BusinessMagazin

Tag: reţele

  • Retelele sociale, acum si pe mobil

    Laura Kern din New York are 28 de ani si multi prieteni cu care vrea sa tina legatura. De cand a descoperit retelele sociale accesibile prin telefonul mobil, poate sa stie mereu unde se afla ei, poate face schimb de impresii asupra ultimei petreceri la care au participat sau le poate trimite fotografiile facute in excursia din weekend de pe telefonul ei mobil.

    “Uite-l pe Jack; probabil se duce cu baietii la barul nostru, pentru ca langa el ii mai vad pe trei dintre colegii lui de birou. Ma gandesc sa le fac o surpriza si sa apar acolo inaintea lor”, spune ea, aratand un punct mic rosu pe o harta de pe ecranul telefonului. Laura Kern este doar unul dintre milioanele de membri de retele sociale online care incearca acum sa-si transpuna experienta de comunicare pe internet pe telefonul mobil.

    Nu mai este pentru nimeni o noutate ca retelele sociale precum Facebook sau MySpace au castigat in ultimii ani zeci de milioane de membri. Iar dintre primele zece site-uri din lume, patru sunt retele sociale, conform revistei Time. Noutatea o reprezinta insa numarul mare de companii care se ofera sa transforme telefoanele mobile in adevarate portaluri de acces catre astfel de retele. Avand in vedere ca numarul abonatilor la servicii de telefonie mobila din intreaga lume a depasit 3,3 miliarde, cu mult mai multi decat utilizatorii de internet, o astfel de afacere suna promitator.

    In ultima perioada a crescut numarul micilor companii care ofera servicii de “mobile social networking”. Cu alte cuvinte, ofera posesorilor de telefoane mobile posibilitatea de a se conecta la retele sociale si de a-si localiza amicii sau colegii prin intermediul celularului. “Elementul de baza al acestor servicii este localizarea in timp real a prietenilor care sunt conectati la aceeasi retea”, a declarat Dan Harple, fondatorul si directorul executiv al GyPSii, o retea sociala din Amsterdam pentru telefoane mobile.

    In urma unei cautari pe GyPSii, utilizatorii pot vedea pe o harta numele prietenilor lor aflati in retea si locurile in care acestia se afla, totul in timp real. De asemenea, membrii acestui tip de retea sociala au la dispozitie liste cu restaurante si alte asemenea locuri recomandate de prietenii lor.

    O alta retea sociala din spatiul mobil le permite utilizatorilor sa-si actualizeze datele privind pozitia pe harta si alte informatii la fiecare 15 secunde, ceea ce ofera o mare acuratete, conform companiei furnizoare, Bliin Your Live din Olanda. “Posesorii de telefoane mobile folosesc software-ul distribuit de noi pentru a arata celorlalti unde se afla, ce fac in acel moment, dar si pentru a gasi prieteni, a posta fotografii sau clipuri video”, explica Stef Kolman, cofondatorul companiei.

    Avand in vedere ca mari zone de pe glob nu beneficiaza de acces la internet, dar multi dintre locuitorii de acolo detin telefoane mobile, companiile de gen se orienteaza cu precadere spre aceasta nisa. Spre exemplu, reteaua MyGamma, administrata de firma BuzzCity din Singapore, are deja peste 2,5 milioane de abonati, in conditiile in care locuitorii din zona respectiva, dar si din alte regiuni ale Asiei si Africii folosesc telefonul mobil ca principala cale de a accesa internetul. “Principalul lor mod de conectare la restul lumii nu este computerul, ci telefonul mobil”, precizeaza Lai Kok Fung, directorul executiv de la BuzzCity.

    Un studiu efectuat de compania din Singapore a ajuns la concluzia ca 62% din utilizatorii MyGamma petrec in medie circa 30 de minute pe internet prin intermediul mobilului. Extinzand perspectiva, circa 50 de milioane de utilizatori de telefonie mobila din intreaga lume sunt deja membri ai unei retele sociale mobile, conform unui raport recent realizat de Informa Telecoms. Firma de cercetare de piata estimeaza in acelasi raport ca rata de crestere a numarului de membri ai unor astfel de retele va creste in urmatorii cinci ani de la 2,3% pana la 12,5%.

    Nu doar companii mici sunt interesate de potentialul retelelor sociale mobile. AOL, Yahoo!, Nokia si chiar Coca-Cola au initiat o serie de proiecte menite sa creeze comunitati prin intermediul serviciilor de telefonie mobila. Cu toate acestea, directorii firmelor care au adus pe piata conceptul de “mobile networking” sunt sceptici cu privire la succesul marilor companii. “Nu vor inregistra succese rasunatoare. Marile companii privesc segmentul mobil ca pe o extensie a site-urilor lor de internet, in timp ce pentru noi, telefoanele sunt principala preocupare”, a declarat directorul de la BuzzCity.

    Desi aceste retele sociale mobile sunt primite foarte bine de impatimitii retelelor clasice, multi se simt amenintati de privarea de intimitate si expunerea la care sunt supusi de astfel de servicii. “Numai o mica parte dintre clienti vor fi incantati de ideea de a imparti cu restul lumii astfel de informatii”, afirma Dan Winterbottom, analist Informa Telecoms.

    Lumea din telefonul mobil

  • Infractor sau martir?

    O cheama Jammie Thomas, locuieste undeva in Minnesota si isi creste singura cei doi copii dintr-un venit de vreo 3.000 de dolari pe luna. Pana de curand era o anonima, dar acum Google returneaza peste un milion de pagini web care o mentioneaza. Din pacate pentru ea, aceasta celebritate ar putea s-o coste nu mai putin de 222.000 de dolari, adica suma pe care un tribunal american a stabilit-o ca despagubire datorata consortiului RIAA (Recording Industry Association of America) pentru ca in 2005 a partajat 24 de piese muzicale in reteaua Kazaa. Ceea ce este special in acest caz este ca Jammie este primul simplu utilizator gasit vinovat de o instanta americana intr-un caz de „mica piraterie“ (adica utilizarea unei retele de partajare a fisierelor), desi RIAA a chemat in instanta in ultimii ani 26.000 de persoane pe care le-a acuzat de incalcarea copyright-ului. Marea majoritate a acestora au ajuns insa la o intelegere cu RIAA pentru sume de cateva mii de dolari, in vreme ce Jammie Thomas s-a declarat nevinovata si a preferat sa apara in fata tribunalului. A pierdut prima runda, insa razboiul nu s-a terminat, pentru ca Jammie intentioneaza sa atace decizia, iar EFF (Electronic Frontier Foundation) s-a oferit sa-i acorde asistenta juridica.
    Miza conflictului dintre Jammie Thomas si colosii industriei muzicale este importanta, pentru ca decizia finala poate crea precedente privind aspecte controversate si prea putin precizate in legislatie. Cel mai important dintre acestea se refera la „punerea la dispozitie“ (making available) a unui material sub copyright. Intrebarea este daca a pune o inregistrare (cazul tipic: un fisier MP3) intr-un folder partajat cu alti utilizatori reprezinta deja o violare a dreptului exclusiv de distributie a detinatorului copyright-ului sau, asa cum sustin aparatorii lui Jammie, infractiunea intervine abia atunci cand cineva descarca fisierul respectiv. Daca a doua interpretare va avea castig de cauza, atunci acuzarea va trebui sa probeze ca materialul muzical a fost efectiv preluat de o terta persoana, ceea ce este extrem de dificil. Daca insa va fi adoptata prima varianta, atunci practic toti utilizatorii retelelor de file sharing axate pe muzica se pot teme de eventuale actiuni legale. O alta chestiune controversata se refera la identificarea unui utilizator pe baza adresei de internet (IP) a computerului pe care-l foloseste. In cazul de fata, Jammie a fost fie nevinovata, fie extrem de naiva atunci cand a folosit in Kazaa acelasi identificator pe care-l foloseste uzual in adresa de e-mail si in diverse alte servicii, fapt care a convins juriul ca ea este persoana in cauza. In plus, mai intervin bresele de securitate si posibilitatea ca altcineva sa-si mascheze actiunile in spatele unui IP (tehnica numita spoofing).
    In fine, complicatiile de natura tehnica si juridica sunt foarte multe. Cert este insa ca RIAA este interesata sa obtina o pedeapsa „exemplara“ in acest caz, pentru a descuraja utilizatorii retelelor de file sharing. Pe de alta parte, un studiu realizat de BigChampagne costata ca numarul utilizatorilor acestor retele s-a triplat de cand RIAA a inceput campania legala impotriva utilizatorilor, iar The Times considera ca acest caz risca sa se transforme intr-un nou dezastru pentru imaginea marilor case de discuri, contestate de public mai intai pentru faptul ca refuzau sa ofere alternative legale pentru retele de file sharing si apoi pentru politica de preturi practicata pentru muzica distribuita online. La toate acestea se mai adauga si reprosul ca inca de la jumatatea anilor 80 marea industrie muzicala a incetat sa mai sprijine artistii originali si inovatori, multumindu-se sa creeze vedete artificiale, profitabile pe termen scurt, dar lipsite de orice valoare din perspectiva artistica. Acesta este si unul dintre motivele pentru care multi muzicieni tineri experimenteaza metode de afirmare si de valorificare a muzicii lor, evitand casele de discuri si explorand oportunitatile internetului. Chiar si muzicieni consacrati aleg sa-si distribuie muzica in afara circuitelor traditionale: Prince a decis in iunie sa-si distribuie gratuit noul album „Planet Earth“ prin intermediul unui cotidian britanic, in vreme ce trupa britanica Radiohead experimenteaza varianta de a cere fanilor care le descarca noul album sa plateasca oricat doresc peste taxa de administrare (45 de pence).
    Oricum se va termina cazul, Jammie a castigat deja batalia imaginii publice.

  • Infractor sau martir?

    O cheama Jammie Thomas, locuieste undeva in Minnesota si isi creste singura cei doi copii dintr-un venit de vreo 3.000 de dolari pe luna. Pana de curand era o anonima, dar acum Google returneaza peste un milion de pagini web care o mentioneaza. Din pacate pentru ea, aceasta celebritate ar putea s-o coste nu mai putin de 222.000 de dolari, adica suma pe care un tribunal american a stabilit-o ca despagubire datorata consortiului RIAA (Recording Industry Association of America) pentru ca in 2005 a partajat 24 de piese muzicale in reteaua Kazaa. Ceea ce este special in acest caz este ca Jammie este primul simplu utilizator gasit vinovat de o instanta americana intr-un caz de „mica piraterie“ (adica utilizarea unei retele de partajare a fisierelor), desi RIAA a chemat in instanta in ultimii ani 26.000 de persoane pe care le-a acuzat de incalcarea copyright-ului. Marea majoritate a acestora au ajuns insa la o intelegere cu RIAA pentru sume de cateva mii de dolari, in vreme ce Jammie Thomas s-a declarat nevinovata si a preferat sa apara in fata tribunalului. A pierdut prima runda, insa razboiul nu s-a terminat, pentru ca Jammie intentioneaza sa atace decizia, iar EFF (Electronic Frontier Foundation) s-a oferit sa-i acorde asistenta juridica.
    Miza conflictului dintre Jammie Thomas si colosii industriei muzicale este importanta, pentru ca decizia finala poate crea precedente privind aspecte controversate si prea putin precizate in legislatie. Cel mai important dintre acestea se refera la „punerea la dispozitie“ (making available) a unui material sub copyright. Intrebarea este daca a pune o inregistrare (cazul tipic: un fisier MP3) intr-un folder partajat cu alti utilizatori reprezinta deja o violare a dreptului exclusiv de distributie a detinatorului copyright-ului sau, asa cum sustin aparatorii lui Jammie, infractiunea intervine abia atunci cand cineva descarca fisierul respectiv. Daca a doua interpretare va avea castig de cauza, atunci acuzarea va trebui sa probeze ca materialul muzical a fost efectiv preluat de o terta persoana, ceea ce este extrem de dificil. Daca insa va fi adoptata prima varianta, atunci practic toti utilizatorii retelelor de file sharing axate pe muzica se pot teme de eventuale actiuni legale. O alta chestiune controversata se refera la identificarea unui utilizator pe baza adresei de internet (IP) a computerului pe care-l foloseste. In cazul de fata, Jammie a fost fie nevinovata, fie extrem de naiva atunci cand a folosit in Kazaa acelasi identificator pe care-l foloseste uzual in adresa de e-mail si in diverse alte servicii, fapt care a convins juriul ca ea este persoana in cauza. In plus, mai intervin bresele de securitate si posibilitatea ca altcineva sa-si mascheze actiunile in spatele unui IP (tehnica numita spoofing).
    In fine, complicatiile de natura tehnica si juridica sunt foarte multe. Cert este insa ca RIAA este interesata sa obtina o pedeapsa „exemplara“ in acest caz, pentru a descuraja utilizatorii retelelor de file sharing. Pe de alta parte, un studiu realizat de BigChampagne costata ca numarul utilizatorilor acestor retele s-a triplat de cand RIAA a inceput campania legala impotriva utilizatorilor, iar The Times considera ca acest caz risca sa se transforme intr-un nou dezastru pentru imaginea marilor case de discuri, contestate de public mai intai pentru faptul ca refuzau sa ofere alternative legale pentru retele de file sharing si apoi pentru politica de preturi practicata pentru muzica distribuita online. La toate acestea se mai adauga si reprosul ca inca de la jumatatea anilor 80 marea industrie muzicala a incetat sa mai sprijine artistii originali si inovatori, multumindu-se sa creeze vedete artificiale, profitabile pe termen scurt, dar lipsite de orice valoare din perspectiva artistica. Acesta este si unul dintre motivele pentru care multi muzicieni tineri experimenteaza metode de afirmare si de valorificare a muzicii lor, evitand casele de discuri si explorand oportunitatile internetului. Chiar si muzicieni consacrati aleg sa-si distribuie muzica in afara circuitelor traditionale: Prince a decis in iunie sa-si distribuie gratuit noul album „Planet Earth“ prin intermediul unui cotidian britanic, in vreme ce trupa britanica Radiohead experimenteaza varianta de a cere fanilor care le descarca noul album sa plateasca oricat doresc peste taxa de administrare (45 de pence).
    Oricum se va termina cazul, Jammie a castigat deja batalia imaginii publice.