BusinessMagazin

Tag: teren

  • Omul care controlează un sfert din piaţa locală de tractoare. “Tractoarele româneşti abia au scărmănat la suprafaţă pământul ţării timp de 50 de ani”

    În România se vând anual aproximativ 2.000 de tractoare, piaţa locală având un parc de circa 165.000 de unităţi, dintre care peste 100.000 sunt vehicule Universal 650 produse de Tractorul Braşov. „Piaţa de tractoare în România este constantă, în jurul a 2.000 de unităţi anual de aproape patru ani, cu variaţii de cel mult 5-7% plus sau minus, fără scăderi sau creşteri masive. În Croaţia am înregistrat anul acesta o scădere masivă, de la 1.000 la 180 de unităţi anul acesta din cauza unei amânări a fermierilor de a cumpăra noi utilaje, în aşteptarea fondurilor europene promise de guvernul croat”, spune George Stanson, care, din biroul său din nordul Capitalei, controlează indirect, din funcţia de business manager Balcani pentru Case IH & Steyr, aproape un sfert din piaţa locală de tractoare. 

    Stanson se raportează însă la acel sfert de piaţă unde preţurile ajung şi la 300.000 de euro pentru un singur utilaj. Tractorul Universal 650, care domină mai bine de jumătate din parcul auto naţional de utilaje, nu a permis în ultimii 50 de ani o cultură performantă, fiind limitat de performanţele sale tehnice în raport cu marile utilaje, crede George Stanson, care consideră că tractorul poate face diferenţa între o recoltă de 3-4 tone de grâu la hectar şi de până la 9-10 tone, cât obţin marii fermieri care investesc în utilaje.

    Potrivit estimărilor lui Stanson, Case, New Holland şi Steyr, parte a concernului italian CNH Industrial, vând anual pe piaţa locală circa 700 de unităţi, din care cele mai multe sunt New Holland, urmate de Case şi Steyr. „A defalca pe cele trei branduri este foarte greu anul acesta deoarece au existat câteva mişcări în piaţă în condiţiile în care importatorul de New Holland a trecut acum la marca Deutz Fahr”, a spus George Stanson.

    Cele mai mari vânzări pe piaţa locală le au americanii de la John Deere, urmaţi de New Holland, care anul trecut aveau 25% din piaţă, cu 450 de tractoare livrate. Agricultura locală este al cincilea jucător pe piaţa europeană a cerealelor, dar ritmul de creştere a vânzărilor de utilaje noi este sub cel al creşterii volumelor din hambarele fermierilor, având în vedere că piaţa este de 11 ori mai mică decât în Franţa, deşi suprafaţa agricolă locală este la jumătate faţă de cea din Hexagon. În Franţa se vinde anual un tractor nou la fiecare 260 de hectare, în timp ce în piaţa locală intră câte un utilaj nou la fiecare 3.000 de hectare.

    „Tractorul românesc  abia au scărmănat la suprafaţă pământul ţării timp de 50 de ani la cel mult 25 cm, nivel sub care s-a creat celebrul „hard-pan”. Atunci când ari superficial, roata tractorului compactează solul în spate, iar la 25-30 cm s-a creat o suprafaţă dură. Tractorul de 65 CP nu a putut sparge acest strat care acum este dur precum betonul. Dezavantajul este că rădăcinile nu au cum să treacăşi nu intrăîn partea fertilăşi se extind doar în stânga-dreapta”, spune George Stanson. 

    Sunt trei categorii de clienţi în momentul de faţă care cumpără utilaje noi, în opinia executivului de la Case, iar cel mai mare este reprezentat de 20% din fermieri, care cultivă de la 10.000 de hectare în sus. Aceştia au ajuns la un standard bun de investiţie în parcul de utilaje şi ştiu ce au de făcut şi ce calcule trebuie să facă dacă trec de la un tractor de 300 CP la unul de 600 CP. Fermierii români utilizează tractoarele în regim american, adică le utilizează aproape nonstop în campanie, inclusiv noaptea la lumina farurilor, motiv pentru care acestea trebuie înlocuite în cinci-şapte ani. „Fermierul din Germania sau Austria merge doar câteva sute de ore anual cu un tractor. Noi le folosim extrem de intensiv, adică 2.500-3.000 de ore anual, echivalentul a 200.000 km pentru o maşină, motiv pentru care perioada de înlocuire este mai scurtă la noi decât în vest, adică 5-7 ani. De asemenea, mai sunt cei care le schimbă inclusiv la patru ani. În Europa de Vest ciclul este mai mare”, a spus Stanson.

    Piaţa locală a utilajelor se schimbă, în opinia executivului român, motiv pentru care şi acestea urmează trendul de pe piaţa camioanelor sau a automobilelor. În urmă cu cinci ani nu exista politica de trade-in în România. Datorită politicii agricole comune şi fondurilor europene, fermierul cumpără tractorul nou, însă mai devreme sau mai târziu România şi zona balcanică trebuia să intre pe politica schimbului tractorului vechi cu unul nou. În ultimii doi ani această piaţă a început să se dezvolte.

    „Este greu de cuantificat piaţa tractoarelor second-hand. Prin trade-in, procentual vorbind, vindem cam 35- 40% din total. Este posibil ca acest procent să crească în următorii ani sau să rămână constant. Dacă noua politică agricolă comună 2014-2020 funcţionează conform planului şi sunt sigur că va merge mai bine decât cea anterioară, este posibil să se stabilizeze procentul de trade-in până în 2020”, a subliniat George Stanson. 

    Brandul american de tractoare vinde pe piaţa locală utilaje cu puteri cuprinse între 65 şi 700 CP, cele mai puternice fiind echipate cu şenile pentru a le permite intrarea pe porţiuni mai dificile de teren, preţurile variind între 30.000 şi 300.000 de euro. „Trebuie să intri imediat după recoltat şi să păstrezi umiditatea în sol, iar un tractor pe roţi întâmpină dificultăţi. Foarte mulţi fermieri şi-au dat seama că soluţia pentru ei, mai ales în zona de vest, Moldova, Timişoara, Arad, Bărăgan, este în zona de şenile. S-a recoltat în anumite zone ca într-o orezărie. Era apă sub headerul de grâne. Nu poţi o asemenea lucrare fără şenile”, explică Stanson.

    Vânzările de tractoare într-un an sunt influenţate atât de condiţiile meteo, cât şi de evoluţia preţurilor şi profitabilităţii culturilor agricole.
    „Într-un an vindem mai mult în partea de sus, într-un altul cu putere mai mică, în funcţie de capriciile anului respectiv. Dacă anul este foarte uscat, vindem tractoare de putere medie. Şi vremea şi costurile influenţează, dar şi preţurile produselor agricole. Într‑un an cu preţuri bune fermierii pleacă de la 160-180 CP şi se duc la 250 CP şi mai adaugă un metru în spate la lăţimea de lucru şi face investiţia când obţine un preţ bun la grâu, la porumb, rapiţă. Dacă are un preţ bun la toate, atunci face o investiţie masivă pentru că are certitudinea încasărilor.”   


     

  • Noul tip de automobil pentru tinerii care vor o maşină ce îmbină utilitatea cu designul

    Segmentul SUV-urilor mici sau al crossoverelor de clasă mică este de departe cel mai dinamic din Europa şi atinge creşteri chiar şi de peste 50%, pe o piaţă ce urcă abia cu câteva procente.

    Milenialii sunt oamenii din generaţia care a crescut în cultura mileniului III şi care reprezintă publicul-ţintă pentru noul tip de automobil care îmbină utilitatea cu designul. Vorbim despre SUV-ul de clasă mică, adaptabil atât la traficul urban, cât şi pe teren mai accidentat. Succesul acestui trend vine dinspre oamenii crescuţi în filosofia noului mileniu, care doresc să fie tot timpul la curent cu noutăţile, iar cele mai interesante noutăţi ale pieţei sunt reprezentate de varietatea mare a SUV-urilor mici. Mergând pe acest trend, Ford şi-a extins portofoliul de modele cu Ecosport, un model de teren de clasă mică poziţionat între Fiesta şi Focus, care va concura direct cu Renault Captur şi cu Opel Mokka. În plus, Ecosport va veni echipat cu motoare 1,0 Ecoboost produse în România, la Craiova. Ford Ecosport este prezent momentan pe şapte dintre cele mai mari pieţe europene, Franţa, Spania, Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda şi Belgia, dar şi Mazda CX3, Fiat 500X, Jeep Renegade sau Suzuki Vitara. Lider al segmentului este momentan Renault Captur, lansat în 2013 în Europa care continuă să crească, urmat de Opel Mokka, Peugeot 2008 şi Dacia Duster.

    „În România ne uităm către generaţia iPhone, cea cu vârste între 17 şi 34 de ani, care se comportă total diferit faţă de generaţiile anterioare. Milenialii sunt activi, inovativi, doresc un automobil practic, o maşină care oferă sentimentul de libertate, şi se simt mai confortabil într-un SUV“, spune Valerio Brenciaglia, italianul care a preluat de la 1 aprilie funcţia de director general al Ford România şi totodată funcţia de membru în consiliul de administraţie al uzinei Ford de la Craiova.

    În Europa, acest segment a urcat cu 50% în prima jumătate a anului, iar în cel de-al doilea trimestru chiar şi cu până la 66% faţă de perioada similară a anului trecut, în mare parte datorită avalanşei de noi modele lansate. „Numărul de clienţi ai acestui segment al pieţei va creşte mult. În prezent 25% dintre mileniali cumpără un SUV. În următoarele 24-36 de luni ne vom îndrepta atenţia către acest segment“, a spus directorul general.

    Până la finalul anului portofoliul americanilor va fi completat de Edge, un SUV de clasă mare ce va concura direct cu Volkswagen Touareg, iar în următoarele 36 de luni Ford va lansa patru noi modele de SUV-uri şi crossovere. „Segmentul crossoverelor mici creşte foarte mult în Europa. Anul viitor acest segment va ajunge la peste 600.000 de maşini, este o piaţă foarte mare. În România acest segment a crescut cu 30%, iar anul viitor va creşte şi mai mult, cu peste 20%. Iar segmentul crossoverelor şi SUV-urilor mici va fi al treilea ca mărime după compacte şi clasa mică şi va trece de C-D, segmentul lui Mondeo. Acum SUV-urile mici şi compacte non-premium au deja peste segmentul compact. De aceea am lansat Ecosport şi vom continua cu SUV-urile şi crossoverele“, a subliniat Valerio Brenciaglia. Miza? Americanii ţintesc un loc din top trei atât în România, cât şi în Europa.

    În România segmentul SUV-urilor mici este format din Duster, care are aproape jumătate din piaţă în volum, iar pe locul doi este Captur, acesta fiind urmat de Mokka, în segmentul în care va intra în curând şi Ecosport. „Duster joacă în acest segment, dar are un rol diferit faţă de restul. Este o maşină bună pentru cei care doresc un automobil robust şi spaţios pentru orice fel de activitate. Este o alternativă la segmentul C şi vând multe maşini de flote. Segmentul acesta este umflat artificial de Duster în acest moment“, este de părere executivul italian. În opinia sa, Captur şi Mokka vor concura cu Ecosport din punctul de vedere al poziţionării în segment. „Captur este un model competitiv, dar este mai mult crossover, este un upgrade la Clio, dar nu este un SUV. Mokka este SUV mic. Ecosport va fi mai aproape de Mokka, dar va fi competitor şi pentru Duster şi Captur“, a subliniat Valerio Brenciaglia.

    Spre deosebire de Opel Mokka, ce poate fi echipat inclusiv cu un sistem de tracţiune integrală, Ecosport nu va fi disponibil momentan într-o versiune 4×4, ci ulterior. „Dacă ne uităm acum la acest segment, fără a lua în calcul Duster, doar 25% sunt 4×4. Clienţii ce cumpără altceva în afară de Duster nu se îndreaptă neapărat către tracţiunea integrală. Şi la nivel european SUV-urile care la început erau mai aproape de conceptul de off-road acum reprezintă un stil, un status“, a spus Brenciaglia. Motivul? Clienţii cumpără SUV-uri pentru versatilitate, pentru statusul pe care îl oferă şi pentru design.

    În ceea ce priveşte preferinţele, şi în cazul lui Ecosport, cum se întâmplă şi în cel al lui Dacia Duster, cele mai bine vândute versiuni vor fi cele de top, care oferă acces la tehnologiile de ultimă oră. „Ca versiuni, vom vinde în special Titanium. Cu aproximativ 1.200 de euro poţi avea intrare keyless, Sync, toate tehnologiile Ford. Astfel, cu 15.000 de euro se va putea achiziţiona o maşină complet echipată.“
    Clienţii pentru Ecosport vor veni, în opinia directorului Ford, dinspre Captur şi Mokka, dar şi dinspre Dacia Duster, în timp ce repoziţionarea lui Tucson în segment de către Hyundai lasă loc reorientării clienţilor. „Noi vrem să atragem cu acest preţ clienţi de la Captur şi Mokka, poate chiar şi de la Duster pentru cei ce doresc un brand diferit faţă de Dacia. Mai este acum şi spaţiul lăsat gol de Hyundai ix35  şi de poziţionarea diferită a lui Tucson, segment care nu mai este acoperit şi pe care intrăm acum cu Ecosport.“

    Adevărata miză a lui Ecosport pentru România este posibilitatea producerii unei generaţii următoare la Craiova, alături de monovolumul B-Max. „Nu putem răspunde oficial dacă Ecosport va fi sau nu produs în România. Maşina pe care o vindem acum este produsă în India. Noi exportăm din România motoarele Ecoboost pentru acestea în India, după care importăm maşinile“, a spus directorul general.
    Chiar şi aşa, în primăvara acestui an, şeful sindicatului uzinei Ford anunţa că americanii iau în calcul producţia modelului Ecosport la Craiova din 2017, iar decizia oficială ar urma să fie prezentată în următoarele luni. O astfel de mutare ar însemna creşterea producţiei de la circa 50.000 de maşini anual la cel puţin 150.000 de unităţi, în condiţiile în care un SUV mic în top trei vinde anual cel puţin 100.000 de unităţi.

  • O primărie din judeţul Botoşani acordă scutiri de impozit pentru agenţii economici care investesc peste 200.000 de euro şi creează minim trei locuri de muncă

    Cine investeşte peste 200.000 de euro şi creează minim trei locuri de muncă, nu va plăti impozit pe terenuri şi clădiri timp de trei ani, potrivit btonline.ro.

    O astfel de măsură a fost luată în comuna Vlăsineşti acolo unde primăria a stabilit inclusiv zona unde pot fi realizate investiţiile. Lucian Trufin, primarul comunei Vlăsineşti, susţine că de curând a primit avizul Consiliului Concurenţei şi că poate pune în aplicare această facilitate fiscală acordată investitorilor.

    “Vom acorda facilităţi fiscale investitorilor care deschid afaceri în comuna Vlăsineşti. Putem acorda scutiri de impozit pentru terenuri şi clădiri. Am pus două criterii şi anume valoarea investiţiei şi locurile de muncă. Pentru o investiţie de minim 30.000 de euro şi un loc de muncă creat, reducerea impozitului este de 50%. Pentru o investiţie între 75.000 şi 200.000 de euro şi trei angajaţi, reducerea este de 70%. Pentru o investiţie de peste 200.000 de euro şi peste trei angajaţi, va fi o scutire de impozit pe teren şi clădiri timp de trei ani de zile”, a declarat Lucian Trufin, primarul comunei Vlăsineşti, sursei citate.

     

  • A lăsat Olanda pentru România şi s-a apucat de agricultură la Sibiu. “E paradis România, paradis pentru fermieri”

    Agnes Jansen a venit în România acum opt ani, când a ajuns prima dată în vizită, în Transilvania. I-a plăcut atât mult încât a revenit în ţară cu nişte prieteni şi s-a stabilit lângă Sibiu. Acum are în arendă trei hectare de teren pe care cultivă legume certificate bio, potrivit stirileprotv.ro

    “În Olanda aveam 250 metri pătraţi lângă casă. România are pământuri foarte bune şi e păcat să nu lucrăm pământul. România face mult import de legume şi fructe, în loc să cultive. I-aş sfătui pe agricultorii de aici să rămână în România, să nu plece din ţară, şi să faceţi o microfermă sau o afacere proprie, să aibă iniţiative. Şi un pic de răbdare, trebuie şi răbdare. E paradis România. Paradis pentru agricultură.”, a declarat ea.

    Agnes Jansen împreună cu soţul ei au cumparat  si renovat o casă bătrânească. Au amenajat şi o plantaţie cu fructe de pădure şi o seră cu roşii, ardei şi vinete. 

    În fiecare săptămână pregăteşte ladiţe cu legume pentru 20 de familii de la oraş. O astfel de lădiţă poate costa între 25-35 de lei, potrivit sursei citate.

  • Vinul o ia pe urmele berii şi se mută în cutii metalice

    După tradiţionala sticlă şi mai noul sistem bag-in-box, vinul o ia pe urmele berii şi se mută în cutii metalice.

    Cu toate că primele încercări de a vinde vin la doză au fost făcute prin 1996 în Australia, conform LA Times, acestă formă de îmbuteliere a început abia recent să câştige teren, mai ales în Statele Unite.

    Dozele sunt percepute de producătorii de vinuri ca o metodă mai ecologică de îmbuteliere, care nu strică gustul băuturii, aceasta nefiind suficient de acidă cât să corodeze metalul.

    Totodată, ele sunt o cale de a-i atrage pe cei care nu consumă vin prea des, percepându-l ca pe o băutură de ocazii speciale, sau pe cei care doresc să-l bea la picnicuri sau ieşiri în natură, unde o sticlă e incomod de transportat.

  • Alfred Beck: “Nu cultiv vie pe 52 de hectare doar pentru a bea eu vinul“

    Miliardarul austriac Alfred Beck a investit peste 7 milioane de euro în cinci ani în Crama Liliac, din Transilvania. cheltuiala pare mică, prin comparaţie cu investiţiile făcute în domeniul imobiliar sau în agricultură, sau prin prisma faptului că amb Holding are activităţi în şase ţări. Omul de afaceri a intuit de la bun început potenţialul afacerii, chiar de când a descoperit via din lechinţa, deşi căuta, la acea vreme, să cumpere păduri sau teren agricol.

    Cu un pahar de vin în mână, austriacul Alfred Beck a întâmpinat zeci de musafiri veniţi într-o seară de toamnă să sărbătorească împlinirea a cinci ani de activitate a Cramei Liliac, care produce vinurile Liliac, Crepuscul şi Young Liliac. Seara este motiv de dublă sărbătoare, pentru că austriacul a împlinit rotunda vârstă de 70 de ani; întâmpină invitaţii veniţi la eveniment pe covorul roşu, dar nu-i place să vorbească foarte mult. Discursul său este scurt, iar scena nu pare locul său preferat; răspunsurile la întrebările jurnaliştilor sunt succinte şi mai degrabă sărace în informaţii.

    Este însă una din rarele sale întâlniri cu presa, cel puţin în România, deşi activitatea sa de investitor pe această piaţă a început în perioada anilor ’90. Iniţial a fost interesat de duty-free-uri, dar lipsa de predictibilitate a legiuitorului l-a determinat să renunţe, povesteşte antreprenorul, care s-a întors apoi după câţiva ani şi a ales să investească în agricultură şi în imobiliare. În urmă cu circa nouă ani a început să investească în agricultură în România, având deja o experienţă de câteva zeci de ani în domeniu, pentru că deţine ferme agricole şi zootehnice în Austria, cu teren de 200 de hectare. În 2006 a înfiinţat, sub umbrela amb Holding, o fermă de cereale în judeţul Olt, care are acum în exploatare şi în proprietate circa 700 ha, fiind complet utilată şi tehnologizată.

    Pentru achiziţia terenurilor agricole austriacul a plătit aproximativ 1 milion de euro, dar între timp valoarea acestora a crescut de circa două ori. Despre rulajele companiei în domeniul agricol, Beck nu dă detalii. Spune că „anul acesta a fost rău pentru agricultură, din pricina secetei. A fost foarte uscat, iar rezultatele sunt la 50-60% faţă de cele din 2014“, dar nu dă niciun alt detaliu. „Am activităţi în şase ţări în regiune, nu reţin cifre concrete pentru fiecare dintre ele.“ Alfred Beck este şi acţionar al companiei imobiliare S plus B Gruppe, proprietarul clădirii Magheru One, al unei alte clădiri de birouri în zona Pipera şi a mai multor terenuri în Bucureşti şi în ţară.

    Antreprenorul austriac a început investiţiile în real estate pe piaţa românească în perioada de efervescenţă economică, în asociere cu un fond de investiţii tot austriac, Immofinanz. În acea perioadă, a cumpărat mai multe loturi de teren pentru a dezvolta clădiri de birouri şi centre comerciale. Apoi parteneriatul s-a rupt, dar Beck a continuat investiţia în două clădiri de birouri, pe care le-a şi finalizat. Acum, austriacul vrea să construiască un hotel de 250 de camere lângă aeroportul Otopeni, unde deţine un teren de 30.000 mp; lucrările ar putea începe în primăvara anului viitor şi ar putea fi încheiate, estimează Beck, în doi – trei ani. Bugetul estimat pentru dezvoltarea hotelului de trei stele se plasează în jurul a 20 de milioane de euro.

    Investiţia în Crama Liliac a fost o întâmplare, povestea anterior Victor Ciupercă, CEO al amb Holding, din care face parte amb Wine. Ajunsese la Batoş, în 2010, în căutare de teren agricol şi păduri şi a aflat că un investitor care plantase vie era în dificultate. „Era o zi ploioasă, mult noroi pe drum şi, când am ajuns în vârful dealului, Alfred Beck a spus: «Aici este via mea!». Eu am spus că poate nu e cea mai înţeleaptă decizie, dar el a replicat: «De mâine te apuci de treab㻓, spune Victor Ciupercă. Aşa a început povestea Liliac, prin cumpărarea unei vii de 14 hectare, iar pentru creşterea suprafeţelor a fost nevoie să achiziţioneze terenuri mai mici, iar în unele cazuri proprietarii nu aveau acte sau nu erau în ţară.

  • Pariul de 35 de milioane de euro al suedezilor de la IKEA: compania vrea să dezvolte un centru cu locuinţe, birouri şi zonă de cumpărături

    Înainte de 1990, uzina Timpuri Noi era unicul producător de compresoare de mică şi medie capacitate de pe piaţa locală, iar cei aproximativ 2.700 de angajaţi livrau lunar câteva mii de astfel de produse, atât pentru piaţa locală, cât şi pentru export.

    În 2010, proprietarii Timpuri Noi – SIF Muntenia, Gheorghe Ionescu, Adrian Breazu şi alţi investitori – au vândut terenul de circa 5,1 hectare pe care era situată vechea fabrică din Bucureşti pentru aproape 35 de milioane de euro către Interprime Properties, o subsidiară a companiei Inter IKEA Centre Group, controlată de miliardarul suedez Ingvar Amprad, fondatorul afacerii cu mobilier IKEA. Cu banii luaţi pe teren, timpuri noi a achitat către bănci creditele pe care le avea în valoare de circa 20 milioane de euro, iar cu restul de bani a relocat fabrica din centrul capitalei în comuna Jilava, în urma unei investiţii de aproximativ 10 milioane de euro.

    Suedezii de la IKEA vor să realizeze pe terenul fostei uzine Timpuri Noi o dezvoltare integrată, în cadrul căreia să se poată locui, lucra şi face cumpărăturile de strictă necesitate. IKEA a cumpărat în 2010 în schimbul a 35 milioane de euro fabrica Timpuri Noi, aceasta reprezentând una dintre cele mai mari sume investite în achiziţiile de platforme industriale de pe piaţa locală. Divizia imobiliară a retailerului suedez, Vastint România, a demarat proiectul imobiliar de la Timpuri Noi la începutul anului, având în proiect construcţia de clădiri de birouri cu câte zece etaje, cu o suprafaţă închiriabilă de 30.000 de metri pătraţi de birouri şi 3.000 de metri pătraţi de retail, cu termen de livrare al patrulea trimestru din 2016.

    După finalizarea acestor dezvoltări, suedezii vor începe construcţia de clădiri rezidenţiale. În momentul în care spaţiile primelor două clădiri de birouri vor fi închiriate complet, ar putea genera venituri anuale de aproximativ 5 milioane de euro pe an, potrivit ZF.

  • Au apărut primele insule portabile din lume – GALERIE FOTO

    Problemele celor care îşi doreau o insulă dar nu găseau una de cumpărat sunt pe cale să se termine – compania Amillarah Islands a dezvăluit de curând proiectul primei insule portabile din lume.

    Astfel, cei care îşi permit să cumpere o insulă vor putea să aleagă forma şi chiar dimensiunea, urmând ca insula să fie amplasată acolo unde doreşte proprietarul. Aceste construcţii nu vor dăuna mediului înconjurător şi vor avea amplasate case cu opţiuni precum piscină sau un mic teren de golf.

    Compania Amillarah lucrează la proiect alături de dezvoltarii imobiliari Dutch Docklands, iar designul va fi semnat de cunoscutul arhitect olandez Koen Olthuis.

    Amirallah dezvoltă deja 10 insule în Maldive, 33 în Dubai şi 30 în apropiere de Maldive.

  • Protocolul pentru construirea moscheii din Bucureşti a fost semnat

    Secretarul de stat Victor Opaschi, de la Secretariatul de Stat pentru Culte, şi muftiul Muurat Iusuf, au semnat protocolul de predare-preluare prin care Muftiatul Cultului Musulman din România a primit în concesiune, pe o durată de 49 de ani, un teren de 11.295 de metri pătraţi situat pe bulevardul Expoziţiei nr. 22-30, Sector 1.

    Victor Opaschi. Foto: Silviu Matei / Mediafax Foto

    Conform protocolului, Muftiatul Cultului Musulman este obligat să informeze Secretariatul de Stat pentru Culte, la fiecare trei luni, despre stadiul lucrărilor şi sursele de finanţare a lucrării.

    În ce priveşte sursele de finanţare, muftiul Muurat Iusuf a declarat că, cel mai probabil, o parte din bani vor veni de la Guverul turc, iar o altă parte a sumei va fi obţinută din donaţii.

    Potrivit documentului, moscheea va avea, pe lângă clădirea propiu-zisă a lăcaşului de cult, mai multe anexe în care va funcţiona un loc pentru spălări rituale, o casă parohială, o bibliotecă şi un centru de asistenţă socială.

    Respectarea destinaţiei terenului va fi monitorizată de Secretariatului de Stat pentru Culte până la expirarea protocolului, în condiţiile în care “se interzice vânzarea, înstrăinarea sub orice formă, încheierea vreunui pact de opţiune, a unei promisiuni unilaterale sau bilaterale de vânzare a imobilului, constituirea vreunui drept de preemţiune, servituţi, clauze de uzufruct, constituirea oricărei forme de aport al vreunei societăţi comerciale, asociaţii sau fundaţii”.

     

  • AFI Europe a primit o finanţare de 39 milioane euro de la Bank Leumi pentru dezvoltarea clădirilor de birouri AFI Park 4&5 din Bucureşti

    AFI Europe a semnat un acord de finanţare în valoare de 39 milioane euro cu Bank Leumi România, pentru finalizarea construcţiei clădirilor de birouri AFI Park 4&5, cea de-a patra fază a proiectului AFI Park din Bucureşti. 

    AFI Park 4&5, care totalizează 32.000 de metri pătraţi închiriabili (GLA) de spaţii de birouri clasa A certificate LEED Gold, se întinde pe 12 etaje de birouri deservite de două parcări subterane cu 300 de locuri de parcare. Parterul va include spaţii de retail care le vor oferi chiriaşiilor servicii şi facilităţi suplimentare, pe lângă cele din oferta vastă furnizată de AFI Palace Cotroceni. Împrumutul va finanţa finalizarea dezvoltării proiectului AFI Park 4&5 în zona Centru-Vest a Bucureştiului, a cărui construcţie a început în aprilie 2014 şi care urmează să fie finalizat şi predat chiriaşilor în ianuarie 2016.  

    AFI Park include 5 clădiri de birouri de clasa A, cu o suprafaţă închiriabilă totală de 70.000 de metri pătraţi, şi care, împreună cu AFI Palace Cotroceni (81.000 GLA) situat în vecinătatea sa, formează cel mai mare complex de retail şi business din România şi unul dintre cele mai extinse din Europa Centrală şi de Est. Toate cele trei clădiri de birouri din AFI Park care au fost livrate sunt complet închiriate. Spaţiile de birouri din AFI Park 1 sunt ocupate de companii precum Microchip, Cameron şi Sparkware Technologies, în timp ce AFI Park 2 este complet închiriat de Electronic Arts. AFI Park 3, care a fost finalizat anul trecut, este ocupat în totalitate de TELUS

    Printre anunţurile recente ale AFI Europe se numără şi semnarea contractului de cumpărare pentru un teren de 40.000 de mp în centrul oraşului Braşov pentru dezvoltarea unui centru commercial cu o suprafaţă închiriabilă de 45.000 de metri pătraţi şi un proiect de birouri de 11.000 de mp

    AFI Europe România va dezvolta în viitorul apropiat două proiecte cu utilizare mixtă pe terenul de 80.000 mp pe care îl deţine în oraşul Arad şi pe terenul de 148.000 mp din Bucureştii Noi din sectorul 1 al capitalei.

    Pe segmentul clădirilor de birouri, AFI Europe România va dezvolta AFI Business Park Bucureşti, un parc de business clasa A cuprinzând 50.000 mp GLA, amplasat în imediata apropiere a hotelului J.W. Marriott şi a Parlamentului din sectorul 5 al capitalei. Parcul de afaceri va consta în 2 clădiri de birouri de înălţime redusă şi un turn de birouri, cu multe spaţii verzi, spaţii moderne, high tech, într-un centru urban cu o  piaţetă centrală şi grădini.