea în catalog. 

     

    Va multumim,

    Echipa Business MAGAZIN

     

     

     

     

     

     

     

     

  • E greu să fii independent, pe cont propriu, să nu mai ai şefi şi să-ţi plăteşti singur salariul: românii nu mai vor freelancing şi joburi part time

    Până să vină această criză, destul de multă lume voia să scape de multinaţionale, chiar de companiile antreprenoriale româneşti şi să lucreze pe cont propriu sau part time, să nu mai aibă şefi, să nu mai muncească pentru alţii şi să-şi facă singuri programul.

    În primul an de pandemie lucrurile s-au schimbat. Conform eJobs, cel mai mare portal de recrutare online, cu 4,6 milioane de CV-uri şi 1,3 milioane de aplicări lunare pentru 24.000 de locuri de muncă, una dintre schimbările importante care au apărut în ultimii ani pe piaţa muncii marcând comportamentul cnadidaţilor a fost creşterea exponenţială a interesului pentru joburile full time din companiile mari. Potrivit unui sondaj realizat la începutul anului pe platformă, intenţia candidaţilor de a lucra pe cont propriu, fie ca freelancer ori ca antreprenor, înregistrează cel mai scăzut nivel din ultimii ani. „Până la începutul lui 2020, tinerii, în special, erau foarte atraşi de ideea de freelancing şi de liberate, care vine odată cu acest lucru. Însă, de mai bine de un an lucrurile arată complet diferit, iar cele mai căutate sunt joburile care promit stabilitate şi oportunităţi de creştere pe termen lung”, a spus Bogdan Badea, CEO al eJobs.

    Candidaţii caută poziţii în multinaţionale pentru că acestea au mai multă stabilitate, pot face faţă mai bine crizelor, nu au probleme cu banii şi plătesc salariile la timp. În cel „mai rău” caz, candidaţii se uită după joburi în companiile româneşti antreprenoriale sau la start-up-uri. Această prudenţă excesivă o vedem nu doar la candidaţii cu experienţă, ci şi la cei tineri sau foarte tineri, care erau dornici până nu demult să experimenteze sau puneau mare preţ pe flexibilitate. Acest comportament s-ar putea să se manifeste chiar şi după trecerea crizei, când piaţa îşi va fi revenit complet, spune Bogdan Badea.

    Un job full time îţi aduce un venit lunar sigur, pe care poţi să te bazezi ca să-ţi plăteşti ratele la bancă sau la leasingul auto, să te duci în concediu, să-ţi plăteşti chiria şi utilităţile şi chiar să pui bani deoparte.  Când eşti freelancer, independenţa nu înseamnă că ai bani, iar faptul că eşti propriul şef nu înseamnă automat că poţi să-ţi şi plăteşti ratele la bancă. În această criză de COVID, afacerile mici şi mijlocii au fost cel mai lovite, iar angajaţii de aici au fost trimişi cel mai repede în şomaj sau acasă. În multinaţionale, în companiile româneşti mari care au trecut de stadiul de micro sau IMM şi, bineînţeles, la stat, salariile au intrat la timp, nu au fost operaţiuni semnificative de restructurare, iar angajaţii nu au avut un stres în plus din acest punct de vedere.

    Şi aşa angajaţii sunt cu nervii la pământ: conform unui studiu realizat de firma de consultanţă PwC la nivel global, peste o treime dintre angajaţi sunt afectaţi de anxietate şi de depresie din cauza pandemiei, sentimentul de izolare şi singurătate, stresul şi nesiguranţa afectând puternic oamenii. Cei mai afectaţi de depresie şi anxietate sunt generaţiile Z/1990-2010, cu 42% şi millennials/1981-1997, cu 43%.

    Start-up-urile, companiile mici şi mijlocii vor fi lovite de această schimbare de comportament a candidaţilor pentru că le va fi mai greu să găsească oameni, având în vedere că toţi candidaţii caută joburi la companii mari, stabile şi cu un bun renume.

    De asemenea, această dorinţă de a nu mai fi independenţi, de a căuta stabilitate, îi va face pe tineri să stea mai mult cu părinţii. În acest moment, România este pe locul 12 la nivel european, cu cei mai mulţi tineri
    (18-34 de ani) care locuiesc cu părinţii. Pe primele locuri sunt Croaţia – 74,5%, Grecia, Italia, unde tinerii locuiesc cu părinţii, în timp ce la polul opus sunt danezii – 17,2%, suedezii şi finlandezii. România are 56,4% – procentul tinerilor care locuiesc cu părinţii, media la nivelul UE fiind de 50,4%.

    E destul de greu să ai grijă singur de tine, aşa că mai bine au grijă părinţii sau multinaţionalele.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Studiu: ce vor tinerii de la România? Ideea unei ţări în care tinerii să îşi dorească să rămână sau să se întoarcă este utopică

    ♦ Mai mulţi studenţi şi experţi demarează un proiect, Ziua Generaţiei Z, prin care îşi propun să afle ce i-ar determina pe tinerii de până în 25 de ani să rămână în ţară sau să revină dacă au plecat ♦ „Momentan este o utopie“.

    Tinerii din România sunt mai pierduţi şi mai dezorientaţi după un an de pandemie, iar cei mai mulţi au nevoie de sfaturi pentru a şti în ce direcţie să meargă, a spus la ZF Live Elena Kuji Buteică, membră a Fundaţiei C.A.E.S.A.R (Centrul pen­tru Acces la Expertiza Studen­ţilor şi Absol­ven­ţilor Români).

    „Ne-am dori să vedem schim­barea pe care toată lumea şi-o do­reşte în Ro­mâ­nia. Conside­răm că tinerii Z au pu­te­rea şi en­tuziasmul pen­tru a face acest lucru. Cu toţii ne uităm la ti­neri atunci când vrem să luăm pulsul ţării. Ei sunt cei care dic­tează pa­şii că­tre viitor. Con­siderăm că dacă spriji­nim tinerii, atunci pu­tem să spe­răm la un viitor mai bun, atât pentru noi, cât şi pentru ei“.

    Aceasta crede că dacă există un vis comun, in­di­ferent de vârstă, el poate fi dus la materializare împreună cu oa­meni care tind să meargă în aceeaşi direcţie. Mai mult, susţi­ne ea, proiectul Generaţia Z vrea să aducă laolaltă generaţiile care vor să vină cu soluţii pentru comunităţile din România.

    Punctul de plecare pentru acest proiect, consideră Elena Kuji Buteică, este întrebarea „ce vor tinerii de la Româ­nia?“. Totodată, ea spune că ideea unei ţări în care ti­ne­rii să îşi dorească să rămână sau să se întoarcă este mo­men­tan utopică, astfel că îşi doreşte, prin prisma acestui pro­iect, să afle exact care este situaţia cu privire la acest lucru.

    Ziua Generaţiei Z este un proiect care aduce la un loc tinerii până în 25 de ani, din ţară şi din diaspora, care vor să-şi pună în aplicare ideile pe care le au cu privire la schimbările de care România are nevoie.

    Astfel, în cadrul acestui proiect, ei vor lua parte la diverse cursuri susţinute de mentori cu experienţă, precum storytelling, storysharing, branding sau project managing şi vor trata, totodată, probleme importante pentru România, cum ar fi problemele de educaţie, sănătate, cultură, energie şi mediu.

    „Ziua Generaţiei Z este un proiect care are două etape: o academie digitală şi un laborator de idei şi iniţiative. Ambele sunt corelate între ele, tinerii se înscriu pe site-ul nostru şi dacă sunt selectaţi, participă la ambele etape gratuit. În prima etapă, ei îşi articulează coerent şi frumos poveştile şi învaţă care sunt instrumentele prin care pot dezvolta şi implementa o idee. Avem aici cursuri care urmăresc două tematici – stories şi strategies. Aici există cursuri de storytelling, storysharing sau romgleză. Pe partea de strategy, avem cursuri de branding sau project managing. În a doua etapă, tinerii sunt împărţiţi în echipe şi vor încerca să rezolve situaţii din cinci domenii de interes în România: educaţie, sănătate, cultură, energie şi mediu. Practic, în prima parte, le oferim o serie de cursuri şi în a doua parte, ei pun în aplicare ceea ce au învăţat“, a spus în cadrul emisiunii online de business ZF Live.

    Termenul limită de înscriere în cadrul acestui proiect este 15 aprilie, după spusele acesteia, iar până atunci, tinerii trebuie să trimită o fotografie portret, CV-ul lor, un eseu în care să argumenteze cum ar rezolva o problemă a ţării sau cum ar schimba lucrurile într-un domeniu şi un video de maximum 2 minute în care să explice de ce consideră că proiectul Ziua Generaţiei Z este potrivit pentru ei.

    Câteva nume importante de mentori care vor fi prezenţi în cadrul proiectului Ziua Generaţiei Z şi care îi vor coordona pe tineri sunt Steve Jarding, profesor la Harvard, Cătălin Ştefănescu, jurnalist, Iulia Stănescu, digital marketing consultant, Mia Munteanu, antreprenor în industria creativă şi Eugen Coandă, expert Lean-Agile.

    Fundaţia C.A.E.S.A.R. reprezintă o comunitate de experţi dedicaţi dezvoltării economice şi consolidării democratice a României.

    Unul dintre proiectele pe care le-a avut şi care a oferit un ajutor concret în aceste domenii, menţionează Elena Kuji Buteică, a fost proiectul Start-up Diaspora, un apel dedicat românilor din diaspora, care vor să-şi deschidă o afacere în ţară. „Am reuşit să selectăm 86 astfel de proiecte şi partenerii noştri le-au oferit finanţare“.

    Aceasta consideră că voluntariatul este o şansă pentru tineri de a-şi dobândi experienţa pe care orice angajator o cere chiar şi la 20 de ani, atunci când cei mai mulţi dintre ei sunt în căutarea primului job. Ea crede că îndreptarea României începe prin a crede mai mult în oameni şi în tineri şi prin a vorbi mai frumos despre ţară.

     

  • Cum facem din agricultura românească o multinaţională?

    Pentru agricultori, pentru cei care au afaceri în agrobusiness, cea mai mare problemă nu este seceta, ci faptul că găsesc foarte greu oameni cu care să lucreze, iar tinerii, cei care trebuie să ducă mai departe businessul, nu sunt deloc interesaţi de acest sector şi de aceea fug din zonele rurale către zonele urbane.

    E mai bine să stai la Starbucks pe terasă cu un caffe latte în faţă, lucrând la un laptop, decât să te trezeşti dimineaţa şi să te duci pe câmp, în cizme, ca să te uiţi la porumb şi în zare, pe cer, după ploaie.

    La ZF Agropower 2021, Nina Gheorghiţă, acţionar şi director tehnic al companiei Triagroexim, o afacere de familie pornită în 2011, a declarat: Astăzi, percepţia oamenilor cu privire la agricultură este rămasă cu mulţi ani în urmă, agricultura nu mai este o îndeletnicire, este o ştiinţă, şi să produci hrană sănătoasă pentru societate este la fel de onorabil ca şi când tratezi un om de o boală. Ea spune că ruptura produsă între 1990 şi 2000, când liceele agricole au început să rămână fără elevi, se vede în prezent, când nu mai avem tehnicieni şi mecanizatori.” Alina Creţu, directorul executiv al Asociaţiei Producătorilor de Porumb din România, spune că în 2020, dintre toate CV-urile pe care le-a primit, cel mai bun a fost al unui tânăr student din Franţa.

    Irina Florea, administratorul companiei Agrovision, spune că anul trecut nu a primit niciun CV de la vreun tânăr absolvent, dar în schimb a primit cereri de la zilieri care înainte lucrau în străinătate. Agricultura are nevoie de forţă de muncă specializată, pentru că nu putem să dăm utilaje care costă între 250.000 şi 500.000 de euro pe mâna unor angajaţi care nu au capacitatea de a le utiliza”, menţionează Alina Creţu.

    Emilia Gillard, administrator la Colina Verde, spune că ar trebui să învăţăm din exemple de la nivel european ce ar trebui să facem ca să avem forţă de muncă calificată în agricultură.

    Mihai Miriţescu, director la Saaten Union, o companie care produce hibrizi pentru cereale, spune: Fermele noastre devin din ce în ce mai specializate şi avem nevoie de oameni bine pregătiţi. Inclusiv managementul trebuie făcut pe elemente foarte clare, bine stipulate în tehnologie, pentru că fără ele agricultura românească nu va ajunge la standardele europene. În zece ani, femierii profesionişti vor deveni mai performanţi şi nu vor face rabat de la tehnologie şi de la dotare tehnică.”

    Saaten Union, parte a unui grup german, are 100 de angajaţi în România, unde face cercetare: Se găsesc foarte greu persoane care să lucreze în acest domeniu, noi încercăm să luăm tineri de pe băncile facultăţii şi să-i învăţăm la faţa locului. Dar cercetarea nu este un domeniu prea atractiv, iar tinerii se uită să-şi facă propriul business.”

    Pe lângă tractorişti, mecanizatori, ingineri, companiile agricole încep să aibă nevoie şi de softişti, de programatori, de IT-işti, având în vedere că acest domeniu devine din ce în ce mai tehnologizat şi digital.

    Agricultura plânge după oameni, după tineri. Dar unde se duc ei?

    Conform unui studiu BestJobs, a doua companie de recrutare online de pe piaţă, 56% dintre români ar vrea să lucreze într-o companie privată, dar să fie mare, de preferat o multinaţională. 33% dintre români vor să lucreze la stat, iar ce rămâne, în companii antreprenoriale româneşti.

    Domeniile cele mai căutate sunt administrativ şi BPO (20%), marketing şi comunicare (16%), resurse umane (15%), sănătate, logistică, financiar-contabil, IT, retail, consultanţă şi transport (9%).

    Deci românii vor să lucreze la multinaţionale, la birou, jobul să fie stabil, adică sigur, să aibă oportunităţi de promovare, inclusiv la nivel internaţional.

    Domeniul agricol nu prea figurează în topul dorinţelor românilor. De unde şi frustrarea companiilor care operează în agricultură că nu găsesc oameni, că acest sector nu reprezintă o opţiune pentru tineri, care preferă clădirile de birouri sau munca în format hibrid, în faţa unui laptop cu internet de mare viteză.

    Aşa că întrebarea este: Cum devine agricultura românească o multinaţională, acolo unde românii vor să lucreze?

    cristian.hostiuc@zf.ro

  • NN acordă burse tinerilor care vor să urmeze un master în Olanda

    NN România, prezentă pe piaţa locală prin intermediul companiilor de asigurări NN Asigurări de Viaţă şi NN Asigurări, dar şi pe segmentul pensiilor private prin NN Pensii, acordă burse tinerilor care au absolvit facultatea şi vor să urmeze un program de master în Olanda, în domenii precum finanţe, economie, risk management sau antreprenoriat, potrivit informaţiilor transmise de reprezentanţii NN.

    Bursele Future Matters ale NN au fost lansate în 2015 în 12 ţări unde NN Group îşi desfăşoară activitatea, printre care şi România. Până acum, aproximativ 150 de studenţi au beneficiat de aceste burse, dintre care 40 numai în anul academic 2020-2021.

    Studenţii români care îşi doresc să urmeze un program de master în străinătate şi au nevoie de suport financiar pentru a-şi continua studiile pot aplica pentru o bursă Future Matters până pe 2 aprilie. 

     

    Având oportunitatea să beneficieze de sprijin financiar în valoare de 5.000 euro şi de consiliere din partea echipei NN pe parcursul programului de studii. Universităţile din Olanda unde tinerii pot urma un program de master susţinut de o bursă NN în anuil academic 2021-2022 sunt Erasmus University, Maastricht University, Radbound University Nijmegen, Tilburg University, University of Amsterdam, University of Twente, Utrecht Univeristy, Vrije Universiteit Amsterdam şi Eindhoven University of Technology.

     

  • În fiecare an peste 200.000 de români aleg să îşi părăsească ţara în căutarea unui trai mai bun, dar foarte mulţi aleg să se şi intoarcă. Pentru ce revin ei acasă

    Foşti angajaţi în străinătate, actuali angajatori în România. Acesta este profilul a peste 30 de români, descoperiţi de Business MAGAZIN, care s-au întors „acasă” să îşi transforme pasiunea în afacere. Unii au investit câteva mii de euro, alţii câteva milioane de euro. Unii au lăsat în urmă munca de zilier în agricultură, alţii joburi plătite cu mii de euro în domeniul administrativ sau hotelier. Cu toţii au renunţat la viaţa în ţări dezvoltate, pline de oportunităţi, cu un sistem educaţional ca la carte, pentru că dorul de România a fost mai puternic.

    Anual, peste 200.000 de români pleacă din România, însă jumătate se şi întorc „acasă” în aceeşi perioadă, arată datele statistice. Victor Balaniuc, un tânăr de 26 de ani din Timişoara, s-a întors din Anglia în 2016 să creeze Front Row Events, un brand de entertainment – organizare şi promovare de evenimente. „Oportunitatea dezvoltării acestui proiect m-a determinat să mă întorc în România, plus spiritul patriotic. Vreau să plătesc taxe şi impozite în România.

    Consider că dacă îţi doreşti un venit bun şi să faci economii, Occidentul e foarte ofertant, dar pentru un întreprinzător, România este mediul optim, deoarece pieţele încă nu sunt foarte bine dezvoltate şi nici clienţii saturaţi”, spune Victor Balaniuc. El a început să organizeze evenimente la vârsta de 14 ani, în special petrecerile de Revelion pentru prieteni, iar doi ani mai târziu şi-a vândut pianul şi cu cei 500 de euro obţinuţi şi-a cumpărat o staţie şi o pereche de boxe şi a deschis o firmă de sonorizări.

    Ulterior, studiind în Anglia la Universitatea din Greenwich, în cadrul „School of Business” programul „Events Management”, o prietenă i-a propus să organizeze un eventiment pentru românii din acel oraş. Un finanţator a avut încredere în ideea lui şi i-a dat bani mai departe, astfel, cu o sumă de 7.000 de euro de la un om de afaceri lituanian din Londra, a reuşit să se extindă în alte oraşe şi apoi să revină în România. În prezent, deţine şi un business în domeniul IT şi o sală de boxing fitness în oraşul natal.

    Tot după liceu a plecat şi Răzvan Isac din ţară, în Olanda, acolo unde a locuit mai bine de 8 ani. Student la Business şi Management Internaţional în Rotterdam, a pornit primul său business, fiind fotograf pentru toată facultatea. A intrat apoi în lumea afacerilor, începând cu Nestpick, care a fost achiziţionat de Rocket Internet din Berlin şi a continuat cu două afaceri proprii în online, pe partea de software şi marketing.

    Tânărul în vârstă de 30 de ani s-a întors în România încurajat de programul de finanţare Diaspora ReSTART, prin care a primit 20.000 de euro, bani pe care i-a investit într-un atelier din Braşov, unde produce lămpi şi corpuri de iluminat realizate şi din materiale reciclate, ca o alternativă la becurile clasice şi imprimantele 3D. „M-am întors acasă din diverse motive, atât personale, cât şi profesionale. Mi-au lipsit atât natura sălbatică din România – imediat cum am ajuns aici, am şi urcat pe Piatra Craiului -, cât şi oamenii dornici de o schimbare. Finanţarea prin Diaspora ReSTART a venit la momentul potrivit”, povestea Răzvan Isac, fondatorul businessului Hola, atunci când s-a întors.

    El consideră că viaţa de antreprenor este interesantă şi antreprenoriatul este o direcţie în care se îndreaptă mulţi tineri din Vest, având mai multă varietate în lucru şi mai multe posibilităţi de de creştere. Totuşi, adaugă el, în România lipsesc încrederea şi viziunea, principalele două motive pentru care tinerii din Vest investesc în afaceri. Răzvan Isac se numără printre cei 60 de români reveniţi în ţară cu ajutorul subvenţiilor de până în 40.000 de euro, acordate în cadrul proiectului „Diaspora ReSTART”, pentru persoanele care doreau să-şi înfiinţeze un start-up acasă.

    Repatriaţii din acest proiect, foşti angajaţi, au creat cel puţin in 120 de locuri de muncă pe plan  intern, conform datelor Consiliul Naţional al IMM-urilor din România, care s-a ocupat de implementarea programului. Peste 7.000 de români din diaspora au beneficiat de programul de formare antreprenorială cu bani europeni, iar cei mai mulţi autori de planuri de afaceri au fost din Spania, Marea Britanie, Italia, Olanda şi Franţa. Datorită unui program de finanţare s-a întors şi Alina Blaga în localitatea natală, după aproape 15 ani petrecuţi în Franţa şi Belgia.

    La bază zugrav decorator, tânăra de 35 de ani s-a întors din străinătate şi a creat trei locuri de muncă într-un start-up de amenajări interioare în judeţul Braşov. „În 2019 m-am înscris în proiectul «Antreprenor acasă». Am fost mulţi candidaţi şi numai 56 am câştigat. (…) Ideea o am în minte de zece ani, dar abia în februarie 2019 am pus pe picioare această firmă. Finanţarea a fost o bază, ne-a ajutat să achiziţionăm uneltele necesare. Suma primită a fost de 33.000 de euro, dar am investit şi noi bani, însă mai puţin”, povesteşte Adina Blaga, fondatoarea AB4Art.

    În Belgia, antreprenoarea câştiga aproape 2.000 de euro pe lună pentru 32 de ore lucrate pe săptămână şi se ocupa de administrarea unui showroom şi de formarea antreprenorilor din domeniu sau a persoanelor care voiau să practice o altă meserie şi se orientau spre zugrăvit. Să practice o altă meserie, dar nu de zugrav, a ales şi Vlad Niculici, cofondator al brandului The Cheesecake House. De profesie inginer, s-a întors din Qatar în 2017 să se apuce de făcut prăjituri.

    Împreună cu sora sa, Sabina Niculici, şi prietena lor, Anca Hintea, tinerii şi-au propus să redea consumatorului cheesecake-ul original, aşa cum l-au gustat ei în America, unde au fost plecaţi prin programul Work and Travel şi au descoperit The Cheesecake Factory. „Businessul a pornit dintr-o joacă. (…) Eu eram proaspăt întors din Qatar, nu aveam încă un job şi pentru că eu am mai cochetat cu fondurile europene în urmă cu câţiva ani, am propus să accesăm finanţare prin Start-Up Nation. Însă în 2017 nu am câştigat, dar pentru că exista cerere pe piaţă, căci mai multe persoane au gustat de la noi şi voiau să cumpere, am deschis un mic laborator în iulie 2018 cu 15.000 de euro din fonduri proprii”, povesteşte Vlad Niculici.

    Lansat în 2017, programul guvernamental Start-Up Nation îşi propunea să stimuleze înfiinţarea întreprinderilor mici şi mijlocii prin acordarea unei finanţări de 200.000 de lei pentru 10.000 de start-up-uri pe an. Programul avea un buget anual în valoare de 2 miliarde de lei. În prima ediţie, guvernul a finanţat circa 7.100 de afaceri, după ce au fost selectate 8.400 de proiecte, iar în 2018 fostul guvern a finanţat 10.000 de afaceri noi, din 13.000 selectate. Start-Up Nation a fost programul care a adus-o acasă şi pe Teodora Bitu, în Vaslui, la sfârşitul lui 2017, după 11 ani de muncă în Italia. Ea a auzit la televizor despre banii pe care îi oferă statul şi a ales să facă o afacere cu biscuiţi, după modelul din fabrica în care a lucrat în străinătate.

    „Cu banii obţinuţi am închiriat un spaţiu în Vaslui, l-am amenajat, am achiziţionat o maşină de făcut biscuiţi, un cuptor, am făcut site-ul şi ne-am calculat salariile pentru doi angajaţi pe şase luni”, spune Teodora Bitu, fondatoarea companiei Oliroby. Alături de soţul să a plecat în Italia în 2006, unde au lucrat la un laborator de biscuiţi cu o tradiţie de peste 30 de ani. Italia a fost „acasă” şi pentru Alina Ieremciuc timp de şase ani, unde a studiat Relaţii Internaţioanle şi ulterior a muncit în domeniu. Ea a pornit un business prin Start-Up Nation alături de două prietene, Mirela Irindea şi Mariana Solonari, cu experienţă în domeniul consultanţei. „M-am întors acasă pentru că am simţit că doar aici voi putea cu adevărat valorifica tot ce am învăţat în străinătate. În România există mult potenţial, important e să-l recunoşti şi să reuşeşti să identifici nişele neacoperite sau nesaturate. De exemplu, Italia este o ţară unde tinerii nu îşi găsesc joburile dorite, existând acest fenomen al migraţiei numit «fuga dei cervelli», mulţi din ei migrând spre ţări în plină dezvoltare, în care se prevăd creşteri semnificative în următorii ani, implicit şi România”, spune Alina Ieremciuc.

    Cele trei tinere au ales să creeze cadouri cu tematică tradiţională sub brandul Arta Tradiţiei, în urma discuţiilor pe care le-au  avut cu angajaţii din companii care susţineau că nu au cu ce cadouri să meargă în vizite la partenerii lor de afaceri. Investiţia totală în afacere a fost de 47.000 de euro, din care 40.000 de euro bani obţinuţi prin programul ministerului pentru IMM-uri şi 7.000 de euro fonduri proprii. „Faptul că am reuşit să atragem fonduri nerambursabile a fost un impuls binevenit, dar cel mai important în cazul bussinesului nostru a fost şi este asocierea cu cele mai bune două partenere de afacere dar şi foarte bune prietene, lucru care ne-a permis să ne exploatăm reciproc exact atuurile în care fiecare din noi excelează”, a menţionat Alina Ieremciuc. Chiar dacă câteva zeci de persoane se întorc, românii sunt „cei mai plecaţi de acasă” din Europa, potrivit unui raport al Eurostat. De altfel, este dificil să laşi în urmă oportunităţile şi situaţia financiară stabilă cu care te-ai obişnuit, spun antreprenorii, ce au fost puternic determinaţi de cei dragi să revină în ţară.

    „Eu am plecat de la post de director, unde salariul era de câteva mii de euro, şi am trecut la drujbă, motocultor şi cazma”, spunea Simona Măricean, care a lucrat peste un deceniu pentru un hotel din staţiunea montană Val d’Isere din Franţa şi a venit înapoi în România în 2016. Ea a cumpărat o casă veche de peste 100 de ani în judeţul Sălaj, a restaurat-o şi pe terenul de peste jumătate de hectar din jurul casei a plantat lavandă şi imortele, o plantă folosită în medicină şi în industria cosmeticii.

    „Era o altă lume acolo, opulentă, uriaşă, de asta iubesc liniştea de aici. Mi-am luat doza maximă de Occident şi nu m-a schimbat cu nimic”, menţiona antreprenoarea. Teia Ciulacu a lucrat 14 ani în multinaţionale şi a trăit în ţări precum Germania, Olanda sau Costa Rica, unde, susţine ea, a putut să vadă diferenţe între clasele sociale şi astfel şi-a dat seama că îşi doreşte să construiască ceva în domeniul social pe termen lung, iar răspunsul a fost „acasă”. Când s-a întors, în urmă cu 15 ani, o statistică de la Ministerul Mediului arăta că în România se consumă 5 miliarde de pungi de plastic într-un an, iar plasticul nu e biodegradabil sau reciclabil şi astfel contribuie la emisiile de gaze cu efect de seră. Aşa s-a născut ONG-ul Viitor Plus, pornind cu proiecte privind educaţia de mediu şi infrastructura. În 2009, a apărut Atelierul de pânză, „un model de activitate economică care să respecte principiile sustenabilităţii”, într-un spaţiu de mai puţin de 9 metri pătraţi, în care trei persoane au început să creeze sacoşe din pânză, ca o alternativă la pungile de plastic, folosind maşini de cusut second-hand, cumpărate dintr-o sumă primită, de 5.000 de dolari. Astăzi, afacerea înseamnă peste 20 de oameni şi afaceri de peste 1 milion de lei. „Dincolo de obţinerea de profit, general valabilă pentru orice business, am vrut să ne uităm cum integrăm partea de protecţie a mediului şi latura socială în tot ce reprezintă acea activitate economică“, povestea Teia Ciulacu, preşedinte al Viitor Plus.

    Atelierul de pânză este, aşadar, un business social, în care lucrează persoane cu dizabilităţi, a apărut ca o soluţie la rezolvarea unui cumul de probleme de mediu, precum criza climatică sau problema deşeurilor, care au loc atât la nivel global, cât şi în România.